Adrian Șandru: Îmi propun să devin cel mai bun avocat
8 februarie 2019 | Alina MATEI
Alina Matei
Adrian Șandru
Alina Matei: Mulțumesc, Adrian, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu cititorilor JURIDICE.ro, interviu ocazionat de finalizarea unui program de internship al Societății de Științe Juridice. De prisos să spun că ai fost cel mai bun intern. Îți mai aduci aminte vreo întrebare de la testul scris?
Adrian Șandru: Mulțumesc pentru aprecieri și pentru invitație. Cu siguranţă îmi aduc aminte interviul, de parcă a fost zilele trecute. Ca orice lucru frumos, perioada internship-ului a trecut mult prea repede, însă mereu îmi voi aduce aminte cu drag de această experienţă, ca o fundaţie în cariera mea de avocat. Activitatea din internship este strâns legată de începutul profesional în cariera mea de avocat, întrucât în aceeași perioadă am început colaborarea cu MAREȘ/DANILESCU/MAREȘ în asociere cu Dan Lupașcu. Îmi aduc aminte perfect întreaga desfășurare a interviului, care a fost unul foarte original și interesant. Ca să nu dezvălui prea multe viitorilor potențiali aplicanți la internship, o să amintesc doar de o întrebare pe care nu știam exact cum să o abordez: Cine este Dua Lipa? 🙂
Alina Matei: Cum ți s-au părut activitățile din internship? Care a fost cea mai plictisitoare si care cea mai interesantă?
Adrian Șandru: Activitățile din internship au fost variate și interesante. Nu am considerat nicio activitate ca fiind plictisitoare, deoarece eu privesc orice task, precum și orice interacțiune umană, ca o sursă din care poți să înveți ceva și să te dezvolți. În primul rând, când am de îndeplinit un task care pare mai puțin agreabil, încerc să identific ce deprinderi pot eu să asimilez din realizarea acelui task și cum anume va contribui informația recepționată în activitatea mea ulterioară. După ce finalizez acest proces mintal, mă focusez în a-mi însuşi aspectele pozitive și activitatea nu mai pare plictisitoare. Ca să ofer un exemplu și să răspund la întrebare o să amintesc despre realizarea transcriptului după prelegerile de la conferințe și dezbateri. Deși acest task pare unul plictisitor și de durată, am realizat că transcriind susținerile de la conferințele juridice învăț în primul rând informația transmisă de speakeri, conștientizez importanța conciziei și clarității unui discurs și mai ales sunt atent la livrarea mesajului către audiență. Toate aceste aspecte consider că au o contribuție în dezvoltarea abilităților mele oratorice pe care le aplic în pledoariile din fața instanței și care trebuie să îndeplinească aceleași criterii pentru a convinge judecătorul și a obține o soluție favorabilă. De partea cealaltă, cele mai plăcute activități au fost participarea la dezbateri și rezolvarea problemelor juridice care ne învață să gândim ”outside the box”, asupra cărora ne invita să ne aplecăm domnul profesor Andrei Săvescu. Am avut prilejul să învăț ce se află în spatele unei dezbateri, de la alegerea temei, selecționarea speakerilor, la planificarea minuțioasă a evenimentului, până la rolul acestora în modelarea lumii juridice.
Alina Matei: Fiind avocat stagiar, în ochii colegilor de la MAREȘ/DANILESCU/MAREȘ în asociere cu Dan Lupașcu nu a sclipit o undă de îndoială lunea, cu precădere, când sunt dezbaterile juridice, sau chiar domnul avocat Mihai Mareș nu a zis el niciodată ”iar pleci la JURIDICE?”?
Adrian Șandru: Aş spune că între mine și domnul avocat Mihai Mareș a fost instantaneu o compatibilitate profesională şi cred că mereu a existat un ”mutual agreement”. În sensul că eu niciodată nu am spus NU niciunei chestiuni legate de birou, iar el nu mi-a spus niciodată NU atunci când doream să particip la anumite activități în afara biroului. Ca să fiu mai precis, în descrierea relației mele cu domnul avocat Mihai Mareș vreau să menționez că el este un lider și nu un șef, în sensul că mereu pune accent pe dezvoltarea personală a avocaților colaboratori. Trebuie să mărturisesc, totuși, că uneori activitățile la birou sunt solicitante și nu este facil să reușesc să strecor în program și alte activități. Însă, la MAREȘ/DANILESCU/MAREȘ în asociere cu Dan Lupașcu am privilegiul să lucrez alături de colegi minunați iar împreună formăm o echipă performantă. Spun că formăm o echipă deoarece eu am practicat baschet de performanță și cunosc ce presupune munca în echipă și care sunt rezultatele la care poți ajunge, irealizabile de către un singur individ. Revenind la avocatură, așa cum în orice echipă de baschet o extremă spre exemplu ia locul conducătorului de joc atunci când acesta nu se află pe poziție, tot la fel și în cadrul societății de avocatură ne sprijinim unul pe celălalt și suntem ajutați de colegi de fiecare dată când situația o impune. Așa cum a fost benefică pentru mine aplicarea la programului de internship al Societății de Științe Juridice, tot la fel resimt și decizia de a aplica la societatea de avocatură în cadrul căreia îmi desfășor activitatea. Am privilegiul la MAREȘ/DANILESCU/MAREȘ în asociere cu Dan Lupașcu să fac parte dintr-o echipă de top care pune accentul pe calitatea și rigurozitatea desfășurării oricărui tip de activitate, ale cărei rezultate cred eu că sunt vizibile atât prin soluțiile obținute în instanță, cât și prin satisfacerea nevoilor fiecărui client care apelează la noi.
Alina Matei: Cum e viața de avocat stagiar?
Adrian Șandru: Viața de avocat stagiar, cred că o spun în numele majorității avocaților stagiari când afirm că este o viață antrenantă și dinamică, în care timpul este cea mai prețioasă resursă. Știu că mulți așteaptă să străbată cât mai rapid această perioadă, însă așa cum am spus mai sus, anume că ai ceva de învățat din orice activitate, în perioada stagiaturii se aplică cu atât mai mult acest principiu. Sunt convins că poate multe persoane au optat pentru profesia de avocat din dorinţa de a avea o libertate în exercitarea profesiei, libertate pe care ei nu o resimt aşa mult pe perioada stagiaturii. Consider relevant ce spunea Gabriel Liiceanu în cartea Despre limită şi anume că libertatea nu poate exista într-un sistem absolut, ci tocmai valoarea libertăţii este dată de existenţa unor limite, care presupun cadrul de referinţă în care se manifestă libertatea. Mai mult, consider un mare avantaj al perioadei stagiaturii libertatea de a-ți alege propriile crezuri, de a-ți forma principii și modele care vor contribui la formarea ta ca avocat, fără influența unor prejudecăți care pot să apară după mai mulți ani de practică. Viața de avocat stagiar pentru mine presupune o rutină zilnică de birou și seară „relaxarea”, cum o numesc eu, la sala de fitness. Weekend-urile, de asemenea, trec foarte repede, deoarece încerc să fac cât mai multe activități, de care aveam mai mult parte în perioada studenției. De la plimbări în aer liber, la a petrece timp cu prietenii sau a merge la un film sau o piesă de teatru.
Alina Matei: În urmă cu 13 ani, Freddy Gârbaci enumera speciile de avocați în cartea Huța în talerele justiției. A găsit 12 tipuri (1. Vedeta sau Gigastarul, cu subspecia Parlamentarul, 2. Circarul, 3. Decrepitul, 4. Manechinul, 5. Ruda, 6. Cârpa sau din tainele discursului obsecvios, 7. Șmenarul, 8. Chițibușarul, 9. Trombonistul, 10. Stagiarul, 11. Integrul naiv, adică melancolic, deci contemplativ, 12. Lacomul). Am leșinat de râs la specia Cârpa. Recent, Irina Țuca a făcut o trecere în revistă a oamenilor de la metroul din Londra, printre care se pot regăsi cu ușurință și avocații. Nota 10 plus pentru Wannabe corporatist și pentru Blonda. E loc pentru specii noi?
Adrian Șandru: Am citit și eu și m-a amuzat acea enumerare a lui Freddy Gârbaci pe care o consider și în zilele noastre de actualitate. Tot timpul există loc pentru specii noi, deoarece avocații sunt oameni cu personalități diferite. Pentru că mi-ai provocat imaginația, trecând la lucruri mai serioase, o să încerc să fac și eu o enumerare a unor tipologii de avocați, plecând de la avocații cu care am avut ocazia să interacționez până acum:
Ion Dragne – avocatul complet (consider că este un profesionist desăvârșit, un conducător apreciat, are mereu o ținută impecabilă, un dezvoltat simț al umorului și știe mereu ce să spună și când să spună);
Iosif Friedmann-Nicolescu – avocatul istoric (îmi amintesc cu drag de conversațiile telefonice cu dumnealui în care îmi povestea de activitatea juridică a marilor personalități ale României);
Gheorghiță Mateuț – avocatul profesor (care abordează didactic orice caz plecând de la principiile fundamentale ale sistemului de drept și le implementează cu fiecare ocazie în practică);
Dan Lupașcu – avocatul magistrat (este acel avocat care are prestanța unui magistrat, știe cum să abordeze cauzele și cunoaşte modul de a gândi al celorlalţi participanți la actul de justiție);
Lucian Danilescu – avocatul pragmatic (avocatul care nu irosește timpul interlocutorului și care oferă mereu soluții eficiente fiecărui tip de problemă).
Alina Matei: Cum au fost interacțiunile cu procurorii, cu judecătorii?
Adrian Șandru: Cu privire la judecători pot spune că am uneori niște așteptări prea ridicate, având în vedere oportunitatea de a lucra cu un fost judecător, prof. univ. dr. Dan Lupașcu, care este una din persoanele cu un profil uman și moral impecabil. Am spus mai sus că ţin minte perfect interviul la care am participat pentru acceptarea la internship şi îmi amintesc că am fost întrebat de tine ce părere am despre domnul profesor Dan Lupaşcu. Am răspuns atunci şi acum o spun public, având în spate o perioadă în care am avut ocazia să lucrez alături de dumnealui, că el reprezintă un reper de moralitate prin prisma calităţilor sale umane, cât şi a cunoştinţelor juridice vaste. Domnul prof. univ. dr. av. Dan Lupaşcu pentru mine este un model și apreciez că ar trebui să fie un reper pentru juriştii mai tineri, fie ei avocaţi sau magistraţi.
Interacțiunile cu procurorii și judecătorii sunt variate. Eu sunt o persoană echilibrată și mărturisesc că am întâlnit situații în care magistrații aveau o conduită exemplară, însă au existat și situații în care aceștia au avut un comportament inadecvat, raportat la responsabilitatea funcţiei lor, din varii motive. Sunt de părere că atunci când există un comportament necorespunzător al unui magistrat, acesta trebuie denunţat şi sancţionat prin mecanismele constituţionale. Experienţa mea cu astfel de magistraţi a fost una care s-a încheiat fără să producă vreo vătămare clienţilor pe care i-am reprezentat. Am realizat în aceste interacţiuni cât de important este să cunoşti dispozițiile legale și cât de importantă este o pregătire profesională temeinică. Mai ales în relaţia cu organele de urmărire penală este foarte importantă cunoaşterea detaliată a procedurii penale. Atunci când cunoşti fiecare prevedere legală şi într-o anumită procedură ştii exact care îţi sunt drepturile şi obligaţiile tale ca avocat, cele ale procurorului şi sancţiunea legală a nerespectării drepturilor, şansele să se comită un abuz sunt reduse. Cunoaşterea reglementărilor legale dezarmează orice potenţial abuz, deoarece atunci când ştii foarte bine legea eşti tratat cu respect şi organul de urmărire penală devine mai atent în respectarea anumitor proceduri legale. Şi spun asta, cu recunoştinţă faţă de avocatul profesor Gheorghiţă Mateuţ, de care aminteam mai sus, care punea foarte mare preţ la examene pe cunoaşterea în detaliu şi precisă a fiecărei prevederi a Codului de procedură penală. Recomand persoanelor care urmează să participe la anumite proceduri în faţa organelor de urmărire penală să fie asistate de avocaţi foarte bine pregătiţi, deoarece consecinţele acelor activităţi se pot răsfrânge mai devreme sau mai târziu chiar asupra libertăţii lor.
Alina Matei: Se poate intra acum cu telefonul la parchete?
Adrian Șandru: Da, acum se poate intra cu telefonul în parchete, aşa cum era şi firesc. Pasul făcut este unul de normalitate şi cred că U.N.B.R. ar trebui să colaboreze constant cu Ministerul Public pentru îmbunătăţirea actului de justiţie, punând în prim plan cetăţeanul justiţiabil. Plecând de la raţiunea interdicţiei care exista până acum în regulamentul parchetelor şi diferenţierea dintre parchetele care aveau în regulament o astfel de interdicţie şi cele care permiteau avocatului accesul cu telefonul mobil, mi-am pus întrebarea de ce există asemenea interdicţii. Am constatat că există o oarecare tensiune în relaţia avocat-procuror, care nu are nicio justificare. Conform Constituţiei, procurorul reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, iar avocatul, potrivit legii şi statutului său, apără drepturile şi interesele omului. Astfel că reprezentarea intereselor societăţii şi apărarea intereselor particularilor trebuie să se desfăşoare neconflictual şi să aibă ca finalitate înfăptuirea actului de justiţie. Aşa cum art. 10 Cod procedură penală prevede că dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credinţă, la fel consider că trebuie să îşi exercite drepturile şi organele de urmărire penală. Colegul avocat Tudor Colţan atrage adesea atenţia asupra neajunsurilor sistemului judiciar şi asupra lipsurilor instanţelor, probleme care trebuie remediate în cel mai scurt timp. Fără a face o radiografie a sistemul judiciar, eu fiind un om al acţiunii, consider că fiecare dintre noi, cei care participăm la actul de justiţie, putem să contribuim la creşterea calităţii acestuia în beneficiul cetăţenilor şi al societăţii. Chiar dacă normele legale prezintă numeroase neajunsuri, prin exercitarea de către procurori, avocaţi şi judecători a drepturilor cu bună-credinţă actul de justiţie s-ar îmbunătăţi semnificativ.
Alina Matei: Bazaconii prin instanță sau parchete ai auzit?
Adrian Șandru: Cred că fiecare dintre noi, cei care am mers în instanţă, am fost martorii cel puţin a unei situaţii care ne-a făcut să ne amuzăm. O să relatez o întâmplare recentă, povestită de un prieten. Judecătorul într-o cauză în care o parte era o persoană deţinută, aflată în executarea pedepsei în penitenciar, pune în vederea părţilor stabilirea unui termen pentru următoarea şedinţă de judecată. Singurul care a obiectat cu privire la termenul stabilit a fost deţinutul care a declarat că trebuie să verifice dacă nu este plecat în acea dată. 🙂
Alina Matei: Aplecarea spre dreptul penal face să fie viața ta de avocat semnificativă?
Adrian Șandru: Eu consider că da. Ca să răspund la această întrebare voi face trimitere la o carte de referință pentru mine și anume To Kill a Mockingbird scrisă de Harper Lee. Acest roman, în ciuda realităţii triste descrise şi a prezentării unor cazuri de discriminare, conţine un izvor de speranţă şi reliefează impactul avocatului penalist asupra unei valori fundamentale e persoanei, libertatea. Această importanţă a activităţilor desfăşurate de un avocat de penal presupune şi o mare responsabilitate asupra calităţii fiecărui act întreprins în apărarea clienţilor.
Alina Matei: La LOFT se pot agăța clienți pentru avocatură? Sau e nerafinat, întrucât acolo e vorba de libertate, terminații nervoase și fete, firește?
Adrian Șandru: Deşi până acum am vorbit foarte mult despre muncă, nu vreau să îmi uit vârsta, mai ales că îmi face plăcere, uneori, să mă distrez alături de prietenii mei. De obicei, într-o seară cu prietenii prefer să uit de orice chestiuni legate de muncă, dar cum activitatea unui avocat de penal nu încetează la o anumită oră sau în weekend (clienţii te pot suna la orice oră), rămân deschis oricărei oportunităţi de socializare în orice loc în care mă aflu, fără ca aceasta să fie scopul ieşirilor mele în timpul liber.
Alina Matei: Care e ambiția ta în viață? Pentru că așa cum spunea Neagu Djuvara ”ca să faci ceva în viață e musai să fii ambițios, să vrei să faci ceva, altfel te prăbușești psihic”.
Adrian Șandru: Să devin cel mai bun avocat. De mic am fost obişnuit în orice activitate pe care o desfăşuram să tind să fiu cel mai bun la acel lucru, pentru că altfel aş considera că mi-aş irosi resursele, fără să fructific capacitatea mea de a evolua. Pentru a ajunge acolo unde îmi propun, am nevoie de modele de la care să învăţ avocatura şi pentru asta sunt norocos că nu trebuie să privesc prea departe, deoarece domnul avocat Mihai Mareş şi domnul prof. univ. dr. Dan Lupaşcu îmi oferă modelele pe care le caut. Consider că amândoi se completează perfect oferind cea mai bună apărare clienţilor pe care îi reprezintă şi am foarte multe de învăţat de la dumnealor, de la a manageria relaţia cu clientul până la conduita şi pledoaria în faţa instanţei. Pe lângă nevoia de a avea modele, consider că este foarte important să întreprind zilnic acţiuni care să conducă la îndeplinirea dorinţei mele. Citeam zilele trecute o carte scrisă de prof. univ. dr. Ovidiu Predescu şi mi-a rămas un pasaj în minte: „fiecare om devine ce gândeşte, simte şi înfăptuieşte”.
Alina Matei: Ultima carte citită și ce citești acum?
Adrian Șandru: Ultima carte citită este Nelinişti vechi si noi, scrisă de Andrei Pleşu, iar acum citesc o carte intitulată Teosofie a lui Rudolf Steiner. Pe lângă lectura zilnică consistentă a materialelor cu informaţii juridice simt nevoia să îmi hrănesc şi partea spirituală, prin lecturarea unor cărţi care au un impact asupra modului în care privim societatea.
Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii JURIDICE.ro.
Adrian Șandru: Ştiu că domnul profesor Andrei Săvescu vă spune mereu că JURIDICE.ro nu este posibil fără voi, dar vreau să vă dezvălui un secret. În spatele proiectelor de cel mai înalt nivel realizate de JURIDICE.ro, stă multă muncă depusă de oameni minunaţi, care formează o familie pe care mă bucur că am avut ocazia să o cunosc. Familia JURIDICE.ro reflectă foarte mult personalitatea domnului profesor Andrei Săvescu, adică este formată din tineri profesionişti, care muncesc mult şi pun pasiune pentru dezvoltarea proiectului JURIDICE.ro.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.
Adrian Șandru: Eu mulţumesc.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
