CJUE. C-630/17, Anica Milivojević v. Raiffeisenbank. Competența instanței naționale de a determina calitatea de consumator a beneficiarului unui credit cu o dublă finalitate. Hotărârea
14 februarie 2019 | JURIDICE.ro
În anul 2007, Anica Milivojević, resortisant croat, a încheiat cu Raiffeisenbank, cu sediul în Austria, un contract de credit unic în valoare de 47 000 de euro pentru a efectua lucrări de
renovare în domiciliul său, mai ales pentru a amenaja în acesta apartamente destinate închirierii.
Împrumutul a fost contractat cu ajutorul unui intermediar cu reședința în Croația și cuprinde o
clauză atributivă de competență alternativă, în favoarea fie a instanțelor austriece, fie a instanțelor croate. Pentru a garanta rambursarea împrumutului, Anica Milivojević a semnat de asemenea un act notarial referitor la constituirea unei ipoteci născute din acest contract care a fost înscrisă ulterior în cartea funciară croată.
În anul 2015, Anica Milivojević a sesizat Općinski sud u Rijeci (Tribunalul Municipal din Rijeka, Croația) cu o cerere îndreptată împotriva Raiffeisenbank prin care urmărea constatarea nulității contractului de credit și a actului notarial, precum și radierea ipotecii din cartea funciară. În timp ce Raiffeisenbank susține că acest contract a fost încheiat în Austria, Anica Milivojević afirmă că el a fost încheiat în Croația.
La 14 iulie 2017, a intrat în vigoare o lege națională care prevede nulitatea retroactivă a
contractelor de credit încheiate în Croația cu un creditor străin care nu dispune de autorizațiile sau de permisele impuse de autoritățile croate și care ar putea să fie aplicabilă în litigiul principal.
Općinski sud u Rijeci apreciază, pe de o parte, că, dacă s-ar stabili că contractul în discuție a fost
încheiat în Croația, acesta ar putea fi în prezent lovit de nulitate și, pe de altă parte, că această
reglementare poate aduce atingere libertății Raiffeisenbank de a furniza servicii financiare. Instanța națională solicită, în esență, Curții de Justiție să stabilească dacă acest aspect este contrar liberei prestări a serviciilor în piața internă a Uniunii și să se pronunțe cu privire la diverse aspecte legate de competența sa internațională de soluționare a cauzei principale, în raport cu dispozițiile Regulamentului privind competența judiciară [1]. Instanța națională solicită de asemenea să se stabilească dacă contractul în discuție ar putea fi calificat drept „contract încheiat cu un consumator” și dacă litigiul principal intră sub incidența normelor de competență exclusivă în materia drepturilor reale imobiliare.
Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea se declară competentă să examineze compatibilitatea cu
libera prestare a serviciilor a Legii din 14 iulie 2017. În această privință, chiar dacă Croația susține
că dreptul Uniunii nu este aplicabil contractului în discuție pentru că acesta din urmă a fost încheiat înainte de data aderării Croației la Uniune, acest argument nu poate fi reținut, întrucât contractul continuă să producă efecte după această dată. În plus, după cum rezultă din tratatul de aderare a Croației, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru Croația de la data aderării, având astfel vocația de a se aplica efectelor viitoare ale situațiilor apărute înainte de această dată.
În continuare, în ceea ce privește libera prestare a serviciilor, Curtea amintește că acest principiu
impune eliminarea oricărei discriminări pe considerente de cetățenie sau de naționalitate față de
prestatorul de servicii stabilit în alt stat membru, precum și înlăturarea oricărei restricții, atunci când este de natură să interzică, să îngreuneze sau să facă mai puțin atractive activitățile prestatorului stabilit în alt stat membru.
Curtea observă că, în ordinea juridică croată, nulitatea contractelor de credit încheiate cu un
creditor neautorizat este prevăzută, în același timp, de Legea din 14 iulie 2017 și de Legea privind
creditul de consum din 30 septembrie 2015. Constatând că, pentru perioada cuprinsă între 1 iulie
2013, data aderării Croației la Uniune, și 30 septembrie 2015, nulitatea menționată operează
numai în cazul contractelor de credit încheiate de creditorii neautorizați cu sediul în afara Croației, Curtea consideră că, pentru această perioadă, dreptul croat a instituit o discriminare directă împotriva creditorilor stabiliți în afara Croației. Începând de la această dată, întrucât regimul de nulitate este aplicabil, fără distincție, tuturor creditorilor neautorizați, Legea din 14 iulie 2017 prevede o restricție privind exercitarea liberei prestări a serviciilor.
Curtea examinează apoi, în ceea ce privește perioada cuprinsă între 1 iulie 2013 și 30 septembrie
2015, dacă legea națională poate fi justificată prin motive de ordine publică, de siguranță publică și de sănătate publică și arată că recurgerea la o astfel de justificare presupune existența unei
amenințări reale și suficient de grave care afectează un interes fundamental al societății,
considerațiile de natură economică neputând să justifice o derogare de la libera prestare a
serviciilor.
În ceea ce privește perioada pentru care regimul nulității contractelor de credit în discuție era
aplicabil fără distincție, Curtea a apreciat că acesta cuprinde o restricție privind libera prestare a
serviciilor. Deși Curtea a constatat că motivele imperative de interes general invocate în cazul de
față se numără printre cele deja recunoscute în jurisprudența sa, aceasta a concluzionat totuși că
acest regim depășește în mod evident ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele pe care le
urmărește.
În ceea ce privește competența internațională, Curtea amintește că, în sistemul Regulamentului
privind competența judiciară, competența instanțelor statului membru pe teritoriul căruia are
domiciliul pârâtul constituie principiul general. Prin urmare, o legislație națională care prevede
norme de competență derogatorii de la acest principiu general, care nu sunt prevăzute de o altă
dispoziție din acest regulament, contravine sistemului instituit de regulamentul menționat.
În ceea ce privește posibila calificare drept „contract încheiat cu un consumator” a unui contract de credit încheiat de un debitor pentru a efectua lucrări de renovare într-un bun imobil care este
domiciliul său în scopul, printre altele, de a oferi servicii de cazare turistică în acesta, Curtea
consideră că debitorul ar putea beneficia de dispozițiile menționate numai în ipoteza în care
legătura dintre contractul amintit și activitatea profesională ar fi atât de firavă, încât este evident că contractul menționat urmărește în principal scopuri private, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.
În sfârșit, în ceea ce privește cererile având ca obiect declararea nulității contractului în discuție și
a actului notarial referitor la constituirea unei ipoteci, Curtea constată că acestea se întemeiază pe
un drept personal care nu poate fi invocat decât împotriva Raiffeisenbank. În schimb, în ceea ce
privește cererea de radiere din cartea funciară a înscrierii unei ipoteci, trebuie observat că ipoteca
este un drept real care produce efecte erga omnes și intră, așadar, în competența exclusivă a
instanței din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul.
În aceste condiții, Curtea concluzionează că dreptul Uniunii [2] se opune unei legislații naționale în virtutea căreia contractele de credit și celelalte acte juridice întemeiate pe astfel de contracte sunt nule, cu efect retroactiv, de la data încheierii lor, atunci când au fost încheiate cu un creditor stabilit în alt stat membru decât cel al destinatarului prestației și care nu este în posesia tuturor autorizațiilor necesare, eliberate de autoritățile competente ale acestui stat membru.
[1] Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1).
[2] Articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2012, C 326, p. 47)
:: Hotărârea
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
