JURIDICE SELECTED
 
5 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

OUG pentru modificarea Legilor Justiției
22.02.2019 | JURIDICE.ro

 
Competition Law

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 137 din data de 20 februarie 2019, a fost publicată Ordonanța de urgență nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. 

Art. 1. (1) În anul 2019, admiterea la Institutul Național al Magistraturii se realizează potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Formarea profesională inițială și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii pentru auditorii de justiție admiși la Institutul Național al Magistraturii în anul 2019, precum și stagiul și examenul de capacitate ale acestora se organizează și desfășoară potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(3) Durata stagiului judecătorilor și procurorilor admiși până în anul 2019 la Institutul Național al Magistraturii este de 1 an și se desfășoară potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(4) Dispozițiile art. 2-12 se completează cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care acestea nu sunt contrare prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

Art. 2. (1) Admiterea la Institutul Național al Magistraturii se face cu respectarea principiilor transparenței și egalității, exclusiv pe bază de concurs.

(2) Poate fi admisă la Institutul Național al Magistraturii persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;

b) este licențiată în drept;

c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;

d) cunoaște limba română;

e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției. Comisia medicală se numește prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului sănătății. Taxele examenului medical se suportă din bugetul Institutului Național al Magistraturii.

Art. 3. (1) Concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii se organizează la data și locul stabilite de Institutul Național al Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. Data, locul, modul de desfășurare a concursului de admitere și numărul de locuri scoase la concurs se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii, cu cel puțin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.

(2) Datele prevăzute la alin. (1) se aduc la cunoștință și printr-un comunicat care se publică în trei cotidiene centrale.

(3) Pentru înscrierea la concursul prevăzut la alin. (1), candidatul plătește o taxă al cărei cuantum se stabilește prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, în funcție de cheltuielile necesare pentru organizarea concursului.

(4) Consiliul Superior al Magistraturii stabilește numărul de cursanți, în funcție de posturile de judecători și procurori vacante, precum și de cele care vor fi înființate.

(5) Comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor sunt numite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii. Verificarea dosarelor candidaților și îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) se realizează de comisia de admitere.

(6) Rezultatele concursului se afișează la sediul Institutului Național al Magistraturii și se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii.

(7) Candidații nemulțumiți de rezultatele concursului pot formula contestații în termen de 3 zile de la afișare la comisia de soluționare a contestațiilor. Aceasta le va soluționa în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluționare a contestațiilor este irevocabilă, dispozițiile alin. (6) fiind aplicabile în mod corespunzător.

(8) Verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații și a condiției de a fi apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției se realizează după afișarea rezultatelor definitive ale concursului.

Art. 4. (1) Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de 2 ani. După primul an de cursuri, auditorii de justiție optează, în ordinea mediilor și în raport cu numărul posturilor, pentru funcția de judecător sau procuror.

(2) În perioada cursurilor, auditorii de justiție efectuează stagii de practică în cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, asistă la ședințele de judecată și la activitatea de urmărire penală, pentru a cunoaște în mod direct activitățile pe care le desfășoară judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate.

(3) Programul de formare profesională a auditorilor de justiție se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii.

Art. 5. (1) După încheierea cursurilor în cadrul Institutului Național al Magistraturii, auditorii de justiție susțin un examen de absolvire, constând în probe teoretice și practice, prin care se verifică însușirea cunoștințelor necesare exercitării funcției de judecător sau de procuror.

(2) Auditorii de justiție care au promovat examenul prevăzut la alin. (1) vor fi numiți, potrivit legii, în funcțiile pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul Institutului Național al Magistraturii.

(3) Auditorii de justiție care nu promovează examenul de absolvire se pot prezenta încă o dată pentru susținerea acestuia la următoarea sesiune organizată de Institutul Național al Magistraturii. În cazul în care auditorul de justiție nu se prezintă, în mod nejustificat, la examen sau nu promovează examenul în a doua sesiune, el nu poate fi numit ca judecător sau procuror și este obligat să restituie bursa și cheltuielile de școlarizare.

Art. 6. (1) Judecătorii stagiari și procurorii stagiari sunt numiți în funcție de către Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza mediei generale, obținută prin însumarea celor trei medii de la sfârșitul fiecărui an de studiu și de la examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii.

(2) Durata stagiului este de 1 an.

(3) În perioada stagiului, judecătorii și procurorii sunt obligați să continue formarea profesională, sub coordonarea unui judecător sau procuror anume desemnat de președintele judecătoriei sau, după caz, de prim-procurorul parchetului de pe lângă această instanță.

(4) Conducerea instanțelor și a parchetelor este obligată să asigure toate condițiile pentru buna desfășurare a stagiului.

Art. 7. (1) Judecătorul sau procurorul care răspunde de coordonarea judecătorilor stagiari sau, după caz, a procurorilor stagiari întocmește trimestrial un referat de evaluare individuală privind însușirea cunoștințelor practice specifice activității de judecător sau de procuror.

(2) În vederea prezentării la examenul de capacitate, ultimul referat de evaluare individuală cuprinde avizul consultativ al președintelui curții de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă aceasta.

Art. 8. (1) Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari se organizează de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Național al Magistraturii.

(2) La examenul de capacitate prevăzut la alin. (1) participă judecătorii stagiari și procurorii stagiari, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor coordonate sau subordonate, Ministerului Public, precum și din cadrul Ministerului Justiției și al instituțiilor coordonate sau subordonate acestuia, dispozițiile privind desfășurarea și durata stagiului aplicându-se în mod corespunzător și acestei categorii de personal.

(3) Data, locul și modul de desfășurare a examenului de capacitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, precum și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii și se comunică instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, cu cel puțin 90 de zile înainte de data stabilită pentru examenul de capacitate.

(4) Cererile de înscriere la examenul de capacitate, însoțite de referatele de evaluare și de celelalte acte necesare potrivit Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari, se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului.

Art. 9. (1) Comisia pentru examenul de capacitate al judecătorilor și comisia pentru soluționarea contestațiilor sunt alcătuite din judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, judecători de la curțile de apel și formatori din Institutul Național al Magistraturii, numiți prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Comisia pentru examenul de capacitate al procurorilor și comisia pentru soluționarea contestațiilor sunt alcătuite din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurori de la parchetele de pe lângă curțile de apel și formatori din Institutul Național al Magistraturii, numiți prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 10. (1) Examenul de capacitate constă în verificarea cunoștințelor teoretice și practice prin probe scrise și orale.

(2) Probele cu caracter teoretic au ca obiect fundamentele constituționale ale statului de drept, instituțiile de bază ale dreptului, organizarea judiciară și Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor. La susținerea probelor orale participă cel puțin 3 membri ai comisiilor prevăzute la art. 9.

(3) Probele cu caracter practic constau în soluționarea de spețe și întocmirea de acte judiciare, distincte pentru judecători și procurori, în funcție de specificul activității acestora.

Art. 11. (1) Rezultatele examenului de capacitate se înscriu în tabelul de clasificare a candidaților, care se afișează la sediul Institutului Național al Magistraturii și se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii.

(2) Contestațiile pentru examenul de capacitate cu privire la probele scrise se trimit la Institutul Național al Magistraturii, în termen de 72 de ore de la afișarea rezultatelor, de către candidați, curțile de apel sau parchetele de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluționare a contestațiilor este irevocabilă, dispozițiile alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

(3) Notarea la probele orale este definitivă.

(4) După întocmirea tabelului de clasificare a candidaților, Consiliul Superior al Magistraturii validează examenul de capacitate, în prima ședință care urmează afișării rezultatelor.

(5) Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, examenul de capacitate în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege sau de regulament privind organizarea examenului sau că există dovada săvârșirii unor fraude.

Art. 12. (1) După validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecătorii și parchetele de pe lângă aceste instanțe se publică de îndată, separat pentru judecători și procurori, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, și se afișează la sediile instanțelor și parchetelor, prin grija Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Candidații declarați admiși la examenul de capacitate au dreptul, în ordinea mediilor, să își aleagă posturile, în termen de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(3) Candidatului care nu și-a exercitat dreptul de alegere a postului în termenul prevăzut la alin. (2) i se propune, din oficiu, un post de către Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie.

(4) La medii egale are prioritate la alegerea postului, în următoarea ordine, candidatul care funcționează la instanța sau parchetul pentru care a optat ori cel care are o vechime mai mare în magistratură.

(5) Repartizarea pe posturi se afișează la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, al instanțelor și al parchetelor, se comunică persoanelor interesate și se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

(6) În circumscripțiile instanțelor și parchetelor unde o minoritate națională are o pondere de cel puțin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidații cunoscători ai limbii acelei minorități.

Art. 13. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 44, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 44. (1) Pot participa la concursul de promovare pe loc, în gradul profesional imediat superior, judecătorii și procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

a) 7 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;

b) 10 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta;

c) 10 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.”

2. Articolul 46 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 46. (1) Concursul de promovare pe loc constă în susținerea unei probe scrise.

(2) Procedura de desfășurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor, precum și materiile la care se susține proba scrisă prevăzută la alin. (1), în funcție de specializarea judecătorului sau procurorului, se stabilesc prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

(3) Dispozițiile art. 21 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”

3. La articolul 463, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

(2) Procedura de organizare și desfășurare a concursului, inclusiv comisiile de concurs și constituirea acestora, aspectele supuse verificării în cadrul probei prevăzute la alin. (1) și modalitatea de stabilire și contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 46 alin. (2).”

4. La articolul 48, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

(4) Concursul sau examenul constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere și în probe scrise privind managementul, comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, rezistența la stres și un test psihologic. Contestațiile cu privire la proba scrisă se trimit Institutului Național al Magistraturii în termen de 3 zile de la publicarea rezultatelor.”

5. La articolul 48, alineatul (61) se abrogă.

6. La articolul 52, alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

(3) Pot participa la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție judecătorii care au îndeplinit efectiv cel puțin 3 ani funcția de judecător la curtea de apel, au obținut calificativul «foarte bine» la ultimele 3 evaluări, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și au o vechime de cel puțin 18 ani în funcțiile prevăzute la art. 44 alin. (1). Dispozițiile art. 44 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

7. La articolul 521, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

(4) Comisiile de concurs sunt alcătuite din câte 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție și câte un cadru didactic universitar având grad de conferențiar sau profesor universitar de la o facultate de drept din cadrul universităților de cercetare avansată și educație, astfel cum acestea sunt clasificate potrivit art. 193 alin. (4) lit. c) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.”

8. La articolului 522 alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 522(1) În cadrul probei prevăzute la art. 521 alin. (2) lit. a), la cererea comisiilor de concurs, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii va solicita, prin intermediul curților de apel, hotărâri judecătorești pronunțate și redactate de candidați, precum și celelalte date necesare evaluării potrivit prezentei legi.”

9. Articolul 525 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 525(1) Punctajul maxim ce poate fi atribuit la probele prevăzute la art. 521 alin. (2) este de 100 de puncte, distribuite astfel:

a) 50 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. a);

b) 50 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. b);

(2) Punctajul minim pentru a fi declarat admis la probele prevăzute la art. 521 alin. (2) este următorul:

a) 35 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. a);

b) 35 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. b);

(3) Punctajul minim pentru a fi declarat admis la concurs este de 70 de puncte.”

10. La articolului 54, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 54. (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, adjuncții acestuia, precum și procurorii șefi de secții ai acestor parchete sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii în funcție sau dintre judecătorii care au îndeplinit funcția de procuror, pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.”

11. La articolul 57, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (71), cu următorul cuprins:

(71) Procurorii nu pot fi delegați în funcțiile de conducere din cadrul parchetelor pentru care numirea se face de Președintele României.”

12. La articolul 65 alineatul (1), litera i) se modifică și va avea următorul cuprins:

i) neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a) și e) ori a condiției privind buna reputație, dacă în acest din urmă caz se apreciază că nu se impune menținerea în funcție;”.

13. La articolul 82, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins:

(5) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile.”

14. La articolul 86, alineatul (2) se abrogă.

Art. 14. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 29 alineatul (1), litera b) se abrogă.

2. La articolul 29, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

(5) Colegiul de conducere nu va putea adopta Regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.”

3. La articolul 49, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

(8) Colegiile de conducere nu vor putea adopta hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.”

4. La articolul 881, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

(6) Ori de câte ori Codul de procedură penală sau alte legi speciale fac trimitere la „procurorul ierarhic superior” în cazul infracțiunilor de competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, prin acesta se înțelege procurorul șef al secției, inclusiv în cazul soluțiilor dispuse anterior operaționalizării acesteia.”

5. La articolul 885, după alineatul (11) se introduc două noi alineate, alineatele (111) și (112), cu următorul cuprins:

(111) Membrii comisiilor de concurs prevăzute în prezenta secțiune nu devin incompatibili și își exprimă votul în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

(112) Comisiile de concurs prevăzute de art. 883, respectiv de art. 885 își desfășoară legal activitatea în prezenta a cel puțin 3 membri.”

6. La articolul 888 alineatul (1), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins:

d) exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele de competența Secției, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.”

7. La articolul 888 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

e) exercitarea altor atribuții prevăzute de lege.”

8. La articolul 120, alineatele (6) și (7) se abrogă.

Art. 15. Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 38, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

(7) Plenul Consiliului nu va putea adopta Regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.”

2. La articolul 40 alineatul (1), literele m) și o) se abrogă.

3. La articolul 41 alineatul (1), după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:

g) urmărește respectarea prevederilor legale și regulamentare în domeniul organizării și funcționării instanțelor și ia măsurile necesare înlăturării imediate a vulnerabilităților ce pot afecta buna desfășurare a activității acestora.”

4. La articolul 41, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3) Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii nu vor putea adopta Regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.”

5. La articolul 45, alineatul (8) se abrogă.

6. La articolul 49, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

(1) În procedura disciplinară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, citarea judecătorului sau a procurorului împotriva căruia se exercită acțiunea disciplinară și a Inspecției Judiciare este obligatorie. Judecătorul sau procurorul poate fi reprezentat de un alt judecător ori procuror sau poate fi asistat ori reprezentat de un avocat. Neprezentarea judecătorului sau a procurorului cercetat la judecarea acțiunii nu împiedică desfășurarea în continuare a judecății.”

7. La articolul 51, alineatele (1) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins:

Art. 51. (1) Hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară se redactează, obligatoriu, în termen de cel mult 20 de zile de la pronunțare și se comunică, de îndată, în scris, judecătorului sau procurorului vizat, precum și Inspecției Judiciare. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancționat ori, după caz, de Inspecția Judiciară. Competența soluționării recursului aparține Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancționat disciplinar.”

Art. 16. În aplicarea prevederilor art. 1-12, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I:

a) Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfășurare a concursului de admitere și a examenului de absolvire, precum și media minimă de admitere și de absolvire a Institutului Național al Magistraturii;

b) Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari.

Art. 17. Delegările în funcțiile de conducere din parchete, prevăzute la art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta ordonanță de urgență, încetează în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Intrarea în vigoare: 20 februarie 2019.


Aflaţi mai mult despre , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “OUG pentru modificarea Legilor Justiției”

  1. Eu nu înţeleg cum permit judecătorii Executivului să reglementeze activitatea judecătorilor cu atâta minuţiozitate (prin ordonanţă de urgenţă, de parcă ar fi stare de necesitate sau război).

    Singurul lucru pe care îl face Executivul este să NUMEASCĂ judecătorii.

    În ce priveşte organizarea internă a instanţelor, a CSM, nu cred că are cădere Executivul să reglementeze. Mi se pare că se încalcă autonomia puterii judecătoreşti.

    Dar problema nu este la Executiv, ci la Tribunale, la instanţe.
    Toate aceste reglementări sunt neconstituţionale, iar judecătorii pot pur şi simplu să nu le dea efect, pentru că sunt ingerinţe nepermise în activitatea judecătorească.

    Judecătorii nu dau hotărâri pentru a reglementa comisiile de disciplină din Ministere, nu văd ce autoritate are ministrul justiţiei (şeful procurorilor) să dea ordonanţă pentru reglementarea Autorităţii Judecătoreşti.

    Dar, repet, aici nu e de vină Executivul. Ei fac ce au făcut dintotdeauna, adică încearcă să controleze Autoritatea judecătorească.

    Din păcate, Autoritatea judecătorească nu îşi apără independenţa.
    Judecătorii au decizia finală. Ei sunt cei care aplică Constituţia şi legile, iar când Executivul începe să reglementeze şi câte role de hârtie igienică au voie la toaletele instanţelor, şi examenele de „capacitate”, comisia de disciplină etc. şi multe alte aspecte care le sunt absolut interzise de Constituţie, mie mi se pare că vina este a judecătorilor.

    Judecătorii au o putere uriaşă, de a aplica Constituţia, dar aleg să nu o facă.
    Nu înţeleg de ce nu aplică legea. Legea este constituţia şi CEDO şi principiile dreptului, nu toate aceste Legi şi legişoare prin care înlănţuiesc ilegal prin mii de fire şi pânze şi urzeli Autoritatea Judecătorească.

    Exercitaţi-vă puterea, judecători! Nimeni nu vă poate ordona cum să decideţi sau ce lege să aplicaţi sau cum s-o interpretaţi.

    Autoritatea judecătorească este singura care se autoconduce şi autoreglementează.
    Executivul nu poate să controleze Autoritatea Judecătorească prin ordonanţe promovate de un ministru.

    Anulaţi ordonanţele, distrugeţi toate aceste ingerinţe, daţi putere Constituţiei, aplicaţi legea fundamentală.

    Lăsaţi protestele politice şi „suspendarea activităţii” şi alte metode sindicale de protest.

    Daţi hotărâri judecătoreşti şi NU DAŢI EFECT legilor neconstituţionale.

    Aveţi toată puterea. Folosiţi-o.
    Ori de câte ori intraţi în politică, vă discreditaţi.

    Daţi hotărâri judecătoreşti executorii, nu comunicate de presă.
    Niciodată nu veţi câştiga cu comunicate de presă.

    Gândiţi-vă că aveţi un rol important, reprezentaţi voinţa de dreptate a populaţiei, o ramură importantă a sistemului de guvernământ.

    • Ioan BUCSA spune:

      Ce nu înţelegeţi!? Aşa funcţionează separaţia puterilor în stat… cum îi place d-lui preş. de Senat să spună!
      Adică Justiţia aplică legile, iar dacă unora nu le convine rezultatul, vin eu Parlament/Guvern cu alte legi/ordonanţe ca să lipsesc de eficienţă munca Justiţiei!!! NU-i aşa că-i simplu… doar trăim în România!

  2. Florin-Iulian HRIB spune:

    Citez: „Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
    1. La articolul 38, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:
    „(7) Plenul Consiliului nu va putea adopta Regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.””

    Comentez: Ehei, dacă aţi şti cîte adăugări la lege a făcut plenul CSM prin ROIIJ sau prin alte hotărîri… Ca să dau cîteva exemple mai evidente, amintesc doar dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. e) şi art. 48 din ROIIJ, adoptat prin hot. Plenului CSM nr. 1375/2015, care au fost interpretate de preş. CAAI (şi nu numai) ca temei pentru repartizarea grefierilor de la o secţie la altă secţie din cadrul aceleiaşi instanţe, fără acordul acestora şi indiferent de durata repartizării, contravenind astfel prevederilor clare şi limitative ale art. 55 din Legea nr. 567/2004 şi art. 44 din Codul muncii, referitoare la delegare. Ştiu, unii vor zice că nu se confundă repartizarea cu delegarea, însă tocmai asta-i şmecheria juzilor, că au inventat o chestie care nu este reglementată explicit în lege. Singura menţiune despre repartizare în Legea 567/2004 se referă la repartizarea absolvenţilor cu atestat ai SNG la instanţe şi parchete, nicidecum la mutarea dintr-o secţie în altă secţie. De asemenea, mai există o unică menţiune despre repartizarea personalului în compartimente auxiliare ale instanţelor şi parchetelor în cuprinsul art. 118 alin. 2 din Legea 304/2004, dar nici această prevedere nu echivalează cu dreptul discreţionar al preşedintelui unei instanţe de a repartiza personalul după bunul plac, fără acordul angajaţilor şi în orice moment sau indiferent de durată.

    Altă adăugare grosolană la Legea 567/2004 o constituie inventarea unei taxe de concurs pentru admiterea la SNG, despre care am tot comentat aici.

    În fine, OUG 7/2019 aduce cîteva modificări necesare privind admiterea la INM, printre care şi obligaţia CSM de a emite, în 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei OUG, un regulament privind, citez: „modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfășurare a concursului de admitere și a examenului de absolvire, precum și media minimă de admitere [sublin. HIF] și de absolvire a Institutului Național al Magistraturii”. Finalmente s-a legiferat – deşi e trist că s-a făcut prin OUG, iar nu prin lege organică adoptată de parlament – obligaţia ca admiterea la INM să se facă prin media tuturor notelor obţinute la examene, iar nu prin aşa-zise note finale încropite din anumite procente, în funcţie de diverse experimente demarate de CSM!

  3. „(7) Plenul Consiliului nu va putea adopta Regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.”

    Această prevedere încalcă CLAR autonomia Autorităţii judecătoreşti.
    Executivul nu poate interzice Autorităţii judecătoreşti să interpreteze legea.

    Dacă este interpretare (adăugare, scădere, transformare, ştergere, anulare, clarificare, etc.) este doar în sarcina JUDECĂTORULUI, nu a executivului.

    Vorba că „Judecătorii nu creează lege” este o legendă, este un mit promovat de necunoscători.
    Judecătorii legiferează în mod particular, cu fiecare speţă rezolvată. Când suficiente speţe se adună şi stabilizează, se cheamă că „jurisprudenţă constantă” şi este LEGE. Mai puternică decât decât legile parlamentului.
    Am mai spus-o şi în trecut.
    Hotărârile judecătoreşti au putere mai presus de Constituţie însăşi, deoarece hotărârile interpretează Constituţia, nu Constituţia hotărârile.

    Parlamentarii scriu legile dar judecătorii le interpretează.
    Când legile edictate de parlament (sau prin delegare, prin executiv) contrazic principiile constituţiei, judecătorii le aruncă la gunoi, prin decizii, le ignoră.
    Aşa se critică Executivul şi Parlamentul, prin decizii, nu prin proteste şi greve sindicale.
    Este ruşinos să vezi judecători, oameni cu o putere atât de mare că se vaită pe scările tribunalului.

    Dacă uitaţi ce putere aveţi, priviţi la Zeiţa Themis şi amintiţi-vă că voi aveţi balanţa şi sabia în mână.
    Nu cunosc oameni mai puternici într-un stat decât judecătorii.

    Executivul nu poate dicta moduri de interpretare ale legii.

    Dar asta nu e problema Executivului. Executivul poate veni cu orice norme, care de care mai hazlii şi mai ceţoase, pe care le întorci pe toate părţile şi nu au niciun sens.

    Eu dau vina pe judecători, care nu aplică constituţia, nu dau decizii prin care să anuleze aceste norme sau nu CREEAZĂ propriile norme, în conformitate cu Constituţia şi principiile echităţii, pentru a asigura dreptatea.

    Poate Executivul să repete la infinit că judecătorii nu creează norme, ei doar le interpretează.
    Este total incorect.

    Judecătorii apără Constituţia şi principiile dreptăţii şi ei CREEAZĂ NORME, CREEAZĂ LEGE, prin intermediul jurisprudenţei.

    Niciodată nu va legifera Parlamentul cu atâta precizie încât să aplice legea la fiecare situaţie particulară.

    Este datoria judecătorului să LEGIFEREZE cu fiecare sentinţă.

    Aveţi sabia, aveţi balanţa, ştiţi ce aveţi de făcut.
    Toată văicăreala cu „Comisia de la Veneţia”, cu Principiile de la Bangalore, cu CEDO… eu nu o înţeleg.

    Judecătorii au puterea justiţiei.

    Dacă am fi avut judecători cunoscători de lege şi justiţie, nu ar mai fi existat nici comunism nici totalitarism.
    Din păcate, din cauză că judecătorii sunt numiţi şi nu aleşi, vom avea judecători mai preocupaţi de salarii şi de pensii decât de dreptate.

    Cred că trebuie trecut la sistemul judecătorilor aleşi de populaţie prin scrutin şi la curţile cu juri că recolta de judecători de la INM este o masă informă de birocraţi doritori de politică.

    Judecătorii vorbesc cu poporul prin sentinţe (nu prin FJR sau greve).

    Când citesc sentinţele ştiţi ce aud: bla, bla, oac oac, mac mac, vai vai, bau bau, Ooooo!, bla bla!

    Arătaţi-mi o singură sentinţă dată de un judecător român demnă de a fi publicată într-un manual şcolar/universitar!

    Scoate-ţi balanţa, scoate-ţi sabia! Folosiţi-le! Nu prin declamări sau greve triste, ci prin sentinţe! Aveţi modele şi jurisprudenţă occidentală suficientă.

    Niciun judecător pe lumea asta nu ştie TOATE LEGILE pe de rost. Judecătorii cei mai buni din lume au un cerc de asistenţi, cer ajutor la specialişti în alte jurisdicţii, solicită opinii de la cercetători.

    Eu nu am văzut niciodată un judecător român să ceară informaţii de la specialişti în alte jurisdicţii. Nici măcar nu discută cu specialişti români.

    Judecătorii pot solicita puncte de vedere de la ORICINE în vederea dezlegării speţei, şi dacă le consideră relevante şi utile, le pun în discuţia părţilor.

    Eu nu am auzit VREODATĂ în România ca un judecător să ceară vreun punct de vedere de la specialişti din alte jurisdicţii sau să se consulte cu alţi specialişti în drept.

    Sunt în România sau în străinătate, o grămadă de jurişti români şcoliţi în străinătate.
    Toate şmecheriile din România, toate speţele cu caracter de „noutate” au fost fumate şi sunt istorie antică în străinătate.

  4. Florin-Iulian HRIB spune:

    A nu se confunda regulamentele şi hotărîrile plenului CSM sau ale colegiilor de conducere din instanţe cu sentinţele judecătoreşti! Singura excepţie o constituie hotărîrile secţiilor CSM în materie disciplinară, deoarece, potrivit art. 134 alin. 2 din Constituţie, aceste secţii ar îndeplini rolul de instanţe de judecată (?!), adică o struţo-cămilă tipic românească, aşa cum este şi titulatura de magistrat a procurorului…

    Aşadar, regulamentele şi hotărîrile plenului CSM sau ale colegiilor de conducere din instanţe constituie simple acte administrative, care trebuie să respecte ierarhia actelor normative. Unica excepţie este prevăzută tot de Constituţie, în art. 20 alin. 2, care se poate aplica mutatis mutandis şi la actele normative inferioare, în opinia mea, adică se poate adăuga la o lege printr-un act inferior (hotărîre sau ordonanţă de guvern, regulament CSM, hotărîre de consiliu local etc.) doar dacă acesta din urmă instituie dispoziţii mai favorabile pentru destinatarii normei respective. Or, în România, am constatat că practica este exact invers, anume se dau tot felul de HG, regulamente, protocoale (inclusiv secrete, cu SRI…) s.a.m.d. care modifică legile în defavoarea cetăţenilor.

    Din acelaşi motiv, nici instanţele de judecată nu au voie să interpreteze o lege neclară sau incompletă în defavoarea cetăţenilor. Un principiu fundamental în acest sens este inclus în art. 5 Cod procedură civilă, unde se spune expres că judecătorul trebuie să ţină seama de cerinţele echităţii.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.