
Manuela Gornoviceanu
Areciem că, deși atât percheziția domiciliară, cât și ridicarea silită de obiecte și înscrisuri reprezintă mijloace de constrângere legală admise pentru scopul obținerii de probe, autoritățile judiciare nu pot opta între cele două măsuri atunci când obiectul material al acestora ar fi același.
Ridicarea silită de obiecte și înscrisuri este remediul reglementat pentru situația în care obiectele sau înscrisurile nu sunt predate voluntar în urma dispoziției autorităților, ceea ce înseamnă că este precedată de o procedură care permite evitarea ingerinței în viața privată a persoanelor, în sensul cel mai larg al acestui drept protejat de art. 8 din Convenție.
Percheziția domiciliară nu poate fi aleasă, așadar, în locul ridicării silite de obiecte și înscrisuri, deoarece s-ar prezuma în acest fel că destinatarii dispoziției de predare refuză să dea curs solicitărilor autorităților, cu atât mai mult cu cât și în cazul percheziției există obligația de a se solicita, anterior efectuării acesteia, predarea obiectelor căutate.
Diferența este aceea că legea prevede o cale de atac împotriva măsurii sau modului de aducere la îndeplinire a acesteia numai în ce privește procedeul probatoriu al ridicării silite de obiecte și înscrisuri, percheziția fiind supusă controlului jurisdicțional doar anterior efectuării.
Procedura camerei preliminare permite verificarea legalității administrării probelor, fiind exclus controlul proporționalității măsurii raportat la scopul și mijloacele folosite pentru obținerea probelor sau al altor cerințe de fond.
Oricum, o astfel de cenzură nu se realizează imediat și nu constituie o cale efectivă de atac de natură a garanta existența unui control a posteriori real, în prezența limitelor procedurale descrise de art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală (confirmate de jurisprudența națională).
Mai mult, procedura percheziției impune ca, pe lângă obiectele și înscrisurile pentru care a fost acordată autorizarea, să fie ridicate și alte bunuri în privința cărora există suspiciunea că pot avea legătură cu săvârșirea unei alte infracțiuni.
Or, această măsură excedează oricărui control jurisdicțional, ex ante sau a posteriori, de vreme ce autorizarea este anterioară și nu se referă la obiecte sau înscrisuri ce ar putea fi găsite, iar procedura în camera preliminară vizează probele administrate în legătură cu acea cauză, iar nu cu altele.
În esență, procedura percheziției domiciliare reprezintă un procedeu probatoriu adecvat situației în care obiectele sau înscrisurile sunt ascunse, iar ridicarea acestora se realizează împotriva voinței deținătorului. Nu reprezintă o alternativă la ridicarea silită de obiecte sau înscrisuri, în măsura în care, anterior, nu a fost solicitată predarea voluntară.
Paralelismul de texte este aparent, întrucât regula este aceea a obținerii mijloacelor de probă în procesul penal fără coerciție, obiectele sau înscrisurile ce pot servi pentru dovedirea faptelor penale trebuind a fi predate de către persoanele ce le au în posesie la solicitarea organelor competente. Remediul prevăzut de lege pentru situația în care obligația de predare nu este îndeplinită este ridicarea silită, iar nu percheziția domiciliară. Alegerea acesteia din urmă poate fi adecvată în situații specifice (în special atunci când simpla deținere a obiectelor solicitate constituie infracțiune), însă poate avea un caracter abuziv atunci când opțiunea este făcută în detrimentul altor procedee probatorii mai puțin intruzive și care pot face obiectul unui control jurisdicțional efectiv.
Avocat Manuela Gornoviceanu
Managing Associate ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii ”Ridicarea silită de obiecte și înscrisuri vs. percheziție domiciliară”, ediția 248, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi citi
aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare
Condiţiile de publicare,
Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail
redactie@juridice.ro!
Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro