JURIDICE SELECTED
6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Independența justiției și OUG nr. 7/2019

27.02.2019 | Cristi DANILEȚ
Cristi Danileț

Cristi Danileț

Independența justiției, valoare a democrației

Societatea modernă se bazează pe democrație, statul de drept, drepturile fundamentale ale omului. Una dintre condițiile statului de drept este separația puterilor în stat, care presupune ca Legislativul, Executivul și Judiciarul să fie distincte, putând să colaboreze instituțional, dar nu să interfereze. De aceea, Parlamentul adoptă legi pe care Judiciarul nu poate refuza să le aplice, iar Judiciarul adoptă ordonanțe/rechizitorii (procurorii) sau hotărâri (judecătorii) pe care Parlamentul sau Guvernul nu le poate anula.

O garanție a exercitării de către judecători și procurori a atribuțiilor judiciare este independența justiției. Aceasta presupune ca magistrații să nu fie supuși vreunei forme de presiune, imixtiune, amenințare sau intimidare din partea celorlalte puteri publice sau din partea grupurilor de interese. Ca acest lucru să devină realitate, cariera lor trebuie securizată în raport cu politicul. Astfel s-a născut organismul de autoguvernare numit Consiliul Superior al Magistraturii, menită să ia decizii de la recrutare până la sancționare sau pensionarea magistraților. E destul ca numirea și, mai ales, revocarea din funcție să fie făcută cu implicarea politicului, ca independența justiției să fie afectată. Un magistrat care va ști că a sa carieră depinde de politic nu va îndrăzni să instrumenteze cazuri împotriva oamenilor din partid.

Modificarea legilor justiției:

Legile justiției nr. 3030, 304 și 317 au fost adoptate în anii 2004-2005 sub presiunea aderării la Uniunea Europeană. Au îndeplinit toate standardele europene din acea vreme. Devenind independenți, magistrații au început să cerceteze și să soluționeze cazuri cu oameni situați până atunci deasupra legii. Lupta anticorupție din România a început să producă rezultatele așteptate odată cu finalizarea unui dosar al fostului premier. După sute de condamnări ale unor politicieni din organele locale și centrale ale statului a început lupta împotriva anticorupției: prin modificări legislative succesive politicul a luat înapoi ceea ce cedase în 2004.

Cele mai serioase modificări au fost operate în anul 2012 când Inspecția Judiciară a devenit autonomă și s-a mărit numărul abaterilor disciplinare pentru magistrați și în 2018 când legile justiției au fost modificate masiv. Dezbaterile de anul trecut au fost intense, au generat 15 decizii ale CCR și au presupus câte două trimiteri spre dezbatere în Parlament. Împotriva modificărilor propuse se pronunțaseră majoritatea adunărilor generale ale parchetelor și instanțelor, CSM dăduse aviz negativ de două ori, Departamentului de Stat al SUA atenționase România, GRECO emisese un raport negativ, Comisia de la Veneția avusese o opinie negativă, Comisia Europeană adoptase un raport extrem de critic în cadrul MCV. Într-un final, legile justiției au fost modificate anul trecut prin Legile nr. 207, 234, 242 din iulie și octombrie 2018.

Imediat după intrarea în vigoare a acestor modificări, legile justiției au fost din nou modificate prin OUG nr. 77, 90 și 92 din octombrie 2018. În acest an, legile justiției au fost modificate, din nou, prin OUG nr. 7 publicată pe 20.02.2019 la ora 22:00.

OUG nr. 7/2019

OUG 7 este vulnerabilă din start din cauza modului în care a apărut, nu doar din cauza conținului. Astfel, Comisia Europeană atrăsese atenția asupra încetării practicilor de a modifica legile justiției prin OUG. Cu excepția chestiunilor legate de admiterea la INM și cerute chiar de CSM, nu exista nicio urgență care să o justifice. Ministrul Justiției nu a avut o cooperare loială cu CSM: a solicitat avizul luni, 18 februarie 2019 și OUG nr. 7 a fost adoptată în ședința Guvernului din marți, 19 februarie 2019.

Pe fond, modificările aduse de OUG nr. 7/2019 sunt următoarele:

– Noile modificări afectează sistemul de recrutare a noilor magistrați (singura modificare care se impunea, față de prevederile aberante de anul trecut, revenindu-se astfel la situația dinainte de modificările din 2018), de promovare la instanțe și parchete, de promovare la ICCJ;

– Conform ordonanței, noua secție specială va avea conducerea desemnată de entități politice (ministrul justiției propune, Președintele statului numește), deși Legea 207/2018 a dat această competență CSM, aspect validat de CCR prin decizia nr. 33/2018. Or, aceasta înseamnă că OUG nr. 7 contracarează o măsură dată de Parlament, ceea ce contravine deciziei CCR nr. 1221/2008 reconfirmată prin decizia CCR nr. 64/2017;

– Conform noii ordonanțe judecătorii care au fost procurori pot fi numiți în funcțiile de conducere de la vârful Ministerului Public creând o situație nemaiîntâlnită. Pe de o parte, această modificare încalcă principiul separației carierelor dintre judecători și procurori, consacrat prin decizia CCR nr. 64/2017. Pe de altă parte, aceasta constituie un precedent ca în viitor, pentru a se înlătura orice discriminare, să se legifereze dreptul procurorilor care au fost judecători de a conduce instanțele, tocmai pentru a se respecta decizia CCR nr. 866/2006;

– Noua ordonanță prevede că funcțiile de conducere de la vârful Ministerului Public nu se vor putea ocupa cu delegare: aceasta va crea sincope în managementul parchetelor cât timp procedura de numire a unui procuror într-o astfel de funcție nu va fi încheiată la timp;

– Noua ordonanță prevede că mandatul procurorilor de la vârful sistemului care ocupă funcția prin delegare încetează de drept în 45 zile. Se încalcă în acest fel Decizia CCR nr. 375/2005 care nu permite legiuitorului scurtarea mandatelor în curs pentru cei care ocupă funcții de conducere, precum și Decizia CCR nr. 588/2017 care prevede necesitatea unei securizări a raporturilor de serviciu ale magistraților, condițiile de încetare a mandatului neputând fi modificate în mod arbitrar;
– Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, deși face parte din PICCJ, este exceptată de la controlul ierarhic, ceea ce încalcă flagrant recenta Decizie CCR nr. 33/2018. Mai mult, desemnarea conducerii acestei secții a avut loc în condiții discutabile, întrucât potrivit legii propunerile trebuiau să vină din partea unei comisii alcătuită din trei judecători și un procuror, membri CSM – or, pe de o parte, se încalcă principiul separației carierelor dintre judecători și procurori tocmai consacrat prin modificările de anul trecut, pe de altă parte, membrul procuror nu fusese desemnat de către CSM în comisia care a făcut propunerile pentru actuala conducere a Secției;

– Magistrații vor putea fi eliberați din funcție la constatarea pierderii bunei reputații; legea nu definește „buna reputație” (deși operează în alte privințe cu termeni precum „reputație profesională” și „reputație morală”) și nu oferă criterii pentru stabilirea acesteia, ceea ce creează suspiciunea unei mari subiectivități în aprecieri din partea Inspecției Judiciare și a CSM. Aceasta încalcă considerentele Deciziei CCR nr. 196/2013 iar, prin caracterul mult prea general și eliptic al noii condiții de „bună reputație”, afectează previzibilitatea legii, așa cum a fost teoretizată de CEDO (a se vedea Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, sau Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 5). În același timp este de remarcat că Inspecția judiciară nu mai prezintă garanții de independență, atât timp cât conducerea ei a fost desemnată de Guvern prin OUG nr. 77/2018;

– Colegiile de conducere sunt puse în situația de a nu mai putea activa: de multe ori se iau hotărâri care vizează managementul de instanță în situații neacoperite de lege sau regulament. Or, noua ordonanță interzice în mod expres acest lucru.

Protestul magistraților

Magistrații au decis să protesteze împotriva acestei ordonanțe: scrisori, comunicate, banderole albe, ieșiri în fața tribunalelor, suspendarea activității.

Cu privire la întreruperea activității, țin să precizez că nu este vorba de grevă. Legea interzice magistraților să facă grevă. Legea spune că greva se face pentru pretenții salariale sau privind condițiile de muncă și că nu se poate face grevă în scopuri politice. Dar nu orice blocare a activității este grevă.

Astfel, libertatea de exprimare și de adunare sunt drepturi constituționale. Una din formele de manifestare ale acestora este protestul. La rândul lui, protestul se poate desfășura în mai multe modalități. Una este suspendarea activității. Suspendarea din partea noastră însă nu este grevă pentru că noi nu avem revendicări salariale sau în legătură cu munca, nu reproșăm ceva angajatorului. Ci pretindem încetarea activității politice de afectare a independenței justiției și luarea de măsuri politice prin abrogarea unor acte normative. La aceasta ne obligă chiar statutul nostru prin art. 7 din Codul deontologic al magistraților. Acțiunea noastră nu intră, așadar, sub incidența legii dialogului social nr. 62/2011 care reglementează conflictele de muncă și interzice greva magistraților, militarilor, polițiștilor. Insist: în aceste zile magistrații nu au vreun conflict cu angajatorul pentru a face grevă, ci este un conflict intre autoritatile centrale ale statului. Reamintesc că în 2009 toți magistrații am suspendat activitatea timp de o luna și s-a argumentat la fel: când celelalte puteri încalecă justitia, magistrații au obligația să reacționeze inclusiv într-un mod radical, extrem.

Judecător dr. Cristi Danileț
Tribunalul Cluj


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Independența justiției și OUG nr. 7/2019”

  1. Lăcrămioara AXINTE spune:

    Este un neadevăr ce se susţine în legătură cu numirea conducerii secţiei speciale pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

    Nicăieri în cuprinsul ordonanţei contestate nu scrie că “noua secție specială va avea conducerea desemnată de entități politice”.

    Dispoziţiile art. 88 indice 3 din Legea 304/2004 (aşa cum a fost modificată prin Legea 207/2018), care reglementează numirea procurorului şef din nou înfiinţata secţie pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, au rămas neschimbate.
    Textul modificat al art. 54 din Legea 303/2004 nu se aplică procurorului şef al acestei secţii, ci tuturor celorlalţi procurori şefi de secţie din cadrul PICCJ, DNA şi DIICOT, întrucât norma de la art. 88 indice 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară are caracter de normă specială în raport cu dispoziţia de la art. 54 alin. 1 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

    Dovada practică a faptului că textul art. 54 alin. 1 nu se aplică procurorului şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este că până la intrarea în vigoare a OUG nr. 7/2019 textul art. 54 alin. 1 era următorul: “(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, adjuncţii acestuia, precum şi procurorii şefi de secţii ai acestor parchete, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 15 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.” şi cu toate acestea numirea procurorului şef al noii secţii nu s-a făcut în baza art. 54 alin. 1 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ci în baza art. 88 indice 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.

    Modificarea adusă art. 54 alin. 1 din Legea 303/2004 prin OUG nr. 7/2019 nu are nici o influenţă asupra procedurii de numire a procurorului şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

    Iată textul art. 88 indice 3 din Legea 304/2004 pe care îl puteţi vedea publicat şi în textul actualizat al legii publicate pe site-ul CSM.

    “ART. 88^3*)

    (1) Procurorul-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în funcţie de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unui concurs care constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere respective, urmărindu-se competenţele manageriale, gestiunea eficientă a resurselor, capacitatea de a-şi asuma decizii şi responsabilităţi, competenţele de comunicare şi rezistenţa la stres, precum şi integritatea candidatului, evaluarea activităţii sale ca procuror şi modul în care acesta se raportează la valori specifice profesiei, precum independenţa justiţiei ori respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

    (2) Componenţa comisiei de concurs este următoarea:

    a) 3 membri judecători, care fac parte din Secţia pentru judecători şi au funcţionat la o instanţă de grad de cel puţin curte de apel, desemnaţi de Secţia pentru judecători;

    b) un membru procuror, care face parte din Secţia pentru procurori şi a funcţionat la un parchet de grad de cel puţin parchet de pe lângă curtea de apel, desemnat de Secţia pentru procurori.

    (3) Condiţiile pentru ca un procuror să se înscrie la concursul pentru ocuparea postului de procuror-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt cele prevăzute la art. 88^5 alin. (3).

    (4) Fiecare candidat va depune un curriculum vitae, declaraţiile prevăzute la art. 48 alin. (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi orice alte înscrisuri pe care le consideră relevante în susţinerea candidaturii sale.

    (5) Documentele depuse de fiecare candidat vor fi publicate pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, cu cel puţin 10 zile înaintea concursului.

    (6) Comisia de concurs va propune Plenului Consiliului Superior al Magistraturii numirea procurorului-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, după evaluarea candidaturilor şi a proiectelor, în urma unui interviu transmis în direct.

    (7) Revocarea din funcţia de procuror-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se face de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în caz de neîndeplinire a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul în care acesta a fost sancţionat disciplinar în ultimii 3 ani, la propunerea comisiei prevăzute la alin. (2).

    (8) Procurorul-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în funcţie pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.”

    Şi art. 54 alin. 1 înainte şi după modificare

    Textul art. 54 alin. 1 înainte de modificare
    „ART. 54

    (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, adjuncţii acestuia, precum şi procurorii şefi de secţii ai acestor parchete, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 15 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.”

    Textul art. 54 alin. 1 modificat prin OUG nr. 7/2019
    „ART. 54
    (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, adjuncţii acestuia, precum şi procurorii şefi de secţii ai acestor parchete sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii în funcţie sau dintre judecătorii care au îndeplinit funcţia de procuror, pentru un mandat de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.”

    • Ioan BUCSA spune:

      Este adevărat ce spuneţi, dar cât credeţi că va mai dura până ce şi la această secţie numirea se va face politic!? Priviţi la toate autorităţile care cică ar fi independente.. Aut.Elect.Perm., Av. Pop., Curtea de Conturi ş.a…vi se pare că sunt independente când numirea se face politic! Acum se încearcă şi la BNR să pună vreun politruc

      • Lăcrămioara AXINTE spune:

        Deocamdată numirea nu este politică, spre deosebire de toate celelalte functii de la varful Ministerului Public.
        Să protestezi preventiv mi se pare o aberatie!
        Dacă va exista vreun proiect sau vreo modificare prin ce s-ar putea aduce atingere independentei judecatorilor sau modificarea statutului actual al procurorilor, atunci va trebui sa reactionam energic. Dar daca strigăm aiurea, precum Petrică din poveste, că vine lupul, alarmând absolut inutil pe toată lumea, când va fi cu adevărat în pericol statutul nostru, nu ne va mai crede nimeni.

  2. Lăcrămioara AXINTE spune:

    CCR prin decizia nr. 33/2018 s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Legii de modificare a Legii nr. 304/2004, aşadar şi asupra dispoziţiilor nou introduse privind secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie, statuând că “Sub aspectul înfiinţării Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, la nivelul celui mai înalt parchet naţional, Curtea reţine că aceasta are ca scop crearea unei structuri specializate, cu un obiect determinat de investigaţie, şi constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenţa judecătorului. Se asigură, pe această cale, o protecţie adecvată a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare şi se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracţiunile săvârşite de magistraţi.” şi “Curtea constată că autorii sesizării îşi formulează critica pornind de la premisa greşită că modalitatea de numire a procurorului şef determină „independenţa totală faţă de Parchetul din care face parte”. Or, împrejurarea că procurorul şef al Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie este numit de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 88^1 alin. (4) din legea supusă controlului de constituţionalitate, în vreme ce procurorii şefi – al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi, respectiv, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu prezintă relevanţă din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Constituţie. Cu alte cuvinte, indiferent de modul de numire în funcţiile de conducere în cadrul parchetelor, potrivit principiului constituţional al controlului ierarhic pe care se fundamentează activitatea procurorilor, toţi aceştia sunt subordonaţi procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.”, aceste norme nefiind modificate prin OUG nr. 7/2019.

    Aşadar, este greşită invocarea acestei decizii, cu referire la modificarea art. 54 din Legea 303/2004, atâta vreme cât dispoziţiile privind numirea procurorului şef al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din Legea 304/2004 nu au fost modificate.

    Mai adaug doar că mi se pare o inconsecvenţă să susţii, înainte de promulgarea Legii nr. 207/2018, că înfiinţarea noii secţii ar fi neconstituţională şi apoi să te declară apărător al constituţionalităţii ei!

  3. Alin CLINCEA spune:

    Dle judecător, nu vi se contestă dreptul de a protesta, nici libertatea de exprimare sau de adunare – în legătură cu orice. Nu cred că deranjează „scrisori, comunicate, banderole albe, ieșiri în fața tribunalelor”.
    Ca avocat, mă pot chiar solidariza cu dvs., reagățându-mi de robă banderola albă – pe care acum câteva săptămâni o colegă de-a dvs. mi-a cerut să o port, într-o ședință în camera de consiliu (în contextul protestului avocaților privind onorariile din oficii). Sunt absolut de acord că adoptarea ordonanței de urgență, așa cum a fost făcută, e o greșeală, între multe altele ale excelențelor care ne guvernează.
    Nu voi sta, însă, cu colile întinse în mâini pe scările instanțelor pentru că mai am și treabă de făcut…

    Problema este că forma de protest a „suspendării activității” implică încălcarea legii – am mai comentat, au comentat și alții, nu mai repet decât articolele: art. 181 și 202 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și art. 368 din Codul penal.
    Nu vă faceți griji, nu am nicio iluzie că orice sesizare penală privind această infracțiune ar fi sortită eșecului (ar fi foarte ironic ca tocmai secția de investigare a infracțiunilor magistraților, înființată și condusă așa cum e… să vă îndeplinească profeția). Mă interesează mai mult dacă, în urma unei introspecții și analize mai atente, observați și dvs., ca profesionist al dreptului, că sunteți în eroare.

    Susțineți că „Suspendarea din partea noastră însă nu este grevă pentru că noi nu avem revendicări salariale sau în legătură cu munca, nu reproșăm ceva angajatorului. Ci pretindem încetarea activității politice de afectare a independenței justiției și luarea de măsuri politice prin abrogarea unor acte normative.”

    Ați mai dezvoltat această teorie și pe pagina dvs. de Facebook, invocând art. 190 din Legea nr. 62/2011: „(1) Greva poate fi declarată numai pentru interese cu caracter profesional, economic și social ale angajaților. (2) Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.”
    Art. 190 prevede doar criterii pentru verificarea legalității grevei (acea întrerupere colectivă, voluntară a lucrului…), nicidecum note din definiția grevei, care este mult mai simplu redată la art. 181.
    Protestul dvs. are legătură cu „interese cu caracter profesional” ale magistraților (deci se potrivește cu alin. (1)). Dacă ne luăm după obiectivul „pretindem încetarea activității politice de afectare a independenței justiției și luarea de măsuri politice prin abrogarea unor acte normative, ne încadrăm la alin. (2), legat de realizarea unor scopuri politice.
    Adăugați și argumentul cu art. 7 din Codul deontologic („Judecătorii și procurorii au îndatorirea să promoveze supremația legii, statul de drept și să apere drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.”). Cum justifică acel text acțiunile pe care le promovați? Cărei legi îi promovați supremația? Cum apărați drepturile cetățenilor amânându-le cauzele pentru că protestați?…

    Pe colile acelea întinse am observat și texte de tipul „apăr statul de drept”… Sunt foarte curios ce înțelegeți prin acest stat de drept, cât timp în apărarea lui nu vă dați înapoi chiar de la încălcarea legii.

    Și ca să explic un pic de ce un avocat se preocupă de protestul magistraților. După cum spuneam, nu mă deranjează cu nimic protestul în sine, ci afectarea activității mele prin suspendarea activității instanțelor sau parchetelor. Nu mai vreau să fiu pus în situația de a mă deplasa la termene (ex. plecare cu noaptea în cap la 06:00 de la Craiova la Râmnicu Vâlcea, ca să fiu la 08:30 în sală), doar pentru a afla că onorata protestează prin amânare, dându-mi peste cap agenda – în total dispreț pentru timpul meu și al clienților mei, cu încălcarea oricărei idei de celeritate a procesului. Dacă această întrerupere a activității ar fi fost și legală, îmi rămânea prea puțin de zis, dar să observi încălcarea legii, cu justificări absolut ridicole – asta e greu de acceptat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership