Măgarul fără inimă și fără urechi (Panciatantra) [1]
9 februarie 2019 | Cornelia DĂROI
Cornelia Dăroi
Într-o pădure locuia odată un leu cu numele Coamă-groaznică. Acela avea ca servitor pe un șacal, cu numele Suru, care-l însoțea pretutindeni. Odată, leul se luă la luptă cu un elefant și primi niște lovituri de pe urma cărora nu mai putea să miște măcar un picior. [1] Din pricina neputinței leului de a se mișca, Suru, lihnit de foame, slăbi. Într-o zi, el zise către leu:
– Stăpâne, sunt atât de chinuit de foame, că nu pot nici măcar să-mi mișc picioarele, necum să te servesc!
Leul răspunse:
– Du-te de caută vreun animal, ca să-l omor chiar în starea în care mă aflu!
Auzind aceasta, șacalul se puse pe căutat și ajunse la un sat din apropiere. Acolo zări la marginea unui heleșteu un măgar, cu numele Blegu, care se trudea să pască niște fire de iarbă rare și colbăite. Atunci se apropie de el și-i zise:
– Unchiule, [2] primește omagiile mele respectuoase. De mult nu te-am văzut. De ce ești așa de slab?
Acela răspunse:
– Nepoate, ce să-ți spun? Un boiangiu fără inimă mă chinuiește cu poveri din cale afară de grele și nu-mi dă nici măcar un pumn de nutreț. Nu mănânc decât fire de iarbă uscată, pline de colb. Cum vrei dar să fiu gras?
– Unchiule, zise șacalul, dacă-i așa, este un loc minunat de frumos, acoperit cu iarbă verde ca smaraldul lângă un pârâu. Hai dar cu mine, să gustăm în tihnă plăcerea de a ne povesti lucruri frumoase!
– Bine ai grăit, nepoate, zise Blegu. Eu însă sunt un animal de casă și poate să mă sfâșie vreo fiară. Atunci la ce mi-i bun locul acela frumos?
Șacalul răspunse:
– Unchiule, nu vorbi așa. Locul acela e apărat de brațul meu. Nu-i acolo niciun dușman. Dimpotrivă, din cauza unei soarte la fel ca a ta, se află acolo trei măgărițe fără sprijin pe care, de asemenea, le chinuise vopsitorul. Acelea s-au îngrășat și, fiindcă-s pline de tinerețe și de putere mi-au zis așa: ”Dacă ești cu adevărat unchiul nostru, du-te într-un sat și adu-ne un bărbat vrednic de noi!” Pentru asta te duc acolo.
Auzind vorbele șacalului, măgarul, cu corpul străbătut de fiorii dragostei, îi zise:
– Dragul meu, dacă-i așa, mergi înainte, că eu te urmez. Bine a zis cine a zis: ”Nici ambrozia, nici otrava nu sunt nimic pe lângă o femeie frumoasă. Cine-i unit cu ea, acela trăiește, iar cine-i despărțit de ea, acela moare.” (32) Tot astfel: ”Când o femeie, fără a fi văzută și fără a fi îmbrățișată trezește iubirea numai prin numele ei, e o minune dacă cineva o vede și o îmbrățișează și nu se topește.” (33)
După aceea măgarul merse împreună cu șacalul la leu. Când îl văzu, leul se sculă, așa chinuit de dureri cum era, însă măgarul o luă la fugă. În timpul fugii, leul îi dădu o lovitură de gheară. Dar aceasta fu tot atât de nefolositoare ca și strădania unui om fără noroc. Atunci șacalul îi zise plin de necaz:
– Dar bine, ce fel de lovitură este asta, că și un măgar îți scapă de sub nas. Cum ai să te lupți atunci cu un elefant? Acum am văzut ce poți!
Atunci leul zise c-un zâmbet rușinat:
– Ce era să fac? Nu eram pregătit de atac. Căci altfel și un elefant nu-mi scapă, când îl atac!
Șacalul zise:
– Am să-l mai aduc o dată azi la tine. Dar să fii gata să-l ataci.
[1] A se vedea aceeași întâmplare în Cartea întâi, povestea a unsprezecea și a șaisprezecea.
[2] Termen de respect.
Adaptare Legal Style: Cornelia Dăroi
* Panciatantra (Cele cinci cărți ale înțeleciunii) este un text remarcabil și bogat în reguli discutabile.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
