Cei 7 ani de ”acasă”, ultima zi în cadrul societății de avocați STOICA & Asociații și 3 lucruri esențiale despre avocatura la început de drum
11 februarie 2019 | Tudor COLŢAN
Tudor Colțan
Încă de mic, bunica îmi spunea că cei 7 ani de acasă sunt esențiali pentru viitorul meu. La fel cum educația primită în cadrul familiei m-a format ca om, educația profesională primită în cei aproape 7 ani de la maestrul meu și colegii mei m-a format ca profesionist.
Vineri a fost ultima zi în cadrul societății pe care am considerat-o, aproape 7 ani, a doua familie și unde am învățat, greșit și visat zi de zi.
Ar putea fi multe lucruri de spus, cu zâmbete sau uneori cu lacrimi, dar pot să sintetizez 3 lucruri esențiale despre avocatura la început de drum, pe care le-am învățat în una dintre cele mai bune ”școli” de avocatură din România.
1. Găsește-ți un mentor, pentru că avocatura nu e doar despre Drept, ci despre lumea juridică
Eram în anul 2 de facultate și am susținut primul meu interviu, după ce am câștigat o bursă privată în cadrul societății de avocați STOICA & Asociații. Aveam emoții, un costum negru și o cravată aranjată strâmb, cu nodul făcut dinainte (pe vremea aia habar nu aveam să fac un nod la cravată). Așteptam într-un birou ca în filme, cu celebra vedere către Facultatea de Drept și îmi imaginam cum marele Profesor mă va întreba toate chichițele juridice din lumea drepturilor reale și a teoriei generale a obligațiilor.
Spre surprinderea mea, interviul nu a fost despre Drept, ci despre lumea juridică, pasiuni, cultură și sport. Îmi aduc și acum aminte două întrebări: care sunt ultimele cărți citite și dacă fac sport. Cu toate că mă pregăteam să zic mândru că deja m-am apucat de “Contracte speciale”, am realizat că se referă la cărți „obișnuite”, beletristică… adică fix acele cărți pe care studenții în timpul facultății le cam dau uitării din cauza lipsei de timp.
A fost cel mai frumos interviu și am plecat fericit, gândindu-mă că luni încep treaba. De ce eram fericit? Pentru că am realizat că urmează să învăț mai mult decât Drept, urmează să explorez lumea juridică așa cum trebuie.
2. Punctualitate, seriozitate și respectul față de sistemul judiciar
Prima zi a fost (din nou) surprinzătoare. Am ajuns devreme la birou și primesc un sms scurt: ”Ne vedem la ÎCCJ, în hol, la ora 9:30”. Am început să mă panichez, pentru că habar nu aveam unde este acest ”ÎCCJ”. Înainte lucrasem la un cabinet de executori judecătorești și pentru mine doar judecătoriile reprezentau ”lumea juridică” și în niciun caz Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mi-am luat repede bicicleta din parcare și am gonit către Înalta Curte. Am ajuns la 9:28 și maestrul meu tocmai intra pe ușa instanței. M-a zărit și m-a întrebat: ”Cum de ai ajuns așa repede?”. Eu i-am răspuns cu mândrie: ”Cu bicicleta”. A zâmbit și am intrat în instanță. Maestrul meu mi-a spus încă din prima zi că punctualitatea este o calitate esențială a unui bun avocat.
Și uite așa, am asistat curios la primul termen de judecată din viața mea, la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde am descoperit ce înseamnă seriozitatea și respectul față de instanță, confrați și față de sistemul judiciar în general. Maestrul meu își creiona atent cu stiloul ideile principale ale pledoariei.
S-a făcut strigarea cauzei și am văzut nu doar un simplu proces, ci o adevărată lecție de drept. Ambii avocați au pledat frumos, a fost prima dată când am auzit ”cu permisiunea colegului”, ”distinși magistrați”, ”dacă îmi îngăduiți” și la final ”vă mulțumesc”. Am văzut ce înseamnă seriozitatea argumentelor, pregătite atent în speță, pledoariile sintetizate și la obiect și o adevărată stare de respect între părți, avocați și completul de judecată.
La final, maestrul mi-a spus pe un ton elegant: 1) să respecți mereu instanța de judecată și confrații tăi și 2) acum, du-te și plătește o taxă de timbru. Da, primul meu task a fost să plătesc o taxă de timbru. Eram așa entuziasmat de parcă ar fi fost cea mai dificilă sarcină și eu am fost ales special să o îndeplinesc. Ei, vedeți… când vine vorba despre pasiunea pentru ceea ce faci, totul pare frumos.
Acum, la peste 7 ani distanță, zâmbesc și îmi dau seama ce naiv și prostuț eram. Dar aia era cea mai frumoasă formă de manifestare a pasiunii pentru drept: entuziasmul.
3. Despre sacrificiu, înfrângeri sau victorii și momentele în care vrei să renunți la avocatură
Deși sunt mulți care nu au curajul să o recunoască, există zile în care vrei să renunți, te întrebi de ce ai ales să fii avocat și de ce oare merită să te chinui cu o grămadă de obstacole. Ei bine, profesia de avocat la început de drum e strâns legată de aceste momente.
Îmi aduc aminte și acum o celebră lună februarie, în care fiecare weekend a fost doar despre profesie și drept, iar asta m-a făcut să petrec Ziua îndrăgostiților cu “Teoria generală a obligațiilor” și Dragobetele cu pregătirea unor anexe la un dosar. Bineînțeles că aveam o iubită, dar aceasta a preferat, într-un mod elegant, să mă notifice de încetarea ”relației” contractuale.
Și multe alte episoade în care eșuăm, uneori ca profesioniști, uneori ca oameni. Când pierdem un dosar ne revărsăm nervii peste tot, indiferent că vorbim despre cei apropiați sau pe săraca tastatură când citim soluția pe portal. Să nu mai zic de telefonul mobil, care zboară în toate direcțiile, în funcție de ”eșecul” nostru.
Cu toate acestea, lucrurile se schimbă la 180 de grade când câștigăm dosarul, brusc ne amintim de toți prietenii și spunem ”o să fiu cel mai bun”. Toate aceste momente ne fac să mergem mai departe sau nu. Din păcate, în spatele costumelor și a rezultatelor ”fancy” prezentate în lumea avocaturii se ascund multe zile triste.
Eu am învățat să accept acele stări, să le înving prin sport sau uneori să mă dau bătut și să aștept ca ziua proastă să treacă. Uneori merge, alteori, nu…
În final, în loc de concluzii, pot spune că cei aproape 7 ani petrecuți la această societate de avocați mi-au oferit maturitatea necesară de a trece la o nouă etapă în viața mea profesională și… poate cea mai frumoasă scrisoare de recomandare de la maestrul meu, din care extrag doar următorul pasaj:
”În cei aproape 7 ani petrecuți în cadrul societății de avocați, Tudor și-a însușit valorile societății noastre: fidelitas, integritas, fortitudo”.
Cu aceeași naivitate criticată mai mereu, o spun și o voi spune mereu, că pasiunea pentru drept e cheia succesului în profesia de avocat.
Av. Tudor Colțan
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
