BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Gheorghe Stan: În cadrul Ministerului Public au existat dintotdeauna într-o formă sau alta structuri specializate în anchetarea faptelor pretins săvârșite de magistrați
01.03.2019 | JURIDICE.ro


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Joi, 28 februarie 2019, Gheorghe Stan, procurorul-șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a susținut o declarație de presă, potrivit știripesurse.ro.

Gheorghe Stan, procurorul-șef al SIIJ: „La preluarea mandatului de procuror-șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție mi-am propus să fiu cât mai discret. În acest context, ne-am propus ca activitatea Secției să fie reflectată în spațiul public într-o manieră cât mai rezervată, astfel încât judecătorii și procurorii să-și exercite atribuțiile profesionale la adăpost de orice fel de temeri ori presiuni,

Însă, evenimentele derulate în ultima perioadă de timp, precum și dezbaterile publice pe marginea înființării și desfășurării activității de către Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, preocuparea și interesul corpului magistraților, dar și a întregii societăți în ansamblul său cu privire la acest subiect, pentru corecta și deplina informare a tuturor celor interesați, conducerea Secției înțelege să facă următoarea declarație de presă:

1. Prin Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a înființat, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, care are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori.

Cu privire la utilitatea înființării acestei Secții, Curtea Constituțională a reținut în controlul a priori al legii de înființare că această structură specializată constituie o garanție legală a principiului independenței justiției, sub aspectul componentei sale individuale, independența judecătorului. S-a mai reținut că se asigură, pe această cale, o protecție adecvată a magistraților împotriva presiunilor exercitate asupra lor împotriva abuzurilor săvârșite prin sesizări/denunțuri arbitrare și se asigură o practică unitară, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați (par. 141).

De altfel, Curtea a reținut că este constituțional și aspectul privind stabilirea unor reguli speciale de competență cu privire la o anumită categorie de persoane, acest aspect nereprezentând un element de noutate în actualul cadru normativ procesual penal (par. 142).

În plus, în Opinia Comisiei de la Veneția s-a reținut că decizia privind organizarea și structura Ministerului Public aparține autorităților naționale competente, iar preocuparea legiuitorului de a asigura în contextul noii Secții propuse garanții procedurale efective magistraților vizați trebuie salutată. Este de precizat că în primele trei și în ultimul dintre cele nouă puncte, Comisia de la Veneția reproduce îngrijorările care i-au fost transmise din țară și ca atare nu exprimă propria opinie (par. 81, 82, 83 și 89). Comisia a mai apreciat că implicarea Plenului în numirea procurorului-șef de Secție și a celorlalți procurori cu funcții de execuție este justificată de faptul procurorii din cadrul acestei Secții anchetează și presupusele fapte comise de judecători, iar nu doar procurori (par. 85). De asemenea, Comisia de la Veneția a apreciat criteriile profesionale de selecție a procurorilor care ar urma să facă parte din această Secție (par. 86).

2. Sintetizând, garanțiile de independență și imparțialitate ale Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție sunt următoarele:

– vechimea de cel puțin 18 ani în funcția de procuror

– selectarea atât a procurorului-șef Secție, cât și a procurorilor cu funcții de execuție de către Consiliul Superior al Magistraturii și nicidecum de factorul politic așa cum se speculează în spațiul public

– transparența procesului de selecție a procurorului-șef Secție și a procurorilor cu funcții de execuție

– evaluarea riguroasă a activității profesionale a procurorilor desfășurată în ultimii 5 ani de către Comisii numite de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, alcătuite din reprezentanți ai ÎCCJ, PÎCCJ și IJ

3. Este locul de precizat că în cadrul Ministerului Public au existat dintotdeauna într-o formă sau alta structuri specializate în anchetarea faptelor pretins săvârșite de magistrați, precum și de alte persoane a căror activitate infracțională aveau legătură de cauzalitate cu activitatea respectivilor magistrați. Spre exemplu, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție a funcționat până la înființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție un serviciu de combatere a corupției în justiție, înființat printr-un simplu Ordin emis de către procurorul-șef DNA, nr. 10 din 31 ianuarie 2014. Înființarea acestui serviciu s-a făcut fără implicarea Consiliului Superior al Magistraturii, în mod total netransparent și fără vreo justificare pe aspectul existenței sau nu a unor magistrați corupți.

4. Menționăm că, de la data la care a devenit operațională Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, aceasta a preluat un număr de 1.422 dosare aflate în curs de soluționare, din care un procent de peste 70% au fost înregistrate ca urmare a unor sesizări din oficiu, dosare cu o vechime în sistem de cel puțin 2 ani și care erau lăsate în nelucrare.

Trebuie precizat în acest context că majoritatea sesizărilor din oficiu sunt în legătură directă de cauzalitate cu soluțiile pronunțate de magistrați, în special judecători, în dosarele instrumentate de aceștia și indiferent de materia în care aceștia judecă (civil ori penal) ori gradul de jurisdicție la care funcționează (Înalta Curte de Casație și Justiție ori instanțele inferioare).

5. Trebuie să spunem că, deși au existat multe semnale pozitive din partea magistraților în sensul primirii cu deschidere a înființării acestei Secții, încă de la momentul operaționalizării acesteia am întâmpinat obstacole din partea procurorului general Augustin Lazăr în asigurarea bazei logistice, a dotărilor, a elaborării organigramei, dar și în modul de interpretare a principiilor care guvernează activitatea Ministerului Public.

În acest context, pentru depășirea acestor piedici, legiuitorul a trebuit să intervină în mod excepțional prin trei acte normative de natură a clarifica prevederile legale necesare bunei funcționări a Secției speciale. Astfel:

– emiterea OUG nr. 90/2018 a fost justificată de necesitatea respectării obligației legale de operaționalizare a Secției speciale până la data de 23 octombrie 2018 în condițiile în care CSM nu finalizase în termenul legal această procedură

– OUG nr. 92/2018 s-a impus exclusiv pentru clarificarea unor norme legale privind modul de selecție a procurorilor cu funcții de execuție

– în ceea ce privește OUG nr. 7/2019, aceasta a fost necesară, în ceea ce privește activitatea Secției, pentru corelarea normelor privind competența procurorului-șef Secție cu prevederile art. 339 alin. 1 și 3 Cod procedură penală potrivit cu care că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de procurorul ierarhic superior celui care a dispus măsura sau actul supus controlului, în cazul de față procurorul-șef Secție. Menționăm că astfel de competențe sunt și în căderea procurorului-șef Secție Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în prezent dl procuror-șef Romulus Varga. Prin urmare, alegațiile privind scoaterea Secției de sub controlul procurorului general sunt lipsite de orice fundament. O dovadă în acest sens este faptul că în prezent procurorul general soluționează conflictul pozitiv de competență declanșat într-un dosar penal de DNA în raport cu Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

6. Cu referire la alte aspecte în legătură cu care s-au purtat discuții publice, facem următoarele precizări:

(i) solicitarea de la DNA a unui dosar amplu mediatizat s-a întemeiat pe competența specială a Secției, respectiv presupuse fapte săvârșite de mai mulți magistrați, judecători și procurori.

(ii) aducerea la cunoștința publicului a numărului de dosare de urmărire penală privind pe numita Laura Codruța Kovesi s-a făcut în considerarea interesului public manifestat și a obligației legale de informare. Ceea ce dorim să menționăm este că niciunul dintre aceste dosare nu a fost întocmit ca urmare a vreunei sesizări din oficiu a Secției speciale, ci sunt dosare preluate în baza unor ordonanțe de declinare de la alte unități de parchet sau a unor plângeri depuse de petenți.

(iii) privitor la plângerea împotriva unor oficiali europeni menționăm că, întrucât aceasta îndeplinea condițiile de formă prevăzute de lege, trebuia a fi înregistrată și concretizată într-un dosar penal și numai în urma unor verificări se va putea pronunța o soluție în respectiva cauză. Per a contrario, neînregistrarea unei sesizări care atrage competența Secției ar constitui o abatere disciplinară și o încălcare a normelor procesual penale.

Am ales să facem această declarație de presă cu scopul de a înlătura orice fel de suspiciuni cu privire la Secția specială, la imparțialitatea procurorilor care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia și să-i asigurăm pe toți judecătorii și procurorii de toată buna noastră credință în modul de desfășurare a activității, existența Secției speciale fiind o garanție pentru independența acestora.

În final, menționăm că, începând cu data de mâine, 01 martie 2019, conform Hotărârii Plenului CSM, își încep activitatea în cadrul Secției un număr de 5 procurori, existând, așadar, premisele unei mult mai bune organizări și funcționări a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

***

Marți, 28 februarue 2019, Dana Gîrbovan, Președintele Uniunii Naționale a Judecătorilor din România a susținut că datele prezentate de Gheorghe Stan, procuror-Șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), sunt absolut șocante. Ea arată că numărul uriaș de dosare deschise magistraților este cel mai puternic semnal de alarmă, potrivit știripesurse.ro.

Jud. Dana Gîrbovan, președintele UNJR: „Datele prezentate de Gheorghe Stan, procuror-șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), în seara zilei de 28 februarie 2019 sunt absolut șocante:

1.422 dosare în curs de soluționare vizând judecători sau procurori primite de secție de la alte parchete;
– 70% din aceste dosare au fost deschise din oficiu;
– durata dosarelor este mai mare de 2 ani;
– majoritatea dosarelor deschise din oficiu sunt în legatură directă cu soluțiile pronunțate!

Datele acestea demonstrează practica parchetelor, inclusiv a DNA, de a deschide „din oficiu” dosare față de judecători pentru soluțiile pronunțate și a le ține deschise cu anii, cu scop vădit de a pune presiune pe judecători.

Înregistrările de la DNA Oradea reconfirma acelasi lucru.

Gheorghe Stan a declarat că: „La data la care a devenit operațională secția, aceasta a preluat un numar de 1422 dosare în curs de soluționare, din care un procent de peste 70% au fost înregistrate ca urmare a unor sesizări din oficiu, dosare cu o vechime în sistem de cel puțin 2 ani și care erau lăsate în nelucrare.

Trebuie precizat că majoritatea sesizărilor din oficiu SUNT ÎN LEGĂTURĂ DIRECTĂ DE CAUZALITATE cu soluțiile pronunțate de magistrați, în special de judecători, în dosarele instrumentate de aceștia și indiferente de materia în care aceștia judecă – civil sau penal – sau gradul de jurisdicție în care funcționează.”

Abia acum avem cu adevărat o imagine a presiunii puse în toți acești ani de DNA și alte parchete asupra judecătorilor printr-o acțiune sistematică de deschidere de dosare din oficiu pentru soluțiile pronunțate.

La aceasta actiune sistematica se adauga derapajele si abuzirile deja de notorietate.

Cifrele, seci si necrutatoare, arata o realitate care cu greu poate fi cuprinsa: sute de dosare deschise judecatorilor pentru solutiile pronuntate, pentru ca apoi cauzele sa ramana in nelucrare. Un mijloc de presiune – pentru ca alta explicatie logica nu exista – real, palpabil, o atingere adusa cu adevarat independentei justitiei de o gravitate fara precedent.

In raportul Comsiei de la Venetia, atat de des amintit zilele acestea, in analiza dedicata acestei sectii, se face urmatoarea afirmatie: „În același timp, pertinența exemplelor de abuzuri recente semnalate a fi fost comise de procurori (cazurile unor judecători investigați pentru conținutul hotărârilor lor judiciare), care au fost invocate drept justificare pentru nevoia înființării noi secții, a fost contestată.”

Teoria conform căreia nu au existat abuzuri, ci doar cazuri izolate, că nu au existat deficiențe de sistem, ci doar derapaje individuale, este demontată de aceste cifre șocante, ce demonstrează folosirea unui mijloc sistematic și coordonat de presiune inimaginabil într-un stat de drept: dosare penale deschise din oficiu împotriva judecătorilor pentru soluțiile pronunțate.

Sistemul judiciar a reacționat de fiecare data când s-a pus problema răspunderii judecătorilor pentru soluțiile pronunțate, arătând că acesta trebuie să poată decide liber, fară teamă că va raspunde disciplinar, penal sau civil pentru hotărârea pronunțată.

Va fi de urmărit reacția sistemului acum, când astfel de presiuni asupra judecătorilor nu sunt doar teoretice, potențiale sau abstracte, ci se vede că sute, poate mii de dosare penale au fost deschise din oficiu împotriva judecătorilor pentru soluțiile pronunțate.

Cu privire la acest fapt, Curtea Constituțională a concluzionat, prin Decizia 54/2018, următoarele:

„Curtea constată că, în principiu, interpretarea legii, evaluarea faptelor și a probelor efectuate de către un judecător în scopul soluționării cauzelor, nu poate să conducă la tragerea la răspundere penală a acestuia.

Curtea reține că organul de urmărire penală nu este scutit de responsabilitate, ci, din contră, acesta trebuie să aibă în vedere că orice acțiune a sa în această sferă poate avea ca efect știrbirea independenței justiției și a încrederii în justiție. Reglementările legale privind răspunderea judecătorilor nu pot fi utilizate abuziv pentru a exercita presiuni asupra judecătorilor atunci când aceștia examinează cauzele și, prin urmare, pentru a submina independența și imparțialitatea acestora.”

În concluzie, un lucru este cert: toate aceste acțiuni sistematice de vădită presiune asupra justiției au ieșit la iveală tocmai în urma înființării acestei secții, pe care unii o contestă pretinzând că încalcă independența justiției.”

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Gheorghe Stan: În cadrul Ministerului Public au existat dintotdeauna într-o formă sau alta structuri specializate în anchetarea faptelor pretins săvârșite de magistrați”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Nu am văzut declarația de presă, ci doar crâmpeie ulterior.
    Nu m-am lămurit dacă a vorbit doar șeful sau a deschis gura și adjunctul ori a fost acolo doar pentru poza de familie – cam restrânsă, e drept.

    1) La capitolul comunicare, aș zice – dacă rămân – (adică dacă se constată constituționalitatea unei asemenea structuri specializate în anchetarea judecătorilor și procurorilor, fără niciun fel de control ierarhic în cadrul MP) că ar fi mai bine să își găsească un purtător de vorbe.
    Dumnealor, nici dacă tac, nici dacă talk, nu trec sticla deloc, dar deloc, și de adresat se adresează_încercând să fie convingători – judecătorilor și procurorilor, iar aceștia sunt un pic mai pretențioși când vine momentul ”ievaluării” celui care ar trebui să îi convingă că e mai bine și util ca ”dânșii”_scriu ghilimelele căci citez dintr-un universitar – să vegheze la ”liniștea noastră”.
    Am mai auzit formula asta… liniștitoare.

    2) Faptul că a existat un serviciu în cadrul DNA nu era un lucru bun, dar asta nu e un argument logic, dimpotrivă e unul realmente stupid, să faci dintr-un serviciu – creat probabil pentru încă o poziție de conducere intermediară, căci se suferă de ”șefită” cronică peste tot – secție și să o scoți de sub orice fel de control ierarhic în cadrul MP.
    Adică să faci din drac pe tac-su (nicio legătură cu dnul. Stan, ca să nu se creeze confuzii, de altminteri, domnia sa are o alură mai degrabă clasic-cuminte, pe mine, ascultându-l, aproape că m-a liniștit – pe de o parte – și uimit, pe de alta).

    3) Numărul de dosare deschis ”din oficiu”: înțeleg, privind niște statistici ale CSM, că dnul. Stan ar cam fi dat-o rău de gard cu statistica. Dar, gândind tot logic, fără a fierbe de nervi, și dacă ar fi fost 70%, iar nu, în realitate, sub 7%, sesizările din oficiu din totalul cauzelor cu și despre magistrați din ultimii 3 ani, dacă au avut dubii, de ce să nu poată investiga? Pentru că ar crea presiuni?
    Ce presiuni?
    Un jude care știe că a judecat exclusiv pe baza probelor din dosar și conform propriei interpretări a respectivelor probe, nu are ce presiuni să aibă din partea organului de urmărire penală.
    Iar prostia, în măsura în care aceasta ar transpare, ipotetic, din soluțiile pronunțate (nu putem exclude, măcar de dragul discuției, și o atare posibilitate) nu are nici urmă de conotație penală:)))), dar e adevărat că pe prost îl amețești mult mai ușor cu teoriile conspirației.
    De altfel, chiar asta și rezultă, că juzii nu erau deranjați de acele dosare (în sensul de a fi chemați aiurea pe la DNA sau DIICOT), respectiv că acele dosare erau cumva rămase în aer, dnul. procuror nespunând și câți juzi au fost audiați sau purtați pe drumuri pe la Serviciul din cadrul DNA sau pe la DIICOT.
    Or fi fost, dar, probabil, foarte puțini (și, probabil, că nu degeaba, cu sublinierea că nu includ aici postura de martor în care judele se comportă ca orice alt justițiabil), iar acest lucru omite să îl spună domnul Stan _altminteri, ne arăta și o asemenea statistică, bine, în limitele statisticii domniei sale sau, cum mai spun eu, când statistica arată așa cum vrea să arate cel care o prezintă:))) -, iar acele vreo 995-1000 de ipotetice dosare, dacă și numai dacă nu aveau nimic relevant în ele, cel mult, lăsate în nelucrare, puteau deveni o povară în aprecierea profesională a procurorului care nu le soluționa.
    Cum să te simți ”amenințat” de ceva despre care nu știi nimic sau care nu există?
    Câte acțiuni penale, puse în mișcare, am avut în ultimii ani, în afara unor cazuri punctuale, supra mediatizate astfel încât să pară multiplicate?
    Puține, foarte puține, le numărăm pe degete sau folosim numărătoarea, dacă e să ne uităm pe statistica CSM.
    Și, atunci, unde e presiunea?
    În faptul că erau un soi de anchete încremenite?
    Că nu erau terminate?
    Că niște amețiți de la Oradea ”puneau instanța la cale”?
    Sunt ei, oare, regula sau excepția ce putea fi corectată în cadrul instituțional anterior SIIJ?

    Uitați cum stau lucrurile: e simplu, dacă eu știu că nu am dat nicio soluție decât pe baza probelor și a interpretării relevanței acestora, că nu am luat șpagă în viața mea ori promisiuni de nu știu ce favoruri, nu au decât să deschidă 100 de dosare, nu 1 sau 10, că același lucru va rămâne valabil. Cel mult, se încarcă cu dosare și cam atât.
    Ni se tot spune că a fost creată secția ca să fim ”protejați”? De cine? De alți procurori? Dar aceștia de ce ar fi mai ”buni”, mai de ”încredere” decât cei dinainte? Pentru că i-au audiat doamnele justiției? Haideți să fim serioși! De ce să ne ”temem”: de lipsa faptelor noaste penale?
    Că nu înțeleg deloc logica asta paranoică: nu ai făcut nimic, nu vei păți nimic, numai că, uneori, se mai ajunge – dar rar de tot – și la judecată pentru a se tranșa aceasta.
    Și, pentru câteva cazuri punctuale, faci secție?
    4) Doamna Gârbovan, dvs. aveți o mare problemă, lăsând la o parte îngrijorările pe care le exprimați, înainte de a verifica, știți vorba aceea, din ”două surse”, dacă o fi chiar așa cum zice grăitorul cu procentele: nu vreți, în ruptul capului, să spuneți câți judecători mai reprezentați în prezent, dar sunteți peste tot prezentă în spațiul public, identificându-vă în sens reprezentativ, așa că, totuși, câți membri judecători reprezentați, doamnă?
    Fie sunt mulți, fie nu reprezentați aproape pe nimeni și nu vreți să recunoașteți, ceea ce se numește simplu: IMPOSTURĂ.
    A treia variantă nu există!

    • „Uitați cum stau lucrurile: e simplu, dacă eu știu că nu am dat nicio soluție decât pe baza probelor și a interpretării relevanței acestora, că nu am luat șpagă în viața mea ori promisiuni de nu știu ce favoruri, nu au decât să deschidă 100 de dosare, nu 1 sau 10, că același lucru va rămâne valabil. Cel mult, se încarcă cu dosare și cam atât.” – cred că ați uitat, doamna judecător, să aduceți în discuție măsurile preventive și asiguratorii – precum – să zicem – un mic sechestru și reținerea a 2/3 din veniturile dvs pe perioada procesului în care vă vor găsi nevinovată, după vreo 3-4-5 ani.

      • Ioan BUCSA spune:

        Confundaţi magistraţii cu societăţile comerciale; un mic sechestru nu deranjează activitatea persoanei fizice a magistratului, iar din câte ştiu eu, mai mult de 1/2 din salariu nu se poate reţine, plus că îţi trebuie şi un titlu executoriu pentru aşa ceva, de obicei când hotărârea este definitivă.
        Ce-i mai grav cu secţia asta e că va ajunge să urmărească tot felul de cauze dacă este suspect şi vreun magistrat, ceea ce se poate extinde la trafic de persoane, droguri, terorism, evaziune fiscală… halal competenţă, nici parchetele militare nu au aşa ceva!!!

        • Sunteți sigur că mă aflu în confuzie? Altfel spus, înainte de a posta acest comentariu ați verificat legislația incidentă raportat inclusiv la magistrați – i.e. ce măsuri pot fi luate preventiv/asiguratorii în ceea ce îi privește atunci când li se deschide un dosar penal – și deci înainte de a avea o hotărâre judecătorească definitivă?

          Dacă îmi confirmați că ați verificat și că vă mențineți comentariul, atunci o să revin și eu cu un răspuns pe fond. Dar doar după ce îmi confirmați.

          • Ioan BUCSA spune:

            Nu mă apuc acum să studiez măsurile asigurătorii în penal, găsiţi aici https://www.juridice.ro/essentials/2871/masurile-asiguratorii-in-procesul-penal-i
            Dar cam toată lumea ştie că urmărirea silită a salariului este limitată la 1/3, respectiv 1/2 în funcţie de natura creanţei(iar organele de urmărire penală arareori înfiinţează poprire asigurătorie pe chenzină). Dacă d-voastră ştiţi de 2/3, posibil că veţi indica şi norma specială derogatorie.
            Dar dacă e ceva ce-l afectează mai tare pe magistrat este suspendarea sa din funcţie atunci când e trimis în judecată, adică după finalizarea urmăririi penale.

    • Ioan BUCSA spune:

      Sigur d-na Gârbovan reprezintă prea puţini magistraţi ca să fie băgată serios în seamă, dar d-lui preşedinte de senat şi apoi d-lui fost min. de justiţie le-a plăcut această ideea creaţă, mai ales că venea de la o asociaţie de magistraţi; cred că le-ar fi plăcut şi dacă venea de la o asociaţie de locatari de bloc cu o singură scară! Cum am mai zis şi altă dată… cum naiba şantaja DNA judecătorii din contencios, comercial, insolvenţă ca să le dea lor soluţii favorabile!? Iar corupţia la acest nivel a fost identificată mai ales în litigii civile…
      Cert este că mulţi purici nu va face această secţie, dar la sfârşitul ei (peste vreo 2-3 ani) şefii vor putea să iasă cu nişte pensii nesimţite că doar au grad de ÎCCJ şi funcţii de astea nu prinzi oricând, mai ales d-na aceea venind de la parchet de tribunal…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate