Măgarul fără inimă și fără urechi (Panciatantra) [2]

Cornelia Dăroi

« povestea anterioară

Leul răspunse:

– Cum are să se mai întoarcă, după ce m-a văzut cu ochii săi și a fugit? Caută-mi mai bine alt animal.

– Ce te privește asta? zise șacalul. Stai numai pregătit ca să-l ataci.

Apoi șacalul se luă după măgar și-l găsi păscând în același loc. Când îl văzu pe șacal, măgarul zise:

– Hei, nepoate, da-n bun loc m-ai adus! Cât pe ce era să nimeresc în brațele morții! Ia spune-mi, ce fiară era aceea, de a cărei lovitură de gheară, asemeni trăsnetului celui grozav, abia am scăpat?

Auzind aceasta, șacalul îi zise râzând:

– Dragul meu, n-a fost decât o măgăriță, care văzând că te apropii, se sculase plină de dragoste pentru tine, ca să te îmbrățișeze, iar tu, de frică, ai dispărut. Ea însă nu mai poate de dorul tău. Asta-i pricina pentru care a întins laba după tine, ca să te oprească atunci când fugeai. Vino dar. Din cauza ta, ea a hotărât să postească până va muri. Ea spune așa: ”Dacă Blegu nu devine bărbatul meu, atunci ori mă arunc în foc, ori mă înec, ori mă otrăvesc. Nu mai pot să rabd a doua oară să fiu despărțită de el.” De aceea, fie-ți milă de ea și du-te acolo. Altfel vei avea pe cuget omorul unei femei și, pe lângă asta, venerabilul zeu al Amorului se va mânia pe tine. Doar se spune: ”Cei nebuni și fără minte, care umblă după răsplată închipuită și nesocotesc femeia, simbolul de mare preț al Amorului, care aduce izbândă în toate treburile – pe aceia el îi îngenunchează fără milă, făcându-i pe unii cerșetori goi și rași, pe alții să poarte zdrențe roșii și părul împletit, pe alții iarăși să poarte căpățâni de om. [1] (34)

Atunci măgarul dădu crezare vorbelor șacalului și porni din nou cu el. Doar nu degeaba se spune: ”Prin voința destinului, omul săvârșește o faptă nepotrivită, chiar când își dă seama de aceasta. Astfel, cum de-i place cuiva pe lumea aceasta o faptă nepotrivită.” (35)

Între acestea, Blegu fu omorât de leu, care se pregătise de atac. După ce-l ucise, leul puse pe șacal să-l păzească, iar el se duse la râu să se scalde. Însă șacalul, cuprins de nerăbdare din pricina lăcomiei, mâncă urechile și inima măgarului. Leul făcu baie, se închină la zei și sătură pe mani [2], dar când se întoarse, văzu că măgarul nu mai avea nici inimă, nici urechi. Atunci înfuriat zise către șacal:

– Hei, mișelule, cum de ai avut obrăznicia să mănânci inima și urechile ăstuia?

– Nu vorbi așa, stăpâne, răspunse șacalul. Măgarul ăsta n-a avut nici inima, nici urechi. Doar din pricina asta s-a întors aici, cu toate că mai fusese o dată și te văzuse. [3]

Atunci leul, luând de bune spusele șacalului, împărți măgarul cu el și-l mâncă nesupărat.

– De aceea eu spun: ”Cu toate că plecase după ce văzuse puterea leului, neghiobul fără urechi și fără inimă s-a întors și a fost omorât de acela.” (36) Așa și tu, neghiobule, ai căutat să mă înșeli. Dar nu ți-a mers, pentru că ai fost sincer, ca și viteazul din poveste. Bine a zis cine a zis: ”Vicleanul care uită că-i în joc propriul său interes și spune adevărul, acela-i un prost și își pierde singur interesul, ca și viteazul [4] din poveste.” (37)

– Cum asta? întrebă crocodilul.

Maimuța povesti.

[1] Aceștia sunt adoratorii zeiței Devi, cu proastă reputație. Strofa aceasta arată în mod sarcastic ascetismul ca o urmare a mâniei lui Cupidon.
[2] Adică: ”aduse jertfe sufletelor morților”.
[3] La fel păcălește șacalul pe leu în povestea a șaptesprezecea din Cartea întâi.
[4] În scr. yudișthira înseamnă ”erou”, însă e și nume propriu. Cuvântul e anume ales spre a face aluzie la celebrul erou al Mahabharatei, Yudhilthira, care se distingea prin dragostea sa pentru adevăr.

Citeşte mai mult despre Cornelia DĂROI, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Panciatantra! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.