ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Taxa de timbru datorată în cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 906 Cod procedură civilă

07.02.2019 | Virgil BĂRBULESCU
Virgil Barbulescu

Virgil Barbulescu

Avand in vedere ca in practica au fost identificate opinii divergente, mai cu seama referitoare la timbrajul cererilor, intemeiate pe dispozitiile art. 906 alin. (4) Cod procedura civila, ne propunem, pe scurt, sa identificam solutia corecta – sau cel putin legala – cu privire la taxa de timbru datorata in cazul introducerii unor astfel de actiuni.

Preliminar, este necesar a califica natura juridica a unor astfel de cereri prin prisma dispozitiilor procedurale care le reglementeaza, din punct de vedere al stabilirii taxei judiciare de timbru datorate, aceasta avand un caracter esential.

Demersul judiciar intemeiat pe dispozitiile art. 906 Cod procedura civila – Aplicarea de penalitati – isi are sediul materiei in Titlul III – Executarea silita – Capitolul IV – Executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face – Sectiunea 1 – Dispozitii comune – al Codului de procedura civila actual.

Potrivit art. 906 Cod procedura civila “(1) Daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, de catre instanta de executare. (2) Cand obligatia nu este evaluabila in bani, instanta sesizata de creditor il poate obliga pe debitor, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, sa plateasca in favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilita pe zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu. (3) Atunci cand obligatia are un obiect evaluabil in bani, penalitatea prevazuta la alin. (2) poate fi stabilita de instanta intre 0,1% si 1% pe zi de intarziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligatiei. (4) Daca in termen de 3 luni de la data comunicarii incheierii de aplicare a penalitatii debitorul nu executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, instanta de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitiva ce i se datoreaza cu acest titlu, prin incheiere, data cu citarea partilor. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalitati de intarziere dupa trecerea fiecarui termen de 3 luni in care debitorul nu isi executa obligatia prevazuta in titlu executoriu, pana la stingerea ei completa.”

Avand in vedere ca actiunile la care facem referire sunt incadrate in materia executarii silite, potrivit Codului de procedura civila, este evident ca si sediul materiei timbrajului unor astfel de cereri ar trebui sa se regaseasca in dispozitiile anume prevazute pentru aceasta materie din cuprinsul O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Conform art. 10 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru “In materia executarii silite, urmatoarele cereri se taxeaza astfel: a) cereri pentru incuviintarea executarii silite, pentru fiecare titlu executoriu – 20 lei; b) cereri de suspendare a executarii silite, inclusiv a executarii provizorii – 50 lei. (2) In cazul contestatiei la executarea silita, taxa se calculeaza la valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite. Taxa aferenta acestei contestatii nu poate depasi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestata. In cazul in care obiectul executarii silite nu este evaluabil in bani, contestatia la executare se taxeaza cu 100 lei. (3) In cazul in care prin contestatia la executare silita se invoca, in conditiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedura civila, si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileste potrivit art. 3 alin. (1). (4) Cererile de intoarcere a executarii silite se taxeaza, in toate cazurile, cu 50 lei, daca valoarea cererii nu depaseste 5.000 lei, si cu 300 lei, pentru cererile a caror valoare depaseste 5.000 lei.”

Lecturand cu atentie normele legale sus-mentionate se observa ca legiuitorul nu a reglementat, nu a acoperit din punct de vedere normativ, ipoteza cererilor intemeiate pe dispozitiile art.906 Cod procedura civila intrucat aceste cereri, daca ne raportam la art.10 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu reprezinta nici cereri pentru incuviintarea executarii silite, nici cereri de suspendare a executarii silite, nici cereri avand drept obiect contestarea procedurii executionale.

De altfel, chiar evaluabile in bani, astfel de cereri nu ar putea fi calificate din punct de vedere al timbrajului ca facand parte din categoria celor reglementate de dispozitiile art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (actiuni si cereri evaluabile in bani).

Acest articol reprezinta norma generala in materia stabilirii taxelor judiciare de timbru, de la aceste prevederi comune existand, fireste, derogari speciale, legiuitorul detaliind in continuarea actului normativ cuantumul timbrajului in functie de specificul anumitor materii din care fac parte cererile adresate instantelor de judecata.

Ca atare, nu ar putea fi adoptata teza conform careia atata vreme cat norma speciala (in cazul de fata cea care reglementeaza taxele de timbru in mateeria executarii silite) nu acopera o anume ipoteza de fapt devine automat aplicabila o norma generala, cu nesocotirea unor reguli fundamentale.

Astfel, este necesar a se recurge la analogie, o atare operatiune putand fi realizata ointre institutii ale aceleiasi materii.

Cu alte cuvinte, atunci cand nu exista norme care sa reglementeze o anumita situatie, nu se poate aplica analogia intre o norma de timbraj vizand executarea silita si o norma de timbraj vizand o actiune de drept comun.

Astfel, pe calea analogiei, ar trebui aplicata norma de timbraj din materia executarii silite la o situatie in prezent nereglementata care vizeaza, insa, tot materia executarii silite, si nu o alta, intrucat dispozitiile legale care deroga de la general este necesar a fi analizate, in primul rand, prin raportare exclusiva la materia lor speciala.

Cel mult, pe calea analogiei, s-ar putea raporta cel care interpreteaza textul la alte norme speciale, din alte materii, intrucat din aceasta perspectiva este evidenta intentia legiuitorului de a reglementa anumite ipoteze care deroga de la norma cu aplicare generala, intr-o anumita maniera, prin raportare la o anumita politica normativa.

In al doilea rand, acestea urmeaza a fi interpretate si aplicate in contextul economiei actului normativ, printr-o interpretare sistematica a acestuia si nu in ultimul rand, pentru o corecta identificare a solutiei care se impune urmeaza a se proceda inclusiv la o interpretare dupa scopul legii, adica teleologica.

Astfel, interpretand sistematic si teleologic dispozitiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (raportandu-ne la scopul avaut in vedere de catre legiuitor) se ajunge la concluzia evidenta ca intentia legiuitorului nu a fost aceea ca actiunile in materia executarilor silite sa fie timbrate la valoare, ci, dimpotriva, a statuat in sensul stabilirii unor taxe de timbru fixe sau cel mult variabile pana la un anumit plafon (cel mult 1.000 lei).

A interpreta altfel textul de lege ar echivala cu deturnarea scopului sau firesc, cu adaugarea in mod nepermis la prevederea normativa, aplicand o norma generala (materia actiunilor de drept comun) la un cadru special (materia cererilor in procedura executarii silite, executare ce nu a fost finalizata atata timp cat debitorul nu si-a indeplinit obligatia, fie ea de a face sau de a nu face).

Astfel, o eventuala stabilire a unui timbraj la valoare in cazul cererilor intemeiate pe dispozitiile art.906 Cod procedura civila ar aparea ca vadit nelegala, fiind de natura a modifica esenta cererii de chemare in judecata, transformand o cerere ce poate fi introdusa intr-o procedura speciala (in cazul de fata materia executionala) intr-o cerere de drept comun (timbrata la valoare, fara limita a timbrajului), ceea ce ar fi nepermis, contravenind ordinii de drept, natura juridica esentiala fiind deturnata.

In atare conditii, intrucat norma speciala nu prevede ipoteza acestui timbraj, dar si ca nu sunt aplicabile normele generale, urmeaza sa identificam o solutie concreta, echitabila si suficient de acoperitoare din punct de vedere legal, in conditiile in care “Actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt supuse taxelor judiciare de timbru”, conform art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru iar astfel de actiuni nu apar drept scutite de obligatia achitarii taxei judiciare de timbru, neinscriindu-se in niciuna dintre ipotezele expres reglementate in acest sens, si anume art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Opinam ca taxa judiciara de timbru datorata in prima ipoteza (cazul introducerii actiunii in vederea stabilirii de penalitati pe zi intarziere) trebuie sa fie in suma de 20 lei, la fel si pentru a doua ipoteza (in cazul formularii unei cereri subsecvente, pentru stabilirea unei sume definitive).

Taxele prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 în materie executionala, asa cum am aratat anterior, sunt variabile pana la un anumit prag (deci plafonate), fie fixe, context în care calcularea timbrajului la valoare nu ar corespunde scopului normativ.

In plus, nici nu ar putea fi calculata la valoare o astfel de taxa de timbru, in conditiile in care nici nu se cunoaste exact suma totala a penalitatilor pe zi intarziere, intrucat chiar daca instanta il va obliga pe debitor la o astfel de suma, calculata pe zi intarziere, nu se cunoaste daca si cand acesta isi va indeplini obligatia de a face sau a nu face, respectiv daca creditorul va fi nevoit sa introduca cea de-a doua cerere, avand drept obiect stabilirea sumei definitive.

Cu alte cuvinte, pe de o parte, creditorul nici nu ar putea, real si efectiv, sa isi pretuiasca dupa valoare obiectul cererii si, pe de alta parte, o astfel de pretuire nu ar fi aplicabila, astfel de dispozitii normative nefiind prevazute in materia timbrajului executional.

Un motiv in plus in sustinerea tezei conform careia timbrajul in astfel de situatii ar trebui sa fie exclusiv in suma de 20 lei il regasim si in ratiunea art. 27 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care mentioneaza ca “Orice alte actiuni sau cereri neevaluabile in bani, cu exceptia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se taxeaza cu 20 lei”, in conditiile in care actiunea avand drept obiect aplicarea de penalitati pe zi intarziere, chiar daca in suma fixa pe zi intarziere, nu ar putea fi evaluata pecuniar in mod exact, in conditiile in care, astfel cum am arat, nu se poate preciza in mod real si efectiv obiectul concret al judecatii, pentru simplul motiv ca nu se cunoaste care va fi conduita debitorului, si anume cand si daca isi va executa obligatia care ii revine.

Ca atare, dispozitivul unei astfel de incheieri pronuntate de instanta va fi unul generic, debitorul urmand a fi obligat la astfel de penalitati pe zi intarziere pana la indeplinirea efectiva a obligatiei de a face sau a nu face, regasite in titlul executoriu.

Avand in vedere aceste considerente, dar si principiul potrivit caruia justitiabilul nu trebuie sa fie impovarat excesiv prin achitarea unor taxe judiciare de natura a-i limita sau ingradi accesul la justitie, un astfel de acces urmand a fi liber si garantat in mod real si efectiv (mai cu seama ca procedura executionala este aproape intotdeauna subsecventa unei proceduri judiciare, in cadrul careia reclamantul a achitat taxele judiciare de timbru prevazute de lege, pentru a se adresa justitiei in scopul protejarii drepturilor si intereselor sale legitime, fie ele patrimoniale sau neevaluabile in bani), timbrajul urmeaza a fi orientat spre valoarea cea mai mica reglementata (in cazul de fata, 20 lei).

In sprijinul acestei opinii ne referim, in primul rand, la Rezolutia nr. (81) 7 din 14.05.1981 a Comitetului Ministrilor catre statele membre privind mijloacele de facilitare a accesului la justitie si care prevede in Anexa, intre alte principii si “Costul justitiei”: “ Introducerea unei actiuni in instanta nu poate fi conditionata de plata efectuata catre stat de una din parti a unei sume nejustificat de mare in raport cu speta dedusa judecatii. In masura in care cheltuielile de procedura constituie un obstacol evident pentru accesul la justitie, daca este posibil ele trebuie reduse sau eliminateSistemul cheltuielilor de procedura trebuie examinat in vederea simplificarii sale”.

Liberul acces la justitie este consacrat si garantat, ca drept fundamental, atat prin art. 21 din Constitutia Romaniei, cat si prin art. 10 din Declaratia universala a drepturilor omului, dar si prin art. 14 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

In fine, Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede in dispozitiile art. 6 alin. 1, dreptul oricarei persoane la un proces echitabil, echitatea procedurii judiciare presupunand o posibilitate concreta, rezonabila, reala si efectiva a celui care se adreseaza instantei de a-i fi analizata cererea pe fondul sau, fara impunerea unor impedimente procedurale excesive (in cazul de fata, problema timbrajului la valoare intr-o materie in care aceasta ipoteza a “scapat” legiuitorului).

In fine, un motiv in plus in sustinerea tezei conform careia timbrajul in astfel de situatii ar trebui sa fie exclusiv in suma de 20 lei il regasim si in ratiunea art. 27 din OUG nr. 80/2013 care mentioneaza ca “Orice alte actiuni sau cereri neevaluabile in bani, cu exceptia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se taxeaza cu 20 lei”, in conditiile in care actiunea avand drept obiect aplicarea de penalitati pe zi intarziere, chiar daca in suma fixa pe zi intarziere, nu ar putea fi evaluata pecuniar in mod exact, in conditiile in care, astfel cum am arat, nu se poate preciza in mod real si efectiv obiectul concret al judecatii, pentru simplul motiv ca nu se cunoadte care va fi conduita debitorului, si anume cand si daca isi va executa obligatia care ii revine.

Ca atare, dispozitivul unei astfel de incheieri pronuntate de instanta va fi unul generic, debitorul urmand a fi obligat la penalitati de zi intarziere pe zi de intarziere pana la indeplinirea efectiva a obligatiei de a face sau a nu face, regasite in titlul executoriu.

Mentionam ca la Întâlnirea preşedinţilor secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a curţilor de apel (Curtea de Apel Bacău, 23-24 iunie 2016), referitor la Taxa judiciară de timbru aplicabilă cererii creditorului de obligare a debitorului la plata penalităţilor de întârziere stabilite pentru constrângerea acestuia la executarea obligaţiei de a face sau de a nu face intuitu personae, prevăzute în titlul executoriu, întemeiată pe art. 906 alin. (4) C.pr.civ. s-a opinat ca “Referitor la cererile formulate în temeiul art. 906 alin. (1)-(3) C. pr. civ., participanții la întâlnire au agreat, în unanimitate, soluția propusă în punctul de vedere al INM, în sensul că acestea se timbrează cu suma fixă de 20 lei, conform art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru cea de-a doua ipoteza, si a anume introducerea actiunii avand drept obiect stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitati, facem urmatoarele aprecieri, opinand in sensul stabilirii unei taxe judiciare de timbru tot in suma de 20 lei:

O astfel de cerere nu poate fi calificata, in primul rand, drept una de sine statatoare, independenta de orice alt demers judiciar anterior, avand un caracter de subsecventa fata de introducerea, in prealabil, a cererii reglementate de art. 906 alin. 1 -3 Cod procedura civila.

Cu alte cuvinte, aceasta cerere are un caracter evident subsidiar, chiar daca nu este formulata in cadrul primului proces (actiunea fundamentata pe dispozitiile art. 906 alin. 1-3 Cod procedura civila) in conditiile in care formularea ei, ca si conditie de admisibilitate, depinde intru totul si in mod esential de formularea primei actiuni.

De altfel, legiuitorul a reglementat “fixarea sumei definitive cu titlu de penalitati” in cazul neexecutarii obligatiei prevazute in titlul executoriu exhibat de creditorul reclamant ca si o sanctiune cu caracter final, consecinta fireasca si legala fiind despagubirea pecuniara a creditorului care, desi a intreprins toate demersurile executionale prevazute de lege, nu si-a putut satisface creanta, din culpa debitorului chemat in judecata care a ramas in pasivitate ori refuza fara temei sa isi indeplineasca propriile obligatii.

Prin urmare, si aceasta cerere reprezinta un demers judiciar “in materia executarii silite”, intrucat nu poate fi introdusa decat in aceasta etapa judiciara, fiind o actiune specifica materiei executionale, scopul direct al creditorului fiind acela de a trage la raspundere pecuniara pe debitorul culpabil si de a obtine o justa si rezonabila despagubire pentru imposibilitatea de punere in executare a titlului de care beneficiaza, in lipsa oricarei vinovatii proprii.

Fara, insa, parcurgerea procedurii prealabile obligatorii (punerea in executare a titlului, trecerea unui interval de 10 zile de la comunicarea somatiei, pronuntarea de catre instanta de executare a unei incheieri prin care se finalizeaza pebnalitati pentru zi de intarziere etc.) o astfel de cerere ar aparea drept inadmisibila ori prematur introdusa, solutionarea ei depinzand in mod firesc si esential de parcurgerea si solutionarea primelor etape procedurale.

Si in privinta acestei cereri, pentru rationamentul deja expus in precedent, timbrajul ar trebui sa fie in suma de 20 lei, avand in vedere, pentru identitate de ratiune inclusiv prevederile art. 34 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru conform carora “Cand o actiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, taxa judiciara de timbru se datoreaza pentru fiecare capat de cerere in parte, dupa natura lui, cu exceptia cazurilor in care prin lege se prevede altfel.”

Evident ca nu avem de-a face cu o singura actiune, insa nici nu se poate face abstractie de imprejurarea ca ambele actiuni sunt introduse intr-un unic scop (constrangerea debitorului la executarea obligatiei de a face sau a nu face) chiar daca au “finalitati diferite”, “natura” ambelor cereri fiind evidenta, si anume cereri “in materia executarii silite”: prima urmareste constrangerea debitorului sa isi execute obligatia de a face sau a nu face, in cel mult 3 luni de zile, prin pronuntarea incheierii de aplicare a penalitatilor pe zi intarziere, cea de-a doua urmareste dezdaunarea creditorului cu suma definitiva, fixa, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a pasivitatii debitorului care, desi obligat la penalitati pe zi intarziere, nu a inteles sa execute benevol obligatia care cadea in sarcina sa.

Ipoteza nu are în vedere o nouă acțiune în justiție, penalitățile fiind deja stabilite prin hotarare anterioara (incheierea de obligare la penalitati pe zi intarziere); în acest caz, instanța este chemată să realizeze doar o operațiune de stabilire finala a despagbirilor, raportul juridic fiind deja analizat (si anume neindeplinirea obligatiei de catre debitor, in conditiile legii).

Prin acceptarea unei eventuale soluții a timbrajului la valoare situația creditorului ar fi in mod evident îngreunată in mod artificial.

Apoi, daca am admite ca o astfel de cerere ar trebui timbrata la valoare, ar rezulta indirect ca instanta ar proceda la calculul sumei definitive inainte ca procesul avand acest obiect sa fie solutionat, in conditiile in care demersul judiciar vizeaza in mod expres tocami stabilirea de catre instanta a unui astfel de cuantum.

In plus, instanta are posibilitatea ca, în cadrul procedurii reglementate de dispozitiile sus-aratate, să aprecieze asupra temeiniciei ori rezonabilitatilor motivelor care ar justifica modificarea cuantumului penalităților, putand ulterior, in raport de conduita debitorului, sa înlăture sau reduce penalitățile, daca debitorul face dovada motivelor temeinice care au justificat întârzierea executării obligatiei de a face sau a nu face.

In acest sens, art.906 Cod procedura civila dispune si ca “Penalitatea va putea fi inlaturata ori redusa, pe calea contestatiei la executare, daca debitorul executa obligatia prevazuta in titlul executoriu si dovedeste existenta unor motive temeinice care au justificat intarzierea executarii.”

Astfel, art.906 Cod procedura civila reglementează calea de atac a contestației la executare, ca instrument aflat la îndemâna debitorului, prin care acesta, pentru motive justificate, poate solicita instanței reducerea sau înlăturarea penalităților stabilite în procedura reglementată anterior.

Ca atare, ar fi absolut injust si inechitabil ca partea care se adreseaza justitiei, in speta creditorul, sa timbreze la valoare o cerere in vederea obtinerii unei sume de bani fixe cu titlu de penalitate, iar ulterior sa nu beneficieze de aceasta, in conditiile in care taxa judiciara de timbru este necesar a se reflecta, proportional, in masura in care este calculata la valoare, in valoarea obiectului pricinii, obtinuta de reclamantul creditor prin mijlocirea justitiei.

In plus, in ipoteza unui timbraj la valoare ne-am afla in ipoteza absurda ca reclamantul sa fie impovarat cu taxa judiciara de timbru considerabila, calculata la valoare, insa debitorul sa datoreze pentru contestatia promovata taxa fixa prevazuta de lege, neexistand, prin urmare, un echilibru al fortelor si costurilor pe plan judiciar.

Nu in ultimul rand, teza finala a art. 906 Cod procedura civila prevede ca “Acordarea de penalitati in conditiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despagubiri, la cererea creditorului, in conditiile art. 892 sau ale dreptului comun.”

Asadar, este evident ca nu ar putea fi admisa teza unui timbraj la valoare atata vreme cat insusi legiuitorul a reglementat inclusiv posibilitatea introducerii unei actiuni in despagubiri pe calea dreptului comun, aplicarea de penalitati in conditiile alin. (1)-(4) neexcluzand-o.

Cu toate acestea, la Întâlnirea preşedinţilor secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a curţilor de apel (Curtea de Apel Bacău, 23-24 iunie 2016), referitor la Taxa judiciară de timbru aplicabilă cererii creditorului de obligare a debitorului la plata penalităţilor de întârziere stabilite pentru constrângerea acestuia la executarea obligaţiei de a face sau de a nu face intuitu personae, prevăzute în titlul executoriu, întemeiată pe art. 906 alin. (4) C. pr. civ. s-a opinat ca “În ceea ce privește modalitatea de taxare a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 906 alin. (4) C. pr. civ., majoritatea curților de apel reprezentate la întâlnire au agreat că, în absența unor dispoziții legale exprese, se va aplica taxarea la valoare”.

Pentru cele expuse in precedent, cu explicatiile de rigoare, nu ne putem insusi, totusi, aceasta opinie majoritara, in practica inregistrandu-se ulterior acestei date solutii in sensul celor aratate de noi (si anume a timbrajului fix, in cuantum de 20 lei), cea mai recenta identificata fiind o rezolutie de punere in vedere a timbrajului in cadrul procedurii prealabile, in Dosar nr. 181/1748/2019 aflat pe rolul Judecatoriei Cornetu.

De asemenea, astfel de solutii, relativ recente, in privinta unui timbraj fix, in suma de 20 lei, au fost identificate dupa cum urmeaza: Sentinta civila nr. 156/08.01.2016 pronuntata de Judecatoria Sector 4 Bucuresti, Sentinta civila nr. 5544/28.03.2016 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti in dosar nr. 7661/299.2016.

In sensul stabilirii unui timbraj la valoare, contrar celor sustinute in prezenta opinie, a se vedea Incheierea din 06.06.2018 pronuntata de Judecatoria Sector 1 – Sectia a II-a Civila in Dosar nr. 38614/299/2017, precum si sentinta nr. 9491/28.09.2018 pronuntata de Judecatoria Constanta – Sectia Civila in dosar nr.21510/212/2018.

Apreciem ca de lege ferenda se impune modificarea/completarea OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru cu o norma clara, coerenta si previzibila, care sa reglementeze in concret materia timbrajului inclusiv in ipoteza introducerii actiunilor intemeiate pe actualele dispozitii ale art. 906 Cod procedura civila. 

O astfel de solutie ar evita, pe viitor, pronuntarea unor solutii contradictorii de catre instantele nationale ori promovarea unui eventual recurs in interesul legii, data fiind practica neunitara.

Binenteles, in raport de ce solutie va adopa legiuitorul, inclusiv Curtea Constitutionala ar putea fi sesizata, ceea ce este imposibil in prezent pentru simplul motiv ca atata vreme cat nu exista text legal referitor la un astfel de timbraj la valoare pentru actiunile avute in vedere (in opinia noastra, unele instante punand in vedere timbrajul la valoare in raport de o norma legala inaplicabila) nu poate fi invocata o eventuala exceptie de neconstitutionalitate.

Avocat Virgil Barbulescu 
BARBULESCU, BUGA & ASOCIATII


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.