BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Alba Iulia. Exercitarea de violențe fizice în timpul anchetei penale. Daune morale de 225.000 LEI

15.03.2019 | Andrei PAP
Andrei Pap

Andrei Pap

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALĂ

Dosar nr. 560/97/2014

DECIZIA PENALĂ NR. 882/A/2016 

Şedinţa publică de la 13 Octombrie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE M_______ E________ C_________

Judecător L________ C_________

Grefier V________ V_________

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A_____ I____ a fost reprezentat de procuror – M________ C_________

Pe rol se află pronunţarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria D_____, inculpaţii M________ H_________, C________ A_________, partea civilă P________ I_________ şi partea responsabilă civilmente IPJ H_________ împotriva sentinţei penale nr. 1142/13.10.2015 pronunţată de Judecătoria D_____ în dosarul penal nr. XXXXXXXXXX.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 06 octombrie 2016 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Se constată că inculpatul C_________ S___________ şi partea civilă P________ I_________ au depus la dosar concluzii scrise.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de faţă, constată următoarele:

În deliberare, constată că prin sentinţa penală nr. 1142/13.10.2015 pronunţată de Judecătoria D_____ în dosar penal nr. XXXXXXXXXX:

În temeiul art. 386 C.proc pen s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii C________ A_________ şi M________ H_________ din infracţiunile de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 1 şi 5 C.p. şi cercetare abuzivă,prev. de art. 266 al. 2 C.p. cu aplic. art. 33 lit. b C.p. în infracţiunea de purtare abuzivă, prev de art. 250 alin. 1 şi 5 C.pen cu aplicarea art. 5 C.pen.

Inculpaţii C________ A_________ şi M________ H_________ au fost condamnaţi la pedepse de câte:

– 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. şi ped. de art . 250 alin.1 şi 5 Cod penal din 1969 cu apl. art. 5 cod penal.

Inculpaţilor li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b cod penal din 1969 în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 cod penal din 1969.

În temeiul art. 81 cod penal cu art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor de câte 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani potrivit disp. art. 82 cod penal din 1969.

Inculpaţilor li s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art.83 cod penal din 1969 cu referire la artt. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012.

III. A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P________ I_________ şi pe cale de consecinţă s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente IPJ H_________ la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse în rest pretenţiile civile formulate de partea civilă P________ I_________.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul de Urgenţă P______.

S-a luat act că persoana vătămată Spitalul Judeţean de Urgenţă H_________ nu s-a constituit parte civilă.

Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarele:

Aspecte privind sesizarea instanţei:

Prin rechizitoriul nr. 1015/P/2011, Parchetului de pe lângă Tribunalul H_________ a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor C________ A_________ şi M________ H_________, sub aspectul săvârşirii infracţiunii infracţiunilor de purtare abuzivă, prev de art. 250 alin. 1 şi 5 C.pen şi cercetare abuzivă, prev. de art. 266 alin. 2 C.pen; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C________ G_________, pentru comiterea infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 3 C.p; neînceperea urmăririi penale faţă de numitul P________ G_________, pentru comiterea infracţiunilor de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 1 şi 5 C.p şi cercetare abuzivă, prev. de art. 266 al. 2 C.p şi neînceperea urmăririi penale faţă de C________ A_________, M________ H_________, C________ G_________, pentru infracţiunea de tentativă de omor,prev. de art. 20 rap. la art. 174 C.p.

În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că în data de 15/16 noiembrie 2009, în calitate de agenţi de poliţie la Poliţia mun. D_____, inculpaţii C________ A_________ şi M________ H_________ cu prilejul unei anchete penale au exercitat violenţe asupra părţii vătămate P________ I_________ provocându-i leziuni vindecabile în 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie şi au avut ca şi consecinţă pierderea rinichiului drept.

Starea de fapt :

În noaptea de 15 – 16 noiembrie 2009, în jurul orei 01,25 (f 148 vol II d.u.p), echipa de patrulare de la Poliţia mun. D_____ formată din agentul G________ V_________ şi plutonierul de jandarmi N________ N_________ au depistat în zona G_________, din loc. D_____, un grup format din 5 persoane, având asupra lor recipiente cu benzină. După legitimarea acestora, echipa de patrulare a solicitat ajutorul colegilor de la intervenţie ordine publică, sens în care, în zonă a sosit o patrulă auto formată din inculpatul M________ H_________ şi martorul C________ G_________, care la acea dată îndeplinea funcţia de şef de schimb al patrulelor de noapte de pe raza mun. D_____ (f. 37 vol II d.u.p). Cele 5 persoane au fost conduse la sediul Poliţiei mun. D_____, o parte cu maşina de intervenţie şi ceilalţi cu maşina condusă de partea civilă, P________ I_________, fiind însoţiţi de agentul de poliţie, martorul G________ V_________.

La sediul poliţiei, aceste persoane au fost separaţi unul de alţii. Ofiţerul de serviciu, martorul O_______ I_________ a anunţat lucrătorii de poliţie din echipa operativă de la Biroul Investigaţii Criminale formată din inculpatul C________ A_________ şi martorul P________ G_________.

După sosirea lucrătorilor de poliţie din cadrul Biroului de investigaţii criminale, partea civilă P________ I_________ a fost condusă de inculpatul M________ H_________ într-un birou în care se aflau inculpatul C_______ A_________ şi martorul P________ G_________, acesta din urmă aducându-i la cunoştinţă drepturilor procesuale, anterior audierii. Declaraţia olografă a părţii civile se află la filele 143 – 144 vol II.

După ce martorul C________ G_________ a verificat procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit de martorul G________ V_________, însoţit de inculpatul M________ H_________ s-au deplasat pe teren pentru efectuarea serviciului de patrulare.

La un interval de timp după audierea, partea civilă a fost dusă la birourile de criminalistică în vederea amprentării, apoi a fost condusă în camera de triere. Întrucât a resimţit o stare de rău, partea civilă P________ I_________ a solicitat ofiţerului de serviciu să fie condus la toaletă şi, ulterior, a solicitat să fie dus la spital.

În acel moment, la sediul Poliţiei mun. D_____ avea loc o şedinţa de bilanţ. În timpul acestei şedinţe, martorul H________ C_________ – comisar şef la Poliţia mun. D_____ – a fost anunţat că unei persoane i s-a făcut rău, acuzând probleme renale, aspecte pe care l-a adus la cunoştinţa conducerii şi a dispus ca doi lucrători de poliţie, respectiv martorii P________G_________ şi S________N_________, să conducă la spital acea persoană.

Partea civilă a fost prezentată la Spitalul Judeţean de Urgenţă D_____ – U.P.U, în data de 16 noiembrie 2009, în jurul orei 11,55, fiind consultat de martorul S________A_________. În jurul orei 14,00, partea civilă însoţită de cei doi poliţişti a revenit la sediul Poliţei mun. D_____.

În jurul orei 15,00, partea civilă a dat o nouă declaraţie în formă olografă (f. 145 147 vol II d.u.p), fără a fi asistată de către avocat. Audierea a fost efectuată de agentul de poliţie, P________A_________.

După audiere, partea civilă a fost condusă în sala de aşteptare unde starea de rău a revenit, motiv pentru care a fost condusă la Spitalul Judeţean de Urgenţă D_____ în jurul orelor 21,00, cadrele medicale dispunând internarea acestuia.

În jurul orelor 22,00, agenţii de poliţie, martorii S________A_________ şi B________C_________ s-au deplasat la spital pentru ca partea civilă să predea cheile autoturismului Dacia cu care acesta şi celelalte persoane s-au deplasat în mun. D_____.

A doua zi dimineaţa, în jurul orelor 08,00, personalul medical a procedat la externarea părţii civile, aceasta revenind, cu un autoturism taxi, la sediul poliţiei. Aici după ce i-a înmânat cheile autoturismului, actele de identitate, actele autoturismului, telefonul mobil, spunându-i că este liber să plece acasă.

După plecarea părţii civile, la sediul poliţiei, au sosit părinţii acesteia însoţiţi de martorii S________Ş_________ şi B________A_________. Aceştia au fost informaţi că partea civilă plecase de curând din sediul poliţiei.

Ulterior starea părţii vătămate s-a înrăutăţit iar în data de 17.11.2009 în jurul orelor 15,25 aceasta a fost internată la Spitalul de Urgenţă P______ cu diagnosticul de „hamaturie macroscopică după contuzionarea cranio facială, toraco lombară şi abdominală”. În urma investigaţiilor de specialitate s-a confirmat diagnosticul de ruptură renală ( explozie renală – hematom în regiune lombară, hematurie), fiind necesară intervenţia chirurgicală de urgenţă pentru extirparea rinichiului drept.

III. Mijloacele de probă şi interpretarea lor:

Starea de fapt expusă mai sus a fost reţinută în considerarea materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale: plângere penală, f. 7- 9, declaraţie parte vătămată, f. 10 – 15 şi 17, certificat medico – legal, f. 21, raport de expertiză medico – legală, f. 22 – 26, raport de nouă expertiză medico – legală, f. 27 – 30, foi de observaţie clinică generală, f. 31 – 40 şi 42 – 53, adresă constituire parte civilă a Spitalului de Urgenţă P______, f. 41, acte medicale, f. 54 – 76, adresă Spital Judeţean de Urgenţă H_________ – D_____, f. 78, adresă I.P.J. H_________, f. 79 – 88, 122 şi 132, procese verbale de prezentare pentru recunoaştere din grup, f. 89 -95, 96-99, 100-103, 104-107, 108 – 109, autorizaţii de interceptare, f. 110 – 115, încheiere penală de autorizare a interceptărilor, f. 111 – 112 şi 113 – 114, cerere de confirmare a ordonanţei provizorii, f. 116 – 117, procese verbale de redare rezumată a discuţiilor telefonice, f. 118 – 119, proces verbal de redare a convorbirilor telefonice, f. 123-131, rapoarte ale agenţilor de ordine publică din noaptea de 15-16.11.2009, f. 133 – 142, declaraţii martori, f. 143 – 219, procese verbale de efectuare a confruntărilor, f. 221 – 231, declaraţie făptuitor, f. 232-237, declaraţii învinuiţi, f. 240-244, 247-252 şi 258 – 262, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, f. 246, 256 şi 264, VOL. II: proces – verbal de verificare, f. 1, rezoluţie de reunire a cauzelor, f. 2, adrese către şi de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar T_____ şi anexe, f. 3 – 19, ordonanţă de declinare a competenţei de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar T_____, f. 20, ordonanţă de declinare a competenţei şi rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale şi declaraţii anexe ale părţii vătămate, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A_____ I____, f. 23 – 35 şi 78 – 80, adrese I.P.J. H_________ referitoare la lucrătorii de poliţie de serviciu în 15/16.11.2009, f. 37 – 38, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P______, f. 41 – 50 şi 52 – 55, referat de terminare a urmăririi penale al Poliţiei Municipiului D_____, f. 56 – 59, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D_____, f. 60 – 62, copii ale declaraţiilor părţii vătămate, f. 63-64, acte medicale, f. 65 – 71, 82 – 83, copie certificat medico – legal, f. 81, adresa I.P.J. referitoare la calitatea învinuiţilor, f. 85, graficul serviciului pe luna noiembrie 2009, f. 86, cazier parte vătămată, f. 87 – 88, adresă de la Judecătoria P______, f. 90 – 95, fişa posturilor învinuiţilor, f. 97 – 1001, 102 – 107 şi 109 – 113, extras fişă personal, f. 114 – 115, concepţia de reglementare a activităţii de ordine publică în mediul urban, f. 116 – 133, copia dosarului 3707/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D_____, f. 134 – 213, cereri de probaţiune, f. 218 – 226, ordonanţă de admitere a cererii de probaţiune, f. 221 – 227, adrese şi anexe de la Guvernul României, f. 230 – 241, ordonanţă de efectuare a expertizelor medico – legale, f. 243 – 244, adresă Spital Judeţean de Urgenţă D_____, f. 251 – 252, proces – verbal de punere la dispoziţie a dosarului cauzei, f. 253, procese verbale de notificare a apărătorilor cu privire la efectuarea de acte de urmărire penală, f. 254 – 265 şi 269 – 271, cerere de efectuare de noi acte de urmărire penală, f. 266, proces-verbal de efectuare a instructajului pentru agenţii de ordine publică, f. 267 – 268, adresa învinuitului C________ A_________, f. 272 – 282, instrucţiuni de lucru privind utilizarea sistemului de identificare IMAGETRAK şi a bazei de date SNDGJ, f. 285 – 291, instrucţiuni de lucru privind utilizarea sistemului AFIS MORFOTRAK, f. 291 -296, cât şi în mod nemijlocit şi contradictoriu în faza cercetării judecătoreşti: declaraţiile martorilor (……….), potrivit disp. art.381 C.proc.pen., cele declarate fiind consemnate în procese – verbale aparte de ascultare, ataşate la dosarul cauzei (………….).

Analizând probele esenţiale suspuse aprecierii sale, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 19 octombrie 2011, partea civilă a fost audiată la Parchetul de pe lângă Curea de Apel A_____ I____ (f. 24 – 25 vol II dup), ocazie cu care a declarat că, în noaptea de 15/16.11.2009, a fost audiat într-un birou situat la parterul în care se aflau trei persoane – 2 îmbrăcate civil şi una în uniformă de poliţist şi că a stat pe un scaun fără spătar, în spatele său aflându-se o persoană îmbrăcată civil şi în lateral stânga, poliţistul. După ce i s-a adus la cunoştinţă drepturile, a cerut să fie asistat de un avocat, moment în care, persoana care se afla în spatele său l-a lovit cu pumnul în zona capului, în partea dreaptă, iar poliţistul l-a lovit cu piciorul în spate, împrejurare în care s-a dezechilibrat şi a căzut, pierzându-şi conştiinţa. În momentul în care începea să-şi revină, cei doi îl ridicau şi îl aşezau pe scaun şi după acest moment nu au mai fost exercitate acte de violenţă asupra sa. Arată că în aceste condiţii a scris o declaraţie al cărui conţinut i-a fost dictat de lucrătorul de poliţie.

Cu privire la agresori, a declarat că persoana care l-a lovit cu pumnul avea o constituţie atletică, era înalt, circa 1,75 – 1,80 m şi la acel moment avea o frizură mai deosebită în sensul că pe lateral şi pe ceafă era tuns foarte scurt, iar pe creştet avea părul lăsat tip „oală”, iar cel de-al doilea, care l-a lovit cu piciorul, avea un defect de mers, şchiopătând, precizând totodată că bănuieşte că acest defect este permanent deoarece, la circa 5 luni după eveniment, a văzut acea persoană, având o fizionomie schimbată ( păr lung şi mustaţă) dar cu acelaşi defect.

A mai precizat că în dimineaţa zilei de 16.11.2009, B________G_________ a dat dispoziţie să fie condus la spital de doi poliţişti. În timpul primei vizite efectuată la spital, a fost aşteptat de lucrătorii de poliţie, după care a fost condus la sediul poliţiei unde a dat o nouă declaraţie care a fost consemnată de persoana care îl audia ( o persoană care nu a participat la audierile anterioare) şi apoi a fost condus din nou la spital, fiind internat peste noapte. A doua zi, dimineaţa, în jurul orei 08,00, s-a prezentat la poliţie, iar B________G_________ i-a înmânat cheile şi actele maşinii.

În declaraţia dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul H_________, partea civilă a relatat că, în data de 15 noiembrie 2009, împreună cu I________I_________, S________V_________, B________M_________şi B________A_________, s-a deplasat cu autoturismul tatălui său în mun. D_____, unde a ajuns în jurul orei 24,00. I________I_________ şi B________M_________ i-au cerut să oprească maşina într-o parcare, după care aceştia au coborât din maşină. A declarat că împreună cu ceilalţi doi a rămas în maşină, că a adormit şi a fost trezit de două persoane în uniformă de poliţist, unul din aceştia prezentându-se ca fiind agentul G___________. În timp ce erau legitimaţi, I________I_________ şi B________M_________ se întorceau însoţiţi de către un poliţist, apoi au fost conduşi la sediul poliţiei, el deplasându-se cu autoturismul său împreună cu I________I_________ şi B________M_________ şi un poliţist.

După ce a ajuns la sediul poliţiei, martorul C________ G_________ l-a luat pe el şi pe B________A_________ şi i-au dus la etajul 1, în birouri separate; în birou era doar el cu G_________, acesta din urmă insultându-l şi solicitându-i să recunoască că a furat, apoi a intrat şi inculpatul M________ H_________, care l-a lovit cu piciorul, după care a fost condus la parter, într-un birou aflat sub scări, iar după câteva minute a fost adus şi B________A_________ căruia i-a spus că a fost lovit.

După câteva minute, inculpatul M________ H_________ l-a condus într-un birou situat la parter, pe partea dreaptă, unde se aflau P________G_________ şi C________ A_________ (aceştia erau îmbrăcaţi civil). A precizat că a stat pe un scaun fără spătar cu trei picioare, inculpatul C________ A_________ se afla în partea sa stângă, iar inculpatul M________ H_________ se afla în partea sa dreaptă; după ce P________G_________ i-a citit drepturile, a solicitat să i se asigure asistenţă juridică, moment în care a fost lovit de inculpatul C________ A_________ în tâmpla stângă şi de inculpatul M________ H_________ în spate, în zona rinichilor, lovitură în urma căreia a căzut de pe scaun, fiind lovit în continuare, pierzându-şi conştiinţa. Când şi-a revenit din starea de inconştienţă a observat că inculpatul C________ A_________ l-a ridicat şi l-a aşezat pe scaun. Apoi a semnat o declaraţie scrisă de P________G_________, după care, inculpatul C________ A_________ l-a dus în încăperea de sub scări unde era B________A_________ şi ulterior, a fost condus la etajul 2 pentru fotografiere şi amprentare, fiind fotografiat faţă şi profil.

Ulterior, în timp ce se afla în încăperea de sub scări, a simţit o stare de rău şi a mers de mai multe ori la toaletă şi deoarece urina avea culoarea cafelei a anunţat jandarmul de la poartă.

A fost condus la spital de către P________G_________ şi de un alt poliţist. A afirmat că P________G_________ a intrat în biroul doctorului, de unde a ieşit cu o reţetă, spunându-i că „i-a plecat piatra de la rinichi”.

După ce a ajuns la sediul poliţiei, la aproximativ o jumătate de oră, a fost dus de un poliţist la etajul 1, într-un birou, unde se aflau două persoane, ultima spunându-i să stea pe un scaun şi i s-a cerut să scrie o declaraţie. În acest timp, în birou, a intrat inculpatul C________ A_________ care a adus parizer, apă minerală şi pâine, aceştia au mâncat şi i-au dat şi lui. După ce a mâncat i s-a făcut rău şi a fost condus de inculpatul C________ A_________ la baie, iar după ce a revenit în birou a finalizat declaraţia şi a semnat-o. apoi, i s-a dat să semneze o declaraţie din care reieşea că s-ar fi bătut cu celelalte persoane, dar a refuzat.

Ulterior, i s-a făcut din nou rău şi a fost dus la spital. În jurul orelor 22,00, în salonul în care se afla internat a venit o persoană îmbrăcată civil, spunându-i că este poliţist, că se numeşte S_________ şi i-a cerut cheile de la autoturism. Această persoană i-a comunicat că a doua zi dimineaţă la orele 08,00 să se prezinte la sediul poliţiei întrucât se vorbise cu medicul.

În declaraţia dată la 06.08.2013, partea civilă a precizat că inculpatul M________ H_________ care l-a lovit în regiunea rinichilor, la acel moment, era tuns, aşa cum a descris anterior, foarte scurt în zona tâmplelor şi a cefei şi cu părul mare în zona creştetului şi avea un contur de barbă, iar inculpatul C________ A_________ era tuns scurt milităreşte. A menţionat că la recunoaşterea în grup i-a indicat ca şi agresori doar pe C_________ şi pe G_________ întrucât M_________ avea fizionomia schimbată în sensul că nu mai era tuns scurt în zona tâmplelor şi a cefei şi nu mai avea conturul de barbă, dar la o jumătate de oră după efectuarea recunoaşterii l-a văzut în parcarea din faţa sediului poliţiei, lângă un autoturism K_________ şi uitându-se cu atenţie şi-a dat seama că acesta era unul dintre agresori.

Cu această ocazie, partea civilă a declarat că înainte de declaraţia dată în faţa agentului P________G_________, a mai semnat o declaraţie consemnată de acesta din urmă, imediat după încetarea agresiunii exercitate asupra sa, menţionând că nu ştie ce conţinea această declaraţie.

La data de 28 iunie 2012, cu prilejul confruntării (f. 227 – 231 vol I dup), P________ I_________ a declarat că condus de C________ G_________ într-un birou aflat la etaj, unde se afla şi inculpatul M________ H_________, fiind lovit de aceştia cu pumnii şi cu palmele.

În faţa instanţei, partea civilă a susţinut că s-a deplasat la sediul poliţiei cu autoturismul personal împreună cu Irofte, fiind însoţiţi de un poliţist. În sediul poliţiei a stat pe scările de la etaj, apoi a fost condus într-o cameră aflată sub scări. După o perioadă de timp inculpatul M_________ şi agentul G_________ l-au condus la etaj într-un birou aflat pe partea dreaptă, fiind aşezat pe un scaun faţă în faţă cu G_________, acesta din urmă i-a vorbit urât şi l-a ameninţat. A relatat că a fost lovit de inculpatul M________ H_________ cu călcîiul în pulpă, iar C________ G_________ l-a lovit cu palmele peste cap. Apoi a fost condus în încăperea de sub scări unde se afla B________A_________. După 15 min, inculpatul M________ H_________ l-a condus la audieri într-o încăpere aflată la parter pe partea dreaptă, încăpere în care se afla P________G_________ aşezat la un birou, iar inculpatul C________ A_________ stătea sprijinit de un alt birou. În momentul în care partea civilă a solicitat un avocat, inculpatul C________ A_________ i-a dat un pumn în tâmpla stângă, iar inculpatul M________ H_________ l-a lovit cu piciorul în zona spatelui mai exact în zona rinichilor. În urma loviturii primite în spate partea civilă căzut iar cei doi au continuat să îl lovească, până şi-a pierdut cunoştinţa. După ce şi-a revenit, inculpatul C________ A_________ i-a spus să scrie declaraţia după dictare. După consemnarea declaraţiei, partea civilă a fost condusă în camera de triere. Partea civilă a solicitat să fie condusă la toaletă şi observând că urina avea culoarea cafelei a anunţat ofiţerul de serviciu, care la rândul său l-a anunţat pe ofiţerul B________G_________ şi a fost condus la spital de doi agenţi de poliţie, unul din aceştia fiind P________G_________ persoana care l-a audiat. La spital i s-au administrat calmante şi a fost efectuată o ecografie. A susţinut că agentul P________G_________ a primit o reţetă şi că acesta i-a spus că „ i-a plecat o piatră de la rinichi”. În momentul în care partea civilă i-a spus că nu a avut probleme renale şi că problemele sale de sănătate sunt cauzate de loviturile primite de la colegii săi, P________G_________ i-ar fi spus să tacă ca să nu fie din nou bătut.

Când a ajuns la sediul poliţiei, a fost condus într-o încăpere unde se afla şi B________A_________, căruia i-a spus că a fost bătut. Apoi a fost condus de un agent într-un birou aflat la etaj şi a fost audiat. În timp ce era audiat în birou a intrat inculpatul C________ A_________ cu mâncare. Pe parcursul audierii a fost condus la toaletă. Cu această ocazie, inculpatul C________ A_________ i-a spus că îi pare rău că l-a lovit şi i-a arătat reţeta care i-a fost eliberată şi i-a spus că o va depune la dosar.

Partea civilă susţine că persoana care l-a audiat, i-a cerut să semneze o declaraţie din care rezulta că pe perioada cercetărilor ar fi fost implicat într-o altercaţie cu celelalte persoane suspecte, declaraţie pe care a refuzat să o semneze.

A mai declarat că a fost condus din nou la spital, iar în jurul orelor 22,00 doi agenţi de poliţie s-au prezentat la spital care au solicitat cheile autoturismului cu care acesta şi celelalte persoane suspecte se deplasaseră în D_____, spunându-i totodată ca dimineaţa la ora 08.00 să fie prezent la sediul poliţiei, menţionând că au vorbit cu doctorul şi că acesta îl va externa. Dimineaţa s-a prezentat în biroul doctorului, acesta i-a dat biletul de externare la cerere.

S-a deplasat la Poliţia mun. D_____, cu un taxi, agentul B_________ M_________ i-a înmânat actele, telefonul şi cheile autoturismului, spunându-i că poate pleca acasă şi i-a atras atenţia asupra faptului că nu trebuie să spună nimic din ceea ce i s-a întâmplat în sediul Poliţiei mun. D_____.

Când a ajuns în Simeria, partea civilă a fost sunată de părinţii săi şi s-a întors la sediul poliţiei, apoi a plecat din D_____ cu autoturismul condus de tatăl său. După ce a ajuns acasă şi-a schimbat hainele şi a fost dus de părinţii săi la Spitalul de Urgenţă P______.

Inadvertenţele din declaraţiile părţii civile, invocate de inculpaţi, nu sunt relevante întrucât acestea nu privesc aspecte esenţiale, de natură a influenţa veridicitatea celor declarate cu privire la fondul problemei.

*

În privinţa declaraţiilor date de inculpaţi în cursul procesului penal, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul C________ A_________ a declarat în cursul urmăririi penale că a asistat la audierea unei persoane ce făcea parte din grupul persoanelor conduse la secţia de poliţie de către P________G_________. A relatat că, în noaptea respectivă, de serviciu la Biroul de Ordine Publică era inculpatul M________ H_________ dar nu a putut preciza dacă acesta din urmă a asistat la audieri. A precizat că a audiat două persoane din grup după care a plecat acasă, însă după câteva ore a revenit la serviciu întrucât a avut loc o şedinţă cu prezenţa obligatorie.

Ulterior, la data de 23.02.2012, inculpatul C________ A_________ a relatat că a asistat la audierea părţii civile P________ I_________ de către P________G_________, iar în biroul în care a avut loc audierea se mai afla „ colegul de pe intervenţii, de la ordine publică, M_________ H______. Nu mai reţin dacă acesta a rămas până la finalul declaraţiei sau cât timp a rămas”. Inculpatul a mai precizat „ audierea lui P______ a durat circa 30 de minute, din câte imi amintesc, revin şi arăt că atâta am stat eu…. Nu am stat până la sfârşitul audierii olografe, pentru că, recunoscând fapta, am ştiut cum să-i audiez pe ceilalţi”.

În faţa instanţei, inculpatul C________ A_________ a relatat că „Prima audierea a fost efectuată de către colegul meu P________G_________, acesta audiindu-l pe şofer. Arăt că am asistat la această audiere timp de aprox15-20 minute. Am asistat la această audiere pt a auzi situaţia de fapt urmând ca ulterior să audiez şi eu alte persoane din grup. Din acel moment şi până în data de 08.02.2012 nu m-am întâlnit cu şoferul, respectiv persoana care m-a reclamat” A menţionat că în biroul în care era audiată partea civilă aveau acces şi colegii săi care lucrau la anchetă, inclusiv inculpatul M________ H_________.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale la data de 17.11.2010, inculpatul M________ H_________ a declarat că în noaptea de 15/16 noiembrie 2009 executa serviciul de patrulare pe autospeciala MAI27459 împreună cu şeful de schimb C________ G_________, iar în jurul orelor 00-01,00 au fost solicitaţi prin staţia de emisie recepţie de către agentul G___________ V______. În urma deplasării la faţa locului a constatat că agentul G___________ V______ a reţinut un grup de cinci persoane care erau suspecte de comiterea unui furt de combustibil din rezervoarele autoturismelor parcate în acea zonă. Inculpatul a menţionat că o persoană din acel grup a spus că nu a comis nicio infracţiune deoarece îi era rău şi a dormit în maşina cu care aceştia se deplasau. A relatat că persoanele au fost conduse la sediul poliţiei. La solicitarea agentului P________G_________ şi inculpatului C________ A_________ a condus pe rând câte o persoană din acel grup în biroul în care se efectuau audierile. A precizat că în acea noapte a rămas la sediul poliţiei până când poliţiştii de la B.I.C au încheiat audierile şi nu a văzut ca vreuna din persoanele suspecte să fie agresată, să prezinte urme de violenţă sau să acuze dureri ori să solicite tratament medica.

Ulterior, fiind audiat de procurorul de caz, inculpatul M________ H_________ a relatat că a condus la sediul poliţiei trei persoane ce făceau parte din grupul surprins în cartierul G_________. A precizat că la solicitarea agentului P________G_________ şi inculpatului C________ A_________ a condus, în biroul acestora, „o persoană pe care aceştia au început să o audieze, iar eu am mai rămas câteva minute pentru a le da informaţii cu privire la datele persoanei şi starea de fapt”, apoi a plecat cu asp. C________ G_________ pe teren. A mai menţionat că unul din tineri a spus că nu a comis nicio infracţiune deoarece îi era rău şi a dormit în maşina cu care aceştia se deplasau.

La 21.05.2013, inculpatul M________ H_________ a menţionat că a condus o persoană sau două în vederea audierii, dar că nu cunoaşte condiţiile în care au decurs audierile.

În cursul judecăţii a relatat că a rămas o perioadă scurtă de timp în biroul agentului P________G_________ şi că în acel birou se afla una din persoanele reţinute, precum şi inculpatul C________ A_________, însă nu a asistat la relatarea verbală făcută de persoana reţinută.

În ceea ce priveşte leziunile suferite de partea civilă, instanţa constată că s-au făcut toate demersurile necesare pentru a se stabili care sunt acestea. Astfel, din cuprinsul certificatului medico – legal nr. 1686/C/17.12.2009 eliberat de SJML – HD D_____ ( act întocmit în baza următoarelor documente: biletul de ieşire din Spitalul Judeţean de Urgenţă D_____ – Urologie, biletului de ieşire din Spitalul de Urgenţă P______ şi a examinării obiective medico – legale) reiese că persoana vătămată prezintă leziuni posttraumatice ce pot data din 15/16.11.2009, aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur, timpul de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor descrise este de 35 – 40 de zile de la data producerii lor, dacă nu survin complicaţii; prin gravitatea leziunilor traumatice suferite viaţa persoanei vătămate a fost pusă în primejdie şi urmare a leziunilor traumatice suferite persoana vătămată a pierdut un organ – rinichiul drept.

Raportul de expertiză medico – legală (f. 22 – 26 vol I d.u.p) a stabilit că persoana vătămată P________ I_________ a prezentat un traumatism lombar drept care s-a putut produce cu 24 ore anterior diagnosticării acestuia prin examinare la Spitalul Judeţean de Urgenţă D_____; traumatismul suferit s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, posibil şi prin compresiunea corpului între 2 planuri dure, lucru ce urmează a fi stabilit pe cale de anchetă; consecinţa directă şi nemijlocită a traumatismului suferit a constat în ruptura traumatică a rinichiului drept cu hematom perirenal consecutiv, care a necesitat nefrectomie dreapta de necesitate în scop hemostatic; leziunile traumatice suferite au necesitat 35 – 40 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, pentru salvarea ei fiind necesară intervenţia chirurgicală înaltă calificată; între traumatismul lombar suferit şi leziunile rinichiului drept există un raport de cauzalitate, ruptura rinichiului fiind consecinţa directă a traumatismului; persoana vătămată nu a fost diagnosticat anterior traumatismului cu alte afecţiuni patologice în sfera rinichiului drept şi urmare a leziunilor traumatice suferite persoana vătămată a pierdut un organ – rinichiul drept.

Din concluziile cuprinsul raportului de nouă expertiză medico legală reiese că leziunile numitului P________ I_________ pot avea vechimea din data de 15/16.11.2009 şi s-au putut produce prin lovire cu şi sau de corpuri/planuri dure, în condiţii ce vor fi stabilite de organele de anchetă. Comisia de expertiză medico legală a apreciat că diagnosticul de ruptură renală nu a putut fi stabilit cu certitudine în urma consultaţiilor la Spitalul Judeţean D_____ din următoarele motive: timpul petrecut de partea civilă în Spitalul Judeţean D_____, respectiv 12 ore, a fost insuficient pentru diagnosticarea pertinentă a afecţiunii renale survenită în urma traumatismului; simptomatologia prezentată la internare – colică renală dreapta, hematurie macroscopică – este caracteristică numai rupturii renale, ea putându-se întâlni şi în alte tipuri de traumatisme renale fiind asemănătoare chiar şi cu o colică renală; în plus, este posibil ca ruptura renală să fi fost o ruptură în doi timpi, iniţial intrarenal, extravazatul sanguin putând fi confundat la ultrasonografie cu o hidronefroză. În absenţa altor semne de agravare a simptomatologiei, pacientul fiind stabil hemodinamic, comisia a apreciat că tratamentul simptomatic, în vederea conservării parenchimului renal, cu temporizarea intervenţiei chirurgicale a fost o conduită terapeutică justă.

Faptul că persoana vătămată nu a fost diagnostică anterior evenimentului din noiembrie 2009 cu afecţiuni patologice în zona rinichilor reiese din cuprinsul raportului de expertiză medico – legală (f. 22 ).

Există legătură de cauzalitate între leziunile suferite de persoana vătămată şi activitatea inculpaţilor prin prisma prezumţiei instituite de jurisprudenţa C.E.D.O în soluţionarea cauzelor având ca obiect încălcarea art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia „îndată ce o persoană, care a intrat în stare de sănătate bună în custodia autorităţilor statale, probează existenţa unor leziuni, se consideră că există o legătură de cauzalitate între acestea şi pretinsele rele tratamente din partea agenţilor statului”. Prezumţia instituită de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului este consacrată în numeroase cauze având ca obiect încălcarea art. 3 al Convenţiei potrivit căruia „ Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. Acest drept este unul intangibil, căruia nu i se pot aduce limitări, nici chiar în situaţii excepţionale şi de la care nu se poate deroga în nici un caz ( cauza Bursuc v. România, cauza Pantea v. România, cauza Barbu v. România, cauza DIKME v. Turcia, cauza Balogh v. Ungaria).

Nu s-a constatat că starea de sănătate a părţii civile să fi fost afectată la momentul introducerii acesteia în sediul poliţiei. Dacă această stare de rău ar fi survenit anterior conducerii părţii civile la sediul poliţiei, agentul şi plutonierul care formau echipa de patrulare ar fi făcut referire la acest aspect în cuprinsul rapoartelor întocmite cu aceea ocazie. Mai mult, aceştia aveau obligaţia să aducă acest aspect la cunoştinţa agenţilor care se ocupau de anchetă. Agenţii de siguranţă şi patrulare au fost audiaţi în prezenta cauză şi au declarat procurorului de caz că „nu am auzit ca vreunul din ei să se plângă de faptul că ar fi fost bolnav”. Analizând actele întocmite de agenţii de siguranţă şi patrulare, instanţa constată că în cuprinsul raportului întocmit de ag. G_________ C______ (f. 140 vol I d.u.p) s-a menţionat că au fost depistate cinci persoane în zona blocului E2, lângă autoturismul D______ de culoare roşie, cu nr. de înmatriculare (…). Conform procesului verbal întocmit în data de 16 noiembrie 2009, agenţii de siguranţă publică şi patrulare, G___________ C______ şi N________ N_________, au depistat în zona G_________, din loc. D_____, în jurul orelor 1,25, trei persoane de sex masculin lângă un autoturism D______ de culoare vişinie având nr. de înmatriculare (…), identificaţi în persoana numiţilor P________ I_________, B________M_________şi I______ D_________. Din cuprinsul aceluiaşi proces verbal mai reiese că în autoturismul D______ se aflau două persoane: S________V_________ şi B______ A_________.

Următoarele persoane care au intrat în contact cu partea civilă au fost inculpatul M_________ H______ şi martorul C________ G_________. În faza de urmărire penală, în declaraţiile date de martorul C________ G_________ acesta nu a făcut nicio referire la starea de sănătate a persoanelor surprinse în zona G_________, dar în faţa instanţei a declarat „ agentul G___________ mi-a spus că una din cele două persoane aflate în autoturism i-a comunicat că se simte rău, că a vomat un lichid de culoare verde, motiv pentru care doreşte să stea în maşină”. Această susţinere nu este susţinută de materialul probatoriu administrat în cauză. În privinţa valorii probatorii a declaraţiei martorului C________ G_________ instanţa va avea în vedere împrejurarea că acest martor şi-a schimbat parţial declaraţia în faţa instanţei, urmărind ameliorarea situaţiei procesuale a inculpaţilor.

Ofiţerul de serviciu O_________ A___________a declarat că până la ora 08,00 când a terminat serviciul nu i s-a comunicat că una din persoanele suspecte se simte rău. Mai mult, acesta a declarat că la momentul aducerii lor în sediul poliţiei nicio persoană nu prezenta urme de violenţă şi nici nu acuza dureri (f. 174 vol I d.u.p).

În jurul orei 03,00, în data de 16.11.2009, partea civilă este audiată de numitul P________ G_________. În cuprinsul acestei declaraţii partea civilă nu a făcut nicio referire la starea sa de sănătate. Ulterior acestui moment, partea civilă a început să se simtă rău şi în consecinţă conducerea Poliţiei mun. D_____ a dispus ca agenţii de poliţie P________ G_________ şi S_________ A___________ să însoţească partea civilă la Spitalul Judeţean de Urgenţă H_________. Cu privire la acest aspectul, martorul P________ G_________ a declarat în faţa instanţei că P________ I_________ se simţea rău.

Din cuprinsul fişei de asistenţă medicală în UPU D_____ nr. 83054/16.11.2009, ora 11,55, (f. 35 vol I d.u.p) rezultă că partea civilă P________ I_________ a fost prezentată pentru examinare cu dureri în zona lombară dr.

Într-adevăr în cuprinsul declaraţiei olografe datate 17.11.2009, partea civilă a făcut referiri la starea sa de sănătate în sensul că „ pe drum a început să îmi fie rău …..m-am dus pe o bancă deoarece îmi era foarte rău, vomând un lichid verde”. La sfârşitul declaraţiei este consemnat „ … întrucât mi-a fost foarte rău şi am vomitat toată noaptea”

În aceeaşi zi, în cursul orelor 16,00, partea civilă a dat o nouă declaraţie în cuprinsul căreia este menţionat că „ îmi era rău şi am vomitat”.

Prin urmare, în mod cert, starea de sănătate a părţii civile a fost afectată după ce aceasta a fost condusă la sediul poliţiei şi chiar s-a agravat. În cursul zilei de 16.11.2009, partea civilă a fost condusă din nou la Spitalul Judeţean de Urgenţă H_________, în jurul orei 23,15. Astfel, din foaia de observaţie clinică generală nr. 83108/1034 (f. 31 vol I d.u.p) reiese că partea civilă a fost internată în perioada 16.11.2009 – 17.11.2009 cu diagnosticul de colică renală dreapta. La rubrica istoricul bolii este consemnat „ pacientul se prezintă în cursul zilei la U.P.U, revenind la ora 21.00 cu simptomatologia enunţată mai sus, motiv pentru care se decide internarea sa de urgenţă pe serviciul urologie pentru tratament şi investigaţii de specialitate”.

În cauză s-a încercat inducerea ideii că starea de rău în care se afla partea civilă era preexistentă şi că aceasta nu s-a datorat agresiunilor exercitate de inculpaţi câtă vreme menţiunile referitoare la starea de sănătate a părţii civile apar doar în cuprinsul declaraţiilor date de aceasta după ce a fost condusă la Spitalul Judeţean de Urgenţă H_________ – D_____.

Apărările inculpaţilor:

Apărarea nu a oferit nicio explicaţie plauzibilă cu privire la faptul că doar partea civilă P________ I_________ nu a fost audiată în prezenţa unui apărător în condiţiile în care celelalte persoane ce făceau parte din acelaşi grup condus de patrula auto la sediul poliţiei, respectiv S________V_________, B________M_________, B______ A_________ şi I________I_________ au dat declaraţii în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu. Astfel, analizând declaraţiile date de persoanele anchetate în dosarul nr. 3707/P/2009 se observă că numiţii S________V_________, B________M_________, B______ A_________ şi I______ D_________ (f. 151 – 171, 181 – 187, 195 – 204) au fost audiaţi în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu. Instanţa observă că această diferenţă de tratament instituită unor persoane aflate în aceeaşi situaţie nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.

Nefondată este şi apărarea inculpatului C________ A_________ care a încercat să acrediteze ideea că recunoaşterea în grup s-a efectuat ulterior procedurii de confruntare. Analizând înscrisurile aflate la filele 89 – 109 şi 221 – 231 vol I d.u.p, instanţa constată că susţinerile apărării în sensul că procedura de confruntare ar fi avut loc înainte de recunoaşterea în grup sunt neîntemeiate. Astfel, analizând procesele- verbale de confruntare aflate la filele 221 – 228 se observă că s-a consemnat că procedeul probatoriu a avut loc la data de 28 iunie 2011, însă în cuprinsul procesului verbal aflat la fila 223 vol I d.u.p este menţionat că partea civilă a declarat „cu prilejul efectuării recunoaşterii în grup, l-am indicat pe numitul P________G_________, ca fiind una dintre persoanele care mi-a luat declaraţie şi că nu m-agresat” şi analizând în continuare cuprinsul ultimului proces verbal aflat la filele 229 – 231 se observă că acesta poartă data de 28 iunie 2012, fiind astfel evident că în cuprinsul proceselor verbale aflate la filele 221 – 228 s-a strecurat o eroare materială cu privire la anul întocmirii acestora şi în mod greşit s-a consemnat anul 2011 în loc de 2012. Că este aşa, rezultă şi din cuprinsul răspunsului dat de partea civilă şi notat la fila 223. Prin urmare, este evident că apărarea a încercat să profite de această eroare materială şi să acrediteze ideea conform căreia organele de cercetare penală au dispus efectuarea confruntării anterior recunoaşterii în grup.

Datorită celor mai sus arătate în speţă nu se poate adopta soluţia de achitare pe niciunul din temeiurile prev. de art. 16 literele a, c C.proc pen.

Încadrarea juridică a faptelor.

Raportat la ansamblul probelor administrate în dosar s-a apreciat că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor, pentru argumentele ce vor fi expuse mai jos:

Din cuprinsul declaraţiilor date de partea civilă P________ I_________ în noaptea de 15/16 noiembrie 2009 (f. 143 – 150 vol II d.u.p), la sediul Poliţiei D_____, reiese că inculpaţii C________ A_________ şi M________ H_________ nu au procedat în mod efectiv la audierea acestuia, aceasta realizându-se de un coleg al inculpaţilor, însă aceştia din urmă au asistat la relatările părţii civile. Împrejurarea că inculpaţii au asistat la declaraţia părţii civile P________ I_________ rezultă atât din declaraţiile inculpaţilor, cât şi din declaraţiile martorilor P________G_________ care a relatat că în perioada audierii au existat şi momente când el a lipsit pentru scurt timp din birou, iar la relatarea verbală a părţii civile au asistat şi cei doi inculpaţi

Martorul O_________ A___________ a declarat, în faţa instanţei, că inculpatul M________ H_________ a rămas în sediul poliţiei până în jurul orei 03,00.

În raport de situaţia de fapt reţinută conform celor de mai sus, instanţa apreciază că fapta inculpaţilor este susceptibilă de o altă încadrare juridică, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, în forma prev. şi ped. de art.250 alin. 1 şi 5 C.pen din 1969.

Referitor la legea penală mai favorabilă instanţa a arătat următoarele:

În speţă, sunt incidente disp. art. 5 C.pen potrivit cărora ”În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă” având în vedere că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal, conform art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Noul Cod Penal.

Infracţiunea de purtare abuzivă prev de art. 250 C.pen din 1969 are corespondent în incriminarea cu aceeaşi denumire marginală din art. 296 C.pen.

În privinţa subiectului activ al infracţiunii se reţine că în reglementarea anterioară se prevedea calitatea de funcţionar public sau funcţionar, iar potrivit actualei reglementări subiectul activ poate fi orice persoană aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

O altă deosebire se constată că în privinţa variantei agravate. Astfel, în reglementarea actuală s-a renunţat la incriminarea expresă a purtării abuzive prin vătămare corporală, fiind păstrate trei dintre modalităţile de comitere a faptei – întrebuinţarea de expresii jignitoare, ameninţare şi lovire sau alte violenţe. Prin urmare în situaţia în care persoana aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu comite asupra unei alte persoane o faptă ce produce una din urmările prev de art. 194 C.pen se va reţine un concurs de infracţiuni între purtarea abuzivă şi vătămarea corporală. În speţă, partea civilă a suferit leziuni care au necesitat spre vindecare 35-40 de zile şi urmare a leziunilor traumatice suferite victima a pierdut rinichiul drept şi a fost pusă în pericol viaţa acesteia, aspect care atrage reţinerea infracţiunii de purtare abuzivă prev de art. 296 C.pen în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală, prev de art. 194 alin. a şi e C.pen.

În privinţa regimului sancţionator în privinţa formei agravate în noua reglementare s-a optat pentru stabilirea pedepsei în două trepte, prin raportare la pedeapsa din norma de referire. Astfel, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 194 alin. 1 C.pen – închisoarea de la 2 ani la 7 ani se majorează, conform art. 296 alin. 2 C.pen, cu o treime, respectiv cu 8 luni – 2 ani şi 4 luni, rezultând următoarele limite de pedeapsă 2 ani şi 8 luni – 9 ani şi 4 luni.

Potrivit Codului penal din 1969 infracţiunea de purtare abuzivă prev de art. 250 alin. 1 şi 5 se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani sau cu amendă.

În ceea ce priveşte regimul de executare, C.pen. din 1969 prevedea posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar Codul penal actual prevede posibilitatea renunţării aplicării pedepsei, amânarea aplicării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere .

Dacă se analizează posibilitatea ca în funcţie de împrejurările cauzei să se procedeze la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, trebuie să se observe faptul că individualizarea judiciară a pedepsei în condiţiile prevăzute în art. 81 şi urm. din Codul penal din 1969 are drept corespondent în Noul Cod penal instituţia amânării aplicării pedepsei, prevăzute de art. 83 şi urm. Făcând analiza comparativă a celor două modalităţi de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa constată că dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei din reglementarea Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului.

În considerarea argumentelor expuse anterior, faptele inculpaţilor M_________ şi C_________ care în noaptea de 15/16 noiembrie 2009, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, au exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate P________ I_________ provocându-i leziuni vindecabile în 35 – 40 zile de îngrijiri medicale ce i-au pus viaţa în primejdie, de au fost calificate ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de purtare abuzivă, prev şi ped de art. 250 alin. 1 şi 5 C.pen din 1969.

VII. Individualizarea judiciară a pedepselor:

Evaluând gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite şi aspectele ce ţin de persoanele inculpaţilor, prin prisma criteriilor de individualizare prev. de art. 74 cod penal, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpaţii au studii superioare – împrejurare ce ar trebui să creeze premisa conştientizării gravităţii faptei comise – sunt angajaţi în cadrul Poliţiei mun. D_____– activitate ce presupune responsabilitate civică, încredere publică şi exerciţiul autorităţii, iar prin activitatea pe care o desfăşoară au ca principală atribuţie apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, proprietatea privată şi publică, precum şi celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii.

Totodată, se reţine şi gradul de pericol social ridicat al faptei prin raportare la natura infracţiunii, la urmările concrete ale faptei ( pierderea unui organ) cât şi prin raportare la relaţiile sociale lezate în cauză, respectiv relaţii sociale referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu, relaţii a căror existenţă şi evoluţie normală depinde de atitudinea deferendă, nonviolentă a funcţionarului în raporturile cu alte persoane. Cu atât mai mult, cu cât inculpaţii, cu autoritatea cu care erau învestiţi aveau datoria de a preveni şi combate astfel de atitudini violente şi, nicidecum, de a se deda ei înşişi, la practici violente. Prin urmare, se reţine gradul ridicat al faptei cercetate, dedus nu doar din circumstanţele în care faptele s-au săvârşit, ci şi din calitatea persoanelor implicate.

Inculpaţii nu au antecedente penale, dar prin modul de săvârşire a activităţii infracţionale au dat dovadă de un real dispreţ pentru valorile sociale ocrotite de legea penală.

VIII. Individualizarea judiciară a executării pedepselor:

Instanţa a avut în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal de la 1968, şi anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, precum şi aprecierea instanţei că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţa, în baza art. 81 Cod penal de la 1968 va suspenda executarea pedepsei pe o durată de 2 ani, la care va fi adăugată durata pedepsei ce va fi aplicată inculpatei prin prezenta hotărâre, termen stabilit în condiţiile art. 82 alin. 1 Cod penal de la 1968, acest termen fiind apreciat de instanţă ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.

Au fost constatate ca fiind satisfăcute cerinţele art. 81 alin.1 lit. a Cod penal de la 1968 este întrunită, în cauză fiind aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută la lit.b alin.1 al art.81 Cod penal de la 1968, şi anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanţa a reţinut că inculpaţii nu au antecedente penale.

IX.Latura civilă a cauzei.

Au exercitat acţiunea civilă în cadrul procesului penal:

– Spitalul de Urgenţă P______ s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, cu suma de 3.734,54 lei (f. 41, vol I d.u.p );

– persoana vătămată P________ I_________, cu suma de 50.000 lei daune materiale şi 2.000.000 lei daune morale ( f. 241 – 242, vol I d.i), instanţa luând act de constituirea de parte civilă, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din 21.10.2014. La acelaşi termen de judecată, partea civilă P________ I_________, prin apărător ales, a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a Ministerului Afacerilor Interne.

Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpaţilor este necesar a fi întrunite următoarele condiţii: existenţa faptei ilicite, producerea unui prejudiciu, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia acestuia.

Pentru ca răspunderea comitentului să fie angajată în temeiul art. 1000 alin. 3 C.civil este necesar ca în persoana prepusului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzute de art. 998 şi 999 C.civil, respectiv existenţa faptei ilicite a prepusului, existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinei prepusului în comiterea faptei. Pe lângă aceste două condiţii generale, pentru angajarea răspunderii comitentului se cer a fi întrunite două condiţii speciale: existenţa raportului de prepuşenie şi prepuşii să fi săvârşit fapta în funcţiile ce li s-a încredinţat.

Leziunile produse prin agresiunea inculpaţilor C________ A_________ şi M________ H_________, au produs părţii vătămate dureri fizice. Conform certificatului medico – legal nr. 1686/C/17.12.2009, leziunea produsă de inculpaţi părţii civile a fost policontuzie toracală şi abdominală, consecinţa leziunilor fiind ruptura traumatică a rinichiului drept, timpul de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor fiind de 35 – 40 de zile. Din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5398/01.09.2011 eliberat de Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap H_________ reiese că partea civilă se încadrează în gradul de handicap accentuat.

Aceste suferinţe fizice s-au reflectat şi într-o stare psihică de disconfort. Suferinţa deosebită a persoanei vătămate trebuie apreciată raportat la durerea suportată, deprecierea stării emoţionale prin inducerea stării de temere rezultat al agresiunii fizice, la frustrarea legată de reluarea activităţii obişnuite şi la impedimentele în desfăşurarea unei vieţi sociale normale.

Prejudiciul moral suferit de persoana vătămată decurge din internarea în spital, traumele fizice şi psihice suferite, sechelele posttraumatice care au afectat negativ participarea sa la viaţa socială, profesională etc.

Se apreciază că exista legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi traumele fizice şi psihice produse persoanei vătămate, aceasta fiind îndreptăţită să fie despăgubită cu contravaloarea acestor prejudicii, sub forma daunelor morale.

Întrucât la data comiterii faptelor, inculpaţii C________ A_________ şi M________ H_________ îşi desfăşurau activitatea în cadrul I.P.J H_________, această unitate va fi ţinută să răspundă în solidar cu inculpaţii, pentru repararea daunelor produse de aceştia în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în virtutea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, conform art. 1000 alin. 3 C.civil.

Având în vedere că răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei ilicite, vor fi respinse ca neîntemeiate susţinerile părţii responsabile civilmente în sensul că, în raport de disp. art. 1373 alin. 3 C. civil, nu se poate antrena răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Dispoziţiile legale invocate se aplică doar faptelor prejudiciabile săvârşite după intrarea în vigoare a Codului Civil din 2009.

În absenţa unor criterii ştiinţifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului despăgubirilor destinate reparării prejudiciilor morale, determinate de incompatibilitatea între caracterul nepatrimonial al daunelor şi caracterul patrimonial al despăgubirii, instanţa, având în vedere circumstanţele faptei, urmările produse, urmează să admită în parte pretenţiile solicitate de partea civilă cu titlu de daune morale şi va obliga inculpaţii C________ A_________ şi M________ H_________ în solidar cu partea responsabilă civilmente I.P.J H_________ la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale.

În ceea ce priveşte pretenţiile materiale în cuantum de 50.000 de lei, instanţa constată că partea civilă P________ I_________ nu a depus la dosar înscrisuri cu care să justifice suma solicitată cu titlu de daune materiale. Astfel, în privinţa cheltuielilor constând în plata tratamentului medicamentos, consultaţii medicale se constată că din cuprinsul dosarului nu există niciun fel de înscrisuri care să ateste costul acestora. Pe de altă parte orice susţinere invocată în faţă instanţei trebuie probată, iar sarcina probei existenţei prejudiciului şi a întinderii acestuia aparţine părţii civile. La termenul de judecată din data de 02 decembrie 2014, partea civilă P______ I_________, prin apărător ales, a solicitat încuviinţarea probei testimoniale în cadrul căreia au fost audiaţi martorii B_________ Z__________ şi B_________ I__________, în dovedirea laturii civile.

Deoarece în cauză, s-a făcut dovada că inculpaţii au comis faptele reţinute în sarcina lor, în dauna părţii civile P________ I_________ şi, că au fost cheltuite cu serviciile medicale acordate acesteia sumele de bani solicitate de Spitalul de Urgenţă P______ cu deconturile şi actele medicale depuse la dosar, la filele 41 şi urm. vol I d.u.p, s-au constatat a fi întemeiate pretenţiile formulate de partea civilă Spitalul de Urgenţă P______, astfel că în baza art.397 C.pr.pen. rap. la art.19 C.pr.pen., art.998-999 C.civil de la 1864, art. 313 din Legea nr.95/2006, acţiunea civilă formulată de aceasta a fost admisă.

*

Împotriva sentinţei au declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 410 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Judecătoria D_____, partea civilă P________ I_________, partea responsabilă civilmente I.P.J. H_________ şi inculpaţii C________ A_________ şi M________ H_________, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

  1. I. Parchetul de pe lângă Judecătoria D_____ (memoriu fila 91-94 dosar apel):

1.În mod greşit instanţa de judecată a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii C________ A_________ şi M________ H_________ din infracţiunile de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 1 şi 5 Cod penal şi cercetare abuzivă prev. de art. 266 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal în infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 1 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În susţinerea acestui motiv de apel se arată în esenţă următoarele:

– instanţa nu a motivat schimbarea de încadrare juridică

-în condiţiile în care instanţa a reţinut o stare de fapt identică cu cea reţinută în rechizitoriu în mod nejustificat a apreciat că faptele săvârşite de către inculpaţi se circumscriu unei infracţiuni unice de purtare abuzivă, excluzând textul prev. de art. 266 alin. 2 din Codul penal din 1969. Se arată că există doar o suprapunere parţială a încadrărilor juridice aferente stării de fapt astfel încât în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.

2.În mod greşit s-a stabilit că legea penală mai favorabilă este legea veche, respectiv Codul penal din 1969 în condiţiile în care norma de incriminare cuprinsă în Codul penal în vigoare (art. 296 alin. 2 Cod penal) prevede limite de pedeapsă mult mai reduse.

În acest sens:

– în vechea reglementare infracţiunea de purtare abuzivă prev. şi ped. de art.250 alin. 1 şi C.p. se pedepsea cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar infracţiunea de cercetare abuzivă prev. şi ed. de art.266 alin.2 cu închisoare de la 1 la 5 ani . Aplicând regulile de la concursul de infracţiuni, conform art.34 alin. 1 lit.b VCP se aplica pedeapsa cea mai grea care putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu era îndestulător, se poate adăuga un spor de până la ani.

– în noua reglementare, în conformitate cu încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi (art.296 alin.2 NCP rap. la prev. art.193 alin. 1 NCP, în concurs cu infracţiunea prev. şi ped. de art.194 alin. 1 lit.e din NCP., ambele cu aplicarea art.38 alin.2 din NCP. şi în condiţiile art.5 NCP.), infracţiunea de purtare abuzivă se sancţionează prin raportare la pedeapsa din norma de trimitere. Astfel, limitele de pedeapsă pentru art.194 alin. 1 C.p. sunt închisoarea de la 2 la 7 ani, iar conform art.296 alin.2 NCP ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune (în cazul nostru lovire sau alte violenţe) ale cărei limite speciale se majorează cu 1/3. Potrivit Noului Cod penal, în cazul reglementării art.296 alin.2 NCP, legiuitorul a adoptat o altă modalitate de stabilire a sancţiunii, în sensul majorării cu 1/3 a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, sancţionată de NCP cu pedeapsă cuprinsă între 3 luni-2 ani sau amendă (4 luni-2,8 ani). In acest context, este esenţială compararea limitelor de pedeapsă prevăzute de vechea lege cu noile limite în cazul infracţiunilor prin care se realizează.

În privinţa regimului de executare al pedepsei, s-a apreciat că în VCP se prevedea posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în timp ce în NCP se prevede posibilitatea renunţării la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Făcând analiza comparativă din acest punct de vedere, s-a constatat că dispoziţiile referitoare la suspendarea executării pedepsei sunt mai favorabile pentru inculpaţi, întrucât individualizarea judiciară a pedepsei potrivit art.81,82 VCp are corespondent în legea nouă în instituţia amânării aplicării pedepsei prev. de art.83 şi urm. NCP.

Se consideră de către parchet că o asemenea argumentare nu poate fi primită şi se solicită a fi înlăturată, întrucât instituţia amânării aplicării pedepsei nu se referă la o soluţie de condamnare prin aplicarea unei pedepse, ci pedeapsa se stabileşte şi este amânată aplicarea acesteia.

Amânarea aplicării pedepsei, astfel cum este reglementată ca element de noutate în noul Cod penal, în prevederile art.83-90, nu constituie o pedeapsă în sensul noii legii penale, ci constituie un mijloc alternativ la executarea pedepsei, o modalitate de individualizare judiciară a pedepsei. Această instituţie constă în stabilirea unei pedepse şi nu presupune condamnarea la o pedeapsă.

În măsura în care judecătorul fondului a ales ca lege penală mai favorabilă vechiul Cod penal, a omis a pronunţa o soluţie pentru infracţiunea de cercetare abuzivă.

În concluzie, se apreciază că instanţa trebuia să stabilească legea penală mai favorabilă ca fiind legea nouă şi să pronunţe o sentinţă de condamnare potrivit disp. art.91-98 NCP, cu toate consecinţele ce derivă sub aspectul pedepselor accesorii şi complementare, prin raportare la prevederile art.12 din Legea nr.187/2012.

3.În mod greşit instanţa a dispus ca I.P.J. H_________, instituţie în care inculpaţii îşi desfăşurau activitatea la data comiterii faptelor, să răspundă în solidar cu aceştia, pentru repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate P________ I_________, în temeiul dispoziţiilor art. 1000 alin. 3 Cod civil anterior.

Prima instanţă a dispus ca I.P.J. H_________, instituţie în care inculpaţii îşi desfăşurau activitatea la data comiterii faptelor, să răspundă, în solidar cu aceştia, pentru repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate P________ I_________, în temeiul disp. art.1000 alin.3 din vechiul Cod civil.

În mod greşit instanţa a respins ca neîntemeiate susţinerile părţii responsabile civilmente – I.P.J. H_________. Chiar dacă acestea au fost pe disp. art.1373 alin.3 NC.Civ., solicităm a avea în vedere că, atât în vechea reglementare cât şi în actuala reglementare se consideră că răspunderea părţii responsabilă civilmente nu se poate antrena în situaţia în care prepusul sau prepuşii acţionează prin depăşirea limitelor sau atribuţiilor de serviciu. Vă rugăm să aveţi în vedere că fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a fost comisă de inculpaţi asupra persoanei vătămate prin exercitarea abuzivă a funcţiei, aceştia au acţionat discreţionar, fără nicio legătură cu atribuţiile conferite de lege sau cu scopul funcţiilor încredinţate de l.P.J. Totodată, p.v. nu a probat că nu cunoştea ori nu putea cunoaşte abuzul de funcţie ce a condus la producerea prejudiciului. în atare condiţii, nu sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii din partea comitentului şi considerăm că se impune respingerea solicitării persoanei vătămate P________ I_________.

4.Sentinţa penală atacată este netemeinică în ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a acestora, impunându-se ca sancţiunile penale stabilite de către instanţă să fie majorate şi executate în regim de detenţie.

Această concluzie se impune în raport cu natura infracţiunii deduse judecăţii, împrejurările concrete ale comiterii faptelor şi pericolul social ridicat ale acestora, aspect învederat şi recunoscut de către instanţă în motivarea hotărârii (pag. 19).

Ministerul Public a susţinut nuanţat primul motiv de apel, arătând că solicită menţinerea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare doar în măsura în care există probe în sensul realizării audierii efective şi nemijlocite a părţii civile P________ I_________ de către cei doi inculpaţi.

De asemenea, Ministerul Public nu a mai susţinut motivul de apel expus la pct. 3 din memoriu prin care se solicita înlăturarea răspunderii solidare a părţii responsabile civilmente I.P.J. H_________.

Partea civilă P________ I_________ (motive fila 26-28 dosar apel).

– pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt netemeinice în raport cu gravitatea faptelor săvârşite şi consecinţele ireversibile cauzate urmare a comiterii acestora;

– cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de fond sunt insuficiente şi nu reflectă prejudiciul nepatrimonial grav suferit de către partea civilă, prin pierderea unui organ, în speţă rinichiul drept;

– instanţa de fond a stabilit în mod greşit cuantumul cheltuielilor judiciare cuvenit părţii civile, acordând doar parţial onorariul apărătorului ce a reprezentat interesele acesteia, deşi la dosarul cauzei există documente justificative care reflectă cuantumul real al sumelor avansate cu titlu de onorariu. În speţă, instanţa fondului a acordat 2000 lei cheltuieli judiciare în loc de 4000 lei astfel cum rezultă din chitanţele depuse la dosar.

III. Partea responsabilă civilmente I.P.J. H_________ (motive fila 9, fila 20 dosar apel).

În mod greşit instanţa fondului a angajat răspundere Inspectoratului Judeţean de Poliţie H_________ în calitate de comitent pentru fapta prepuşilor ei, ignorând în acest sens dispoziţiile art. 1357 din Codul civil (răspunderea pentru fapta proprie), întrucât:

– în conformitate cu prevederile art. 1373 alin. 2 Cod civil este comitent cel care în virtutea unui contract sau în temeiul legii exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.

Deşi I.P.J. H_________ are calitatea de comitent faţă de inculpaţi, nu poate fi tras la răspundere în această calitate, întrucât există o situaţie exoneratoare de răspundere instituită de art. 1373 alin. 3 Cod civil potrivit căreia comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau după împrejurări putea să cunoască la data săvârşirii fapte prejudiciale, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate;

– partea civilă, respectiv P________ I_________, cunoştea faptul că agresiunile la care susţine că a fost supus de către inculpaţi nu au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiei lor încredinţate acestora şi că aceştia şi-a depăşit atribuţiile de serviciu;

– inculpaţii, în calitate de lucrători de poliţie, cunoşteau prevederile Codului de etică şi deontologie al poliţistului – aprobat prin H.G. 991/2005, fiind răspunzători potrivit dispoziţiilor art. 23 însă în mod inexplicabil au încălcat cu rea credinţă prevederile art. 6 lit. a), art. 7 şi art. 9, care impuneau poliţistului o anumită conduită în relaţiile cu persoanele cu care interacţionează;

– în cauză sunt incidente dispoziţiile Codului penal în vigoare şi nu ale Codului penal anterior întrucât răspunderea părţii responsabilă civilmente a fost angrenată odată cu introducerea sa în cauză la data de 25.11.2014;

– cei doi inculpaţi şi-au depăşit atribuţiile de serviciu din proprie iniţiativă, acest lucru neputând fi prevăzut sau cunoscut în vreun fel de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean H_________, situaţie în care este aplicabilă doar răspunderea pentru fapta proprie şi nu răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.

Inculpatul C________ A_________ (motive fila 102-105 dosar apel)

Instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului exclusiv pe baza declaraţiilor oscilante ale persoane vătămate, reţinând că în noaptea incidentului inculpatul M_________ I_____ a condus partea vătămată într-un birou unde se afla martorul P________G_________ şi C_________ S___________ fiind lovit la momentul la care a solicitat prezenţa unui apărător de către inculpatul C_________ în zona tâmplei stângă şi de către inculpatul M_________ în spate în zona rinichilor pierzându-şi cunoştinţa, întrucât:

– instanţa a dat valoare probatorie superioară declaraţiei persoanei vătămate pentru a stabili existenţa unei eventuale agresiuni precum şi a identităţii persoanelor care se fac vinovate de săvârşirea faptelor ignorând cu desăvârşire restul probelor administrate în cauză;

– instanţa nu a valorificat în mod corespunzător cea mai importantă declaraţie din speţă şi anume declaraţia martorului P________ G_________ care potrivit susţinerilor persoanei vătămate a fost martor la întreaga agresiune. Acest martor a arătat că partea vătămată nu prezenta urme de violenţă pe corp nici seara şi nici dimineaţa când l-a însoţit la spital, după cum arată că acesta nu avea sânge pe haine.

În acest sens sunt şi depoziţiile cadrelor medicale din cadrul spitalului:

– martora S_________ E__________, medicul care a efectuat controlul şi care arată că persoana vătămată nu prezenta nicio urmă de agresiune;

– martorul R_________ I__________, care nu a constatat acte de agresiune şi susţine că partea vătămată nu a făcut nicio referire în sensul că ar fi fost agresat;

– declaraţia medicului P__________ C_________, potrivit căreia dacă pe corpul victimei s-ar fi observat urme aceste observaţii ar fi fost consemnate.

Martorul I________I_________ (persoana reţinută împreună cu partea vătămată în seara incidentului), cât şi martorul B__________ I_________(taximetristul care a condus partea vătămată acasă în ziua următoare) susţin aspecte similare în sensul că nu au observat pe corpul victimei semne de violenţă şi că aceasta nu ar fi reclamat supunerea sa la agresiuni.

– instanţa nu a evaluat în mod corespunzător niciuna din aceste declaraţii şi nici nu a motivat înlăturarea acestora;

– instanţa nu a clarificat inadvertenţele sesizate în declaraţiile persoanei vătămate pe tot parcursul procedurilor atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de fond, ignorând împrejurarea că aceasta a indicat două seturi de semnalmente ale agresorilor care nu se potrivesc cu datele de identificare ale inculpatului C_________ S___________;

– în mod greşit instanţa a înlăturat declaraţiile inculpaţilor, care au avut o poziţie procesuală constantă atât în cursul urmăririi penală cât şi în faţa instanţei de judecată;

– singura probă administrată în cauză şi care indică existenţa unor leziuni asupra persoanei vătămate este declaraţia mamei acesteia, depoziţie ce se impune a fi privită cu rezervele impuse de situaţia lor particulară.

În concluzie inculpatul C_________ S___________ solicită desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii prev. de art. 250 alin. 1 şi 5 Cod penal, pentru temeiul prev. de art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală (fapta nu există) sau art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală (nu există probe că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată).

Inculpatul M________ H_________ (motive fila 59 şi urm. şi sintetizate potrivit celor expuse mai jos).

1.Materialul de la dosarul cauzei nu oferă probe certe „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, directe sau chiar indirecte care să susţină acuzaţia de purtare abuzivă întrucât:

– partea civilă P________ I_________ îl indică pe inculpat ca agresor doar în anul 2012, la circa trei ani de la presupusă faptă când, deşi după ce în cadrul procedurii de recunoaştere în grup indică alţi doi agresori;

– victima nu a oferit nici un amănunt referitor la modul şi momentul în care şi-a dat seama că inculpatul M_________ H______ este unul dintre agresori, susţinând lipsa oricărui dubiu printr-o declaraţie dată după mai mult de un an de la efectuarea procedurii de recunoaştere. Toate acestea demonstrează că instanţa nu poate aprecia nici pe departe ca şi o certitudine indicarea de către partea civilă a inculpatului M________ H_________ ca şi agresor, declaraţiile părţii civile fiind oscilante, contradictorii şi cu completări ulterioare, care nu au o justificare cu o susţinere credibilă. Descrierile făcute de partea civilă nu au nicio legătură cu semnalmentele inculpatului M________ H_________.

Din probele administrate nu s-a dovedit cu certitudine existenţa unei agresiuni asupra părţii civile în incinta sediului Poliţiei Municipiului D_____.

Singura probă privind existenţa faptei este declaraţia părţii civile iar celelalte persoane care menţionează în declaraţiile lor referiri la presupusa faptă (martori ai părţii civile) îşi bazează declaraţiile pe aspecte relatate de către victimă.

Mai mult decât atât, pretinsa agresiune nu a fost făcută cunoscută medicilor cu ocazia celor două prezentări la Spitalul Judeţean D_____ şi nici nu au existat urme vizibile pe corpul părţii civile cu ocazia examinării sale la D_____ (declaraţii medici (…), martori (…)) şi nici la Spitalul din P______ astfel cum s-a cuprins în concluziile formulate în Suplimentul 2 la Raportul de nouă expertiză medico-legală.

3.Atât concluziile anchetei penale cât şi soluţia instanţei de fond s-au bazat exclusiv pe declaraţiile părţii civile, mai precis pe o parte a declaraţiilor acesteia, având în vedere că inculpatul M________ H_________ a fost indicat de către acesta ca şi agresor doar în cursul anului 2012, la circa trei ani de la data presupusei fapte, după ce în acelaşi an cu ocazia recunoaşterii din grup acesta nu l-a indicat ca fiind unul dintre cei pe care îi acuza că l-ar fi agresat, şi pe interpretări şi supoziţii cu privire la anumite pasaje din declaraţii.

Aspecte din declaraţiile martorilor care se puteau constituit ca şi probe în apărarea inculpatului M________ H_________ şi inadvertenţele existente atât în declaraţiile părţii civile precum şi ale unor martori ai părţii civile nu au fost luate în considerare.

4.În stabilirea valorii probatorii a declaraţiilor părţii civile este necesar să se ţină seama de inconsecvenţa acesteia care s-a manifestat atât în privinţa momentului audieri sale a împrejurărilor anterioare audierii iniţiale cu privire la persoane cu care a intrat în contact, la cei care l-au preluat şi condus la audieri, cât şi cu privire la descrierea fizică a celor pe care îi acuza de agresiune.

5.Referitor la audierea părţii civile în calitate de suspect la sediul Poliţiei Municipiului D_____ în noaptea de 15/16.11.2009, se impune a fi menţionată împrejurarea că acesta a consemnat că nu doreşte să fire asistat în acea fază a anchetei de către un apărător desemnat din oficiu sau ales, respectându-i-se toate drepturile, fără nicio deosebire faţă de toate celelalte persoane implicate în activitatea infracţională.

6.Cu privire la existenţa unei suspiciuni asupra înţelegerii prealabile între partea civilă, părinţii acesteia şi o parte din persoanele din grupul surprins în timpul participării la infracţiuni, se impune a fi subliniat faptul că această ipoteză este susţinută şi de noua probă administrată la dosar în faza apelului anume declaraţia martorului B________M_________.

În acest sens se poate observa din analiza declaraţiilor date de către martorul sus menţionat şi de către martorii S_________ V________, S______Ş_______ şi I________I_________ pe parcursul procedurilor, că acestea diferă, persoanele respective prezentând situaţii complet diferite de cele menţionate în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi care nu mai susţin acuzaţiile formulate de către victimă cu privire la o agresiune din partea poliţiştilor.

7.Materialul probator administrat în cauză cu privire la starea de rău a părţii civile manifestată anterior ajungerii acestuia la sediul poliţiei şi mai apoi pe parcursul derulării anchetei este relevant şi nu poate să conducă la o concluzie de natura celei cuprinse în motivarea sentinţei instanţei de fond, şi anume că în mod cert starea de sănătate a fost afectată după ce acesta a intrat în incinta sediului poliţiei.

În acest sens, instanţa fondului nu a valorificat materialul probator concludent cu privire la starea de sănătate alterată a părţii civile încă dinaintea sosirii acesteia pe raza municipiului D_____, fapt care trebuia să conducă la constatarea degradării stării de sănătate a victimei anterioară momentului introducerii sale în sediul poliţiei (declaraţiile martorilor G___________ V______, P_____R____, S______A_____, P________G_________, C________ G_________ şi chiar ale părţii civile P________ I_________).

8.Instanţa fondului a dat o interpretare greşită concluziilor Raportului de nouă expertiză medico-legală efectuat în cauză şi a suplimentelor 1 şi 2 ale acestui raport.

În acest sens:

-în legătură cu prezentarea situaţiei medicale a pacientului şi a evoluţiei patologiei este important de reţinut că raportul de expertiză medico-legală se bazează pe o ipoteză suplimentară şi anume pe cea a unui diagnostic iniţial greşit stabilit la D_____, de hidronevroză de grad II şi prezintă situaţia medicală a părţii civile, pacient care nu a fost supus unei urografii, căruia nu i s-a efectuat nicio hemoleucogramă pe parcursul internării la P______;

-în baza raportului de nouă expertiză medico-legală cu completările din cele două suplimente nu se poate concluziona că există certitudinea că nefrectomia a fost consecinţa unei agresiuni;

-este foarte important de reţinut că niciuna din expertizele medico-legale efectuate nu concluzionează că ruptura de rinichi şi nefrectomia practicată la nivelul rinichiului părţii civile ar fi putut rezulta în mod exclusiv în urma unei agresiuni;

-completările aduse la raportul de nouă expertiză medico-legală, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză permit interpretări bazate pe mai multe ipoteze posibile;

-instanţa nu a avut în vedere o eventuală patologie preexistentă la nivelul rinichiului drept cu atât mai mult cu cât un teren patologic preexistent a fost consemnat ulterior la nivelul rinichiului stâng, în condiţiile în care nici acesta nu a fost diagnosticat anterior;

– raportul de nouă expertiză medico-legală cu cele două suplimente cu cuprinde în concluziile formulate faptul că ceea ce a determinat nefrectomia rinichiului drept poate avea ca şi cauză exclusiv un factor din noaptea de 15/16.11.2009, formulând aprecieri cu privire la natura traumatică a rupturii renale care ar fi putut avea drept mecanism probabile de producere a leziunilor „lovirea cu şi/sau corpuri dure” şi „cădere de la înălţime”, lăsând astfel în seama anchetei să stabilească dacă aceste concluzii pot fi considerate sau nu ca şi certitudini, precum şi stabilirea împrejurărilor în care ar fi avut loc posibilul traumatism.

În concluzie inculpatul M________ H_________ solicită desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii prev. de art. 250 alin. 1 şi 5 Cod penal, pentru temeiul prev. de art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală (nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea).

*

În procedura apelului, Curtea a administrat următoarele mijloace de probă:

Declaraţia martorului B_________ M________care relatează cum în noaptea incidentului, în sediul poliţei, victima a fost adusă în camera unde se afla martorul; a fost aşezată pe bancă culcat de persoanele care au însoţit-o, întrucât îi curgea sânge din nas; în momentul în care au rămas amândoi în cameră, victima i s-a plâns că îl dor coastele şi rinichii, martorul alertând agenţii de poliţie să o transporte la spital; la întrebarea martorului ce s-a întâmplat, victima care vorbea foarte greu i-a repetat cuvintele ,,m-au bătut, m-au bătut,,.

Martorul arată că nu a observat urme de violenţă pe corpul victimei întrucât nu i-a ridicat hainele însă a văzut că îi curgea sânge din nas, partea civilă a fost adusă în cameră în jurul orelor 03,00 din noapte şi a părăsit-o în jurul orelor 05,00 dimineaţa.

Raportul de nouă expertiză medico legală (supliment 1) cu nr. 390 A5/12.05.2016 realizat de către Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico Leale potrivit căruia:

– în absenţa unor afecţiuni patologice preexistente la nivelul rinichiului drept care se puteau decela prin examinare ecografică, şi CT (malformaţii, litiază, tumori etc.) ruptura renală a fost posttraumatică şi este posibil ca ea să se fi produs în 2 timpi, fiind iniţial intra-renală, aspect care putea fi confundat la ecografia din data de 16.11.2009 la spitalul din D_____ cu hidronefroză (f. 113 dup).

– ruptura renală dreaptă se putea produce prin lovire cu corp dur în regiunea lombară dreaptă, posibil în condiţiile declarate de partea vătămată (loviri cu piciorul/bocancul în regiunea lombară dreaptă);

– este posibil ca o lovitură în zona lombară să nu producă semne vizibile pe tegument, dar să lezeze un organ intern;

– internarea la Spitalul de Urgenţă din P________ s-a efectuat la data de 17.11.2009, ora 15,25, la internare s-a efectuat examen clinic, s-au recoltat analize pentru examinare de laborator şi s-a administrat tratament perfuzabil. Examenul ecografic şi CT s-au efectuat la 19.11.2009, iar intervenţia chirurgicală la data de 20.11.2009. în absenţa unor semne de agravare a simptomatologiei, starea pacientului fiind stabilă, nu era necesară o intervenţie chirurgicală de urgenţă, la internare fiind necesare investigaţii de specialitate pentru stabilirea unui diagnostic corect, pacientul a prezentat o simptomatologie nespecifică care se putea întâlni în mai multe afecţiuni renale sau extrarenale, nu există elemente medicale din care să reiasă deficienţe în efectuarea actului medical la Spitalul P________;

– ecografia efectuată în data de 16.11.2009 la Spitalul din D_____ a evidenţiat o hidronefroză de grad II la nivelul rinichiului drept, fără a se consemna alte aspecte patologice ale rinichiului (malformaţii, tumori, litiază, etc.). se apreciază că a fost vorba de fapt de o ruptură renală localizată iniţial intra-renal, aspect care putea fi confundat de ecografie cu o hidronefroză, iar ulterior, ruptura să fie completă şi extra-renală. Nefrectomia s-a impus în scop hemostatic, ca urmare a rupturii renale;

– simptomatologia prezentată de pacient cu ocazia consulturilor medicale a fost una nespecifică, putând-o întâlni în mai multe afecţiuni renale sau extra-renale, traumatice sau netraumatice.

Raportul de nouă expertiză medico legală supliment 2 (avizat de Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico Legale – f. 173) cu nr. 390 A5/29.08.2016 potrivit căruia (concluzii esenţiale sintetizate în raport cu obiectivele formulate de către inculpaţi):

– ecografia putea aduce date suplimentare pentru diagnosticarea rupturii renale, în absenţa examenului ecografic şi tomografic renal, acestea fiind însă suficiente pentru un diagnostic corect. În acest caz nu a existat o obstrucţionare a căilor renale şi nu a fost diagnosticată o malformaţie a rinichiului drept, patologia pacientului fiind determinată de o ruptură renală care cel mai probabil s-a produs în 2 timpi iniţial fiind intra-renală şi putând fi confundată la ecograf cu o hidronefroză şi ulterior depăşind capsula renală;

– la internarea din 17.11.2009 la Spitalul P________, la examinarea clinică pacientul nu prezintă semne de hemoragie internă au şoc hemoragic, tensiunea arterială şi pulsul având valori normale, deci nu se impunea o intervenţie chirurgicală de urgenţă înainte de stabilirea unui diagnostic cert;

– absenţa unui buletin de analiză de sânge cu hemoleucograma nu înseamnă că la acest caz au existat deficienţe în efectuarea actului medical, în foaia de observaţie este consemnat examenul clinic de la internare, precizarea orei efectuării acestuia, foaia de observaţie fiind semnată şi parafata de un medicul specialist urologie;

– este posibil ca de la o lovitură în zona lombară să nu se producă semne vizibile în tegument, dar să lezeze un organ interne;

– nu există elemente medicale obiective din care să rezulte un traumatism suferit de persoana vătămată în intervalul dintre cele 2 prezentări la spital din ziua de 17.11.2009. diferenţa dintre cele 2 ecografii se poate explica prin faptul că ruptura renală se putea produce în 2 timpi, fiind iniţial intra-renală, acest ce putea fi confundat la ecografie cu o hidronefroză şi apoi extra-renală, aşa cum a fost evidenţiată de ecografia din 19.11.2009;

– ruptura renală a fost de natură traumatică şi poate data din 15/16.11.2009, nefrectomia a fost necesară şi utilă pentru salvarea vieţii pacientului;

– conform documentelor medico legale puse la dispoziţie, persoana vătămată P________ I_________ s-a prezentat la data de 16.11.2009, la ora 11,55, la serviciul UPU al Spitalului Judeţean din D_____ acuzând dureri în zona renală dreaptă cu iradiere în flamcul drept şi plakiurie, simptome nespecifice pentru o ruptură renală, putând fi întâlnite şi în alte afecţiuni, dar care, corelate cu evoluţia ulterioară a pacientului pot explica o ruptură renală cu debut în acea dată. Patologia renală a pacientului a avut o evoluţie progresivă, ruptura producându-se în doi timpi, ceea ce explică dificultatea stabilirii unui diagnostic cert la prima prezentare la medic.

Certificatul de încadrare în grad de handicap a persoanei vătămate P______ I____

Inculpaţii M________ H_________ şi C________ A_________ nu au dorit să facă precizări suplimentare sau să fie ascultaţi în apel, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin.4 C.pr.penală.

*

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei precum şi a probelor administrate în faţa instanţei de apel, prin prisma criticilor expuse dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele impuse de art. 417 alin.2 C.pr.penală Curtea constată următoarele:

Prima instanţă a reţinut o stare de fapt corectă, în mod obiectiv fundamentată pe materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale: plângere penală, f. 7- 9, declaraţie parte vătămată, f. 10 – 15 şi 17, certificat medico – legal, f. 21, raport de expertiză medico – legală, f. 22 – 26, raport de nouă expertiză medico – legală, f. 27 – 30, foi de observaţie clinică generală, f. 31 – 40 şi 42 – 53, adresă constituire parte civilă a Spitalului de Urgenţă P______, f. 41, acte medicale, f. 54 – 76, adresă Spital Judeţean de Urgenţă H_________ – D_____, f. 78, adresă I.P.J. H_________, f. 79 – 88, 122 şi 132, procese verbale de prezentare pentru recunoaştere din grup, f. 89 -95, 96-99, 100-103, 104-107, 108 – 109, autorizaţii de interceptare, f. 110 – 115, încheiere penală de autorizare a interceptărilor, f. 111 – 112 şi 113 – 114, cerere de confirmare a ordonanţei provizorii, f. 116 – 117, procese verbale de redare rezumată a discuţiilor telefonice, f. 118 – 119, proces verbal de redare a convorbirilor telefonice, f. 123-131, rapoarte ale agenţilor de ordine publică din noaptea de 15-16.11.2009, f. 133 – 142, declaraţii martori, f. 143 – 219, procese verbale de efectuare a confruntărilor, f. 221 – 231, declaraţie făptuitor, f. 232-237, declaraţii învinuiţi, f. 240-244, 247-252 şi 258 – 262, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, f. 246, 256 şi 264, VOL. II: proces – verbal de verificare, f. 1, rezoluţie de reunire a cauzelor, f. 2, adrese către şi de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar T_____ şi anexe, f. 3 – 19, ordonanţă de declinare a competenţei de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar T_____, f. 20, ordonanţă de declinare a competenţei şi rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale şi declaraţii anexe ale părţii vătămate, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A_____ I____, f. 23 – 35 şi 78 – 80, adrese I.P.J. H_________ referitoare la lucrătorii de poliţie de serviciu în 15/16.11.2009, f. 37 – 38, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P______, f. 41 – 50 şi 52 – 55, referat de terminare a urmăririi penale al Poliţiei Municipiului D_____, f. 56 – 59, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D_____, f. 60 – 62, copii ale declaraţiilor părţii vătămate, f. 63-64, acte medicale, f. 65 – 71, 82 – 83, copie certificat medico – legal, f. 81, adresa I.P.J. referitoare la calitatea învinuiţilor, f. 85, graficul serviciului pe luna noiembrie 2009, f. 86, cazier parte vătămată, f. 87 – 88, adresă de la Judecătoria P______, f. 90 – 95, fişa posturilor învinuiţilor, f. 97 – 1001, 102 – 107 şi 109 – 113, extras fişă personal, f. 114 – 115, concepţia de reglementare a activităţii de ordine publică în mediul urban, f. 116 – 133, copia dosarului 3707/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D_____, f. 134 – 213, cereri de probaţiune, f. 218 – 226, ordonanţă de admitere a cererii de probaţiune, f. 221 – 227, adrese şi anexe de la Guvernul României, f. 230 – 241, ordonanţă de efectuare a expertizelor medico – legale, f. 243 – 244, adresă Spital Judeţean de Urgenţă D_____, f. 251 – 252, proces – verbal de punere la dispoziţie a dosarului cauzei, f. 253, procese verbale de notificare a apărătorilor cu privire la efectuarea de acte de urmărire penală, f. 254 – 265 şi 269 – 271, cerere de efectuare de noi acte de urmărire penală, f. 266, proces-verbal de efectuare a instructajului pentru agenţii de ordine publică, f. 267 – 268, adresa învinuitului C________ A_________, f. 272 – 282, instrucţiuni de lucru privind utilizarea sistemului de identificare IMAGETRAK şi a bazei de date SNDGJ, f. 285 – 291, instrucţiuni de lucru privind utilizarea sistemului AFIS MORFOTRAK, f. 291 -296, cât şi în mod nemijlocit şi contradictoriu în faza cercetării judecătoreşti: declaraţiile martorilor (….) potrivit disp. art.381 C.proc.pen., cele declarate fiind consemnate în procese – verbale aparte de ascultare, ataşate la dosarul cauzei (…).

Curtea arată că instanţa fondului a realizat o evaluare judicioasă a probelor dosarului, în conformitate cu exigenţele impuse de art. 103 alin.2 C.pr.penală stabilind că vinovăţia inculpaţilor M________ H_________ şi C________ A_________ a fost dovedită m dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În acest sens se constată faptul că prima instanţă a analizat într-o manieră amplă şi riguroasă toate probele administrate în cauză adoptând decizia asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpaţilor M________ H_________ şi C________ A_________ cu trimitere distinctă la fiecare dintre acestea.

În urma realizării propriului demers analitic în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Curtea menţionează că îşi însuşeşte integral argumentele de fapt şi de drept expuse de către instanţa de fond, apreciind că nu se impune reluarea lor.

Curtea reaminteşte, în esenţă, în ce priveşte baza factuală că în noaptea de 15/16.11.2009 în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu inculpaţii M________ H_________ şi C________ A_________ au exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate P______ I____ provocându-i leziuni vindecabile în 35-40 zile de îngrijiri medicale, ce i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat o intervenţie chirurgicală de extirpare a rinichiului drept.

Prealabil examinării criticilor aduse hotărârii de către fiecare apelant în parte, Curtea face următoarele precizări vizând aspecte esenţiale pentru lămurirea cauzei:

Potrivit jurisprudenţei sale constante, CEDO reţine criteriul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă. În acest sens proba poate reieşi dintr-o serie de indicii sau prezumţii suficient de puternice, clare sau concordante, sau, din situaţii de fapt necontestate. În plus gradul de convingere necesar pentru a ajunge la o concluzie specifică şi în această privinţă repartizarea sarcinii probei sunt legate intrinsec de caracterul specific al faptelor, de natura acuzaţiei formulate şi dreptul convenţional respectiv (cauza Natchova şi alţii vs Bulgaria, CEDO, 2005-VII).

Curtea apreciază, prealabil, ca necesară menţionarea cadrului normativ în care organele de poliţie îşi desfăşoară activitatea, în general, iar activitatea de cercetare penală, în special: Codul de conduită al O.N.U. pentru responsabilii privind aplicarea legii (1979); Convenţia O.N.U. împotriva torturii şi tratamentelor crude, inumane sau degradante; Principiile de bază ale O.N.U. cu privire la utilizarea forţei şi a armelor de foc de către responsabilii privind aplicarea legii (1990); Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950); Convenţia europeană pentru prevenirea torturii (1987); Declaraţia de Poliţie (1979); Legea nr. 218/2012 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române; Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului; H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului; art. 250 şi art. 266 C. pen.; art. 68 C. proc. pen.

Justa soluţionare a cauzei impune examinarea amplei jurisprudenţe a CEDO, pe de o parte în materia plasării persoanei în custodia organelor statului, organele de poliţie intrând în această categorie, iar pe de altă parte cu privire la folosirea în justiţie a unor prezumţii de fapt sau de drept.

În acest sens CEDO a menţionat că: stabilirea de către persoana care pretinde că a fost victima unor rele tratamente din partea agenţilor statului, a realităţii şi naturii acestor tratamente se poate dovedi dificilă, în special în condiţiile în care această persoană se află în detenţie/stare de arest ori într-o altă formă de custodie.

C.E.D.O. a indicat, în jurisprudenţă sa că persoana care se pretinde victimă trebuie să îşi susţină afirmaţiile cu elemente de probă pertinente (de exemplu, certificate medicale sau medico-legale). Reclamantul este ţinut să facă proba relelor tratamente „dincolo de orice dubiu rezonabil”.

Curtea Europeană analizează, însă, toate circumstanţele concrete ale cauzei şi poate ajunge la concluzia existenţei unei încălcări a art. 3 şi pe baza unui mănunchi de indicii sau a unor prezumţii de fapt de neînlăturat.

În ipoteza în care reclamantul se află sub autoritatea statului, sarcina probei este, însă, răsturnată. Raţionamentul este similar celui aplicat în cazul art. 2 (C.E.D.O., M_________ şi alţii c. României, hotărârea din 12 iulie 2005);

CEDO a specificat în multiple ocazii că atunci când o persoană intră în stare bună de sănătate sub autoritatea statului, trebuie ca statul să ofere o explicaţie plauzibilă cu privire la originea şi natura eventualelor urme de violenţă. C.E.D.O.

A mai precizat că se află în sarcina statelor nu doar obligaţia negativă de a nu supune persoanele aflate sub jurisdicţia lor la rele tratamente, ci şi o serie de obligaţii pozitive de a lua măsuri concrete şi eficiente de protejare a integrităţii fizice şi corporale. O astfel de obligaţie pozitivă este aceea de a lua toate măsurile necesare apte să împiedice supunerea unei persoane la rele tratamente, de exemplu prin adoptarea unei legislaţii penale eficiente care să incrimineze atingerile aduse integrităţii fizice sau corporale.

Autorităţile statului vor fi ţinute responsabile şi atunci când nu au luat măsuri eficiente pentru a împiedica producerea unui risc de rele tratamente, risc pe care potenţialele victime l-au adus la cunoştinţa autorităţilor (prin formularea unei plângeri penale, de exemplu). Autorităţile statului sunt de asemenea ţinute să desfăşoare o anchetă efectivă adecvată pentru a identifica şi pedepsi pe cei responsabili.

C.E.D.O. a afirmat, în repetate rânduri, că atunci când o persoană face o susţinere credibilă că a fost supusă unor tratamente contrare art. 3, autorităţile statului trebuie să desfăşoare o anchetă oficială efectivă, amănunţită şi aptă să ducă la identificarea şi sancţionarea vinovaţilor. Această obligaţie pozitivă este valabilă chiar şi atunci când relele tratamente au fost produse de persoane particulare (C.E.D.O., Z şi alţii c. Marii Britanii, hotărârea din 10 mai 2001, C.E.D.O., Bursuc c. României, hotărârea din 12 octombrie 2004, Filip c. României, hotărârea din 14 decembrie 2006, Macovei şi alţii c. României, hotărârea din 21 iunie 2007).

Din ampla jurisprudenţă a CEDO se impun a fi amintite următoarele reguli şi principii:

– în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care sarcina probei este parţial inversată, C.E.D.O. a reamintit că „prezumţiile de fapt sau de drept operează în orice sistem de drept”. Curtea Europeană pretinde statelor ca, în materie penală, să impună un anumit prag în această privinţă şi să le folosească în limite rezonabile care să ţină cont atât de importanţa mizei dovedirii infracţiunilor grave de către anchetatori, cât şi de garantarea dreptului la apărare al acuzatului. În ceea ce priveşte respectarea dreptului de a nu se autoincrimina, dar şi a dreptului la tăcere, C.E.D.O. s-a pronunţat în sensul că „dacă probele aduse împotriva învinuitului impun o explicaţie din partea acestuia, iar acesta nu o dă, se va putea deduce, din raţiuni care ţin de bunul simţ, că aceste explicaţii nu există şi că învinuitul este vinovat”.

– se poate constata că C.E.D.O. nu interzice recurgerea în materie penală la prezumţii de fapt sau de drept, însă prevede ca acestea să se încadreze în „limite rezonabile”, care să ţină seama de importanţa intereselor implicate şi de necesitatea respectării dreptului la apărare. Din jurisprudenţă C.E.D.O. reiese că aceste limite sunt, în principiu, considerate respectate în cazul în care se acordă persoanei împotriva căreia funcţionează prezumţia posibilitatea de a furniza proba contrară, chiar şi în cadrul a ceea ce Curtea Europeană defineşte ca fiind „nucleul dur” al dreptului penal (principii enunţate în hotărârile C.E.D.O. din cauzele Pham Hoang împotriva Franţei din 25 septembrie 1992, Salabiaku împotriva Franţei din 7 octombrie 1988, Radio France şi alţii împotriva Franţei din 30 martie 2004, Phillips împotriva Regatului Unit din 12 decembrie 2001, Grayson şi Barnham împotriva Regatului Unit din 23 decembrie 2008).

– potrivit jurisprudenţei constante a C.E.D.O., statele trebuie să ofere o explicaţie plauzibilă privind originea rănilor sau deceselor care survin atunci când o persoană se află în custodia autorităţilor (Salman împotriva Turciei, nr. 21986/93, hotărârea Marii Camere din 27 iunie 2000, C.E.D.O., secţia I; hotărârea Satik şi alţii c. Turcia, 10 octombrie 2000, 31866/96, cauza Rehbock împotriva Sloveniei, nr. 29462/95);

– Curtea Europeană a mai subliniat că persoanele aflate în custodia statului se află în situaţie de vulnerabilitate şi că autorităţile au obligaţia să le protejeze. Un stat este răspunzător de orice persoană aflată în custodia sa, deoarece aceasta se află exclusiv în mâinile funcţionarilor poliţiei. Când evenimentele in cauză, în totalitatea lor sau înţr-o mare parte, sunt cunoscute exclusiv de către autorităţi, orice vătămare survenită în această perioadă dă naştere unor puternice prezumţii de fapt. Revine statului datoria să furnizeze dovezi care stabilesc fapte ce pun la îndoială relatarea victimei (C.E.D.O., cauza Tomasi împotriva Franţei din 27 august 1992, cauza Ribitsch împotriva Austriei, cauza Berktay împotriva Turciei din 1 martie 2001 şi cauza Rivas împotriva Franţei din 1 aprilie 2004). Este adevărat că susţinerile privind rele tratamente trebuie dovedite prin elemente de probă adecvate (mutatis mutandis, Hotărârea Klaas şi alţii din 6 septembrie 1978), însă pentru stabilirea faptelor, Curtea Europeană se foloseşte de criteriul probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă”; o astfel de probă poate, totuşi, să rezulte dintr-o serie de indicii sau de prezumţii necombătute, suficient de grave, precise şi concordante (C.E.D.O., cauza Irlande împotriva Regatului Unit, din 18 ianuarie 1978, cauza Aydin împotriva Turciei din 25 septembrie 1997 şi cauza Selmouni împotriva Franţei).

– de asemenea, C.E.D.O. a arătat că pe timpul cât o persoană se găseşte în custodia autorităţilor, aceasta se află în imposibilitatea de a obţine şi furniza probe cu privire la ceea ce i se întâmplă, deoarece se găseşte la discreţia acelor autorităţi (C.E.D.O., cauza Lupaşcu împotriva României din 04 noiembrie 2008).

În cauză rezultă cu titlu de certitudine următoarele împrejurări esenţiale:

persoana vătămată P______ I____a intrat într-o stare bună de sănătate în custodia autorităţilor statului (sediul Poliţiei municipiului D_____) în noaptea de 15/16 noiembrie 2009, după orele 02,00 şi a fost prezentată, însoţită fiind de agenţii de poliţie la spitalul Judeţean D_____ – UPU în data de 16 noiembrie 2009, în jurul orelor 11,55 întrucât acuza stări pregnante de rău, vărsături, dureri costale renale, specifice unei crize.

La dosarul cauzei nu există date certe puse la dispoziţie de către Poliţia municipiului D_____ care să evidenţieze o stare de sănătate degradantă a victimei la momentul intrării acesteia în sediul politiei, ceea ce conduce la presupunerea rezonabilă că leziunile suferite de persoana vătămată P______ I____au fost cauzate prin acte de agresiune ce au avut loc în acea incintă. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorului B________M_________ care audiat în faţa instanţei de apel (f. 149 dosar apel) a relatat că persoana vătămată a fost adusă în camera unde se afla martorul şi aşezată culcat pe bancă de persoanele care l-au însoţit întrucât îi curgea sânge din nas; că în momentul în care a rămas singur cu acesta i s-a plâns că îl dor coastele şi rinichii, că victima se exprima foarte greu şi la întrebarea ce i-a fost adresată în sensul ce i s-a întâmplat, a răspuns repetitiv: „m-au bătut, m-au bătut”.

persoana vătămată a fost condusă din camera de triere în camera unde urma să fie audiată de membri echipei operative din cadrul BCCO (inculpatul C________ A_________ şi martorul P________ G_________) de către inculpatul M______I______, aceste trei persoane aflându-se pe o perioadă de timp (suficientă în vederea exercitării unor acte de agresiune) în acelaşi loc cu victima, care era supusă procedurilor de audiere în calitate de suspect. Aspectele factuale ce ţin de prezenţa inculpaţilor în acelaşi timp şi loc alături de victimă în biroul în care urma să aibă loc audierea sunt necontestate de către cei doi inculpaţi cu ocazia declaraţiilor date pe parcursul procedurilor şi confirmate de declaraţia martorului P________G_________ (f. 100)

Atâta timp cât în cauză nu există date certe că victima nu ar fi fost agresată anterior prezentării sale în biroul unde urma să aibă loc audierile, iar după finalizarea procedurilor, fiind condusă în camera unde se afla martorul B_________ a acuzat stări pregnante de rău (dureri costale şi renale, vărsături) susţinând că a fost bătută, apare ca pertinentă şi rezonabilă concluzia că agresiunile asupra persoanei vătămate au fost exercitate în spaţiul în care se aflau concomitent cei doi inculpaţi şi martorul P________G_________.

Referitor la conduita martorului P________G_________, Parchetul a reţinut că în cauză deşi au existat indiciile unui comportament infracţional, acestea nu au putut fi consolidate în probe care să stea la baza formulării unor acuzaţii .

partea civilă a fost prezentată la Spitalul Judeţean de urgenţă D_____ – UPU – la 16.11.2009 în jurul orelor 1,55, întrucât starea sa de sănătate se degradase pe timpul audierilor.

Evoluţia probatoriului pe parcursul procedurilor în faţa instanţei de apel nu a fost în măsură să ofere o altă perspectivă asupra stării de fapt reţinută de către jurisdicţia inferioară.

Rapoartele de expertiză medico legală efectuate în apel de către INML T_____ (suplimentul 1 şi 2) la solicitarea insculpatului M_________ H_________ infirmă apărările apelantului statuând că în lipa unei patologii preexistente a rinichiului drept şi având în vedere caracteristicile acestuia, ruptura renală a fost de natură traumatică, producându-se în 2 timpi ceea ce explică dificultatea stabilirii unui diagnostic cert la prima prezentare la medic.

Ca atare, Curtea se impune a aprecia la rândul său că există o legătură indisolubilă între agresiunile exercitate de către inculpaţi şi ruptura renală, care a impus în vederea salvării vieţii intervenţia chirurgicală de extirpare a rinichiului drept.

Referitor la apelul declarat de inculpatul M_________ H______ Curtea constată în urma analizării efective a probelor esenţiale supuse aprecierii sale că în cauză nu există motive pertinente şi suficiente care să justifice aplicarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală (nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea).

Împrejurarea că inculpatul a negat constant săvârşirea faptei şi că nu a fost indicat ca şi agresor în cadrul procedurii de recunoaştere în grup nu pot anula aspectele factuale relevate de celelalte probe ale dosarului, probe care sunt în măsură că convingă un observator obiectiv în ce priveşte exercitarea de către inculpatul M_________H______ a unor acte de agresiune asupra persoanei vătămate P________ I_________.

Curtea face precizarea că declaraţiile „părţilor” în procesul penal au valoare probatorie condiţionată (declaraţiile inculpatului şi declaraţiile părţii vătămate – numai în măsura în care se coroborează cu restul probelor), iar pe de altă parte, că declaraţiile martorilor în procesul penal nu au o astfel de valoare probatorie condiţionată, evaluarea lor fiind făcută conform reguli generale a liberei aprecieri a probelor, convingerii pe care relatările martorilor le formează judecătorilor. Ori, în cauză declaraţiile persoanei vătămate P________ I_________ se coroborează atât cu probe ştiinţifice-acte medicale care confirmă fără dubiu degradarea stării de sănătate a victimei pe parcursul intervalului de timp în care aceasta s-a aflat în custodia poliţiei şi existenţa unor traumatisme ce au condus la intervenţia chirurgicală ulterioară (foaie de observaţie clinică generală, certificat medico-legal, suplimentul I şi II la Raportul de nouă expertiză medico-legală) cât şi cu depoziţiile martorilor B________M_________(persoană care a perceput nemijlocit starea victimei la momentul introducerii sale în cameră, aceasta acuzând dureri în zona costală şi renală precum şi stări de vomă, fila 135 dosar apel), P________ G_________ (care a observat personal că victimei îi era rău, fila 100 dosar fond), P______ I_____(mama persoanei vătămate care declară că a doua zi când a ieşit din sediul poliţiei s-a întâlnit cu fiul său şi acesta avea o echimoză la ochiul stând şi o pată de sânge pe pulover; că fiul său se deplasa greu, avea dureri şi uneori chiar stătea aplecat; că starea sa de sănătate se agrava din oră în oră şi că întrebat fiind cu ocazia internării în spital acesta a relatat cum a fost agresat de către o persoană cu un pumn în tâmplă şi o altă persoană cu piciorul în spate, fila 161-163 dosar fond), S_________ Ş_________ (martor care a văzut-o pe partea civilă în data de 16.11.2009 constatând că era galbenă la faţă, nu arăta bine şi crede că avea o vânătaie la ochi; că poliţistul cu care s-au întâlnit la sediul Poliţiei din D_____ le-a comunicat că băieţii s-ar fi lovit între ei cu o noapte înainte, aspect infirmat de către fiul martorului, şi el suspect în cauză, acesta spunându-i părintelui său că au fost ţinuţi în camere separate şi au luat bătaie de la poliţişti pentru a recunoaşte şi alte fapte-fila 164-165 dosar fond), P______ I____(tatăl persoanei vătămate care susţine că în timp ce îşi ducea fiul spre casă, în maşină acesta se simţea rău şi i-a spus că a fost bătut de poliţişti; că fiul său i-a povestit doctorului care a efectuat intervenţia chirurgicală cum a fost bătut şi s-a prezentat de două ori la spital în D_____, fila 166 dosar fond).

Vizând pretinsele deficienţe ale procedurilor probatorii de recunoaştere în grup, în demonstrarea cărora sunt relevante, în opinia inculpatului, declaraţiile martorilor – colegi poliţişti, Curtea face precizarea, în primul rând, că procesele verbale ce consemnează efectuarea recunoaşterii au fost semnate fără obiecţiuni de către inculpaţi.

Partea civilă arată în declaraţia dată la data de 6.08.2013 că i-a indicat, cu ocazia recunoaşterii în grup, pe inculpatul C_________ şi martorul G_________ ca fiind agresorii săi, întrucât M_________ avea fizionomia schimbată. În continuarea declaraţiei partea civilă susţine cu certitudine că la o jumătate de oră după efectuarea recunoaşterii l-a văzut în parcarea din faţa sediului poliţiei lângă un autoturism K_________, pe inculpatul M_________ şi uitându-se cu atenţie l-a identificat pe acesta ca fiind alături de inculpatul C_________ celălalt agresor.

Ca urmare însă a intervalului de timp scurs de la data comiterii faptei respectiv 16.11.2009 şi până la efectuarea activităţii de recunoaştere în grup, respectiv 08.09.2012, precum şi a intervenirii unor schimbări fiziologice inerente, îndoielile iniţiale ale persoanei vătămate sunt explicabile. Ulterior însă, şi cu precădere la momentul efectuării confruntărilor dintre victimă şi agresor aceasta l-a indicat pe inculpatul M_________ H______ ca autor al violenţelor fără nici un fel de rezervă.

Curtea va aprecia ca şi credibile susţinerile părţii civile atâta timp cât ele se coroborează cu aspecte factuale certe, relevate de actele dosarului şi necontestate de către inculpaţi în declaraţiile lor, astfel cum au fost expuse în alineatele anterioare, în sensul că: inculpatul M_________ H______ a condus victima în biroul în care urmau să aibă loc audierile, a rămas în acel birou o perioadă de timp alături de inculpatul C_________ şi martorul P________G_________, după care a plecat; la ieşirea de la audieri starea de sănătate a persoanei vătămate s-a degradat considerabil aspect sesizat de martorul B_________, care a fost nevoit să anunţe agenţii de poliţie pentru a interveni.

Cu referire la inadvertenţele din declaraţiile succesive ale persoanei vătămate P________ I_________ Curtea arată că acestea nu prezintă relevanţă atâta timp cât anumite aspecte susţinute de către victimă se coroborează cu probele ştiinţifice şi testimoniale administrate în cauză. Ca atare, doar acele declaraţii ale persoanei vătămate care se coroborează cu celelalte probe din dosar urmează a fi apreciate ca veridice, astfel cum s-a precizat mai sus.

Inculpatul M_________ H______ susţine că în cauză nu s-a dovedit cu certitudine existenţa unei agresiuni asupra părţii civile la sediul Poliţiei Municipiului D_____, singura probă fiind declaraţia părţii civile, iar celelalte persoane care surprind în declaraţiile lor referiri la presupusa faptă (martori ai părţii civile) îşi bazează susţinerile doar pe aspectele relatate de către victimă. De asemenea susţine inculpatul că pretinsa agresiune nu a fost făcută cunoscută medicilor cu ocazia celor două prezentări la Spitalul Judeţean D_____ şi la Spitalul de Urgenţă P________ şi la spital neexistând urme vizibile pe corpul părţii civile cu ocazia examinării sale de către medici (martorii….). În ce priveşte apărările de mai sus Curtea reia argumentele oferite în alineatele precedente, potrivit cărora în astfel de cauze penale sarcina probei este răsturnată, revenind autorităţilor statului obligaţia să dovedească că leziunile nu sunt urmările faptelor agenţilor statului (în această cauză faptelor agenţilor de poliţie, mai precis ale inculpaţilor M_________ şi C_________) pentru persoana aflată, temporar, în custodia lor. Această inversare a sarcinii probei este firească având în vedere starea de vulnerabilitate a victimei, decurgând din motive personale şi obiective: locaţia în care faptele se produc (o zonă restricţionată-sediul unităţii de poliţie), persoane-martor care, de regulă, sunt prezente în locaţie (colegii agentului statului, la rândul lor agenţi ai statului) dificultatea victimei, observată în multe cazuri, de a obţine în timp scurt acte medicale ori medico-legale care să ateste violenţele.

Nici inculpaţii M_________ H______ şi C________ A_________ şi nici cercetările/verificările ulterioare ale ofiţerilor şi agenţilor de poliţie din cadrul Postului de Poliţie nu au relevat minime indicii care – la un nivel apreciat ca suficient – să facă rezonabilă ipoteza potrivit căreia, după ieşirea din sediul postului de poliţie sau anterior intrării în acesta persoana vătămată ar fi fost agresată fizic de o altă persoană. Dimpotrivă, probele administrate – declaraţiile martorilor din categoria membrilor de familie exclud categoric existenţa unei stări de sănătate precare a victimei (probleme renale).

În ce priveşte declaraţiile cadrelor medicale acestea sunt lipsite de relevanţă cu atât mai mult cu cât Raportul de nouă expertiză medico-legală (suplimentul 2-fila179 verso dosar apel) concluzionează posibilitatea ca o lovitură în zona lombară să nu producă semne vizibile pe tegument, dar să lezeze un organ intern.

Dintr-o altă perspectivă, contrar apărărilor formulate de către inculpat, în foaia de observaţie clinică generală întocmită de către Spitalul de Urgenţă P______ s-au efectuat consemnări ulterioare la interval de numai câteva ore de la momentul internării, în sensul că pe corpul victimei sunt relevate leziuni traumatice cranio-faciale, toraco-lombare şi abdominale, iar în legătură cu provenienţa lor sunt consemnate susţinerile victimei potrivit cărora acestea proveneau din acte de agresiune în regiunea lombară (fila 45-46 volumul 1 d.u.p.).

Lipsite de relevanţă, parţial, sunt şi afirmaţiile martorilor poliţişti, colegi ai inculpatului potrivit cărora persoana vătămată nu ar fi fost agresată în unitatea de poliţie, declaraţiilor impunându-se a fi evaluate cu rezerva impusă de situaţia particulară a acestora: pe de o parte ei înşişi agenţi ai statului, iar pe de altă parte colegi de serviciu ai inculpaţilor, nefiind exclus ca violenţele asupra victimei să se fi exercitat de către inculpaţii M_________ şi C_________ în absenţa lor, astfel că apar rezonabile susţinerile potrivit cărora nu au perceput acte violente.

Referitor la obiectivitatea şi credibilitatea depoziţiilor testimoniale depuse de martorii criticile I________I_________ şi B________M_________care şi-au schimbat poziţia procesuală adoptată în cursul urmăririi penale, Curtea face precizarea că vor fi luate în considerare acele aspecte relevate de martori care se coroborează cu datele oferite de actele medicale şi de către depoziţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză. Pretinsele inadvertenţe din declaraţiile celor doi martori nu vizează aspecte esenţiale, hotărâtoare pentru lămurirea cauzei. Împrejurarea relevată de martorul B________M_________în faţa Curţii potrivit căreia nu a observat urme de violenţă pe corpul victimei nu este relevantă şi esenţială pentru cauză având în vedere regiunea în care au fost aplicate pretinsele lovituri (în zona lombară), martorul însăşi recunoscând că nu i-a ridicat hainele. Acelaşi martor susţine cu certitudine că îi curgea sânge din nas şi că starea sa de sănătate s-a degradat considerabil acesta acuzând dureri puternice în zona lombară şi costală.

În ce priveşte declaraţia martorului I________I_________, modificată în cursul cercetării judecătoreşti, potrivit căreia nu a observat să fie ceva schimbat la aspectul fizic al părţii civile iar pe de altă parte neagă acuzaţiile formulate de către victimă cu privire la o agresiune din partea poliţiştilor, Curtea o va aprecia ca verosimilă pe cea dată în cursul urmăririi penale întrucât se coroborează cu celelalte probe ştiinţifice şi testimoniale de la dosarul cauzei.

Referitor la apărarea inculpatului prin care acesta acreditează ideea unei stări de rău preexistente introducerii victimei în sediul poliţiei Curtea urmează a o înlătura pentru următoarele considerente: agenţii de siguranţă şi de patrulare au fost audiaţi în prezenta cauză şi au declarat procurorului de caz că nu au auzit pe vreunul dintre suspecţi să se plângă despre faptul că s-ar fi simţit rău. Examinarea actelor întocmite de agenţii de poliţie nu cuprind menţiuni referitoare la vreo stare de rău a unuia dintre cei cinci suspecţi deşi aceste menţiuni sunt obligatorii în momentul în care victimele au fost predate în custodia poliţiei. Dacă starea de rău ar fi intervenit anterior conducerii părţii civile la sediul poliţiei, agentul şi plutonierul care formau echipa de patrulare ar fi făcut referiri cu privire la aceste aspecte în cuprinsul rapoartelor întocmite cu acea ocazie, având obligaţia suplimentară să furnizeze aceste informaţii agenţilor care se ocupau de anchetă.

Ca atare autoritatea care l-a primit în custodie pe partea civilă nu a furnizat nici un fel de dovezi care să stabilească o stare degradată de sănătate a victimei P________ I_________ în momentul preluării acesteia în custodia poliţiei.

După cum s-a menţionat mai sus jurisprudenţa constantă a CEDO relevă faptul că atunci când o persoană este preluată în custodie poliţiştii au obligaţia de a consemna, de îndată sau în cel mau scurt termen şi cât mai precis posibil orice semn vizibil al unui traumatism suferit recent de această persoană (mutatis mutandis cauza Timotaş împotriva Turciei, nr. 23531/94) specificându-se faptul că o asemenea măsură este de natură în primul rând să permită o anchetă eficientă şi în al doilea rând să elibereze poliţiştii de orice responsabilitate în ce priveşte originea rănilor respective.

Referitor la observaţiile inculpatului vizând suplimentele la Raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de IML T_____ Curtea urmează a le înlătura pentru următoarele considerente:

Actele medicale succesive întocmite în cauză relevă cu certitudine faptul că victima P________ I_________ a prezentat un traumatism lombar drept care s-a putut produce cu 24 de ore anterior diagnosticării acestuia; traumatismul suferit s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure posibil şi prin compresiunea corpului între două planuri dure lucru ce urmează a fi stabilit pe cale de anchetă; consecinţa directă şi nemijlocită a traumatismului a constat în ruptura traumatică a rinichiului drept cu hematom perirenal consecutiv care a necesitat nefrectomie dreaptă în scop hemostatic; leziunile au pus în primejdie viaţa victimei, pentru salvarea ei fiind necesară intervenţia chirurgicală înalt calificată; între traumatismul lombar suferit şi leziunile rinichiului drept existând un raport direct de cauzalitate, ruptura rinichiului fiind consecinţa directă a traumatismului; persoana vătămată nu a fost diagnosticată anterior traumatismului cu alte afecţiuni patologice în sfera rinichiului drept (Raport expertiză medico-legală nr. 119162/B/24.04.2012 – fila 22-26 d.u.p., avizat de Comisia de Avizare şi Control a Actelor Medicale – fila 27 d.u.p., volumul 1).

Concluziile acestui raport de expertiză medico-legală au fost susţinute cu argumente suplimentare şi riguroase prin raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de către IML T_____ (fila 28-30 d.u.p.) şi ulterior prin suplimentele 1 şi 2 la raportul de nouă expertiză medico-legală (filele150-153 şi 174-180 dosar apel), avizate la rândul lor de către Comisia de Avizare şi Control a Actelor Medicale (fila 173 dosar apel), infirmând ipoteza acreditată de către inculpatul M________ H_________ în apărare, potrivită căreia iniţial unitatea spitalicească din D_____ a stabilit un diagnostic greşit urmare a insuficienţei metodelor de investigaţie (victima nu a fost supusă unei urografii, nu i s-a efectuat nicio o hemoleucogramă pe parcursul internării la P______). În continuare inculpatul susţine că după internarea la P______ nu se poate preciza cu certitudine momentul la care pacientul a fost examinat de un medic urolog, că raportul de tomografie computerizată a fost semnat doar de medicul curant fără a prezenta semnătura medicului radiolog care ar fi trebuit să facă interpretarea. În cele din urmă se susţine că persoanei vătămate i s-au efectuat investigaţii imagistice (ecografie şi tomografie computerizată) doar cea de a treia zi de la internarea la P______ fără a se putea explica motivul acestei întârzieri în evaluarea pacientului şi clarificarea diagnosticului.

Ca o consecinţă, în opinia apărării, în baza Raportului de nouă expertiză medico-legală cu completările din cele două suplimente, nu se poate concluziona existenţa unei certitudini că nefrectomia a fost consecinţa unei agresiuni; în plus, este foarte important de reţinut că niciuna din expertizele medico-legale efectuate nu concluzionează că ruptura de rinichi şi nefrectomia practicată la nivelul rinichiului părţii civile ar fi putut rezulta în mod exclusiv în urma unei agresiuni.

Cu privire la aspectele de mai sus, Curtea face precizarea că eforturile constante ale inculpatului de a plasa responsabilitatea pierderii rinichiului drept asupra cadrelor medicale care au tratat iniţial victima şi care au urmat o conduită terapeutică greşită rămân fără succes atâta timp cât în mod constant şi detaliat suplimentele la Raportul de nouă expertiză medico-legală relevă următoarele împrejurări esenţiale:

-la examenul clinic efectuat în data de 17.11.2009 la Spitalul din P______, pacientul nu prezenta semne de hemoragie internă sau şoc hemoragic, tensiunea arterială şi pulsul având valori normale, deci nu se impunea o intervenţie chirurgicală de urgenţă înainte de stabilirea unui diagnostic cert;

-chiar dacă investigaţiile imagistice au fost efectuate în data de 19.11.2009 la solicitarea medicului curant în funcţie de starea pacientului şi disponibilitatea aparatelor, intervenţia chirurgicală a fost necesară şi s-a efectuat în timp util pentru salvarea vieţii acestuia;

-absenţa unui buletin de sânge cu hemoleucogramă nu echivalează în acest caz cu anumite deficienţe în efectuarea actului medical, documentele medicale eliberate de Spitalul de Urgenţă P______ relevând că pacientului i–au recoltat analize pentru examenul de laborator; foaia de observaţie este semnată şi parafată de un medic în specialitatea urografie;

-la internare nu s-a suspicionat o ruptură renală şi starea pacientului era stabilă astfel încât nu se impunea o intervenţie chirurgicală de urgenţă ci efectuarea unor investigaţii suplimentare pentru stabilirea unui diagnostic cert;

-intervenţia chirurgicală de nefrectomie dreaptă s-a impus din cauza agravării patologie renale, mai exact producerea celui de-al doilea timp al rupturii renale – ruperea capsulei cu exteriorizarea urinei în spaţiul peritoneal şi extraperitoneal;

-în absenţa unei patologii preexistente a rinichiului drept şi având în vedere caracteristicile acesteia, ruptura renală a fost de natură traumatică şi poate avea vechimea din data de 15/16.11.2009;

-victima s-a prezentat la Serviciul UPU a Spitalului Judeţean D_____ acuzând dureri în loja renală dreaptă cu iradiere în flancul drept polakiurie, simptome nespecifice pentru o ruptură renală putând fi întâlnite şi în alte afecţiuni dar care corelate cu evoluţia ulterioară a pacientului pot explica o ruptură renală cu debut în acea dată; patologia renală a pacientului a avut o evoluţie progresivă, ruptura producându-se în doi timpi, ceea ce explică dificultatea stabilirii unui diagnostic cert la prima prezentare la medic; din consultările şi ecografiile efectuate nu rezultă că acesta ar fi prezentat o patologie renală preexistentă traumatismului afirmat.

Interpretarea dată de către inculpatul M_________ H______ concluziilor finale ale raportului de expertiză medico legală, în sensul că ruptura de rinichi şi nefrectomia aplicată la nivelul rinichiului drept nu a fost determinată în mod exclusiv de exercitarea unor agresiuni este subiectivă şi nesusţinută de ansamblul probator de la dosarul cauzei.

Faptul că în raportul de expertiză medicii specialişti folosesc sintagma „apreciază că ruptura renală a fost de natură traumatică” nu reprezintă un temei suficient pentru a justifica o exonerare de răspundere penală atâta timp cât ansamblul actelor medicale depuse la dosarul cauzei coroborate cu celelalte probe administrate stabilesc împrejurarea existenţei unor traumatisme produse prin exercitarea actelor de agresiune asupra victimei. Mai mult decât atât , raportul de nouă expertiză medico legală – suplimentul 2 concluzionează la pct. 10 că din datele prezentate ( consulturile şi ecografiile efectuate victimei) nu rezultă prezenţa unei patologii renale preexistente traumatismului afirmat, aspecte ce infirmă apărările inculpatului M________ H_________.

Faţă de argumentele ce preced, curtea consideră că apelul inculpatului M________ H_________ este vădit nefondat.

În ce priveşte apelul declarat de către inculpatul C_________ S___________, Curtea îl apreciază ca neîntemeiat, pentru aceleaşi argumente ca şi cele expuse în cazul inculpatului M________ H_________.

Curtea a efectuat în alineatele precedente o analiză coroborată a probelor relevate de mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, însuşindu-şi întru totul starea de fapt reţinută de către instanţa de fond, astfel încât nu va mai reitera aspectele factuale esenţiale expuse mai sus.

Referitor la critica formulată de inculpatul C_________ S___________ în sensul că soluţia de condamnare se bazează exclusiv pe declaraţiile oscilante ale persoanei vătămate, Curtea,pentru argumentele prezentate mai sus, o va aprecia ca vădit neîntemeiată, arătând încă o dată că vinovăţia inculpatului a fost stabilită în urma coroborării acestor declaraţii cu depoziţiile martorilor şi actele medicale existente la dosarul cauzei, ansamblu probator care demonstrează mai presus de orice îndoială exercitarea de către inculpat alături de inculpatul M________ H_________ a unor acte de agresiune asupra victimei P________ I_________.

Împrejurarea că declaraţiile persoanei vătămate au variat pe parcursul procesului penal nu este în măsură să îl absolve pe inculpatul C_________ de răspundere penală atâta timp cât aspecte cuprinse în aceste declaraţii sunt susţinute şi confirmate de probe testimoniale, chiar indirecte, coroborate cu probe ştiinţifice (CML, foi de observaţie, rapoartele de expertiză medico legală).

Curtea nu va considera relevantă apărarea inculpatului potrivit căreia, conform graficului cu serviciile de la dosarul, acesta a fost liber în ziua de 16 11 şi respectiv 17 11 2009 întrucât nu vizează aspecte esenţiale ale cauzei (aspect din declaraţia dată de partea vătămată în sensul că inculpatul, în data de 16 11 2009 şi-ar fi cerut scuze de la victima de faţă cu colegii anchetatori).

Aspectul relevant pentru cauză şi necontestat de către inculpatul C_________ este tocmai faptul că acest inculpat a participat la luarea declaraţiilor persoanei vătămate P________ I_________ în noaptea de 15/16 11 2009, aflându-se în acelaşi birou cu victima, inculpatul M________ H_________ şi martorul P________ G_________.

Inculpatul invocă în apărare declaraţia martorului P________ G_________, persoană care a procedat alături de apelant la audierea în calitate d suspect a victimei P________ I_________ şi potrivit căreia aceasta nu prezenta urme de violenţă pe corp nici seara şi nici dimineaţa când l–a însoţit la spital. De asemenea, acest martor neagă orice fel de agresiune exercitată asupra victimei pe parcursul audierilor.

Raportat la depoziţia acestui martor, curtea reiterează faptul că declaraţiile sale trebuie evaluate cu rezerva impusă de situaţia lui particulară: pe de-o parte el însuşi agent al statului, cercetat iniţial sub aspectul săvârşirii aceleiaşi infracţiuni ca şi cele imputate inculpaţilor din prezenta cauză, iar pe de altă parte coleg de serviciu cu inculpaţii, nefiind exclus ca violenţele asupra victimei să se fi exercitat în absenţa martorului cu atât mai mult cu cât acesta arată:„este posibil ca aceştia ( n.i. inculpaţii) să fi rămas singuri cu partea civilă întrucât în aceea instituţie este un trafic de persoane, iar uşa biroului rămâne deschisă. Menţionez că alţi colegi au acces în birouri chiar şi atunci când se desfăşoară o audiere”.

Referitor la depoziţiile cadrelor medicale, martora S_________ E__________, R_________ I__________ şi Perju Călin potrivit cărora persoana vătămată prezentată la unitatea spitalicească nu prezenta urme de agresiune, acestea urmează a fi înlăturate întrucât există posibilitatea confirmată de însăşi rapoartele de expertiză medico legală, ca loviturile primite de către victimă să nu producă semne vizibile pe tegument.

Dintr-o altă perspectivă, este posibil ca şi cadrele medicale să nu fi sesizat urme de violenţă, cu atât mai mult cu cât acestea nu ar fi fost la acel moment foarte vizibile, având în vedere că victima a fost prezentată la unitatea spitalicească, de către agenţii de poliţie acuzând o criză renală şi nu acte de agresiune, conduita acestora fiind concentrată pe stabilirea unui diagnostic şi tratarea persoanei vătămate raportat la simptomatologia declarată ( durere zona lombară, greţuri, vărsături).

Se impune a fi precizată însă împrejurarea că ulterior, în foaia de observaţie clinică generală a persoanei vătămate au fost efectuate menţiuni suplimentare în sensul că aceasta a fost victima unei agresiuni.

Împrejurarea că persoana vătămată a fost victima unei agresiuni este confirmată şi de către martorii S________Ş_________ şi părinţii victimei care au observat la data de 17 11 2009 că aceasta prezenta echimoze la nivelul feţei. Martorul B________M_________confirmă la rândul său că în noaptea de 15/16 11 2009 persoana vătămată a fost adusă în camera unde se afla acesta fiind întinsă pe o bancă, îi curgea sânge din nas şi acuza dureri costale şi lombare, starea sa înrăutăţindu-se de la un minut la altul , astfel încât martorul a fost nevoit să alerteze agenţii de poliţie.

Apărările formulate de către inculpatul C_________ în sensul că pierderea rinichiului de către victimă s-ar datora unei culpe medicale sunt vădit nefondate şi urmează a fi înlăturate pentru argumentele expuse în alineatele precedente cu ocazia examinării apelului formulat de inculpatul M________ H_________.

Faţă de motivele ce preced, Curtea apreciază, la fel ca şi în situaţia inculpatului M________ H_________, că în cauză nu există motive suficiente şi relevante care să atragă incidenţa cazului de achitare prev. de art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., apelul inculpatului C_________ S___________ urmând a fi respins ca nefondat.

Vizând apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria D_____.

Referitor la critica adusă schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii C________ A_________ şi M________ H_________ din infracţiunile de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 1 şi 5 C.pen. din 1969 şi cercetare abuzivă prev. de art. 266 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen. din 1969 şi art. 5 C.pen. în infracţiunea de purtare abuzivă prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 şi 5 C.pen.din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., Curtea o apreciază ca vădit neîntemeiată, instanţa fondului argumentând în mod detaliat că actele de manieră penală săvârşite de către inculpaţi realizează conţinutul constitutiv al unei singure infracţiuni şi anume cea de purtare abuzivă prev. şi ped. de art. 250 alin. 1 şi 5 C.pen.din 1969.

În acest sens, făcându-se trimitere la probatoriul din dosar (declaraţii persoană vătămată, declaraţii inculpaţi şi declaraţiile martorului P________G_________) rezultă că inculpaţii M________ H_________ şi C________ A_________ nu au procedat în mod efectiv la audierea persoanei vătămate, aceasta realizându-se de martorul P________G_________, situaţie în care comportamentul de manieră penală al inculpaţilor nu poate fi circumscris normei de incriminare prevăzută de art. 266 alin. 2 C.pen. din 1969 vizând cercetarea abuzivă.

În ce priveşte critica vizând regimul sancţionator excesiv de blând aplicat inculpaţilor C________ A_________ şi M________ H_________ Curtea o apreciază întemeiată în limitele ce urmează a fi expuse mai jos:

Instanţa fondului a stabilit că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este C.pen. din 1969 întrucât, deşi prevede un regim sancţionator mai drastic, în ceea ce priveşte modalitatea de executare, prin aplicarea disp. art. 81 C.pen. poate crea o situaţie mai uşoară pentru inculpaţi.

Acuzarea susţine în prezenta cale de atac că legea penală mai favorabilă este C.penal în vigoare întrucât limitele de pedeapsă sunt mai reduse decât cele prevăzute de C.pen. anterior. În ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi se susţine necesitatea executării acestora în regim de detenţie, având în vedere considerente ce ţin atât de gravitatea sporită a faptei cât şi de conduita procesuală a inculpaţilor.

În acest sens, subliniind pericolul social concret semnificativ al infracţiunii săvârşite precum şi atitudinea procesuală inadecvată a celor doi inculpaţi parchetul arată că scopul sancţiunilor penale aplicate nu poate fi atins fără ca acestea să fie executate efectiv.

Evaluând ansamblul criteriilor generale de individualizare statuate de art. 74 C.pen. Curtea apreciază la rândul său că în cauză acordarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei nu oferă garanţii suficiente în ce priveşte valorizarea deplină a funcţiilor de intransigenţă , exemplaritate şi fermitate a sancţiunii penale.

În contextul factual generat de actele dosarului Curtea consideră ca insuficiente argumentele expuse de către prima instanţă potrivit cărora scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea disp. art. 81 C.pen.

Curtea nu împărtăşeşte nici opiniile expuse de către acuzare, în sensul că în cauză s-ar impune executarea pedepselor aplicate în regim privativ de libertate întrucât acest regim îşi dovedeşte eficienţa atâta timp cât pedeapsa este aplicată imediat, ori în dată de la momentul săvârşirii faptelor (15/16 noiembrie 2009) până la soluţionarea definitivă a procesului au trecut 7 ani, perioadă în care inculpaţii au fost nevoiţi să facă faţă procedurilor penale declanşate împotriva lor şi să suporte o stare permanentă de incertitudine.

Fără a nega sau minimaliza consecinţele grave produse prin acţiunile de manieră penală ale inculpaţilor Curtea consideră că la un interval de 7 ani de la săvârşirea infracţiunilor, perioadă în care inculpaţii nu au reiterat un comportament infracţional, supunerea acestora unui regim privativ de libertate este lipsită de eficienţă.

Curtea apreciază însă că supunerea inculpaţilor unui control permanent prin aplicarea disp. art. 86/1 C.pen. din 1969 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de câte 6 ani reprezintă în situaţia dată o sancţiune proporţională şi adecvată.

În acest sens, Curtea constată că în cauză sunt satisfăcute exigenţele art. 86/1 C.pen. şi că raportat la persoana inculpaţilor, la comportamentul lor după comiterea faptelor , pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceştia şi, chiar fără executarea pedepselor inculpaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni.

Faţă de argumentele ce preced, Curtea constată că hotărârea atacată se impune a fi reformată în ce priveşte modalitatea de e executare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, pedepse ce urmează a fi suspendate sub supraveghere potrivit disp. art.86/1 c.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 c.pen. pe durata unui termen de încercare de 6 ani potrivit disp. art. 86/2 C.pen. din 1969.

Referitor la critica adusă de parchet sub aspectul stabilirii solidarităţii răspunderii civile a inculpaţilor şi a persoanei responsabile civilmente IGP-IPJ H_________ Curtea arată că acuzarea nu a mai susţinut acest motiv de apel, apreciind ca şi corectă modalitatea de rezolvare a acţiunii civile a cauzei de către jurisdicţia inferioară.

Curtea reţine la rândul său că instanţa fondului, raliindu-se jurisprudenţei constante în materie, a stabilit în mod corect că IPJ H_________ este ţinută să răspundă în solidar cu inculpaţii pentru repararea daunelor produse de aceştia în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în virtutea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, conform disp. art. 1000 alin. 3 C.civ. anterior.

Precizăm că în cauză nu sunt incidente disp. art. 1373 alin. 3 C.civ în vigoare, text de lege invocat în apărare de către partea responsabile civilmente şi reiterat de către aceasta în motivele de apel depuse la fila 9 din dosar, completările ulterioare ataşate la fila 20.

Se susţine de către IPJ H_________ că cei doi inculpaţi şi-au depăşit atribuţiile de serviciu din proprie iniţiativă , aspect neputând fi prevăzut sau cunoscut în vreun fel de către această instituţie, sens în care în cauză este aplicabilă doar răspunderea pentru fapta proprie şi nu cea pentru fapta altuia.

Apărările părţii responsabile civilmente urmează a fi înlăturate întrucât exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu s-au realizat în timpul programului de lucru a celor doi agenţi de poliţie şi în incinta sediului poliţiei municipiului D_____.

Aceste aspecte nu pot duce la o concluzie pertinentă în sensul că instituţia nu poate fi ţinută să răspundă solidar cu inculpaţii la repararea daunelor produse de către aceştia în exercitarea atribuţiilor de serviciu în virtutea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului conform disp. art. 1000 alin. 3 C.civ anterior, în vigoare la data săvârşirii faptelor.

Faţă de aceste argumente, criticile aduse de parte responsabile civilmente sunt vădit nefondate.

Referitor la apelul declarat de către partea civilă P________ I_________ Curtea reţine următoarele:

Vizând aspectele de netemeinicie a pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare a acestora instanţa de apel a analizat hotărârea atacată în alineatele precedente, redând mai sus argumentele pentru care apreciază că în cauză nu se impune o agravare atât de drastică a răspunderii penale a inculpaţilor, fiind suficientă aplicarea dispoziţiilor art. 86/1 C.pen. din 1969 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În ce priveşte cuantumul daunelor morale stabilite de către instanţa de fond, în opinia Curţii acestea sunt insuficiente pentru repararea prejudiciului de natură nepatrimonială cauzat prin infracţiune şi nu reprezintă o satisfacţie echitabilă acordată victimei.

În acest sens, ansamblul actelor medicale de la dosar coroborate cu înscrisurile depuse de către partea civilă în apel (certificat de încadrare în grad de handicap permanent) demonstrează că pierderea suferită de către victimă este ireversibilă, astfel încât în cauză nu poate fi restabilit echilibrul existent anterior săvârşirii infracţiunii.

Vârsta părţii civile, privaţiunile la care aceasta a fost supusă, disconfortul creat de procedurile medicale urmate precum şi restrângerea posibilităţilor de viaţă socială şi familială, justifică acordarea unor daune morale într-un cuantum mai ridicat, de 225.000 lei.

Referitor la critica adusă cuantumului cheltuielilor judiciare acordate parţii civile pe parcursul procedurilor în faţa instanţei de fond, Curtea constată că aceasta este întemeiată, jurisdicţia inferioară stabilindu-l în mod nejustificat la suma de 2 000 de lei, în condiţiile în care chitanţele depuse la dosarul cauzei, aferente onorariului plătit de către parte apărătorului ales însumează 4 000 de lei.

Faţă de argumentele ce preced:

I.În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen Curtea va admite apelul apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria D_____ şi partea civilă P________ I_________ împotriva sentinţei penale nr.1142/13.10.2015 pronunţată de Judecătoria D_____ în dosar penal nr.XXXXXXXXXX, va desfiinţa sentinţa penală atacată în ce priveşte:

– modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor M________ H_________ şi C________ A_________

– cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părţii civile P________ I_________

– cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părţii civile P________ I_________ în faţa instanţei de fond

şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

  1. În baza art. 86/1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor M________ H_________ şi C________ A_________ pe durata unor termene de încercare de 6 ani, potrivit dispoziţiilor art. 86/2 C.pen.

Va atrage atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor prevăzute de art. 86/4 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.

În baza art. 71 al.5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor principale.

În baza art. 86/3 C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 C.pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii M________ H_________ şi C________ A_________ vor trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

– să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul H_________, la datele fixate de către acesta

– să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea

– să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă

– să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

  1. Va majora de la 200.000 lei la 225.000 lei daunele morale stabilite în favoarea părţii civile P________ I_________.

III. Va majora cheltuielile judiciare acordate părţii civile P________ I_________ de la 2000 lei la 4000 lei.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M________ H_________ şi C________ A_________ şi partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie al Judeţului H_________ împotriva aceleiaşi sentinţe penale, cu consecinţa obligării lor la cheltuieli judiciare către stat potrivit disp. art. 275 alin. 2 C.pr..pen.

În baza art. 276 C.pr.pen. va obliga pe inculpaţi M________ H_________ şi C________ A_________ şi pe partea responsabilă civilmente să plătească părţii civile P________ I_________ suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, justificată cu chitanţa de la dosar.

Pentru aceste motive,

În numele legii

D E C I D E:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria D_____ şi partea civilă P________ I_________ împotriva sentinţei penale nr.1142/13.10.2015 pronunţată de Judecătoria D_____ în dosar penal nr.XXXXXXXXXX.

Desfiinţează sentinţa penală atacată în ce priveşte:

– modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor M________ H_________ şi C________ A_________

– cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părţii civile P________ I_________

– cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părţii civile P________ I_________ în faţa instanţei de fond

Procedând la o nouă judecată în aceste limite:

În baza art. 86/1 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor M________ H_________ şi C________ A_________ pe durata unor termene de încercare de 6 ani, potrivit dispoziţiilor art. 86/2 C.pen.

Atrage atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor prevăzute de art. 86/4 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.

În baza art. 71 al.5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor.

În baza art. 86/3 C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 C.pen. ,pe durata termenului de încercare inculpaţii M________ H_________ şi C________ A_________ trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

– să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul H_________, la datele fixate de către acesta

– să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea

– să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă

– să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Majorează de la 200.000 lei la 225.000 lei daunele morale stabilite în favoarea părţii civile P________ I_________.

III. Majorează cheltuielile judiciare acordate părţii civile P________ I_________ de la 2000 lei la 4000 lei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii: M________ H_________ şi C________ A_________ şi partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie al Judeţului H_________ împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 al.2 C.pr.pen. obligă pe inculpaţi şi pe partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 276 C.pr.pen. obligă pe inculpaţi şi pe partea responsabilă civilmente să plătească părţii civile P________ I_________ suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art.275 al.6 C.pr.pen. onorariile apărătorilor din oficiu în cotă procentuală, în cuantum de câte 90 lei pentru fiecare inculpat, vor fi plătite din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 13.10.2016.

NOTĂ:

Precizăm că Judecătoria Deva, ca primă instanță, soluționând latura civilă, a obligat inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente IPJ HUNEDOARA la plata sumei de 200.000 LEI cu titlu de daune morale[1].


[1] A se vedea, sentința penală nr. 1142 din 13.10.2015 a Judecătoriei Deva – Secţia penală (rolii.ro).


Avocat Andrei Pap
PAP | law office


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.