« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

Amendarea art. 402 CPC privind pronunţarea hotărârii judecătoreşti prin Legea nr. 310/2018. Partea a II-a
22.02.2019 | Daniel MOREANU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Daniel Moreanu

Daniel Moreanu

» Prima parte a articolului

6. Despre pronunţarea hotărârii judecătoreşti în materie civilă prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei

În partea I a acestui articol am prezentat dispoziţiile anterioare ale art. 402 din Codul de procedură civilă în privinţa etapei procesual civile a pronunţării hotărârii judecătoreşti, prevederile art. I pct. 37 din “Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative” (PL-x nr. 346/2018) (brevitatis causaLegea de modificare a Codului de procedură civilă„), obiecţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (brevitatis causaÎ.C.C.J.„), precum şi soluţia statuată prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 454/2018.

Între timp, Legea de modificare a Codului de procedură civilă a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României sub forma Legii nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative (brevitatis causaLegea nr. 310/2018„) [1]. De lege lata, forma art. 402 din Codul de procedură civilă este aceea din Legea de modificare a Codului de procedură civilă prezentată în partea I a acestui articol.

Reţinem că într-un articol de specialitate publicat recent[2] care a analizat considerentele Deciziei C.C.R. nr. 454/2018 se face, în opinia noastră, o gravă confuzie între noţiuni de drept procesual civil, autorii în cauză punând semnul egalităţii între procedura specială statuată de art. 402 din Codul de procedură civilă [şi art. 396 alin. (2), neamendat prin Legea nr. 310/2018] privind punerea soluţiei la dispoziţia „părţilor” prin grefa instanţei şi, respectiv, punerea soluţiei la dispoziţia „publicului” prin grefa instanţei[3]. Or, art. 402 în vigoare (amendat prin Legea nr. 310/2018) nu reglementează procedura punerii soluţiei la dispoziţia publicului, ci [ca de altfel şi art. 396 alin. (2) neamendat] statuează o procedură specială a punerii soluţiei la dispoziţia părţilor, iar între cele două proceduri semnul egalităţii nu poate fi pus în acest context.

Primus, subliniem că între „părţi” enumerate prin dispoziţiile art. 55 din Codul de procedură civilă care statuează că „Sunt părţi reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces” şi „public”, adică terțe-părți, există o diferenţă substanţială de regim juridic procesual civil.

Secundus, atât dispoziţiile art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă (neamendat prin Legea nr. 310/2018), cât şi forma art. 402 din Codul de procedură civilă amendată prin Legea nr. 310/2018[4] statuează ca procedură specială „punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei”, aşadar a părţilor procesului civil enumerate în art. 55 din Codul de procedură civilă, iar nu a „publicului”, recte a terțelor-părți.

Drept concluzie intermediară, de lege lata, dar şi prin raportare la excepţia statuată prin dispoziţiile art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă, modalitatea alternativă a materializării etapei procesual civile a pronunţării hotărârii judecătoreşti, recte punerea soluţiei la dispoziţie prin grefa instanţei priveşte expressis verbis părţile procesului civile enumerate prin art. 55 din Codul de procedură civilă, iar nu „publicul”/ terțe-părți. Aşadar, discutăm despre o procedură specială (care ar trebui să fie implementată la nivelul instanţelor de judecată, distinctă ope legis de condica şedinţelor de judecată [5]) de punere a soluţiei pronunţate la dispoziţia părţilor procesului civil, care nu este accesibilă terțelor-părți.

Având în vedere textul de lege al art. 402 din Codul de procedură civilă introdus prin Legea nr. 310/2018 (dar şi excepţia stipulată anterior prin art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă, rămas neamendat, după cum vom arăta în continuare), procedura specială a punerii soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei nu permite accesul terțelor-părți prin această modalitate la soluţia pronunţată în procesul civil. Observăm, astfel, diferena esenţială de regim juridic adusă prin amendarea art. 402 din Codul de procedură civilă care în forma precedentă a legii permitea accesul oricărei terțe-părți la şedinţa publică în care se realiza înfăptuirea ultimei etape a procesului civil versus forma în vigoare care instituie o procedură specială de punere a soluţiei pronunţate prin intermediul grefei instanţei numai la dispoziţia părţilor procesului civil enumerate prin art. 55 din Codul de procedură civilă [6].

7. Amendamentul adus prin Legea nr. 310/2018 afectează logica juridică a raportului dintre art. 402 şi art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă

Reţinem că prin amendarea art. 402 din Codul de procedură civilă adusă prin Legea nr. 310/2018, fără însă ca dispoziţiile art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă să fie modificate se afectează logica raportului juridic dintre dispoziţiile celor două texte de lege. Astfel, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, după cum am arătat pe larg într-un articol publicat anterior [7], raportul dintre dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă şi art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă era unul de la regulă la excepţie. Dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă constituiau regula, iar art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă reprezintau excepţia aplicabilă în ipoteza îndeplinirii cumulative a condiției-premisă şi a celor două (2) sub-condiții.

Or, amendamentul adus art. 402 prin Legea nr. 310/2018 care transformă pronunţarea soluţiei prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei în regulă (cu caracter alternativ) fără îndeplinirea niciunei condiţii lipseşte de sens dispoziţiile art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă (care pentru raţionamentul coroborării dintre dispoziţiile art. 402 şi art. 396 alin. (2) Cod procedură civilă ar fi trebuit, de asemenea, să fie amendate prin Legea nr. 310/2018) [8]. În condiţiile în care art. 402 din Codul de procedură civilă permite acum pronunţarea soluţiei prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei fără îndeplinirea niciunei condiţii, dispoziţiile speciale statuate prin art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu îşi mai găsesc sensul.

8. De ce amendarea art. 402 din Codul de procedură civilă constituie, în opinia noastră, o eroare

După cum am anticipat în partea I a prezentului articol opinăm că modificarea propusă art. 402 din Codul de procedură civilă constituie de bună seamă o eroare din partea iniţiatorului acestui amendament şi ne reliem argumentelor expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin obiecţia de neconstituţionalitate formulată cu privire la amendarea art. 402 din Codul de procedură civilă [9].

Primus, procedura obişnuită în cadrul instanţelor de judecată în experienţa noastră constă în aceea că, în urma finalizării etapei procesual civile a dezbaterii în fond a procesului, completul de judecată prin preşedinte rosteşte formula „în pronunţare” ceea ce înseamnă în limbaj comun procesual civil că instanţa se consideră lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept şi declară închise dezbaterile, urmând etapele procesual civile ale deliberării (conform art. 395 et. seq. Cod procedură civilă) şi pronunţării soluţiei (conform art. 402 din Codul de procedură civilă).

În practică, pronunţarea este amânată adesea (uneori în mod repetat), iar instanţa de judecată nu anunţă data la care va avea loc pronunţarea, despre amânarea acesteia părţile aflând în mod independent şi fără o perspectivă clară asupra datei la care va avea loc înfăptuirea acestei ultime şi decisive etape procesuale. În unele situaţii întâlnite de noi (cu titlu de excepţii restrânse) instanţa de judecată, facand aplicarea obligației statuate prin dispozițiile art. 123 alin. (1) din Regulamentul din 2015 mai jos referit, anunţă în şedinţă publică faptul că va amâna pronunțarea pentru a oferi posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise.

Or, în condiţiile în care instanţa nu ia hotărârea „de îndată” şi nu anunţă încă din şedinţa publică la care sunt prezente părţile că va amâna pronunţarea, termenul pentru care amână pronunţarea, precum şi data exactă la care va avea loc aceasta, contrar dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din Regulamentul din 2015 [10], părţile se găsesc într-o imposibilitate obiectivă de natură concretă în a îşi exercita drepturile procesuale, întrucât nu cunosc data la care va avea loc pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

În plus, încheierea(ile) de amânare a pronunţării nu este/sunt comunicată(e) părţilor distinct de sentinţa sau decizia civilă (aşadar anterior acesteia, astfel încât părţile să cunoască în mod oficial şi direct data la care va avea loc pronunţarea), ci o dată cu aceasta [11], ceea ce pune partea în imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte data pronunţării.

Apreciem că de lege ferenda ar trebui introdus un articol în Codul de procedură civilă care să prevadă obligaţia ca, în ipoteza în care amânarea pronunţării nu a fost anunţată de completul de judecată în şedinţa publică (așadar, părtile, în temeiul art. 123 alin. (1) din Regulamentul din 2015 fiind îndreptățite să asume că pronunțarea va avea loc de îndată și nu va fi amânată), să fie obligatorie comunicarea distinctă a încheierii de amânare a pronunţării, astfel încât părţile să ia cunoştinţă direct şi nemijlocit cu privire la data la care va avea loc pronunţarea. Imposibilitatea obiectivă referită mai sus este cu atât mai grav incidentă în ipoteza unor amânări succesive multiple ale pronunţării comune în practica instanţelor chiar cu depăşirea termenului de 15 zile statuat prin art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă care prevede ca: „(1) În cazuri justificate, dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată, pronunţarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile.

Secundus, Codul de procedură civilă statuează mai multe situaţii în care exercitarea căilor de atac începe să curgă de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti [12]. Or, în contextul în care pronunţarea hotărârii judecătoreşti nu se realizează în şedinţă de judecată publică, iar amânarea acesteia are loc cu încălcarea art. 123 alin. (1) din Regulamentul din 2015 şi/sau sunt decise amânări succesive repetate ale pronunţării cu încălcarea termenului statuat prin art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă, în lipsa comunicării distincte şi prealabile către părţi a a încheierii(ilor) de amânare a pronunţării, acestora le sunt afectate în mod grav drepturile procesuale.

Respingem de plano potenţiale argumente care ar face trimitere la instrumentul portalului instanţelor de judecată (sau alte instrumente similare, precum telefon, info chioșcuri, în acest ultim caz dacă aceste instrumente sunt funcţionale etc.) ca provenind dintr-o necunoaştere a legii, pentru următoarele considerente: (i) portalul instanţelor de judecată (sau alte asemenea mijloace) nu constituie instrumente reglementate prin Codul de procedură civilă de înfăptuire a etapei procesual civile a pronunţării hotărârii judecătoreşti [13]; şi (ii) portalul instanţelor de judecată disponibil justiţiabililor se actualizează cu întârziere, uneori şi de peste 3-5 zile (în mod curent, soluţia pronunţată în ziua x este disponibilă cel mai devreme peste minimum 24-48 de ore), ceea ce face ca trecerea acestei perioade de timp să afecteze în mod grav termene procesuale scurte de exercitare a unor drepturi.

Mai mult, Codul de procedură civilă nu obligă şi nici nu condiţionează exercitarea unor drepturi procesual civile de verificarea portalului instanţelor de judecată, astfel încât un asemenea potențial argument ar constituie o adăugare nepermisă la lege şi impunerea unor obligaţii în sarcina justiţiabililor care nu sunt statuate ope legis. În plus, principiul fundamental al publicităţii procesului civil şi caracterului nesecret al acestuia nu trebuie să impună în sarcina justițiabilului ca şi condiţie sine qua non deţinerea unor cunoştinţe tehnice sau a unor instrumente speciale care să impieteze accesul liber şi nerestricţionat la justiţie.

Tertius, Codul de procedură civilă nu reglementează modul în care se va dovedi punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei, ceea ce va crea o incertitudine privind acest moment.


[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018.
[2] Articolul intitulat „Implicațiile Deciziei nr. 454/2018 a Curții Constituționale asupra proceselor ȋn curs de judecată”, datat 28.10.2018, autori Claudiu-Constantin Dinu, Gheorghe-Liviu Zidaru, Traian Cornel Briciu, disponibil aici.
[3] În articolul menționat în nota de subsol nr. 2 supra se rețin următoarele: „Nu vom insista asupra constituționalității dispozițiilor prin care a fost extinsă posibilitatea asigurării publicității pronunțării prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței (subl ns. – D.M.), ȋn contextul ȋn care cu alte ocazii am afirmat sau am achiesat la pozițiile exprimate ȋn doctrină, conform cărora punerea soluției la dispoziția publicului prin intermediul grefei instanței (subl ns. – D.M.) reprezintă un procedeu care asigură pe deplin respectarea principiului publicității[13]. Soluția legislativă este ȋn acord cu jurisprudența CEDO[14], aspect dezvoltat pe larg ȋn considerentele deciziei Curții Constituționale (parag. 28 și urm.).
[4] Art. 402 din Codul de procedură civilă a fost amendat prin Legea nr. 310/2018 după cum urmează: “Hotărârea se poate pronunţa în şedinţa publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunţa prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei (subl ns. – D.M.).”  Tehnica legislativă de redactare a amendamentelor aduse acestui articol nu este în afara oricărei critici. Din păcate nu s-a observat că cele 2 modalităţi alternative de asigurare a principiului publicităţii etapei pronunţării hotărârii civile se adresează unei sfere distincte de persoane; recte pronunţarea în şedinţă publică este disponibilă oricărei persoane, inclusiv persoanelor străine de cauză, asigurându-se astfel caracterul public (nesecret, cu excepţiile prevăzute de lege) al procesului civil, versus pronunţarea prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei care se adresează, după cum prevede expressis verbis textul de lege mai sus referit doar părţilor procesului civil, iar nu publicului.
Dispoziții similare se regăsesc și în art. 123 alin. (2) din Regulamentul din 2015 al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 /2015 (brevitatis causaRegulamentul din 2015”): „(2) Pronunţarea hotărârii se poate face şi prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei (subl ns. – D.M.), în condiţiile legii.
[5] Condica sedințelor de judecată este reglementată prin art. 53 alin. (1) lit. (e) din Regulamentul din 2015 care stipulează următoarele: „(1) Grefierul care participă la şedinţa de judecată are următoarele atribuţii: e) completează condica şedinţelor de judecată, în care se trec dosarele din şedinţa respectivă, în ordinea înscrisă în lista cauzelor, cu următoarele menţiuni: numărul curent, numele sau denumirea părţilor, numărul dosarului şi obiectul cauzei, termenul acordat, cu indicarea motivului amânării cauzei; în cazul amânării pronunţării, se va indica data acesteia;”, precum si prin art. 84 pct. 4: „4. Condica şedinţelor de judecată – La instanţele unde funcţionează secţii se ţin condici pentru fiecare secţie. Condicile se pot ţine şi pe materii. La curţile de apel şi tribunale se ţin condici separate pentru activitatea de primă instanţă, de apel, de contestaţie şi de recurs. Pentru tipurile de cauze care presupun confidenţialitate se ţin condici separate. Se pot ţine condici separate şi pentru şedinţele de judecată desfăşurate în camera de consiliu. Numerele de hotărâri pronunţate se dau în ordine pe fiecare secţie, pentru toate materiile din aceeaşi secţie, iar la judecătoriile la care nu funcţionează secţii se dau numere pe materie civilă, respectiv penală. Condica de şedinţă se listează la sfârşitul zilei. Pentru motive temeinice, condica de şedinţă se listează la începutul primei zile lucrătoare următoare. Condica de şedinţă listată se semnează de către preşedintele completului de judecată sau, în lipsa acestuia, de unul dintre membrii completului şi de grefierul de şedinţă.
[6] Grefa instanţei face parte din categoria compartimentelor auxiliare ale instanțelor judecătoreşti conform art. 41 alin. (2) din Regulamentul din 2015, alături de registratură, arhivă, bibiliotecă şi biroul de informare şi relaţii publice.
[7] A se vedea, D. Moreanu, „Ședinţa publică de pronunţare a hotărârii judecătoreşti în materie civilă. Analiză cu privire la natura juridică procesuală de şedinţă de judecată și obligația legală de înregistrare prin mijloace tehnice audio sau video.”, publicat în Revista „Dreptul”, nr. 4/2018 şi în extras aici.
[8] Ad similis, ramân necorelate dispozițiile art. 51 alin. (5) Codul de procedură civilă conform căruia: „(5) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează printr-o încheiere care se pronunţă în şedinţă publică.
[9] A se vedea paragraful 3 din Decizia C.C.R. nr. 454/2018 şi pagina 3 din Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secțiile Unite nr. 6 din 8 iunie 2018.
[10] Conform dispozițiilor art. 123 alin. (1) din Regulamentul din 2015: „(1) În situaţia în care cauza rămâne în pronunţare, preşedintele completului anunţă în şedinţă ziua stabilită pentru pronunţarea hotărârii. (subl ns. – D.M.)”
[11] În unele situații încheierea de amânare a pronunțării nu este comunicată părților nici măcar o dată cu sentința sau decizia civilă, din acest punct de vedere practica instanțelor fiind neunitară.
[12] A se vedea, exempli gratia, art. 421, art. 444 alin. (1), art. 534, art. 719 alin. (6) etc. Codul de procedură civilă.
[13] Utilizarea portalului instanțelor de judecată (despre al carui temei legal vom scrie probabil un articol viitor) este reglementată în două (2) articole din Codul de procedură civilă, si anume: (i) art. 167: Citarea prin publicitate: „(2) Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.„; și (ii) art. 215: Ordinea judecării proceselor: „(1) Pentru fiecare şedinţă de judecată se va întocmi o listă cu procesele ce se dezbat în acea zi, care va fi afişată pe portalul instanţei şi la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o oră înainte de începerea acesteia. Lista va cuprinde şi intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor. Dispoziţiile art. 220 sunt aplicabile.” Observăm, așadar, că nu există o reglementare în Codul de procedură civilă privind punerea soluției la dispoziția părților și/sau a publicului, ori pronunțarea prin intermediul instrumentului portalului instanțelor de judecată.


Av. dr. Daniel Moreanu
MOREANU Law

 
Secţiuni: Opinii, Procedură civilă, Selected, UNBR+INPPA+Barouri | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Amendarea art. 402 CPC privind pronunţarea hotărârii judecătoreşti prin Legea nr. 310/2018. Partea a II-a”

  1. Ioan BUCSA spune:

    O grămadă de teorie fără rost! După autor cred că ar trebui amendat art. 402 Cpc în sensul ca pronunţarea să se facă în piaţa publică. De unde atâta suspiciune cum s-a făcut pronunţarea, mai stă cineva în sălile de judecată după ce se termină şedinţele să asculte ce soluţie s-a dat!? Să fim serioşi… există instanţe în lumea asta unde pronunţarea se dă odată cu motivarea, deci e limpede că deliberarea şi pronunţarea s-au făcut cu mult înainte de redactarea hotărârii! Şi nu mai comentează nimeni!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD