« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Revista de note şi studii juridice (RNSJ)
Condiţii de publicareDespre revistă
EssentialsNote de studiuStudii
JURIDICE

Controlul legalitatii deciziilor C.N.S.A.S. ulterior declararii neconstitutionalitatii legii in baza careia au fost emise. Prevedere legala care impune ”judecarea cauzelor cu luarea in considerare a probelor admise”. Solutii ale Curtii de Apel Bucuresti si decizii ale Curtii Constitutionale
14.08.2009 | JURIDICE.ro, Mihai Ionescu

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

1. Decizia Curtii Constitutionale de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate

La data de 06.02.2008 a fost publicata in Monitorul Oficial[1] Decizia Curtii Constitutionale nr. 51/2008, prin care a fost constatata neconstitutionalitatea Legii nr. 187/1999, privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste[2], in ansamblul sau.

Principalele aspecte retinute de instanta de contencios constitutional in motivarea deciziei nu se refera la existenta unor contradictii intre prevederile constitutionale si cele doua scopuri ale acestei norme: accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste[3]. Caracterul neconstitutional al normei a reiesit cu precadere din procedura folosita in vederea emiterii deciziilor care constatau colaborarea sau apartenenta la politia politica a vechiului regim. In esenta, Curtea Constitutionala a observat ca ”jurisdictia exercitata de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si de Colegiul Consiliului se defineste ca o jurisdictie extraordinara, iar natura juridica a organelor care o exercita este cea a instantelor extraordinare”, de aici rezultand incalcarea art. 126 alin. 5 din Legea fundamentala, care interzice infiintarea unor astfel de instante.

2. Reglementarea provizorie

Odata cu aparitia in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 51/2008 a Curtii Constitutionale, a fost publicata si O.U.G nr. 1/2008 pentru asigurarea continuitatii unor activitati ale Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, act normativ care a reglementat cu caracter provizoriu materia, fara a contine nicio prevedere referitoare la situatiile tranzitorii. Astfel, nu era reglementata solutionarea actiunilor promovate in temeiul art. 16 din Legea nr. 187/1999 si care aveau ca obiect contestarea, in instanta, a deciziilor de colaborare sau de apartenenta la politia politica. In intervalul de aproximativ o luna, in care O.U.G. nr. 1/2008 a fost in vigoare, instantele au admis, in trei cazuri aflate pe rol, exceptia nulitatii deciziilor emise in temeiul Legii nr. 187/1999.

In lipsa unor prevederi legale care sa stipuleze in mod neechivoc cu privire la aceste situatii, cele trei solutii pot fi sustinute, dar si combatute, in egala masura. Pe de o parte, in sustinerea acestora, este de observat ca deciziile care faceau obiectul contestatiilor fusesera emise in baza unei norme careia i se constatase caracterul neconstitutional. Pe de alta parte, in combatererea solutiilor, se poate sustine argumentul ca la momentul emiterii deciziilor atacate, legea pe care acestea se intemeiau nu fusese inca declarata neconstitutionala, iar dispozitiile sale se prezumau a fi in concordanta cu Legea fundamentala. Or, atat art. 147 alin. (4) din Constitutie, cat si art. 11 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale[4], arata ca deciziile instantei de contencios constitutional isi produc efectele ”numai pentru viitor”, deci nu si cu privire la acte emise anterior acestora. Cu toate acestea, dat fiind ca cele trei hotarari judecatoresti erau ulterioare deciziei de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, s-ar fi putut contraargumenta ca principiul efectului ex nunc al solutiilor Curtii Constitutionale nu ar fi fost incalcat. Totusi, daca s-ar primi aceasta teza nu ar trebui uitat ca si actiunile care au fost admise prin cele trei hotarari judecatoresti au fost formulate tot in temeiul unor prevederi ale normei neconstitutionale. Mai mult, judecarea cauzelor si pronuntarea hotararilor s-au facut, de asemenea, in temeiul vechii legi.

Iata de ce se impunea ca reglementarea care venea sa inlocuiasca O.U.G. nr. 1/2008 sa clarifice aceste situatii.

3. Noua reglementare

Noua norma, O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii[5], in prima sa forma, continea si o prevedere care se referea la aceste situatii. Potrivit art. 34 in varianta initiala: ”Cauzele aflate pe rolul instantelor civile la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se trimit instantelor de contencios administrativ competente. Acestea, la primul termen de judecata, verifica daca partile staruie in continuarea judecatii, iar in caz afirmativ continua judecata potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgenta, examinand cauza sub toate aspectele si apreciind care acte si lucrari efectuate raman valabile.

In aceasta versiune, textul dadea nastere unor noi dispute, dar avea meritul de a rezolva dilema cea mai importanta, cu privire la efectul Deciziei nr. 51/2008 a Curtii Constitutionale. Prima neclaritate plana asupra instantei competente. Intr-o interpretare, aceasta putea fi Tribunalul Bucuresti, sectia de contencios administrativ si fiscal, care solutiona noile actiuni in constatarea colaborarii sau apartenentei la Securitate, formulate de C.N.S.A.S. Intr-o alta interpretare, cauzele trebuia sa fie trimise sectiilor de contencios administrativ ale curtilor de apel, intrucat fusesera atacate acte emise de o autoritate a administratiei publice centrale. O alta neclaritate era generata de continuarea judecatii ”potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgenta”. Potrivit acestei ordonante de urgenta partile aveau roluri esentialmente schimbate fata de vechea lege, C.N.S.A.S. avand rol procesual activ, prin promovarea actiunilor in constatare, potrivit art. 11 din noua reglementare. In mai multe cauze, instanta a apreciat ca se impunea inversarea cadrului procesual, ca urmare a acestei prevederi, dispunand ca C.N.S.A.S. sa promoveze o actiune pe baza probatoriului retinut in deciziile atacate.

Meritul articolului in forma initiala era ca impunea judecarea cauzei „sub toate aspectele si apreciind care acte si lucrari efectuate raman valabile”.

Era evident ca, in aceste conditii, odata ce se impunea judecarea cauzei sub toate aspectele, nu mai putea fi vorba despre admiterea exceptiei nulitatii deciziilor atacate. Daca acestea ar fi fost lovite de nulitate absoluta, ca urmare a efectului Deciziei nr. 51/2008, atunci legiuitorul ar fi fost primul in masura sa observe aceasta situatie si sa impuna constatarea ei. In niciun caz, in ipoteza in care deciziile in discutie erau intr-adevar nule absolut, legiuitorul nu ar fi putut permite eludarea situatiei si consolidarea acestor acte, impunand judecarea cauzei sub toate aspectele.

Rezulta, in mod vadit, ca judecarea cauzei sub toate aspectele exclude teoria nulitatii absolute a deciziilor C.N.S.A.S., care, daca ar fi fost justa, ar fi impus constatarea nulitatii absolute a deciziilor in toate cauzele de acest gen, facand imposibila aplicarea prevederii mai sus enuntate.

In noua situatie, chiar autorul exceptiei de neconstitutionalitate ce a dus la emiterea Deciziei nr. 51/2008 a observat ca, implicit, noua prevedere il lipseste de beneficiul admiterii exceptiei care, in procesul a quo, nu si-a produs decat efectul dilatoriu. In aceste conditii, domnia sa a ridicat a doua exceptie de neconstitutionalitate, care de data aceasta viza tocmai prevederile art. 34 din noua reglementare.

Respingand aceasta din urma exceptie, prin Decizia nr. 1398/16.12.2008[6], Curtea Constitutionala a constatat ca articolul de lege atacat ”da expresie principiului neretroactivitatii”. De asemenea, Curtea a aratat ca instantele aflate in aceste situatii ”examineaza cauza sub toate aspectele”. Mai mult, ”norma tranzitorie criticata este menita sa asigure exercitarea rolului activ al judecatorului, care va aprecia asupra valabilitatii actelor si lucrarilor efectuate sub imperiul legii vechi”. Evident ca daca in toate aceste cauze s-ar fi impus admiterea exceptiei nulitatii absolute a deciziilor atacate, judecatorul nu ar mai fi avut libertatea de a aprecia ”asupra valabilitatii actelor si lucrarilor efectuate sub imperiul legii vechi”.

Modificarile aduse de Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii[7] au venit cu un plus de claritate si in ceea ce priveste prevederile art. 34, care in forma actuala prevede: ”Cauzele aflate pe rolul sectiilor civile ale curtilor de apel, in calitate de instante de control judecatoresc, ca urmare a exercitarii caii de atac prevazute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, cu modificarile si completarile ulterioare, impotriva deciziilor Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, se transmit Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, ca instanta de control judecatoresc. Aceasta, la primul termen de judecata, va continua judecarea cauzelor cu luarea in considerare a probelor admise si a actelor procesuale efectuate de instanta civila (s.n. M.I.).

Din formularea legiuitorului se intelege cat se poate de clar faptul ca instanta, din moment ce este tinuta sa continue judecarea cauzelor, cu luarea in considerare a probelor admise si a actelor procesuale efectuate de instanta civila, nu poate decat sa judece temeinicia deciziilor atacate, in raport de probele administrate, trecand peste imprejurarea declararii ca neconstitutionala a vechii legi.

Care ar putea fi scopul luarii in considerare a unor probe, cu privire la situatia de fapt retinuta in motivarile deciziilor atacate, daca in toate aceste cauze s-ar impune admiterea exceptiei nulitatii absolute a respectivelor decizii?

4. Orientarile jurisprudentei

Prin practica recenta, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a verificat legalitatea si temeinicia deciziilor atacate, cu luarea in considerare a probelor admise si a actelor procesuale efectuate de instanta civila, astfel cum arata prevederile articolului mai sus citat. Cu titlul de exemplu, referitor la jurisprudenta de pana acum a instantei, in cauzele de acest gen, citam din sentinta nr. 2024/14.05.2009 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal: ”Instanta apreciaza ca la data sesizarii, verificarii si emiterii deciziei, paratul a respectat procedura prevazuta de art. 2 si 3 din Legea nr. 187/1999 si Regulamentul din 16.05.2000 al CNSAS, iar faptul ca ulterior emiterii deciziei contestate s-a pronuntat Decizia nr. 51/31.01.2008 a Curtii Constitutionale, prin care Legea nr. 187/1999 a fost declarata neconstitutionala, nu infirma legalitatea procedurilor parcurse anterior emiterii deciziei Curtii Constitutionale.”.

O singura hotarare judecatoreasca a facut exceptie de la aceasta practica. Aceasta nu aminteste insa deloc, in considerentele sale, de prevederile art. 34 sus-mentionat, invocand exclusiv efectul Deciziei nr. 51/2008. Este evident ca daca in acest caz instanta s-ar fi oprit asupra acestui text legal, nu ar fi putut da o interpretare diferita de cea consacrata de solutiile de pana acum. Raportarea la aceasta prevedere era cu atat mai necesara cu cat respectivul articol este singurul care stabileste modalitatea de solutionare a situatiilor tranzitorii de acest gen si fusese, in jurisprudenta anterioara, principalul argument in combaterea teoriei exceptiei nulitatii absolute.

5. Concluzie

Dezlegarea gasita de legiuitor, prin continutul actual al art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, a fost confirmata, si in ultima versiune, prin Decizia nr. 1030/09.07.2009 a Curtii Constitutionale (inca nepublicata).

Se observa ca, in ultima sa forma, prevederea tranzitorie elimina ambiguitatile initiale si permite pronuntarea, pe fondul acestor cauze, a unor solutii indelung asteptate de opinia publica.


[1] Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 95 din 08.02.2008

[2] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 603 din 09.12.1999

[3] Un singur paragraf din decizia Curtii abordeaza conceptul de politie politica, retinandu-se neconstitutionalitatea art. 221 din Legea nr. 187/1999, care prevedea verificarea apartenentei unor persoane la serviciile de informatii inainte de anul 1990, indiferent daca au facut sau nu politie politica.

[4] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004[5] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 182 din 10/03/2008

[6] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 79 din 11/02/2009
[7] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 800 din 28/11/2008

consilier juridic Mihai Ionescu

 
Secţiuni: RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD