Întrebare preliminară cu privire la noțiunea de instanță independentă și competența de a deveni competent. UPDATE: Hotărârea CJUE (Marea Cameră)
20 noiembrie 2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel
20 noiembrie 2019: Curtea, Marea Cameră declară:
1) Nu mai este necesar să se răspundă la întrebările adresate de Izba Pracy i Ubezpieczeń Społecznych (Camera pentru litigii de muncă și asigurări sociale) a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia) în cauza C‑585/18 și nici la prima întrebare adresată de aceeași instanță în cauzele C‑624/18 și C‑625/18.
2) Trebuie să se răspundă la a doua și la a treia întrebare adresate în cauzele C‑624/18 și C‑625/18 după cum urmează:
Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun ca litigii privind aplicarea dreptului Uniunii să poată intra în competența exclusivă a unei entități care nu constituie o instanță independentă și imparțială, în sensul primei dintre aceste dispoziții. Aceasta este situația în cazul în care condițiile obiective în care a fost creată entitatea respectivă și caracteristicile acesteia, precum și modul în care membrii săi au fost numiți sunt de natură să dea naștere unor îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, referitoare la impenetrabilitatea acestei entități în privința unor elemente exterioare, în special a unor influențe directe sau indirecte ale puterilor legislativă și executivă, și la neutralitatea sa în raport cu interesele care se înfruntă și, astfel, pot conduce la o lipsă a aparenței de independență sau de imparțialitate a entității menționate care să fie de natură să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire acestor justițiabili într‑o societate democratică. Revine instanței de trimitere sarcina de a stabili, ținând seama de toate elementele relevante de care dispune, dacă aceasta este situația în ceea ce privește o entitate precum Camera Disciplinară a Sąd Najwyższy (Curtea Supremă).
Într‑o asemenea ipoteză, principiul supremației dreptului Uniunii (notă MMB: prin raportare la traducerile din alte limbi, precum și la conținutul acestui principiu, declar că această traducere din versiunea din limba română a hotărârii CJUE este una complet eronată. Este vorba de principiul aplicării prioritare (hai fie, principiul priorității), și deloc de principiul supremației) trebuie interpretat în sensul că impune instanței de trimitere să lase neaplicată dispoziția din dreptul național care conferă competența de a soluționa litigiile principale entității menționate, astfel încât acestea să poată fi judecate de o instanță care îndeplinește cerințele de independență și de imparțialitate sus‑menționate și care ar fi competentă în domeniul în cauză dacă dispoziția respectivă nu ar împiedica acest lucru. (s.n. -M.M.-B.)
***
11 februarie 2019: Judecătorul suprem polonez se întreabă cu privire la noțiunea de instanță independentă și competența de a deveni competent în ciuda dispozițiilor legislative contrare (C-585/18).
Situația de fapt:
1. materii UE:
– Dispoziții instituționale
– Principiile, obiectivele și misiunile tratatelor
– Drepturi fundamentale: Carta drepturilor fundamentale
2. avem o cameră nou înfiinţată a instanţei de ultim grad de jurisdicție a unui stat membru, competentă să soluţioneze acţiunea introdusă de un judecător al unei instanţe naţionale în compunerea căreia urmează să intre exclusiv judecători aleşi de organismul naţional menit să vegheze la respectarea independenţei instanţelor (Krajowa Rada Sądownictwa [Consiliul Național al Magistraturii]), care, date fiind modelul instituţional de constituire şi modul său de funcţionare, nu oferă garanţia independenţei faţă de puterile legislativă şi executivă
3. necesitatea de a afla dacă această cameră este o instanță independentă în sensul dreptului Uniunii
4. apoi, dacă nu este o instanță independentă, necesitatea de a afla dacă o cameră necompetentă a instanţei de ultim grad de jurisdicție a unui stat membru care îndeplinește cerinţele prevăzute de dreptul Uniunii pentru o instanţă sesizată cu o cale de atac într-o cauză care ţine de dreptul Uniunii, ar trebui să înlăture aplicarea dispoziţiilor legii naţionale care exclud competenţa sa în acea cauză
5. pârât este Consiliul Național al Magistraturii iar numele reclamantului/ei este anonimizat.
Dispoziții invocate a fi incidente: Articolul 267 TFUE al treilea paragraf coroborat cu articolul 19 alineatul (1), cu articolul 2 TUE și articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (cu explicațiile aferente).
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
