Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Recursul în materia clauzelor abuzive
08.03.2019 | Andreea DUMITRESCU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Andreea Dumitrescu

Andreea Dumitrescu

Este acceptat în unanimitate că urmare a intervenirii Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă și, respectiv, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, sfera hotărârilor atacabile cu recurs a fost cu mult restrânsă, față de reglementarea vechiului Cod de Procedură Civilă.

Astfel, o dată cu intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă, recursul capătă valențele unei veritabile căi extraordinare de atac, căreia îi sunt supuse sentințele pronunțate în anumite materii, demersul fiind admisibil în anumite situații specifice.

În materia litigiilor evaluabile în bani, categorie care asimilează și litigiile în domeniul clauzelor abuzive, exercitarea căii extraordinare de atac a recursului a fost reglementată de prevederile art. 483, art. 94 CPC, respectiv art. XVII și art. XVIII din Legea nr.2/2013.

În varianta inițială, prevederile în speță statuau:

Art. 483 CPC:

„(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.” 

Art. 94 CPC

„Judecătoriile judecă: 
1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;
i) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;
2. în primă şi ultimă instanţă, cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;
3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.”

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013

„(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 [1] nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.” 

Analizând textele legale expuse mai sus, constatăm că în ceea ce privește litigiile evaluabile în bani, dispozițiile inițiale ale noului Cod de Procedură Civilă, coroborate cu prevederile Legii nr.2/20013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești stabileau fără posibilitate de tăgadă că cererile evaluabile în bani cu o valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv nu sunt supuse recursului.

Este evident că instituirea ca regulă a unui ciclu procesual de două grade de jurisdicție (fond și apel) a fost realizată în spiritul sporirii celerității soluționării cauzelor și cu respectarea prevederilor art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Acestea fiind zise, reținem că în lumina Legii nr. 134/2010, litigiile evaluabile în bani, și deci și cele aparținând clauzelor abuzive erau supuse exclusiv căii de atac a apelului, conform prevederilor legale citate mai sus.

1. Succesiunea deciziilor Curții Constituționale și implicațiile acestora

Cu finalitatea de a consolida noua structură a căilor de atac, dispozițiile art. XVIII din Legea nr.2/2013 au prevăzut în mod expres faptul că litigiile evaluabile în bani cu o valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv nu sunt supuse recursului.

Deși această prevedere a avut probabil ca justificare consacrarea sporită a ciclului procesual compus din două grade de jurisdicție (fond+apel), consecința prevederii citate a fost reprezentată de faptul că aceasta a dat naștere la diverse interpretări în domeniu, ajungându-se chiar până la punerea în discuție a constituționalității acesteia (prin prisma că ar avantaja justițiabilii cu litigii de o valoare mai mare de 1.000.000 lei, care teoretic puteau fi supuse căii de atac a recursului).

Acesta este contextul în care în data de 30 mai 2017 a fost pronunțată Decizia CCR nr. 369 (publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017) prin care a fost declarată neconstituțională sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă.” 

Ceea ce a determinat Curtea Constituțională să ajungă la soluția menționată au fost aprecierile că în noua reglementare procedural civilă, calea de atac a recursului a depășit valențele unei căi extraordinare de atac, căpătând o natură excepțională.

În acest context, instanța de contencios constituțional a observat că reglementarea conținută de art. XVIII al. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborată cu dispozițiile art. 94 al. (1) lit. k) NCPC creează premisele ca o întreagă categorie de litigii (toate litigiile date în competența valorică a judecătoriei și litigiile date în competența valorică a tribunalului cu o valoare de până la 1.000.000 RON) să fie excluse de la calea de atac a recursului.

Apreciindu-se că situația expusă a generat o vădită discriminare față de titularii cererilor în justiție cu o valoare de peste 1.000.000 RON, care teoretic puteau exercita calea de atac a recursului, s-a constatat că sintagma „ precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013″ este neconstituțională.

Este de prisos să menționăm că urmare a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 369/2017, un număr sporit de sentințe pronunțate în materia litigiilor evaluabile în bani, și în special în domeniul clauzelor abuzive au fost atacate cu recurs, recursuri care în anumite situații au fost chiar admise.

Cu toate acestea, s-a considerat că dispozitivul deciziei sus-menționate poate de naștere la interpretări, nefiind clar dacă aceasta se aplică tuturor dosarelor aflate pendinte pe rolul instanțelor de judecată la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial sau doar dosarelor introduse ulterior acestui moment.

Pentru a fi clarificată aplicabilitatea în timp a Deciziei nr. 369/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unor chestiuni de drept, respectiv a aplicării actului sus-menționat prin prisma art. 27 NCPC.

Astfel, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 613 din data de 17 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizările formulate și a stabilit că:

” În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).”

În soluția pronunțată, instanța menționată a încercat să dea eficiența corespunzătoare principiului de neretroactivitate al legii aplicabil deciziilor de neconstituționalitate.

Cu referire la aplicarea deciziei în speță tuturor dosarelor aflate pendinte la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369, în contextul depăşirii momentului procesual de care legea lega anumite efecte juridice, s-a considerat că ar fi vorba despre o aplicare retroactivă a efectelor deciziei de neconstituţionalitate, chiar dacă procesul se afla în curs de desfăşurare [2].

S-a apreciat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că aplicarea deciziei în speță tuturor litigiilor aflate pe rolul instanțelor de judecată ar echivala cu o „înfrângere a principiului neretroactivității legii”, reprezentând practic instituirea unei căi de atac suplimentare și o eludare a dispozițiilor art. 27 CPC, text legal care statuează:

„Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”

Altfel spus, varianta aplicării pentru viitor doar în privinţa litigiilor ce se vor declanşa ulterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017) a constituit soluția justă în viziunea Curții, orice altă situație putând genera consecinţe juridice neprevăzute de legea în vigoare la data actului de sesizare a instanţei, în funcţie de care se determină căile de atac cărora le este supusă o hotărâre judecătorească [3].

Conflictul de natură juridică între Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție, generat de cele două decizii, a creat premisele pronunțării unei noi decizii de către Curtea Constituțională, respectiv Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 836 din 1 octombrie 2018, prin care s-a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi s-a constatat că art. III pct. 3 [cu referire la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013] şi pct. 4 [cu referire la art. XVIII1 din Legea nr.2/2013] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt neconstituţionale.

În soluția pronunțată, Curtea Constituțională sancționează cele dispuse de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 454 apreciind că art. 27 din NCPC nu poate restrânge sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie, o astfel de soluție echivalând cu prevalenţa unei norme legale faţă de una de rang constituţional ceea ce ar afecta efectul imediat şi general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale.

Astfel, s-a stabilit că urmare a pronunţării şi publicării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, în privinţa art. XVIII alin. (2) din Legea nr.2/2013 nu devin incidente prevederile art. 27 din NCPC, întrucât neconstituţionalitatea este o sancţiune de drept constituţional care se aplică imediat situaţiilor pendinte, ceea ce nu conduce la aprecierea că decizia sus-menționată ar fi incidentă numai proceselor pornite după publicarea sa.

Soluționarea conflictului dintre Decizia CCR nr. 369/2017 și Decizia ÎCCJ nr. 52/2018 a fost dată prin Decizia CCR nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 3 ianuarie 2019, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate în ceea ce privește art. 27 NCPC și s-a stabilit că „dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale”.

În pronunțarea soluției sus-menționate, Curtea Constituțională a reținut că cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 52/2018 constituie practic o invalidare a unor dispoziții constituționale.

Or această situație este inacceptabilă, în contextul în care autoritățile publice au obligația de a manifesta loialitate față de toate principiile constituționale, inclusiv față de cele stabilite prin art. 147 din Constituție, în ceea ce privește caracterul general obligatoriu al deciziilor instanței constituționale. [4]

Prin raportare la cele sus-menționate, Curtea a stabilit că interpretarea constituţională a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă presupune aplicarea Deciziei CCR nr. 369/2017 în toate litigiile în care raportul juridic guvernat de prevederea legală „constatată neconstituţională nu este definitiv consolidat, respectiv în toate litigiile în care hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv a fost pronunţată după publicarea deciziei Curţii Constituţionale.” 

Finalmente, problematica exercitării căii de atac a recursului în materia clauzelor abuzive a fost tranșată prin intervenirea Legii nr. 310/2018 [5], prin care art. 483 CPC a fost modificat, precizându-se în mod expres că nu sunt supuse căii de atac a recursului litigiile în materia protecției consumatorilor.

2. Efectele deciziilor Curții Constituționale asupra recursului în materia clauzelor abuzive

Sintetizând deciziile și actele normative enunțate mai sus, constatăm că referitor la exercițiul căilor de atac în litigiile aparținând materiei clauzelor abuzive, acestea au creat efecte juridice surprinzătoare care au pus în dificultate atât justițiabilii cât și instanțele de judecată.

Astfel, dacă Legea nr. 134/2010 privind noul Cod de Procedură Civilă și Legea nr.2/2013 consfințiseră drept cale ordinară de atac în materia clauzelor abuzive apelul (cu excepția aproape neglijabilă a litigiilor a căror valoare depășea 1.000.000 lei, care puteau fi supuse și recursului), începând cu data de 20 iulie 2017 (momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 369) instanța de contencios constituțional a modificat în totalitate reglementarea din domeniu.

Practic prin declararea ca neconstituțională a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Curtea Constituțională a repus pe tapet calea de atac a recursului, în toate litigiile evaluabile în bani și deci și în domeniul cererilor având ca obiect clauze abuzive.

În acest context, în intervalul 20 iulie 2017 – 18 iulie 2018 (momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei ÎCCJ nr. 52/2018), majoritatea sentințelor pronunțate în apel în materia clauzelor abuzive și pentru care nu fusese depășit termenul de exercitare a unei căi extraordinare de atac, au fost atacate cu recurs, indiferent de data introducerii cererilor introductive.

Altfel spus, demersul Curții Constituționale de a elimina o vădită discriminare între justițiabili, fundamentată pe condiționarea accesului la calea de atac a recursului de valoarea litigiului, a avut drept consecință crearea premiselor legale care au permis părților, nemulțumite de anumite soluții, să abuzeze practic de calea de atac a recursului.

Ulterior, în ipoteza în care Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 52/2018 (care a statuat că Decizia nr. 369/2017 se va aplica exclusiv dosarelor înregistrate pe rolul instanțelor după data publicării acesteia în Monitorul Oficial), în intervalul 18 iulie 2018 – 01 octombrie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr.454/2018) tendința a devenit mai temperată, calea de atac a recursului proaspăt revigorată fiind brusc inadmisibilă.

Începând cu data de 1 octombrie 2018, prin criticile formulate de către Curtea Constituțională în Decizia nr. 454/2018 cu referire la cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 52/2018, instanțele de judecată investite cu soluționarea recursurilor declarate în materia litigiilor evaluabile în bani au procedat la suspendarea judecății acestora, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate privitoare la art. 27 CPC.

O dată cu publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 874/2018 (3 ianuarie 2019), calea de atac a recursului a devenit din nou admisibilă, „în toate litigiile în care hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv a fost pronunţată după publicarea deciziei (nr. 369) a Curţii Constituţionale”.

3. Reglementarea actuală a căii de atac a recursului în materia clauzelor abuzive

Este evident că seria de decizii pronunțate în materia admisibilității căii de atac a recursului a fost urmată de o bulversare totală a instanțelor de judecată, legiuitorul încercând o armonizare a prevederilor procedural civile cu cele statuate de Curtea Constituțională, prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative [6].

În considerarea deciziilor pronunțate de către Curtea Constituțională, art. XVIII al.(2) din Legea nr.2/2013 este modificat, având următorul cuprins:

„(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Totodată, dispozițiile art. 483 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă sunt modificate, precizându-se în mod expres că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia protecției drepturilor consumatorilor, materie care include și cauzele având ca obiect clauzele abuzive din convențiile de credit.

Sintetizând cele expuse, reținem că în prezent, admisibilitatea căii de atac a recursului în materia clauzelor abuzive comportă anumite particularități, după cum urmează:

– hotărârile pronunțate în apel anterior datei de 20 iulie 2017 nu sunt supuse căii de atac a recursului, acestea fiind guvernate de cele două grade de jurisdicție consacrate de noul Cod de Procedură Civilă, respectiv fond și apel;

– hotărârile pronunțate în apel ulterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 369/2017, respectiv 20 iulie 2017, dar anterior intervenirii Legii nr. 310/2018, respectiv 18 decembrie 2018 pot fi supuse căii de atac a recursului, inclusiv cele pronunțate în dosarele introduse pe rolul instanțelor de judecată anterior publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial;

– hotărârile pronunțate în apel în materia clauzelor abuzive începând cu data intervenirii Legii nr. 310/2018, respectiv 18 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului, indiferent de data înregistrării dosarului pe rolul instanței de judecată, dispozițiile art. 483 CPC, astfel cum au fost modificate de actul normativ menționat, fiind de imediată aplicare.

Este evident că cele expuse mai sus constituie o simplă abordare a prevederilor legale în speță, interpretarea modificărilor aduse Codului de Procedură Civilă comportând largi discuții, eventualele neclarități urmând a fi elucidate pe măsura creării jurisprudenței de către instanțele de judecată, sau chiar prin intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție sau a Curții Constituționale.


[1] Prin acte normative succesive, termenele arătate mai sus au fost prorogate până la data de 1 ianuarie 2019.
[2] Decizia Curţii Constituţionale nr. 707 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 196 din 2 martie 2018.
[3] Decizia ÎCCJ nr. 3 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 195 din 2 martie 2018.
[4] Decizia Curții Constituționale nr.581 din 20 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.737 din 22 septembrie 2016.
[5] Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018; Modificările aduse de Legea nr. 310/2018 nu se aplică dosarelor pendinte, fiind aplicabile dosarelor înregistrate pe rolul instanțelor după data intrării în vigoare a actului normativ.
[6] Legea nr. 310/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/18 decembrie 2018.


Avocat Andreea Dumitrescu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Recursul în materia clauzelor abuzive”

  1. Ioan BUCSA spune:

    Referitor la art. 483 modificat prin Legea 310/2018, nu am înţeles de ce acesta este de imediată aplicare din moment ce nu există vreo dispoziţie tranzitorie la sfârşitul legii în care să ne spună că acest articol se aplică astfel cum a fost modificat inclusiv proceselor începute anterior legii; iar art. 24 şi 27 din C.pr.civ. spun altceva(dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, respectiv hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute le legea sub care a început procesul)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate