ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Dezinformarea în epoca post adevăr. Poate fi combătută propaganda?
08.03.2019 | Monica CERCELESCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Monica Cercelescu

Monica Cercelescu

» Dezinformarea în epoca post-adevăr. Poate fi reglementată lupta împotriva dezinformării?
» Dezinformarea în epoca post-adevăr. Avem, în România, legislație sau alte măsuri pentru combaterea dezinformării?

Propaganda și dezinformarea sunt noțiuni diferite, dar merg mână în mână

Cum observă Călin Hentea, „termenul de dezinformare este destul de frecvent folosit în discursul public legat de propagandă. Adesea, mai ales în retorica politică, apare chiar și o suprapunere cu conotații redundante, între propagandă și dezinformare, deoarece, pe lângă conotația peiorativ-subversivă presupusă, acești termeni se referă la încercări de influențare oneroasă a atitudinilor și comportamentelor umane. Cu toate că au identitate și semnificație proprie, acești termeni sunt legați de conceptul de minciună.” [1]

Într-adevăr, și sub aspect juridic, propaganda este o noțiune diferită de comunicarea de informații false, dar ele merg mână în mână.

Art. 166 din Codul penal pedepsește „Propaganda în favoarea statului totalitar”:
”Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
Propaganda constă în răspândirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, concepţii sau doctrine cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi”.

În istoria modernă, comunismul, nazismul sau fascismul au reprezentat regimuri totalitare. Totalitarismul reprezintă o formă extremă a autoritarismului și în zilele noastre cele două noțiuni sunt din ce în ce mai greu de delimitat, dacă ne gândim la Turcia lui Erdogan, descris ca un „regim autoritar competitiv”. Vorbim de totalitarism ”tradițional” atunci când un singur partid preia monipolul activității politice, cum a fost partidul comunist în România. Însă problemele lumii de azi, care pun în pericol democrația și statul de drept, sunt populismul și, odată cu acesta, tendințele spre autoritarism. În Wikipedia, găsim o listă lungă de state care practică autoritarismul sub diverse forme, inclusiv Rusia și China, care au o influență puternică asupra ordinii globale. Dacă ne gândim și la valul populist, care domină SUA și încearcă să-și facă loc în mai multe state europene, și care pare a fi în strânsă legătură cu Rusia, ne putem da seama ce ne-ar putea aștepta.

Un alt articol din Codul penal care pedepsește propaganda este Art. 405: „Propaganda pentru război”, prin răspândirea de ştiri tendenţioase sau inventate: (1) Propaganda pentru război de agresiune, precum şi răspândirea de ştiri tendenţioase sau inventate, în scopul provocării unui război de agresiune, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele prevăzute în alin. (1), săvârşite în scopul provocării unui război de agresiune împotriva României sau a unui conflict armat intern.

Acest articol se referă nu numai la știrile inventate, ci și la cele ”tendențioase”, deci nu neapărat false, însă scopul difuzării lor este unul ilegal, respectiv provocarea unui război de agresiune.

E un articol de lege deosebit de important, de luat în seamă mai în serios și de analizat dacă mai corespunde vremurilor noastre, în contextul în care, actualmente, nu mai vorbim de războaie de agresiune precum cele istorice, în care au năvălit turcii sau tătarii. Vorbim de războaie informaționale, de războaie hibrid: ”Război hibrid: conflict în care actorii statali și non statali combină acțiunile militare cu cele nonmilitare, inclusiv războiul informațional, electronic, cibernetic.” ”Război informațional: Instrumentalizarea informației ca armă prin campanii de fake news împotriva unui stat cu scopul autodezorientării adversarului, asociat războiului hibrid” [2]

Trăim așadar într-o ”minunată lume nouă”, descrisă de Aldous Huxley, în care ajungem să avem atât de multe informații încât nu mai putem să le procesăm și dispare capacitatea de discernământ, iar adevărul devine irelevant. Exact post-adevărul despre care vorbim atât de frecvent în ultima vreme și ne anihilează gândirea critică, verificarea faptelor, sub imperiul emoțiilor provocate de prima știre. Astfel, dezinformarea devine un factor adjuvant al propagandei, care ne împinge spre autoritarism, iar Codul penal devine un instrument depășit de realitate.

Într-o analiză recentă, derulată de IPP si G4media, în cadrul campaniei #StopDezinformare se arată, pas cu pas, cum au ajuns diverse publicații, inclusiv o agenție de presă din România, să difuzeze o știre falsă, apărută inițial pe un cont de Instagram folosit de către Kremlin pentru propagandă (Nicolae Țîbrigan şi Cristian Soare, G4media, Analiză CheckMedia: De la Instagram la falsul incident aerian deasupra Mării Negre, publicată la 15 februarie 2019). Este vorba de un filmuleț care s-a propagat rapid în rețelele de socializare, dar și în tabloidele online, în care apare un Suhoi Su-27 Flanker care manevrează periculos „îndepărtând” un F-15 Eagle american care interceptase o a treia navă de unde se filma, probabil o navă oficială rusească, sunt de părere autorii articolului. Pornind de la ”pacientul zero”, prima persoană care a difuzat informația, continuând cu canalele pe care a fost propagat filmulețul și stabilirea apartenenței acestora, autorii ajung la concluzia că acesta a făcut parte dintr-o acțiune a propagandei ruse, menită să inducă publicului ideea superiorității tehnologice a industriei aeronautice militare din Rusia. Comentariile pe marginea filmulețului erau despre cât de profesioniști sunt piloții ruși care au reușit să-i alunge pe cei din occident, care nu respectă normele de survolare a spațiului aerian rus.

Inclusiv autenticitatea filmulețului ridica semne de întrebare pentru cunoscători, întrucât ”niciunul din avionale Regimentului 72 Gardă dislocat în Chkalovsk (Kaliningrad) nu seamănă cu cel din video”. Jurnaliștii de la Aviația Magazin au făcut și ei o analiză a imaginilor din film: „Ei bine, avem avionul american care pare că se apropie ușor de aparatul țintă, moment în care între ei intervine un Su-27 aparținând Regimentului 72 Garda ce se află fără îndoială în escortă. Fără a sta pe gânduri, rusul își înclină agresiv avionul pe stânga și îl forțează pe american să îi replice mișcarea pentru a evita o coliziune în aer. Nu durează mult și F-15 se depărtează destul de mult de avionul din care se filmează.”

La prima vedere, ar putea părea că F-15 a fost pus pe fugă, dar ar fi fals, consideră cei de la Aviația Magazin. Ei spun că a fost vorba de o manevră periculoasă, care pune în pericol alte aeronave. Deși astfel de manevre sunt condamnate în lumea aviației pentru că este un gest complet gratuit care pune în pericol două avioane și pe cei aflați la bord, rușilor, în schimb, le place această abordare și nu puține ori s-a întamplat să zboare la intimidare. ”Este doar o manevra prostească în fața căreia cel mai inteligent cedează”, spun ei.

Am exemplificat cu acest caz pentru că arată foarte bine legătura între dezinformare și propagandă, două noțiuni diferite, asupra cărora au incidență legi diferite. Însă ele merg mână în mână, de cele mai multe ori urmăresc același scop: câștigarea de noi adepți ai unei ideologii autoritariste. Concluzia este că instrumentele legale de care dispun statele pentru contracararea dezinformării și a propagandei sunt depășite de realitate.

Dezinformarea și legislația audiovizualului

Alte reglementări care prevăd obligații pozitive, respectiv obligația de a transmite informații veridice sunt prevăzute în legislația audiovizualului. Încălcarea acestor obligații este sancționată, după caz, cu amenzi și alte sancțiuni prevăzute de Legea audiovizualului nr. 504 din 2002. [3]

Art. 3 alin 2 al Legii Audiovizualului nr 504/2002 prevede că „Toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor”.

Codul audiovizualului [4] prevede câteva obligații de natură să asigure caracterul veridic al informației transmisă prin media audiovizuală, a căror nerespectare atrage sancțiuni specifice.

Titlul V din Codul audiovizualului se referă la „Asigurarea informării corecte şi a pluralismului”. Art. 64 (1) prevede: „În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:
a) asigurarea unei distincţii clare între fapte şi opinii;
b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă.

(2) În cazul în care informaţiile prezentate se dovedesc a fi eronate în mod semnificativ, furnizorul de servicii media audiovizuale trebuie să aducă rectificările necesare în cel mai scurt timp şi în condiţii similare de difuzare”

Totuși, există un articol care permite și difuzarea unor informații insuficient verificate, dacă acestea prezintă un interes public justificat și e însoțită de punctul de vedere al persoanei vizate. Conform art. 38 din Codul audiovizualului, ”Difuzarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau a corespondenţei provenite din surse confidenţiale ori a căror credibilitate nu este suficient verificată este permisă numai dacă acestea prezintă un interes public justificat şi sunt însoţite de punctul de vedere al persoanei vizate.” Și știm cu toții că presa e plină de astfel de transcripturi ale convorbirilor telefonice, cu sau fără poziția persoanei în cauză.

Însă aceste reglementări, mai precis autoreglementări, sunt aplicabile doar în mass media audiovizuală. Or, pericolul dezinformării la scară largă apare în online, unde, cum am arătat mai devreme, se fac eforturi de autoreglementare a platformelor sociale, întrucât, devine din ce în ce mai clar că internetul nu poate fi controlat prin mijloacele clasice de constrângere a autorității statale, adică prin lege.


[1] Călin Hentea, ”Noile haine ale propagandei”, Ed. Paralela 45, 2008, pag. 57
[2] Marian Voicu, Matrioska mincinoșilor, Ed. Humanitas, pag. 12-13
[3] disponibil aici
[4] disponibil aici


Avocat Monica Cercelescu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Dezinformarea în epoca post adevăr. Poate fi combătută propaganda?”

  1. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Propaganda si dezinformarea exista de cand lumea. Per a contrario, ceea ce se sustine, ar fi ca am avea nevoie de un Minister al Adevarului care sa ne spuna ce este, si ce nu este, propaganda si dezinformare. Ceea ce in comunist se numea Cenzura. Gandirea critica si cresterea nivelului de educatie si cultura sunt armele impotriva dezinformarii si propagandei.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate