BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauzele Zăicescu, Fălticeanu, Beris și AERHV. Supraviețuitori ai Holocastului, crime împotriva umanității, refuz acces dosar CNSAS și redeschiderea procedurilor penale. UPDATE: Radiere
16.10.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL

 
SMARTBILL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

16 octombrie 2019: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dispus radierea cauzei deoarece reclamanții au informat CEDO că doresc să-și retragă cererea. Aceștia au fost reprezentați de Centrul de Resurse Juridice.

:: decizia CEDO

***

20 februarie 2019: Secția a patra, CEDO

Cererile nr. 42917/16 și 44103/16
Leonard ZĂICESCU și Ana FĂLTICINEANU împotriva României și Liviu BERIS și Asociația evreilor români – victime ale Holocaustului (AERVH) împotriva României
introduse la 14 iulie 2016 și respectiv 15 iulie 2016 și communicate la 15 ianuarie 2019

1. Obiectul cererilor (precum este rezumat de CEDO și tradus de noi)

Cererile se referă la pretinsa lipsă de acces la o instanță pentru a putea contesta rezultatul procedurilor finalizate în 1995, 1998 și 1999 prin hotărâri ale Curții Supreme de Justiție în care mai mulți funcționari publici și jurnaliști au fost achitați (prin apeluri extraordinare depuse de procuror după condamnări definitive) pentru crime împotriva umanității comise împotriva comunității evreiești din România între 1941 și 1942.

Reclamanții (trei supraviețuitori ai Holocaustului din România și o organizație non-guvernamentală care apără drepturile victimelor Holocaustului din România) susțin că au luat cunoștință de procedurile de mai sus cu ocazia unei conferințe organizate la 26 ianuarie 2016 organizată de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România.

În martie 2016, ei au solicitat accesul la dosarele penale, care se află în prezent în custodia Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității (CNSAS). Cu toate acestea, li s-a refuzat accesul la fișierele care au fost clasificate drept secrete.

Reclamanții se plâng că, drept urmare a acestui refuz, aceștia sunt împiedicați să pregătească și să depună cereri de redeschidere a procedurilor penale în cauză pentru a afla adevărul cu privire la o perioadă de traumatizantă a vieții lor și a dezvălui discriminarea la care au fost supuși.

II. Întrebările comunicate

1. În lumina afirmațiilor în legătură cu faptul că hotărârile nr. 17/1995, 21/1998 și 35/1999, adoptate de Curtea Supremă de Justiție cu privire la recursurile extraordinare privind condamnările pentru crime împotriva umanității comise între anii 1941-1942, le-au încălcat drepturile, pot reclamanții, supraviețuitori evrei ale acelor evenimente pretinde că sunt victime ale încălcării prevederilor în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție, în sensul articolului 34?

2. Dacă da, au fost finalizate procedurile prin hotărârile nr. 17/1995, 21/1998 și 35/1999 în conformitate cu cerințele procedurale din articolul 3 din Convenție?

3. A suferit reclamantul o discriminare în exercitarea drepturilor sale în temeiul Convenției ca urmare a adoptării hotărârilor nr. 17/1995, 21/1998 și 35/1999, contrar articolului 14 coroborat cu articolele 3 și 8 din Convenție și contrar articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție?

4. A fost refuzul autorităților de a permirte accesul reclamanților la dosarele privind procedurile finalizate prin hotărârile nr. 17/1995, 21/1998 și 35/1999 compatibil cu dreptul reclamanților de acces la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenție?

5. A existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private, în sensul articolului 8 § 1 al Convenției, ca urmare a refuzului autorităților de a le permite accesul la dosarele în cauză?
Dacă da, a fost această ingerință în conformitate cu cerințele articolului 8 § 2 din Convenție?

Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)


Aflaţi mai mult despre ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.