ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Regimul probelor din materia ordinului de protecție provizoriu va urma întotdeauna regimul probelor din materie civilă

14.03.2019 | Diana-Iulia OLAC
Diana-Iulia Olac

Diana-Iulia Olac

Intregul regim al probelor din materia ordinului de protectie provizoriu se supune unor prevederi sui generis detaliate in legea speciala.

Aceste prevederi pot fi completate, in opinia mea, doar cu prevederile legii procedurale civile, iar nu cu cele ale legii procedurale penale.

Pe scurt, in procesul civil, principiul fundamental al administrarii probelor este principiul nemijlocirii: cu anumite exceptii, instanta are obligatia sa cerceteze direct toate elementele care intereseaza pentru dezlegarea pricinii, iar administrarea probelor se face in fata instantei de judecata.

In esenta, niciuna dintre exceptiile clasice de la acest principiu (stramutarea, declinarea de competenta, comisia rogatorie, administrarea probelor de catre avocati, de exemplu) nu ofera o valoare probatorie dovezilor stranse de politistul care emite ordinul de protectie provizoriu in aplicarea art. 22 ind 2 al legii speciale. Dar acest lucru nu reprezinta vreun obstacol pentru aplicarea in completare a dispozitiilor procedurale civile; principiul nemijlocirii din materie civila doar obliga ca probele stranse de catre politist sa fie administrate mai tarziu in fata instantei civile pentru a avea eficienta juridica.

Si in procesul penal functioneaza principiul nemijlocirii, dar cu un alt continut; acesta are mai multe limitari si exceptii prin comparatie cu procesul civil. De exemplu, in procedura simplificata a recunosterii vinovatiei sau in cazul in care probele administrate in faza de urmarire penala nu sunt contestate, instanta de judecata nu va administra nemijlocit probele in cauza.

In materia ordinului de protectie provizoriu, completarea dispozitiilor legii speciale cu dispozitiile procedurale fie civile fie penale este complicata de imprejurarea ca ordinul de protectie emis de politist se confirma de catre un procuror. In procedura civila nu exista niciun mecanism procedural pe baza caruia procurorul sa poata evalua utilitatea si legalitatea probelor stranse de politist, astfel incat, in aceasta faza, el va fi teoretic obligat sa aplice dispozitiile procedurale penale.

Spuneam ca el va evalua legalitatea si utilitatea probei in functie de, teoretic, procedura penala.

Insa, un element de fapt reprezinta o proba in procedura penala doar atunci cand este administrata in procesul penal, adica in cadrul acelei proceduri care are drept scop constatarea faptelor care constituie infractiuni si tragarea la raspundere a persoanei care a savarsit infractiunea. Mai mult, obiectul probei in procesul penal este existenta unei infractiuni si savarsirea ei de catre inculpat. Or, in materia ordinului de protectie provizoriu, ceea ce se desfasoara nu este un proces penal; este posibil ca faptele agresorului sa constituie o infractiune, dar acest lucru nu este presupus, nu avem prin ipoteza infractiuni sau inculpati in cazul unui ordin de protectie; procedura penala se refera la o cu totul alta ipoteza decat cea a unui ordin de protectie.

Pe de alta parte, vazand disp. art. 1 alin. (1) C. Pr. Penala, este foarte deslusit faptul ca procurorul nu poate uzita nici procedura penala in afara cadrului existentei unui dosar penal.

Astfel incat, rolul procurorului se restrange la unul sui generis din punct de vedere al procedurii, un rol mai mult administrativ, in care acesta pentru a nu excede normei legale va putea sa verifice formalitatea actelor si masurilor luate de politist.

Dupa confirmare, procurorul va inainta o cerere de emitere a unui ordin de protectie obisnuit catre o instanta civila; similar, contestarea unui ordin de protectie provizoriu se judecata tot de catre o instanta civila. Procedura este aceea in care procurorul inainteaza ordinul de protectie provizoriu, insotit de documentele care au stat la baza emiterii si confirmarii ordinului. Or, in aceasta faza, instanta civila nu poate face decat aplicarea procedurii civile.

Din aceasta concluzie, rezulta cel putin urmatoarele doua efecte:

– mai intai, probele stranse de politist in aplicarea art. 22 ind 2 al Legii 217 vor fi evaluate in functie de dispozitiile legii procedurale civile, iar o astfel de chestiune nu poate fi realizata decat de o instanta civila.
– in secundar, procurorul caruia i se solicita confirmarea unui ordin de protectie nu are niciun mecanism procedural prin care sa evalueze probele si, deci, sa stabileasca indeplinirea conditiei de fond ale unei astfel de masuri, si anume existenta riscului iminent. Se intampla astfel pentru ca procurorul nu poate aplica asemenea unui judecator civil dispozitiile procedurale civile pentru a evalua respectivele probe. Singura chestiune pe care procurorul o poate evalua este daca, la emiterea ordinului de protectie provizoriu, politistul emitent a respectat dispozitiile de forma prevazute de legea 217 si nimic mai mult.

Asadar, in opinia mea, regimul probelor din aceasta materie va urma intotdeauna regimul probelor din materie civila, cu precizarea ca, inclusiv in situatia in care faptele de violenta constituie infractiune si suntem in situatia unui proces penal, procesul penal respectiv este separat din punct de vedere procedural de procesul in baza caruia se stabileste necesitatea emiterii unui ordin de protectie provizoriu.

Declaratia unei persoane prevazuta de art. 22 ind 2 alin. (2) lit. c) a Legii 217 reprezinta un mijloc de proba 100% sui generis. Am vazut deja ca normele procedurale penale sunt inaplicabile, iar normele procedurale civile nu contin nicio prevedere pentru un astfel de mijloc probator.

Prin urmare, din punct de vedere al modalitatii de consemnare a declaratiei, politistul este obligat sa foloseasca exclusiv metodologia legii speciale, si anume prevederile Ordinului 146/2018 al Ministerului Afacerilor Interne. In concret, politistul va completa formularul standardizat din anexa Ordinului.

Mai tarziu si pentru respectarea principiului nemijlocirii, instanta de judecata investita cu emiterea unui ordin de protectie obisnuit sau cu ocazia contestarii ordinului provizoriu, ar trebui sa adreseze victimei un interogatoriu spontan, ex oficii, care sa cuprinda aceleasi intrebari ca si formularul completat de politist. In lipsa unei astfel de chestiuni, declaratia victimei consemnata exclusiv prin intermediul formularului nu poate sa aiba valoare probatorie pentru instanta.

Fotografiile si inregistrarile sunt mijloace materiale de proba, prin ipoteza stranse de catre politist cu respectarea art. 22 ind 2 al Legii 217, care pot fi sau nu incuviintate de catre instanta de judecata.

Art. 341 C. Pr. Civ. vorbeste despre obtinerea acestor probe cu respectarea legii si a bunelor moravuri, chestiune care in practica judiciara a primit interpretari foarte variate: de la respingerea probelor unde nu exista consimtamantul persoanei inregistrate si pana la admiterea oricarei astfel de probe.

In materia ordinului de protectie provizoriu, aceste prevederi nu sunt alterate si raman aplicabile, concluzie desprinsa prin modul in care este formulat art. 22 ind 2 alin. (1) lit. d) a Legii, si anume: „inregistrari video sau audio ori fotografii, indiferent de provenienta acestora”. „Provenienta” se refera la „cine” a realizat mijlocul de proba, in timp ce „bune moravuri” sau „respectarea legii” se refera la „cum” a fost realizat mijlocul de proba.

Altfel spus, in forma actuala a legii, se pot administra astfel de probe chiar daca ele provin direct de la politist sau daca au fost realizate de vreuna din partile implicate ori provin din oricare alta sursa, insa criteriul de legalitate al art. 341 C. Pr. Civ. nu pare a fi in niciun fel cenzurat.

Daca a fost intentia legiuitorului de a limita criteriul de legalitate al art. 341 C. Pr. Civ., aceasta chestiune ar fi trebuit in mod direct adresata.

In orice caz, pentru a avea eficienta juridica, aceste probe trebuie sa fie administrate nemijlocit de catre instanta civila in cadrul cercetarii judecatoresti.

Av. Diana Olac
Partner OLAC BECHEANU

* Opinie sustinuta in cadrul dezbaterii ”Ordinul de protecție provizoriu, editia 258, organizata de Societatea de Stiinte Juridice (SSJ)


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.