ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Codul civil 2009: un produs pentru o sută de ani, fără reparații?

04.02.2019 | Liviu STĂNCIULESCU
Liviu Stăncilescu

Liviu Stănciulescu

Recent, la 1 octombrie 2018, în Franța, și-a produs efectele Ordonanța nr. 2016/131 privind reforma dreptului contractelor (aprobată cu modificări, prin Legea nr. 2018/287, în vigoare de la 1 octombrie 2018). Ordonanța nr. 2016/131 se alătură demersului permanent al legiuitorului francez de actualizare a dispozițiilor Codului civil al lui Napoleon de la 1804.

În contextul de mai sus, apreciem că prezentarea modificărilor din legislația franceză ar fi interesantă pentru juristul român, dar momentul ar fi și o ocazie de sensibilizare a legiuitorului național în a observa problematica Codului civil 2009 (aflat într-o comodă somnolență, s.n.).

Pentru a convinge de necesitatea unei intervenții legislative coerente și susținute în materie, facem umătoarele precizări.

Intervenția legiuitorului francez a avut în vizor cel mai însemnat fenomen juridic al epocii contemporane și cea mai importantă instituție a dreptului civil: contractul.

Rod al unui grup restrâns de persoane, contractul este expresia intereselor private ale societății și se manifestă ca ”legea părților”. Astfel, contractului îi este recunoscută calitatea de ”normă privată” (distinctă de norma publică, dar supusă acesteia).

În cadru legislativ este vizibilă disticția dintre ”contract” și ”contracte speciale”. Astfel, sintagma ”contractul-izvor de obligații” este reglementată de Codul civil în Cartea a V-a, Titlul II, Capitolul I, art. 1166-1323 și are semnificația unor reguli generale contractuale (și nu a unui contract ”general”).

Concret, contractele se regăsesc sub forma unor acorduri juridice private. De exemplu, cele grupate sub sintagma „contracte speciale” (vânzarea, locațiunea, societatea etc.) reglementate de Codul civil în Cartea a V-a, Titlul IX, Capitolul I-XX, art. 1650-2278.

Deși, este un element natural și reprezentativ al economiei de piață, în prezent, contractul (expresia juridică a inițiativei libere) este supus unei intense presiuni din partea normei publice și (împotriva așteptărilor noastre), asistăm la un ”declin” al acestuia.

Pe de altă parte, noul drept al consumaţiei (parte a dreptului privat, dar cu natură juridică specifică) impune armonizarea ineditelor sale mecanisme cu dreptul comun (aspect firav manifestat în legislația națională).

Aparent, contractul este ușor de înțeles (mai ales din perspectivă socială, economică etc.). Cu toate acestea, prin amploarea problematicii sale, studiul instituțiilor contractuale este dificil.

Prin cele câteva considerații de mai sus, am încercat să evidențiem importanța domeniului suspus atenției, dar și să susținem necesitatea adaptării urgente a legislației naționale la standardele europeane. Mai ales că, în lipsa unui Cod european al contractelor, actualizarea pemanentă a reglementărilor în materie, revine legislațiilor naționale.

Reamintim că, actualul Cod civil român a fost adoptat în anul 2009 (prin Legea nr. 287/2009 privind Codul civil) ocazie cu care, Codul civil de la 1864 (”al lui Cuza”) a fost abrogat. În perioada imediat următoare, prin Legea nr. 71/2011 (mai mult, ”de modificare”, decât de aplicare, s.n), un număr mare de dispoziții ale Codului civil 2009 au suportat schimbări (deși la proiectul de cod civil s-a lucrat peste 10 ani!).

Cu toate că, în mai multe rânduri, doctrina și jurisprudența națională a semnalat existența unor probleme legislative în materie civilă (multe încă de la adoptare, s.n.) în ultimii ani nu a existat nici o preocupare importantă de actualizare a dispozițiilor Codului civil.

Profitând de momentul substanțialelor modificări din Codul civil francez (de altfel, permanent supus actualizării), ne punem întrebarea justificată (zicem noi):

Codul civil român nu ar avea nevoie, cel puțin, de o actualizare a dispozițiilor sale? (deși s-ar impune și o intervenție pe fond, s.n.).

Ne-am exprimat aceste simple opinii, fără pretenții apodictice, numai cu speranța că ele vor atrage atenția legiuitorului român pentru intrarea în normalitate (dar și convinși că viața juridică românească are un nivel ridicat, necesar elaborării unor acte normative de calitate).

Câteva modificări principale aduse de legiuitorul francez prin Ordonanța nr. 2016/131 (cu implicații în dispozițiile pertinente, naționale) se refereră la:

– ”Contractul este un acord de voințe între două sau mai multe persoane destinat să creeze, modifice, transmite sau stinge obligații” (art. 1101 C. civ. francez);

– ”Pe cale electronică pot fi puse la dispoziție stipulații contractuale sau informații privind bunuri sau servicii” (art. 1125):

– ”Informațiile cerute în vederea încheierii unui contract sau după acest moment (pe timpul executării acestuia, s.n) pot fi transmise prin curier electronic, dacă destinatarul a aceptat acest mijloc de comunicare” (art. 1126);

– ”Sunt necesare pentru validitatea contractului: 1. consimțământul părților; 2. capacitatea contractantului; 3. un conținut licit și sigur” (art. 1128);

– ”Dolul este fapta unui contractant de a obține consimțământul celeilalte părți prin manevre sau minciuni. Constituie de asemenea dol, disimularea intenționată a unei informații de către un contractant, cu caracter determinant pentru cealaltă parte. Totuși, nu constituie dol fapta prin care o parte nu dezvăluie celeilate părți estimarea proprie a valorii prestației” (art. 1137 C. civ.);

– ”Toate persoanele fizice pot contracta, cu excepția celor declarate incapabile, prin lege. Capacitatea persoanelor juridice este limitată, prin regulile aplicabile fiecăreia dintre ele” (art. 1145);

– ”În contractele de prestări de servicii, în lipsa unui acord al părților, prețul poate fi stabilit de creditor, cu obligația pentru acesta de a-l motiva pentru caz de contestație. În caz de abuz în stabilirea prețului, judecătorul poate fi sesizat cu o cerere de daune interese sau, dacă este cazul, de rezoluțiune a contractului” (art. 1165);

– ”Orice clauză care lipsește de substanță o obligație esențială a debitorului este considerată nescrisă” (art. 1170);

– ”Un contract care nu îndeplinește condițiile de validitate este nul. Nulitatea trebuie pronunțată de judecător, cu excepția cazului în care părțile au constatat-o de comun acord” (art. 1178);

– ”Excepția de nulitate nu se prescrie dacă privește un contrat fără nici un act de excutare” (art. 1185);

– ”Contractul se interpretează după voința comună a părților și nu după sensul literal al termenilor. Atunci când voința comună nu poate fi identificată, contractul se interpretează conform sensul pe care l-ar da o persoană rezonabilă aflată în aceiași situație” (art. 1188);

– ”Atunci când o clauză este susceptibilă de două sensuri, cea care produce efecte este preferabilă celei care nu produce niciunul” (art. 1191);

– ”În contractele translative de proprietate sau care cesionează alt drept, transferul dreptului operează la momentul încheierii contractului. Momentul transferului dreptului poate fi amânat prin voința comună a părților, natura bunului sau prin efectul legii” ” (”Efect translativ”! – art. 1196);

– ”Contractele perpetue sunt prohibite. În acest caz, fiecare contractant poate cere încetarea contractului, în condițiile contractului încheiat pe durată nedeterminată” (art. 1210);

– ”În cazul contractului încheiat pe durată determinată, fiecare parte trebuie să-și execute obligațiile înainte de expirarea termenului. Nimeni nu poate impune reînnoirea contractului” (art. 1212);

– ”Debitorul poate, cu acordul creditorului, să-și cedeze datoria. Cesiunea datoriei trebuie constată prin înscris, sub sancțiunea nulității” (art. 1327);

– ”Partea față de care contractul nu a fost executat sau a fost executat imperfect, poate: refuza executarea sau poate suspenda executarea propriei obligații; cere executarea fortață în natură a obligației; obține o reducere de preț; cere rezoluțiunea contractului; cere repararea consecințelor nexecutării contractului. Sancțiunile care nu sunt incompatibile, pot fi cumulate; daunele interese pot fi întotdeauna adăugate” (art. 1217).

Prof. univ. dr. Liviu Stănciulescu
Facultatea de Drept, Universitatea „Nicolae Titulescu din București”


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.