Viitorul avocaturii românești. Cum ar trebui să arate această profesie și cum am putea noi, avocații, să ne implicăm în proiectul #viitorulavocaturii
19 februarie 2019 | Tudor COLŢAN
Tudor Colțan
Cu toate că, la o primă vedere, zilele acestea au fost unele obișnuite în activitatea avocaților, eu cred că, de fapt, am trăit un moment esențial pentru viitorul avocaturii românești. Chintesența profesiei de avocat în ziua de azi ar trebui să fie solidaritatea.
Am văzut în aceste zile cum avocații s-au solidarizat pentru un scop comun și s-a ajuns la un protest susținut de majoritatea barourilor și de către UNBR. Rezultatul protestului? Un nou protocol cu privire la asistența judiciară[1]… și nu este singurul exemplu. Acum ceva timp, am văzut din nou cum o parte din avocați s-au mobilizat și au obținut încă o victorie pentru profesia de avocat: eliminarea practicii odioase de reținere a telefoanelor mobile deținute de avocați la intrarea în parchete sau secții de poliție.
Din păcate, majoritatea oamenilor și mulți dintre colegii noștri au crezut că acest protest a fost în legătură cu onorariile. Nu, nu a fost în legătură cu onorariile privind asistența judiciară a avocaților din oficiu, ci a avut un scop mult important, respectiv apărarea demnității profesiei de avocat.
Aceste două acțiuni concrete ale avocaților subliniază ideea esențială despre cum văd eu profesia în viitor: solidaritatea apără demnitatea profesiei de avocat. Da, solidaritatea noastră, a avocaților, într-un număr cât mai mare.
Înainte de orgolii profesionale, de concurența dintre avocați, înainte de opinii specializate în diverse spețe, înainte de toate acestea, dragi colegi, distinși confrați, suntem membri ai aceeași bresle. Fără să citez din Statutul profesiei de avocat sau alte naivități care nu iși au rostul, îndrăznesc să cred, chiar dacă o să fiu criticat de mulți, că aceste două acțiuni concrete au dat speranță profesiei de avocat pentru un viitor mai bun, pentru un proiect la nivel național.
Dacă acum câteva luni, simțeam o frustrare când mergeam la Parchet și nu doar că eram ”percheziționat”, ci și întâmpinat cu celebra adresare ”Ce aveți în geantă, domnule avocat?” și ”Vă rog să predați telefoanele mobile, stick-uri, tablete sau orice alte dispozitive telefonice și, vă rog, domnule avocat, să puneți telefonul pe silent, ca să nu îmi sune în cap”, astăzi, datorită unor colegi avocați care s-au solidarizat și au luptat pentru demnitatea profesiei de avocat, pot să îmi verific liniștit, în timpul audierii, e-mailurile de la alți clienți sau pot să ies din audiere dacă apare ceva urgent. Da, sentimentul de frustrare a fost înlocuit cu unul de normalitate, pentru că niște colegi au luptat nu doar pentru drepturile avocaților, ci pentru demnitatea profesiei.
Același timp de solidaritate s-a manifestat și în cadrul protestului #avocatiiprotestează și am văzut cu toții un rezultat pe măsura eforturilor. Mai mult, am văzut o mulțime de avocați care au susținut protestul chiar dacă ei nu fac oficii. Aceștia au înțeles foarte bine că protestul nu s-a referit doar la aspectele privind cuantumul onorarilor din oficiu, ci a apărării demnității profesiei de avocat.
Așadar, îndrăznesc să cred că această solidaritate a avocaților poate să creioneze viitorul avocaturii… și, dragi colegi, chiar avem de muncă pentru un viitor mai bun al profesiei și al nostru, al tuturor.
Dar, ca să nu credeți că sunt doar vorbe-n vânt, o să încep eu un exercițiu de imaginație despre cum ar arăta proiectul #viitorulavocaturii și vă invit, dragi colegi, să completăm împreună o listă punctuală. După ce avem lista, cred că solidaritatea noastră poate să-și spună cuvântul, din nou. Astfel, încep cu 5 idei punctuale:
1. Crearea unui mecanism fezabil prin care reprezentanții avocaților să aibă posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la modificările legislative. Dar nu doar formal, ci chiar să putem spune și noi ceva acolo. Că după aceea ne plângem degeaba. Un exemplu concret: momentul acela când organul de urmărire penală te întreabă ”Unde scrie în Codul de procedură penală că poți să asiști clientul tău martor într-un dosar de urmărire penală”.
2. Identificarea unei soluții fezabile cu privire la importanța principiului oralității și revenirea la respectul de altă dată pentru pledoarii. Este inadmisibil să ne numim avocați pledanți, dar să auzim înainte de dezbaterile pe fond ”Scurt și la obiect, domnilor avocați, aveți 10 minute fiecare…”, și asta într-un caz fericit. Pledoariile nu sunt pentru noi, avocații, că ne place să ne auzim vorbind, ci pentru apărarea intereselor clientului și bunul mers al sistemului judiciar.
3. Identificarea unei soluții punctuale și de bun-simț în cauzele la care participă procurorii de la parchetele specializate, DNA și DIICOT. Pe scurt, avem următoarea ipoteză: pe citație scrie 8:30, vii la 8:30, iar instanța de judecată te anunță că procurorul de ședință ajunge la 13:00 sau nu se știe când vine. Această practică sfidează demnitatea avocaților care așteaptă pe holurile instanțelor de judecată.
4. Identificarea unei posibilități decente pentru studierea dosarelor de la parchetele de pe lângă judecătoriile din București și depunerea de cereri sau documente. Pe scurt, în situația în care vrei să ai acces la un dosar de urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pare mai degrabă o misiune imposibilă. Deși săptămâna are 5 zile lucrătoare, ai doar două variante de zile în care există un program și acela foarte scurt. Toate bune și frumoase, dar ce te faci când vii grăbit să depui o cerere la dosar și ai în fața ta 20 de justițiabili care vor să-și prelungească celebra dovadă de circulație? A… da, există posibilitatea să le explici că există de fapt 2 cozi separate și că de fapt avocații au prioritate… dar, sincer… bunul simț te lasă greu să faci asta și… oricum riști un oprobiu dureros.
5. Susținerea unei adevărate pledoarii pentru digitalizarea sistemului informatic al instanțelor de judecată. Da, știm nu depinde de noi, dar accesul la dosarele electronice, verificarea online a înregistrării documentelor sau pur și simplu confortul psihologic că poți vedea oricând o modificare la dosarul cauzei reprezintă argumente suficient de puternice pentru care toți avocații ar trebui să susțină această digitalizare.
În loc de concluzii, îmi permit să citez nu un drept, ci o obligație pe care Maestrul Mircea I. Manolescu o preciza într-un text cu referire la celebrul avocat Hurmuz Aznavorian[2]:
”H. Aznavorian face parte dintr-o generație care a putut să beneficieze de strălucirea profesiei de avocat, ba chiar a avut misiunea să sporească această strălucire. Generația noastră trebuie să lupte împotriva eventualelor eclipse ale acestei profesii. Noi nu mai avem dreptul să nădăjduim la aceeași strălucire, dar avem obligația unei mai mari tării de caracter”.
Mutatis Mutandis, cred că avem obligații să fim solidari și să apărăm profesia de avocat așa cum au făcut-o marii maeștri pe vremuri, pentru un viitor strălucit al avocaturii.
[1] A se vedea aici.
[2] M. I. Manolescu, Arta avocatului. Șapte prelegeri, editura Humanitas, 1998, p. 264.
Av. Tudor Colțan
Senior Associate SUCIU POPA
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
