Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

“Procesul”, de Franc Caftescu

06.03.2019 | Radu CHIRIȚĂ
Radu Chiriță

Radu Chiriță

În 2012 am fost contactat de o persoană – domnul C. – care tocmai ce umflase 5 ani de închisoare pentru invariabilul abuz în serviciu. Dorea să-i fac o plângere la CEDO. Concret care o fost acuzaţia nu am înţeles niciodată, deşi or trecut vreo 7 ani de atunci şi nici nu este foarte relevant pentru povestea de mai jos.

În 2006, când o fost trimis în judecată, domnul C. era deputat PSD (ştiu: huooo, m…, hoţii etc.), astfel încât cauza se duce la ÎCCJ, unde omul este ascultat şi se audiază o gramădă de martori. Înainte să apuce să se judece, la alegerile din 2008 omul nu mai obţine un nou mandat de deputat, deşi candidează. În consecinţă, ÎCCJ îşi pierde competenţa de judecată şi trimite cauza la Judecătoria Sectorului 1. Judecătorul de acolo nu mai administrează nicio probă, respinge cererea domnului C. de a da declaraţia şi îi puşcă 5 ani cu un backhand în lung de linie. O uitat să îi mai dea ultimul cuvânt, că avea mâncarea pe foc şi… Geniul magistraturii care i-a dat 5 ani unei persoane în urma unui proces în care nu a audiat niciun martor şi în care a refuzat expres să îl asculte pe inculpat are o carieră frumoasă în anii ce au urmat. Sigur a protestat în ultimele zile cu hârtiuţa în mână şi cu independenţa în suflet.

Trecând mai departe, domnul C. face apel. Cere din nou să fie audiat, la fel cum cere să fie reaudiaţi martorii. Dumnezeii de la Tribunalul Bucureşti nu par impresionaţi. Îi spun omului că nu au chef de martori, că el poate să spună ce vrea la ultimul cuvânt şi îi resping apelul. Tura asta i se dă ultimul cuvânt, cei de la tribunal fiind foarte respectuoşi cu drepturile inculpatului. Pe vremea aia, era cu recurs la curtea de apel, aşa că omul face recurs. Le zice frumos la cei trei zei de la CAB că e un pic absurd să fie condamnat de 2 instanţe care au refuzat să îi ia declaraţia şi care nu or audiat absolut niciunul dintre martorii pe ale căror declaraţii şi-au fondat condamnarea. După o şedinţă de judecată care o durat vreo 15 minute, în cursul căreia domnului C. i se refuză a treia oară expres dreptul de a da declaraţii în faţa instanţei, recursul e respins scurt şi la obiect. Direcţia Jilava, cu un popas la Rahova.

Îi fac omului plângere la CEDO undeva prin primăvara lui 2012. Ăia se mişcă extrem de rapid faţă de stilul lor clasic şi în decembrie 2014 CEDO constată evidenţa: omului i s-a încălcat flagrant dreptul la un proces echitabil. Între timp, domnul C. este, evident, la ţuhaus. Aşteptăm cuminţi ca hotărârea să devină definitivă şi facem cerere de revizuire şi cerere de suspendare a executării sentinţei suspendate.

În lege scria că revizuirea se cere la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută. Io, de aici, am înţeles că trebuie să mă duc cu cererea la judecătorie că sentinţa lor se executa, după respingerea apelului şi a recursului împotriva ei. Judecătoria înţelege altceva şi îşi declină competenţa la curtea de apel, că cică nu poate să desfiinţeze ei de la judecătorie o hotărâre a curţii de apel, că îs zei de calibru superior. Deşi ceream desfiinţarea unei sentinţe a judecătoriei… Mă rog, era foarte fierbinte cartoful. Curtea de apel îşi declină competenţa la tribunal pentru că între timp competenţa în fond pe cauzele DNA se dusese la tribunal. Nu că ne-am fi judecat în fond la acel moment, dar cartoful frigea destul de tare.

Între timp, omul tot la ţuhaus. Tribunalul îşi declină competenţa la judecătorie, după o pledoarie din ciclu: “judecaţi oricare dintre voi cererea asta de revizuire, numa’ judecaţi-o odată, că ăsta stă la puşcărie cu lunile după ce CEDO o constatat că i-aţi violat dreptul la un proces echitabil”. Normal, cauza se duce la ICCJ pentru regulatorul (ăştia, nejurişti, nu râdeţi, aşa îi spune) de competenţă. Între timp, omul este eliberat condiţionat că împlinise fracţia legală după ce a executat fix 3 ani şi 60 de zile. ICCJ se scarpină adânc în cap şi trimite cauza la curtea de apel, cu indicaţii ca ăia de acolo să admită cererea de revizuire, să dispună rejudecarea cauzei şi să o trimită pentru rejudecare la tribunal. Ceea ce şi fac.

Tot acest tămbălău a durat aproape 2 ani, până s-a îndurat cineva să admită o cerere de revizuire pe un dosar DNA formulată de un pesedist (da, ştiu: m… pesede, ce le mai trebuie procese, direct la puşcărie cu ăştia, toţi pentru justiţie, independenţă, denea să va ia etc.). Ok, ne apucăm să ne rejudecăm prin 2017. Instanţa îl audiază în sfârşit şi pe domnul C., audiază martorii, administrează alte probe, iar în februarie 2018 îl achită. Nu pe decizia CCR cu abuzul în serviciu, ca să fie clar. DNA face apel şi mergem la Curtea de Apel Bucureşti. Politicoşi de data asta, judecătorii sunt de acord ca omul să dea declaraţie. Reaudiază şi martorii la cererea DNA, ca aşa zice legea. În paranteză fie spus, e foarte bună legea asta: dacă te achită în fond, readministrarea probelor în apel e obligatorie; dacă te condamnă în fond, readministrarea probelor în apel e extrem de facultativă (la majoritatea completelor e atât de facultativă, încât se respinge de fiecare dată). Normal, scopul procesului penal este condamnarea inculpatului, aşa că dacă nu o ieşit din prima, mai tragem un loz. Am uitat să precizez, că omul o rămas membru la pesedeu.

În 22 februarie 2019, judecători şi procurori protestează împreună pe scări pentru separarea carierelor lor. Un fel de divorţez, dar rămân cu tine. Protestul este îndreptat împotriva guvernului, adică împotriva lui pesedeu. Nu sunt 100% sigur, că nu erau în primul rând, dar cred că judecătorii din completul domnului C. erau acolo cu hârtiuţe în mână împotriva lui pesedeu. Cinci zile mai târziu, revin în sală şi pronunţă decizia definitivă contra la un pesedeu: admite apelul DNA şi îl condamnă pe domnul C. la 3 ani şi 60 de zile de închisoare. Constată că pedeapsa a fost executată integral prin 2015.

E important de subliniat că au dat 3 ani şi 60 de zile, nu 3 ani şi 2 luni. Fix cât scria în fişa de executare a pedepsei. Nu cumva ăsta să ceară ceva despăgubiri pentru că o stat aiurea în puşcărie şi nu cumva careva din cei 6 eroi ai dreptăţii care au refuzat să îl audieze şi au condamnat un om fără să le pese ce au de spus să păţească ceva. Pentru cei care au ceva experienţă şi se gândesc că 3 ani şi 60 de zile este rezultatul vreunei contopiri pe codul nou, răspunsul este: nţţ, e pentru o unică infracţiune.

Restul e extrem de multă tăcere şi o întrebare: ştie careva dacă au loteria vizelor în Tanzania, că poate mă bag? Plus o concluzie: domnilor şi doamnelor procurori şi judecători, oricât aş vrea, nu pot să fiu solidar cu protestele voastre legate de ordonanţe peste noapte etc. Aveţi parţial dreptate (nu cu toate chestiile, că nu pare să vă fi deranjat secţia lui Mirică, scoasă de sub autoritatea procurorului general, şi nici faptul că aproape toţi aţi avut dosare acolo, dar poate revin cu astea), iar mulţi dintre voi aţi picat aiurea în lupta între Satana şi Sauron, dar nu pot. Credeţi că nasol să ai dreptate şi, cu toate astea, să o iei peste bot? Welcome to my world. Domnul C. şi F. Caftescu vă aşteaptă în lumea absurdului pe care voi aţi creat-o, unii cu rea credinţă, alţii cu indiferenţă, iar alţii tolerând reau-credinţă şi indiferenţa cu ochii în propriile dosare şi cu mare atenţie să nu îi ridice de acolo. Fiat justitia!

Av. conf. univ. dr. Radu Chiriță
CHIRIȚĂ ȘI ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul ““Procesul”, de Franc Caftescu”

  1. În Franța, când ai o rejudecare după o condamnare CEDO, evident că fix înainte de orice altceva se judecă dacă e cazul să se suspende executarea, să fie omul eliberat cât timp se judecă revizuirea. Și se judecă ultra rapid.

    Legiuitorul român, și deși ținând clar cu penalii (dar dușmani de moarte penalilor din opoziție – oricare ar fi ea, opoziția, la un anumit moment T în timp), nu s-a gândit și la asta – adică la un COPY/PASTE francez.

    Plus că ar fi fost interesant de văzut ce reacție s-ar fi obținut dacă s-ar fi invocat direct CEDO pentru a se obține în 48 de ore o posibilă suspendare executare pedeapsă până la decizia cu revizuirea și conflictul de competență. Ar fi trebuit, e drept, oleacă de coroborări de articole.

  2. Ioan BUCSA spune:

    Cert este că normele de procedură penală vor trebui să sufere nişte modificări substanţiale, în aşa fel încât procesul penal în faza judecăţii să dureze cât mai puţin! Este destul de dificil cu actuala procedură să răspunzi exigenţelor CEDO privind continuitatea completului de judecată, readministrarea probelor în caz de achitare, termen rezonabil, când este greu de obţinut o stabilitate a personalului(judecători) în instanţe, mai ales la cele de nivel inferior din reşedinţele de judeţ(judecătorii şi tribunale) unde se înregistrează multe promovări, transferuri, concedii, pensionări.

    P:S: La această chestiune se adaugă şi infrastructura(săli de judecată şi camere de consiliu) deficitară, oricât de binevoitor ar vrea să fie judecătorul din penal, nu poate să dea termene în alte zile, că nu are loc de ceilalţi colegi(sunt tribunale şi curţi de apel cu doar 3-4 săli de judecată şi câte o singură cameră de consiliu); unde mai pui că doar unele săli din instanţe sunt echipate corespunzător şedinţelor din penal(loc special pentru arestaţi; dar inclusiv cea mai înaltă instanţă are astfel de probleme, ce mai contează restul.

    • Cu siguranță din cauza lipsei sălilor și din cauza faptului că procesul ar fi durat atât amar de vreme, martorii – absolut niciunul – nu au putut fi ascultați. Și de asemenea, nici inculpatul. #youmustbekiddingme

      • Ioan BUCSA spune:

        Pe vechea procedură penală nu era obligatoriu să reaudiezi martorii, mai ales că aşa cum reiese din scurta descriere a situaţiei de fapt fuseseră audiaţi de ÎCCJ care apoi îşi declinase competenţa, deci probele administrate rămâneau câştigate şi numai dacă aprecia instanţa nou competentă le readministra(se pare că nu a făcut-o, iar deciziile CEDO care au condamnat România pentru astfel de situaţii sunt mult mai recente). Eu am făcut referire că în noua procedură penală, cu cameră preliminară cu tot, durează foarte mult faza judecăţii la o instanţă, mai ales în dosarele complexe; să ne gândim cum ar fi în ds cu incendiul de la Colectiv că mâine poimâine auzim că judecătorul vrea să promoveze sau să se pensioneze-trebuie apoi apoi readminstarte probele sau mare parte din ele – ce tămbălău ar ieşi!

        • Domnule Bucsa,

          Nu înțeleg ce legătură are procedura nouă – și faptul că durează mult timp cu etapa de cameră preliminară – cu nerespectarea drepturilor fundamentale ale inculpaților? Adică sugerați cumva că ar fi o scuză ca să nu le respectăm? Dacă e așa – de ce nu doriți să se precizeze expres într-un text de lege: din cauza duratei lungi a procesului penal refuzăm să respectăm drepturi fundamentale (Ce ziceți, ar fi stat de drept, sau ar mai fi această lege constituțională? Iar dacă nu ar mai fi, ce rost are sugestia dumneavoastră? Sau comentariul dumneavoastră? care e logica? Sau nu contează?)

          Apoi, în România – spre deosebire de alte țări – avem aplicare directă CEDO. Sugestia dumneavoastră cum că nu ar fi fost o jurisprudență CEDO până atunci referitoare la martori și la ascultarea lor/ sau la ascultarea INCULPATULUI, este una eronată și nu știu pe ce vă bazați când afirmați acest lucru (dovada stă în faptul că în chiar această hotărâre de condamnare CEDO pe care o invocă domnul Chiriță, CEDO trimite la alte cauze împotriva României). Poate detaliați – ca să-mi dau seama ce v-a indus în eroare.

          Ca atare, și dacă legea națională (i.e. dispoziții de drept procedural penal) o fi permis ce au făcut judecătorii, CEDO nu permitea și articolul 20 din Constituție stabilește obligația judecătorilor să aibă în considerare dreptul CEDO atunci când judecă și să aplice chiar cu prioritate. Nu se pot scuza invocând legea națională. De altfel, din cauza lui art. 20 din Constituție, Comitetul de Miniștri nici nu mai verifică dacă s-a remediat deficiența prin modificări legislative deoarece Guvernul României tot invocă faptul că avem aplicare cu prioritate – și ca atare nu e musai de modificare legislativă. Vedeți aici: https://citate.juridice.ro/7573/efectul-direct-al-conventiei-in-romania-traducerea-hotararii-cedo-si-lipsa-necesitatii-de-a-adopta-alte-masuri-generale-pentru-a-asigura-motivarea-corespunzatoare-a-hotararilor-judecatoresti/

          Deci nu înțeleg ce doriți să transmiteți cu aceste comentarii ale dumneavoastră.

          • Ioan BUCSA spune:

            Eu nu sunt în eroare, doar am povestit, pe scurt, cum se desfăşurau procesele penale înainte(nu am scuzat pe nimeni, iar procedura penală a evoluat şi încă evoluează tocmai datorită hot CEDO, că de n-ar fi fost incălcări nu se modificau nici normele interne), cum se întâmplă acum, iar aplicarea directă a CEDO, deşi este de dorit, în practică nu se prea face automat aşa cum se aplică normele de procedură penală, mai ales că este un pic dificil atunci când în unele cauze in care s-au constatat încălcări ale dr.omului, CEDO a avut în vedere procedura în ansamblul său; de ex. se tot invocă de curând o cauză CEDO Cerovšek şi Božičnik contra Sloveniei privind motivarea şi semnarea unei decizii penale şi că ar fi aplicabilă într-o cauză de la noi cu persoană importantă; dar cine a studiat atent cauza contra Sloveniei poate observa că acea decizie, nu numai că nu a fost semnată de judecătorul care a pronunţat hotărârea(ceea ce se întâmplă destul de des şi la noi datorită lipsei judecătorului pe motiv de concediu, pensionare, promovare), dar a şi fost motivată şi semnată de cu totul alţi judecători decât cei care au participat la judecata cauzei, ceea ce nu este cazul în speţa privind persoana importantă din România unde judecătorul care a motivat a participat la judecata cauzei(nu a mai semnat deoarece se pensionase),iar motivarea a fost însuşită şi de ceilalţi judecători care au făcut parte din complet ceea ce presupune că şi-au însuşit considerentele fostului lor coleg, poate chiar au făcut completări, dar nu se ştie deoarece la redactor conform normelor din ROI se trece doar unul dintre judecători: acum încercaţi d-voastră să mulţumiţi atât acuzarea cât şi apărarea şi să le spuneţi cum se aplică mai bine CEDO.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.