Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte MIRON și alții. Condamnare pentru trafic de celule umane, lipsă ascultare nemijlocit martori și posibila interpretare excesiv de largă (printre altele)
11.03.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Valeria Bălănel

Valeria Bălănel

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a patra, CEDO
Cerera nr. 19565/15

Yair Miron și alții împotriva României
introdusă la 20 aprilie 2015 și comunicată la 5 februarie 2019

1. Obiectul cererii (precum este redat de CEDO și tradus de noi)

Cererea are ca obiect procedurile penale inițiate de autoritățile naționale împotriva reclamanților.

Procedura s-a încheiat cu hotărârea definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 21 octombrie 2014 de condamnare a reclamanților, fie pentru trafic de celule de origine umană și de organizarea a unui grup criminal cu scopul de a trafica celule de origine umană, fie de complicitate la infracțiunile sus menționate.

Reclamanții pretind, în temeiul articolului 6 din Convenție, că procedurile au fost nedrepte deoarece:
(i) nu au fost informați detaliat despre faptele specifice care constituiau infracțiunile penale de care fiecare dintre ei a fost acuzat și despre perioada specifică de timp în care au fost comise;
(ii) instanțele naționale nu au motivat hotărârile, întrucât nu au examinat argumentele invocate de reclamanți, pe de o parte, în ceea ce privește lipsa unor informații detaliate privind acuzațiile aduse împotriva fiecăruia dintre ei și, pe de altă parte, în ceea ce privește absența unor dispoziții de drept intern care să incrimineze faptele pentru care au fost condamnați;
(iii) niciuna dintre instanțele judecătorești nu a ascultat martorii pe a căror mărturii s-a întemeiat condamnarea;
(iv) a fost încălcat principiul nemijlocirii, întrucât niciunul dintre membrii completelor de judecători din cadrul celor trei instanțe naționale care au pronunțat sentința de condamnare și verdictul în cazul lor nu au ascultat direct reclamanții și martorii care au depus mărturie în instanță.

Reclamanții pretind, în temeiul articolului 7 din Convenție, că au fost condamnați pentru fapte care nu constituiau o infracțiune conform dreptului național la momentul săvârșirii și condamnările lor au fost rezultatul unei interpretări excesiv de largi a dispozițiilor relevante din legislația penală.

2. Întrebări adresate părților

1. Au avut reclamanții parte de un proces echitabil în ceea ce privește acuzațiile penale aduse împotriva acestora în conformitate cu articolul 6 §§ 1 și 3 (a) și (d) din Convenție, în măsura în care (i) reclamanții nu au fost informați în detaliu cu privire la acuzațiile aduse împotriva lor, (ii) instanțele naționale nu au motivat hotărârile judecătorești, (iii) niciuna dintre instanțele judecătorești nu a ascultat martorii pe a căror mărturii s-a întemeiat condamnarea și (iv) a fost încălcat principiul nemijlocirii în legătură cu reclamanții și martorii care au depus mărturie în instanță (a se vedea, spre exemplu, Schatschaschwili împotriva Germaniei [GC], nr. 9154/10, § 101, CEDO 2015)?

2. Au fost condamnați reclamanții pentru fapte care constituiau o infracțiune conform legislației naționale în momentul comiterii acestora? În special, au fost condamnările lor rezultatul unei interpretări excesive a dispozițiilor legislației penale relevante, încălcând articolul 7 al Convenției (a se vedea, de exemplu, Vasiliauskas împotriva Lituaniei [GC], nr. 35343/05, § 154, CEDO 2015)?

3. Jurisprudența CEDO incidentă invocată de chiar CEDO

3.1. Schatschaschwili împotriva Germaniei [MC], nr. 9154/10, §101 (pe HUDOC există disponibil în limba română doar un rezumat realizat de IER – deși e totuși o hotărâre a Marii Camere și deși în ierarhia normativă drepturile fundamentale precum sunt interpretate în jurisprudența CEDO sunt superioare, de principiu, tuturor celorlalte norme ce tot există în limba română)

101. Lorsqu’elle examine un grief tiré de l’article 6 § 1, la Cour doit essentiellement déterminer si la procédure pénale a globalement revêtu un caractère équitable (voir, entre autres, Taxquet c. Belgique [GC], no 926/05, § 84, CEDH 2010, et autres références). Pour ce faire, elle envisage la procédure dans son ensemble, y compris la manière dont les éléments de preuve ont été recueillis, et vérifie le respect non seulement des droits de la défense mais aussi de l’intérêt du public et des victimes à ce que les auteurs de l’infraction soient dûment poursuivis (Gäfgen c. Allemagne [GC], no 22978/05, §§ 163 et 175, CEDH 2010), ainsi que, si nécessaire, des droits des témoins (Al-Khawaja et Tahery, précité, § 118, et autres références, et Hümmer, précité, § 37).

3.2. Vasiliauskas împotriva Lituaniei [GC], nr. 35343/05, §154 (pe HUDOC există disponibil în limba română doar un rezumat realizat de IER – deși e totuși o hotărâre a Marii Camere și deși în ierarhia normativă drepturile fundamentale precum sunt interpretate în jurisprudența CEDO sunt superioare, de principiu, tuturor celorlalte norme)

154. L’article 7 ne se borne donc pas à prohiber l’application rétroactive du droit pénal au désavantage de l’accusé : il consacre aussi, d’une manière plus générale, le principe de la légalité des délits et des peines (nullum crimen, nulla poena sine lege) et celui qui commande de ne pas appliquer la loi pénale de manière extensive au détriment de l’accusé, notamment par analogie. Il en résulte qu’une infraction doit être clairement définie par le droit, qu’il soit national ou international. Cette condition se trouve remplie lorsque le justiciable peut savoir, à partir du libellé de la disposition pertinente et, au besoin, à l’aide de son interprétation par les tribunaux et d’un avis juridique éclairé, quels actes et omissions engagent sa responsabilité pénale. À cet égard, la Cour a indiqué que la notion de « droit » (« law ») utilisée à l’article 7 correspond à celle de « loi » qui figure dans d’autres articles de la Convention ; elle englobe le droit écrit comme non écrit et implique des conditions qualitatives, entre autres celles de l’accessibilité et de la prévisibilité (Korbely c. Hongrie [GC], no 9174/02, § 70, CEDH 2008, Kononov, précité, §§ 185 et 196, et Del Río Prada, précité, § 91).

Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate