ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Onorariul avocațial, un moft?

04.03.2019 | Virgil BĂRBULESCU
Abonare newsletter
Virgil Barbulescu

Virgil Barbulescu

Se observa in ultima perioada o tendinta crescanda din partea completurilor de judecata pentru cenzurarea onorariilor avocatiale, de cele mai multe ori motivarile instantelor fiind generice, apreciindu-se in mod superficial sau lacunar asupra complexitatii cauzei, obiectului pricinii ori prestatiei avocatiale, desi legea mentioneaza in mod expres ca reducerea onorariului avocatial – ca parte a cheltuielilor de judecata – se poate realiza doar “motivat”.

Criteriile enuntate sunt esentiale si determinante pentru aprecierea in concret a unui cuantum rezonabil al cheltuielilor de judecata, constand in onorariul perceput de avocat numai daca sunt raportate in mod corect si la alti factori/alte coordonate esentiale, astfel cum vom dezvolta in continuare.

O solutie de cenzurare a cuantumului onorariului avocatial trebuie temeinic motivata de catre judecator sau cel putin raportata in mod real, concret si efectiv (ceea ce ar putea echivala cu o “motivare”) la datele particulare ale fiecarui caz in parte, o referire generica la criteriile unanim acceptate in aprecierea limitelor acestor cheltuieli neputand echivala cu o motivare legala si temeinica a hotararii.

De altfel, tendinta actuala este aceea de a raporta cheltuielile de judecata constand in onorariul avocatial exclusiv la obiectul valoric al litigiului (fiind rarisime cazurile in care sunt acordate cheltuieli de judecata intr-un cuantum excedentar obiectului pricinii), rationament fundamental gresit intrucat, pe de o parte, nu valoarea concreta a pretentiilor deduse judecatii reflecta in mod automat si gradul de complexitate al cauzei ori volumul de munca depus de aparator in acordarea activitatilor specifice de asistenta si reprezentare.

Probabil, daca aceasta tendinta va deveni regula sau cel putin va capata un caracter de continuitate, ceea ce este de nedorit, in curand in cadrul litigiilor neevaluabile in bani astfel de cheltuieli probabil nici nu vor mai fi rambursate.

De asemenea, instantele de judecata (nu toate) ar trebui sa inteleaga ca de foarte multe ori un litigiu neevaluabil in bani sau avand un anumit obiect valoric (spre exemplu, nu foarte insemnat) poate sa ridice probleme de drept, procesuale sau de fapt, de o reala complexitate ori noutate cum, la fel, astfel de procese (desi in aparenta si apreciate generic nu prezinta nici grad de dificultate si nici o vadita complexitate) pot avea mize absolut hotaratoare asupra unor destine, vieti, familii, etc., in functie de elementele obiective si subiective ale cauzei (litigii privind minorii, litigii privind locuinta personala, etc.).

Evaluarea cuantumului rezonabil si concret al cheltuielilor de judecata constand in onorariile avocatiale reprezinta, intr-adevar, un atribuit exclusiv al instantei de judecata care solutioneaza litigiul care a generat respectivele costuri specifice, fiind, fara indoiala, o operatiune complexa si care ar trebui sa aba in vedere urmatoarele coordonate, toate analizate cumulativ prin raportare, de fiecare data si punctual, la o anumita pricina si nu in mod general, in baza unor criterii “unanim acceptate” intrucat, in aceasta din ultima ipoteza, evident, se lasa loc arbitrariului si aplicarii unei reguli care in fapt poate fi vadit lipsita de oportunitate

Libera apreciere a judecatorului (marja sa intelectiva cu care se va apleca asupra cauzei si va pronunta o solutie) nu trebuie sa fie una teoretica – de aplicare a unor sabloane – ci este necesar a fi una reala, prin luarea efectiva in calcul a urmatorilor factori: natura si durata litigiului, complexitatea cauzei (aspect care rezulta din problema de drept ridicata, din volumul actelor procesuale/procedurale intreprinse, din faza procesuala in care se gaseste pricina, din incidentele procedurale ce intervin pe parcursul judecatii, din numarul de parti litigante si apararile efectuate de fiecare dintre acestea, din miza dosarului, din caracterul de noutate ori dimpotriva, al problemelor de drept sau de fapt pe care le ridica pricina, din varietatea ori volumul probatoriilor administrate), prestatia concreta a aparatorului/aparatorilor (prezenta acestuia/acestora la termenele de judecata, actele procesuale concret infaptuite, modul de formulare a apararilor, respectarea termenelor legale in redactarea actelor si cererilor aferente dosarului, conduita procesuala adoptata ca strategie a procesului, prezenta aparatorului intr-o anumita instanta in conditiile in care prezentarea la termenul de judecata presupune deplasarea intr-o alta localitate, prezenta avocatului la instanta intre termenele de judecata pentru depunerea de cereri, obtinerea de legalizari in legatura cu pricina in care a fost angajat, etc.).

Dincolo de aceste criterii, judecatorul investit cu solutionarea cererii de obligare a partii adverse la plata cheltuielilor de judecata – onorariul avocatial – trebuie sa realizeze ca prestatia avocatiala nu se rezuma exclusiv la prezenta fizica a aparatorului in sala de judecata, la redactarea materiala a cererilor aferente litigiului ori la formularea de concluzii in fata completului de judecata, aceste activitati fiind adiacente unui efort intelectiv si psihologic sustinut, depus anterior si constant de catre avocat.

Nu in ultimul rand, este necesar a fi retinute inclusiv criterii obiective si subiective intrinseci ale partii care va fi obligata la rambursarea costurilor procesului: conduita acesteia in fata instantei, buna credinta cu care si-a formulat aparari, posibilitatile sale materiale (criteriu neglijat de instante insa definitoriu, apreciem noi, in conditiile in care obligarea la plata cheltuielilor de judecata reprezinta, pana la urma, o sanctiune procesuala pentru cel care cade in pretentii si din culpa caruia a fost generat litigiul, fiind evident ca un caracter sanctionator nu este unul si acelasi pentru oricine), imprejurarea daca a beneficiat sau nu de asistenta de specialitate, daca are sau nu pregatire juridica ori intelectuala intr-un anumit domeniu, s.a.m.d.

In esenta, onorariul avocatial reprezinta contravalorea muncii avocatului in beneficiul clientului, in vederea asigurarii acestuia a activitatii specifice de asistenta si reprezentare in instanta, pentru care este angajat.

Prestatia avocatiala, cel putin in cazul unui litigiu, se rezuma la cel putin trei faze: faza preliminara dar in stransa legatura cu procesul deja initiat/ori care se va declansa (acordarea de asistenta de specialitate, preliminara, clientului, intalniri si consultari repetate cu acesta – in scris ori verbal, inclusiv prin mijloace de comunicare la distanta -, adoptarea unei strategii procesuale ori a celei mai bune tactici in castigarea procesului, consultarea jurisprudentei adiacente litigiului ori a literaturii de specialitate in domeniu, pentru identificarea unei solutii optime in vederea castigarii litigiului, procurarea de acte absolut necesare procesului – adeverinte, atestate, procuri, alte inscrisuri de la institutii publice si nu numai, etc.), faza scrisa a activitatii avocatului (redactarea de cereri, acte procesuale, memorii, note de probatorii, precizari sau lamuriri, concluzii scrise, note de sedinta, orice alte solicitari realizate in legatura cu procesul in care este angajat) si faza concreta derulata in fata instantei de judecata (care se materializeaza prin prezenta fizica, constanta, a avocatului in sala de judecata, prin punerea de concluzii orale ori oferirea de lamuri si explicatii pe cale verbala, in masura in care instanta apreciaza ori solicita).

Ca atare, prestatia avocatiala ca element al criteriului de apreciere concreta a rezonabilitatii cheltuielilor de judecata constand in costurile percepute de avocat (onorariul avocatial) reprezinta un mecanism complex care se subsumeaza in mod decisiv atat naturii, cat si obiectului sau complexitatii cauzei, neputandu-se face abstractie de niciun criteriu, acestea urmand a fi avute in vedere cumulativ si nu partial ori selectiv.

Este adevarat ca cenzurarea cheltuielilor de judecata de catre instanta nu afecteaza in niciun fel raportul obligational avocat/client (avocatul fiind liber in fixarea propriilor onorarii iar clientul in acceptarea sau refuzarea lor) ci are inraurire exclusiv cu privire la obligarea partii care a cazut in pretentii la plata acestora, drept sanctiune pentru pierderea procesului, partea litiganta care a castigat avand dreptul la rambursarea acestor costuri pe seama acesteia, in conditiile in care se afla in culpa procesuala.

La fel de adevarata este si necesitatea ca partea care a cazut in pretentii sa nu fie impovarata in mod excesiv prin obligarea la plata acestor costuri, in jurisprudenţa Curtii Europene a Drepturilor Omului statuandu-se in mod constant că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Daca realitatea si necesitatea achitarii unui onorariu avocatial nu ar trebui sa comporte discutii (suma perceputa fiind reala atata vreme cat este atestata de inscris constatator si necesara in conditiile in care asista/reprezinta o parte angrenata intr-o procedura judiciara), rezonabilitatea acestuia reprezinta un criteriu de cele mai multe ori subiectiv, lasat la latitudinea judecatorului, acesta avand puterea dar si caderea sa il reaprecieze, daca este cazul, in imprejurari care genereaza disproportii vadite intre cuantumul solicitat si ansamblul procesului, dar numai prin luarea in calcul si coroborarea criteriilor definitorii analizate.

Ca atare, in operatiunea intelectiva de evaluare a rezonabilitatii unui onorariu avocatial, nu pot fi ignorate criterii esentiale ale stabilirii cuantumului sau, interventia instantei de judecata, marja sa de apreciere, trebuind sa se realizeze in mod just prin raportare la coordonatele identificate anterior, numai in acest mod institutia despre care facem vorbire putand avea aplicabilitate efectiva, respectiv o incidenta reala si nu exclusiv teoretica la finalul unui proces.

In fine, ar trebui sa analizeze instanta si componenta onorariului avocatial, inclusiv din perspectiva fiscala: in ce masura este sau nu purtator de TVA (avand in vedere ca TVA-ul se varsa catre bugetul de stat), care sunt taxele si impozitele aferente acestuia si pe care avocatul “le da la o parte”, deci nu le incaseaza (exemplificativ, in momentul de fata din suma perceputa cu titlu de onorariu, avocatul are de achitat contributia catre Baroul din care face parte -11% in cazul Baroului Bucuresti -, impozitul de 10% reglementat de legislatia fiscala in vigoare, cota de 190 lei virata catre bugetul asigurarilor de sanatate), in realitate onorariul perceput in concret reprezentand suma fara TVA (in cazul in care avocatul este platitor de TVA) si din care se vor deduce sus mentionatele taxe, impozite si contributii.

Astfel, instanta care dispune asupra cererii de obligare a partii adverse la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial va trebui sa realizeze o judecata echitabila reala si efectiva, si nu doar sa se margineasca la o apreciere generica, teoretica, fara indicarea si analizarea in concret a cauzelor sau motivelor ce au condus la adoptarea unei anumite solutii de cenzurare (intr-o mai mica sau mai mare masura) a cheltuielilor.

Este evident ca instanta va trebui sa se raporteze atat la elementele obiective ale procesului dar si la cele subiective, neputandu-se face abstractie de acestea din urma, in conditiile in care aprecierea pe care o va face pe calea judecatii nu este una expres prevazuta de o norma legala, legea determinand doar criterii generale (“Instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei”), facand vorbire de ipoteza unei “disproportii vadite”.

Astfel, in baza rolului activ, judecatorul, de aceasta data, va trebui sa judece inclusiv in echitate, operatiune intelectuala extrem de sensibila, asupra careia experienta personala de viata, experienta profesionala, buna credinta dar si gradul intelectiv propriu de intelegere, vor avea un rol hotarator si determinant in pronuntarea unei solutii juste, acestea fiind definitorii.

Avocat Virgil Barbulescu 
BARBULESCU, BUGA & ASOCIATII

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week