ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Concepte eronate şi noţiuni fiscale manipulate pe care avocaţii trebuie să le cunoască

10.02.2019 | Daniel UDRESCU
Daniel Silviu Udrescu

Daniel Udrescu

Cursul de schimb este o noţiune fiscală manipulată atât de Comunitatea Europeană cât şi de statul român. Mă refeream în articolul Manipularea bazei impozabile de către autorități la manipularea bazei impozabile de către stat.  Manipularea este o metodă prin care Guvernul, prin cei care lucrează la normele metodologice, propuse de regulă prin hotărâri de guvern, introduc concepte eronate, ce sunt prin definiţie incorecte, dar permit manipularea cursului de schimb, plafoanelor, sau altor elemente ce păstrează forma lor originală, parţial, dar prin asimilare şi deturnare a întelesului, devin acea LEGE STRÂMBĂ de care sistemul este plin.

Scurt istoric

Spuneam de multe ori că acest grup de funcţionari publici, care nu răspund niciodată în nicio lege, echivalentul adevărat al statului paralel, nu cel ales de popor, au folosit continuu, legea neclară pentru gâtuieli, sisteme de mită, de cunoştinţe, pile şi relaţii, ce crează dependenţă, ce şantazează, ce corup, ce comit crime ţinute secret într-un cerc de putere cunoscut ca stat paralelel.  Statul este bolnav de corupţie pentru că acestor indivizi extrem de inteligenţi, li se permite, fără a fi pedepsiţi, să acceseze resurse împrăştiate dar controlate cu funcţii extrem de bine plătite, bazate pe legi concepute voit neclare.  Intrat în acest sistem eşti obligat sistemului, adică puterii nealese.  Care este această putere nealeasă?  Extensiile din ministere, prin funcţionarii care concep tot felul de legi, ce folosesc unei elite restrânse, de multe ori folosing un Guvern marionetă.

Să întelegem sistemul: Un grup de elită prin structura infiltrată deţine controlul deciziilor.  Oameni pe care îi vezi în funcţii cheie imuni și inamovibili, sunt numiţi acolo pentru controlul deciziilor, în finanţe, poliţie, Ministerul Public, instanţe, oriune unde există nevoie de gâtuială, de control.  De regulă vei vedea în aceste poziţii excepţionalii obedienţi la ordine, dar catastrofe profesionale în domeniu, aici găsindu-ţi explicaţia de ce un idiot deţine funcţia pentru care tu eşti supercalificat.  Acest tip de oameni sunt, de exemplu, cei care controlează numirile gen complet de 5, complet de 3, sau au putere de a sări peste sistemul aleatoriu.  Alt exemplu este modul în care sunt numiţi, tot controlat, experţii în dosarele cheie.  Alt exemplu sunt numirile şefilor de asociaţii profesionale, spitale, şcoli, facultăţi etc.

Taxele şi impozitele sunt resursele controlate de un grup restrâns de putere, ce le alocă reţelei căpuşate a contractelor cu statul.  În loc să fie vizibilă, practica atribuirii contractelor cu dedicaţie, îmbogăţeşte pe cei care alocă aceste contracte, firmelor de casă, a celor ce stabilesc preţul, comisioanele. Să mă fac înţeles: Toate guvernele lumii au această metodă, in unele ţări mai vizibilă, în alte mai puţin vizibilă.  Statul, armatele, activitatea administrativă trebuie alimentată.  În trecut marile case, precum ****, prin corporaţii, au devenit furnizorii marilor state, acaparând monopolul asupra industriilor lucrative. Prin modelele cerere şi ofertă, de finanţare a tuturor conflictelor majore au construit dependenţa faţă de sistemele sociale pe care le avem astăzi, promovând în poziţii cheie oameni săraci, dar foarte capabili, ţinuţi dependendenţi de salariile mari, dar aserviţi scopurilor de bază, în care pe de o parte erau finanţaţi, pe de altă parte li se livrau produsele sau serviciile, într-o morişcă generatoare de bani, pentru adevăraţii stăpâni.  În timp aceste modele au evoluat, s-au replicat, s-au diversificat, creând statul paralel, legate de dezvoltarea industrială ce deserveşte fiecare din ţările moderne.

Acest sistem este apărat de celulele albe, sanitarii unui sistem sănătos, care de fapt în sistemul bolnav românesc sunt canibalii ce distrug totul la comandă.  Una din aceste comenzi, a fost readucerea controlului de la indivizi ce nu pot fi controlaţi, pentru că sunt personalităţi devenite prea puternice.  Ordinul a fost precis şi clar.  Distrugere pe linie, cu un plan bine definit, pe sectoare de activitate. Polii de putere au fost înlăturaţi cu acuzaţii frivole, care însă i-au scos din activitate şi i-a tras pe linie moartă.  Aici discutăm de oameni din servicii cu experienţă, nealiniaţii din poliţie, din armată, din jandarmerie, din justiţie, din Ministerul Public. Au fost fie pensionaţi, fie învinuiţi şi până şi-au dovedit nevinovăţia îndepărtaţi. Instrumentul a fost clar: DNA, cu mică implicare de la DIICOT. Să identificăm aici, judecători, doctori, procurori, poliţişti, profesionişti din profesii liberale, oameni de afaceri. O menţiune. Planul a fost conceput, analizat şi organizat pe fiecare industrie sau segment în parte cu ţinte precise ce trebuiau decapitate. Fenomenul 1948 de înlăturare a elitei s-a repetat, confiscând fianciar la o altă scară, mai chirurgical, fără ororile trecutului.

Modul prin care acest sistem a reuşit este legea însăşi. Aduc în discuţie OUG 54/2010 pentru care am publicat două articole unul hard şi unul soft, dar pentru care am trimis emailuri tuturor parlamentarilor timp de o lună.  Ce credeţi că s-a întâmplat într-o lună? A fost trecută Legea de aprobare a OUG 54/2010, după opt ani, prin Legea nr. 271/2018 din 19 noiembrie 2018. Aici vă arătam ce a făcut Curtea Constituţională.  După ce în prima fază a respins alin. 2, 3 şi 5 ale art 233 indice 1 din OG 92/2003 Codul de procedură fiscală, şi-a contrazis decizia iniţială prin care a respins alin. 2, 3 şi 5, dar a admis alin. 1 ca neconstituţional şi a admis neconstituţionalitatea şi a acestor 3 aliniate. Surpriza este că această modificare care a dat puteri sporite DGAF şi DNA să reţină fără probe mii de oameni, în peste 15.000 de pseudo-dosare, face parte dintr-o lucrătură mai amplă ce conţine zeci de noţiuni eronate sau de nepotriviri ce nu au legătură cu realitatea, definite în opera guvernanţilor funcţionari publici prin acte similare OUG 54/2010 ce a devenit legală prin Legea 271/2018. Aceste aspecte au fost explicate în materialele respective şi cred că drumul prin CCR va fi anevoios pentru contestarea lor.  Pierderile aduse sunt echivalentul unui genocid economic împotriva românilor.

În continuare veau să reiau temele din articolele Manipularea cursului de schimb ca infracțiune și Încălcarea reglementărilor europene de către România. Efecte asupra afacerilor – studiu de caz, unde aduceam acuzaţii serioase unui grup ce a fraudat contribuabilii prin gâtuiala fondurilor europene cu o metodă tipic şmecherului despre care vorbeam mai sus, ce a manipulat toate contractele cu fonduri europene cel puţin în perioada 2007-2013, în aşa fel încât Comunitatea Europeană își aducea partea de contribuție la proiect, să zicem 80%, iar partea română, folosind cursul de schimb la data studiului de fezabilitate, îşi diminua contribuţia, pe spatele aplicantului DISCRIMINAT, care nu ştia de ce nu-i ajung banii de proiect, pentru că nu era plătit la un curs definit de regulamentul european. Miliarde de euro lipsesc la socoteală.

Art. 13 alin. (2) din Regulamentul (CE) 883/2006 prevede următoarele: Pentru întocmirea declarațiilor de cheltuieli în euro, agențiile de plăți ale statelor membre care nu aparțin zonei euro aplică, pentru fiecare operațiune de plată sau de recuperare, penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna în care operațiunile sunt înregistrate în conturile agenției de plată.

Plec de la acest exemplu, pentru a clarifica elemente de neconstituţionalitate ce afectează contribuabilul în relaţia cu statul român. Da, este vorba de un concept eronat, prin care contribuabilul român este înşelat de o legistaţie aplicată cu încălcarea drepturilor de la art. 16 din Constituţie alin. (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Mai mult, art. 56 alin. (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice şi alin (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale, este foarte clar cu privire la modul în care se fac impunerile. DNA bineînţeles că acoperă aceste discriminări tot prin urmărirea penală a aplicantului, care a „fraudat” fondurile europene, pentru a-i acoperi cu falşi vinovaţi pe distrugătorii de vise.

Ori problema majoră a sistemului fiscal românesc şi a ANAF este una de folosire a unor noţiuni şi concepte eronate în mod voit, iar nu o relație în care contribuabilul este văzut ca o resursă. Este şi mai grav când aceste neajunsuri curg de la Comunitatea Europeană, care are măsuri diferite pentru fix acelaşi lucru – cursul de schimb – cu o altă discriminare… ce acoperă probabil alte abuzuri.

Plafonul de 88.500 euro de la art. 310 Cod fiscal

Art. 310 – Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici prevede următoarele: (1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 88.500 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, respectiv 300.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 268 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 294 alin. (2) lit. b).

Pentru a întelege parşivitatea sistemului fiscal este nevoie de un calcul simplu al cursului la data de 1 ianuarie 2007 comparat cu cursul prevăzut de art. 13 alin. (2) din Regulamentul (CE) 883/2006:

Cursul de schimb la 01.01.2007                3,3817 lei/euro

Cursul de schimb la 31.12.2018                 4,6639

 

Diferenţă nefavorabilă                                1,2822

Plafon art 310                                             88.500 euro

Pierdere pentru contribuabil                 113.475 lei

În cazul României, influenţa IFRS este una duală: pe de o parte, standardele adoptate de Uniunea Europeană trebuie adoptate de către companiile cotate precum pretinde Regulamentul IAS; iar pe

de altă parte, tratamentele contabile preluate de Directivele europene de contabilitate din  standardele  internaţionale  sunt  aplicabile companiilor  româneşti  necotate  atât  pentru  situaţiile  lor  financiare individuale cât şi consolidate. Dar IAS21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar spune că la fiecare dată a bilanţului:
a) elementele monetare exprimate în valută vor fi convertite utilizându-se cursul de închidere;
b) elementele nemonetare exprimate în valută evaluate pe baza costului istoric vor fi convertite utilizându-se cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei; şi
c) elementele nemonetare exprimate în valută evaluate la valoarea justă vor fi convertite utilizându-se cursul de schimb de la data la care a fost determinată valoarea justă.

Deci prin plafonul aprobat de către Uniunea Europeană de 88.500 euro pentru regimul special de scutire pentru întreprinderile mici. De fapt statul român înşală contribuabilul român, având aprobarea/recomandarea Consiliului, cu 113.475 de lei  (88.500 euro x 4.6639 lei/euro = 412.755 lei, faţă de 88.500 euro x 3.3817 lei/euro = 299.280 lei rotunjit cu mărinimie la 300.000 lei), plafonul raportat la modelul european de stabilire a cursului  statelor membre, care nu aparțin zonei euro trebuind să fie penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna în care operațiunile sunt înregistrate folosind una din metode, şi nu cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării, impus de Consiliu, României. După cum se vede metoda este contrară LEGII CONTABILE a Uniunii Europene, stabilind un curs ce favorizează Uniunea Europeană.

Această problemă nu este numai una de neconstituţionalitate cu privire la contribuabilul român, ci şi una de nelegalitate a măsurii europene, art. 148 alin. 2 din Constituţie având o piedică, până la solicitarea unui punct de vedere de la CJUE sau CEDO.

Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1855 a Consiliului din 10 octombrie 2017 la art. 1 prevede:

Prin derogare de la articolul 287 punctul 18 din Directiva 2006/112/CE, România este autorizată să acorde o scutire de la plata TVA persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește echivalentul în monedă națională a 88 500 EUR la cursul de schimb din ziua aderării sale.

Trebuie să-mi argumentez vehemenţa. Consider că Uniunea Europeană discriminează în primul rând statul român, apoi contribuabilul român, printr-o prevedere ce nu are bază contabilă dacă ar fi să aplicăm Standardele Internaţionale de Contabilitate, aşa cum le-am menţionat mai sus, care spun că tranzacția ar trebui înregistrată la cursul din data tranzacţiei, ce devine istoric, aşa cum în propunerea de directivă a consiliului din 18.01.2018, de modificare a Directivei 2006/112(CE) privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici, la art. 270, lit. (a), unde se propune înlocuirea cu următorul text: „(a) valoarea totală anuală, fără TVA, a livrărilor de bunuri și de servicii nu depășește cu mai mult de 35 000 EUR sau echivalentul în monedă națională valoarea cifrei de afaceri anuale utilizată ca referință pentru aplicarea scutirii pentru întreprinderile mici prevăzută la articolul 284;„. Adică NU mai apare sintagma „la cursul de schimb din ziua aderării sale”, aşa cum apare in Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1855 a Consiliului din 10 octombrie 2017.

De ce consider că este discriminare? Pentru că pierderea din curs valutar între cele două metode este de 37,92% (echivalentul uni plafon de 64.170 euro, adică o pierdere de 24.330 euro) defavorizând România, care nu ar fi trebuit să accepte sintagma „la cursul de schimb din ziua aderării sale”, dar defavorizând şi contribuabilul român. Dar pentru că avem negociatori incapabili, tu şi eu plătim pentru aceste elemente tehnice, netrecute prin filtrul unor specialişti în domeniu.  Deci ne aflăm în faţa unei discriminări dar şi în faţa unei aşezări injuste a sistemului legal de impunere, care forţează o taxă prezentând incorect un plafon.

Textul art. 310 din Codul fiscal mai introduce un concept eronat tot pe traseul Consiliului European, statul român contribuabil: valoarea cifrei de afaceri anuale.

Codul fiscal, la art. 7 pct. 44 are  o definiţie pentru valoarea fiscală, iar Codul fiscal la art. 7 pct. 45 are o definiţie pentru valoarea fiscală pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu standardele internaționale de raportare financiară, fără însă a detalia ce înseamnă cifră de afaceri. Art. 266 din Titlul VII Taxa pe valoare adaugată la secţiunea semnificația unor termeni și expresii, nu are o definiție a cifrei de afaceri.

Art. 310 – Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici  introduce la alin. 2 elementul cifră de afaceri: (2) Cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situația persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, a operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România conform art. 297 alin. (4) lit. b), a operațiunilor scutite cu drept de deducere și, dacă nu sunt accesorii activității principale, a operațiunilor scutite fără drept de deducere prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. a), b), e) și f). Prin excepție, nu se cuprind în cifra de afaceri prevăzută la alin. (1), dacă sunt accesorii activității principale, livrările de active fixe corporale, astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct. 3, și livrările de active necorporale, efectuate de persoana impozabilă.

Grav este faptul că norma metodologică 83(3), redefineşte cifra de afaceri după cum urmează: La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 310 alin. (1) din Codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate și alte facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operațiunile prevăzute la art. 310 alin. (2) din Codul fiscal.

Această prevedere trebuie analizată comparativ cu Directiva 112/2006 care, la art. 288, prevede: Cifra de afaceri ce servește drept referință în scopul aplicării regimului prevăzut în prezenta secțiune se constituie din următoarele sume, exclusiv TVA:
1. valoarea livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, în măsura în care sunt impozitate;
2. valoarea operațiunilor care sunt scutite, cu dreptul de deducere a TVA achitată în stadiul anterior, în temeiul articolelor 110 sau 111, articolului 125 alineatul (1), articolului 127 sau articolului 128 alineatul (1);
3. valoarea operațiunilor care sunt scutite în temeiul articolelor 146-149 și articolelor 151, 152 sau 153;
4. valoarea operațiunilor imobiliare, operațiunilor financiare prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g), și valoarea serviciilor de asigurare, cu excepția cazului în care aceste operațiuni au caracterul de operațiuni accesorii.
Cu toate acestea, cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei întreprinderi nu se iau în considerare în scopul calculării cifrei de afaceri.

Prin comparaţie, cifra de afaceri în sens european NU include avansurile.

DEX are diferite definiții pentru cifra de afaceri, dar niciuna nu include avansurile, pentru că din perspectivă contabilă acest lucru este eronat. Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate din acte de comerţ. În limbajul financiar-contabil, cifra de afaceri mai este cunoscută sub dnumirea de vânzări sau de venituri brute. În termeni corecți, cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor livrate, lucrărilor executate, serviciilor prestate, precum și a altor venituri din exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților.

Ȋntre Legea contabilităţii 82/1991, Standardele Internaţionale de Contabilitate, Codul fiscal şi Directiva nr. 112/2006 există nişte relaţii simbiotice care trebuie judecate mai ȋntȃi contabil pentru a fi traduse fiscal şi nu invers, pentru că economia pleacă de la tranzacţia înregistrată ce respectă  ecuaţia de bază: debit egal credit. Numeroase erori comise de ANAF se ȋnscriu ȋn categoria erorilor de interpretate contabilă. Din punct de vedere contabil veniturile reprezintă cifra de afaceri. Avansurile nu sunt venituri. Ca urmare, cifra de afaceri nu poate să includă avansuri.

Drept pentru care şi acest aspect trebuie corectat, probabil tot pe traseul CCR.

Rolul expertului este să corecteze data la care se atinge plafonul, ceea ce ȋmpinge ȋn timp atingerea plafonului, cu consecinţa unei taxe calculate de ANAF incorect, ceea ce duce la nulitatea raportului de inspecție fiscală.

ANAF face confuzie ȋntre faptul generator pentru exigibilitatea TVA şi data atingerii plafonului pentru cifra de afaceri. Faptul generator pentru exigibilitatea TVA se face conform art. 280 din Codul fiscal (1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. (2) Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.  Considerăm că exigibilitatea TVA la avansuri este o noţiune diferită de cea de determinare a plafonului pe baza veniturilor şi nu are nimic de a face cu ȋncadrarea ca venit a avansului. Această procedură este incorectă pentru că avansurile nu sunt venituri, din punct de vedere contabil, iar când norma trimite şi la „avansuri încasate sau neîncasate” ştiind că mai intervine şi prevederea „TVA la încasare”, rezultă că pȃnă cȃnd nu se face transferul titlului de proprietate, nu prea avem bază legală, ele fiind ȋncadrate contabil ca obligaţie ȋn bilanţ şi nu ca venit ȋn contul de profit.  Mai mult, art. 310 prevede: excepţia livrărilor de active fixe corporale sau necorporale. Conform art. ART. 145 Sfera de aplicare a dreptului de deducere:  Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei. Directiva nr. 112/2006 tratează Deductibilitatea la Titlul 10.

Dar acest plafon important pentru microîntreprinderi, este însoţit de alte plafoane fiscale, pe care statul român le manipulează, pentru a crea greşeli, neclaritate, amenzi, dobânzi, penalităţi, fiind o activitate criminală organizată. Ceva de genul leul vânează individul din turmă.

Plafonul de 2.250.000 lei de la art. 282 alin. (3)

Exigibilitatea taxei intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, în cazul persoanelor impozabile care optează în acest sens, denumite în continuare persoane care aplică sistemul TVA la încasare.

Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite de TVA, precum şi a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, conform art. 275 şi 278, realizate în cursul anului calendaristic;

Norma metodologică 25(1) la prevederile art. 282 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal se aplică în situația în care facturile totale ori parțiale pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii au fost emise înaintea faptului generator de taxă și includ și situația în care sunt emise facturi pentru avansuri înainte de încasarea acestora.

Din nou avem un aspect de ordin constituţional, dacă este corect sau nu ca la avansuri neîncasate să se aplice prevederea legală care diferă de art. 282 alin. 2 lit. b), care spune că exigibilitatea intervine la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravaloriibunurilor și serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora.

Plafonul de 1.000.000 de euro de la art. 47 şi art. 52 Cod fiscal

Cifra de afaceri sub 1.000.000 de euro (cursul de schimb pentru determinarea echivalentului in euro este de 4.6639 lei/euro), este echivalentul a 4.663.900 lei.  Nici în normele metodologice, nici în articolul de lege nu apar avansurile ca fiind incluse în cifra de afaceri.

Norma metodologică 5(1) prevede că Baza impozabilă asupra căreia se aplică cotele de impozitare prevăzute la art. 51 alin. (1) și (2) din Codul fiscal este reprezentată de totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a Conturi de venituri, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad categoriile de venituri menționate la art. 53 alin. (1) și se adaugă elementele menționate la art. 53 alin. (2) din Codul fiscal.

Plafonul de 10.000 euro de la art. 268 alin. (4) lit. b)

Conform legislaţiei fiscale, achiziţiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc printre altele şi condiţia ca valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depaşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depasit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 de euro, echivalentul a 34.000 de lei (suma se calculează pe baza cursului valutar de schimb comunicat de BNR la data aderării). 10.000 de euro nu mai sunt decât 7.250 euro în echivalent la cursul de schimb din 31.12.2018, o clară discriminare a contribuabilului român căruia i se spun 10.000 de euro, când de fapt el cumpără azi la 7.250 de euro.

Argumenaţia este similară cu cea de la plafonul de 88.500 euro. Această problemă nu este numai una de neconstituţionalitate cu privire la contribuabilul român, ci şi una de nelegalitate a măsurii europene, art 148 alin 2 din Constituţie având o piedică, până la solicitarea unui punct de vedere de la CJUE sau CEDO.

Plafonul de 100.000 euro de la art. 322

Cifra de afaceri de 100.000 de euro (contravaloarea in lei se determina pe baza cursului de schimb comunicat de BNR valabil pentru data de 31 decembrie a anului 2019 respectiv 4.6639 lei/euro). Astfel plafonul la 2018 este de 466.390 lei. Nici în normele metodologice, nici în articolul de lege nu apar avansurile ca fiind incluse în cifra de afaceri.

Definiţia de la norma 103 (2) este una mai corectă decât cea de la art 310.  Se vede clar că aplicarea art 5 (Aplicarea unitară a legislației alin (1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanțelor fiscale), din Codul de procedură fiscală nu prea se aplică cifrei de afaceri, aceasta având diferite înţelesuri pentru diversele plafoane.

La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 322 alin. (2) din Codul fiscal se are în vedere baza de impozitare înscrisă pe rândurile din decontul de taxă prevăzut la art. 323 din Codul fiscal corespunzătoare livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile și/sau scutite cu drept de deducere și/sau a livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, conform prevederilor art. 275 și 278 din Codul fiscal, dar care dau drept de deducere conform art. 297 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, precum și rândurile de regularizări aferente. Nu sunt luate în calcul sumele înscrise în rândurile din decont aferente unor câmpuri de date informative cum sunt facturile emise după inspecția fiscală sau informații privind TVA neexigibilă.

Plafonul de la art. 69 alin. (9) şi de la art. 80 alin. 2 lit. b)

Contribuabilii pentru care venitul net se determina pe baza de norme de venit, care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decat echivalentul în lei al sumei de 100.000 de euro, începand cu anul fiscal urmator, au obligaţia determinarii venitului net anual în sistem real. Folosirea acetei metode este conformă Standardelor Internaţionale de Contabilitate, fiind o reprezentare pentru perioada de la 01.01.2018 la 31.12.2018, similar cu modul de raportare al contului de profit.

Cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea echivalentului în lei al sumei de 100.000 de euro este cursul de schimb mediu anual comunicat de BNR, la sfarsitul anului fiscal 2018 de 4,6535 lei, respectiv suma de 465.350 lei.  Articolul 147 nu prevede o modalitate de utilizare a unui curs pentru echivalentului în lei al sumei de 100.000 de euro, dar urmărind logica de la art 69 care este similară, se poate asuma că se va face pentru perioada de un an de la 01.01.2018 la 31.12.2018.

Plafonul de la norma metodologică 12. (1) la art. 275 alin. (2) lit. a)

Norma metodologică 12(1) prevede următoarele:

În sensul art. 275 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, echivalentul în lei al plafonului de 35.000 de euro pentru vânzările la distanță se stabilește pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare, când cifra sutelor este egală cu sau mai mare decât 5, și prin reducere, când cifra sutelor este mai mică decât 5, prin urmare plafonul este de 118.000 lei.

Plafonul pentru vânzări la distanţă este de 35.000 de euro, echivalentul în lei fiind 118.000 lei, la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data aderării, este de fapt doar 25.378 euro, ce discriminează împotriva contribuabilului român şi necesită aceiaşi abordare ca şi cea prezentată la plafonul de 88.500 de euro.

Cursuri de schimb valutar

De la art. 40 indice 2 alin. (4)

Contribuabilul are dreptul de a deduce, într-o perioadă fiscală, costurile excedentare ale îndatorării până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 200.000 euro calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal, după caz.

Modalitatea de calcul al cursului pare valabilă. Disensiuni pot apărea la determinarea plafonului, în funcţie de activitatea economică şi rezonabilitatea poate fi atacată de la caz la caz.

De la art 131 alin (6) – Evitarea dublei impuneri prin metoda creditului fiscal sau metoda scutirii

În vederea calculului creditului fiscal, sumele în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din anul de realizare a venitului.

Modalitatea de calcul al cursului pare corectă.

De la art. 224 alin. (5), art. 227 alin. (1), art. 233 alin. (3)

Impozitul se calculează, respectiv se reține în momentul plății venitului, se declară și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se reține, se declară și se plătește, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României, pentru ziua în care se efectuează plata venitului către nerezidenți.

Modalitatea de calcul al cursului pare corectă.

De la art. 290 – Cursul de schimb valutar

(1) Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabilește conform prevederilor europene care reglementează calculul valorii în vamă.

(2) Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operațiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Națională a României sau ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană ori cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, valabil la data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operațiunea în cauză, iar, în cazul operațiunilor supuse sistemului TVA la încasare prevăzut la art. 282 alin. (3) – (8), la data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei pentru operațiunea în cauză dacă nu ar fi fost supusă sistemului TVA la încasare. În situația în care se utilizează cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană, conversia între monede, altele decât moneda euro, se realizează prin intermediul cursului de schimb al monedei euro pentru fiecare dintre monede. În contractele încheiate între părți trebuie menționat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb al unei bănci comerciale, în caz contrar aplicându-se cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României sau cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană.

O mare atenţie în contracte trebuie acordată cursului de schimb, pentru a fi corect încadrat cu Codul fiscal aplicabil.

Expert contabil Daniel Udrescu


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.