BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
Print Friendly, PDF & Email

Tribunalul Iași. Contestație la executarea silită a unei creanțe calculată cu ignorarea unei hotărâri judecătorești anterioară, favorabilă debitorului. Daune morale de 5000 EUR

22.03.2019 | Andrei PAP
Abonare newsletter
Andrei Pap

Andrei Pap

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 643/2016

Ședința publică de la 05 Mai 2016

Completul compus din:

Președinte G_______ F____

Judecător E____ P____

Grefier M_____ B_____

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe apelant Ș________ E____, apelant Ș________ M_____ și pe intimat _______________, intimat _______________ – PRIN AGENȚI A M______ , având ca obiect contestație la executare obligații de a face, acordare daune morale

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că

Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 20.04.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință dina cea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 05.05.2016, când:

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1919/11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a luat act că prin încheierea din data de 16 decembrie 2013 ( pronunțată în ședință publică) s-a dispus conexarea dosarului înregistrat sub numărul xxxxx/245/2013, pe rolul Judecătoriei Iași, având ca obiect acordarea de daune morale, daune moratorii, obligații de a face, la prezenta cauză.

În dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX: s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii Ș________ E____ și Ș________ M_____ în contradictoriu cu intimata S.C. BANCPOST S.A. S -a stabilit onorariu definitiv expert financiar bancar desemnat A_____ M_______, la suma de 1300 lei, sumă care a fost constată achitată parțial de contestatori, prin chitanța nr. xxxxxxx/1 din 20.08.2014; au fost obligați contestatorii în solidar, la plata diferenței de onorariu către expert, în valoare de 400 lei .

De asemenea, a fost a nulată în parte încheierea de încuviințare a executării silite, precum și toate actele de executare subsecvente acesteia, întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 223/2013 B__ M______, constatându-se că în baza raportului de expertiză debitul datorat este în valoare de xxxxx,64 euro, dobânzile percepute în temeiul art. 4.1. contract sunt în valoare de 8279 euro, iar comisioanele 4988,61 euro (toate sumele individualizate fiind calculate la momentul întocmirii raportului- 18.11.2014), la acestea adăugându-se dobânda contractuală penalizatoare, datorată de la data declarării scadenței anticipate ( 4.12.2009), calculată în acord cu art. 4.2. din contractul de credit nr . 244Cxxxxxxxxxxxx/30.07.2008.

S-a luat act că cei doi contestatori nu au solicitat acordarea taxei de timbru cu titlul de cheltuieli de judecată și a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor de executare generate de achitarea onorariului de avocat în cadrul acțiunii deduse judecății.

Intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert, în valoare de 1300 lei, în favoarea contestatorilor. S-a luat, totodată act că intimata nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În dosarul nr. xxxxx/245/2013 (cauză conexată la prezentul dosar): a fost admisă în parte cererea de acordare a daunelor morale, formulată de reclamanții Ș________ E____ și Ș________ M_____ în contradictoriu cu pârâta S.C. BANCPOST S.A; a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1000 euro cu titlul de daune morale; au fost respinse ca neîntemeiate solicitările: de acordare a daunelor moratorii, de ștergere din baza de riscuri (debite a băncii) , precum și de emitere a unui nou grafic de rambursare precum și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamanți. S-a luat act că pârâta nu a solicitat în cadrul acțiunii acordarea de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond, a reținut că :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8.04.2013, contestatorul Ș________ E____, în contradictoriu cu intimata S.C. BANCPOST S.A., a solicitat instanței admiterea contestației la executare formulate, anularea tuturor actelor de executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare. S-a solicitat de asemenea și anularea încheierii pronunțate în camera de consiliu cu privire la încuviințarea executării silite.

În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 29.03.2013 , Judecătoria Iași a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de B__ M______. Contractul de credit bancar 244CSIxxxxxxxxxx, încheiat de contestator și intimată a fost modificat prin sentința comercială nr. 1454/______________ pronunțată de Tribunalul Iași, devenită definitivă prin Decizia 8 din 25.01.2010 a Curții de Apel și irevocabilă prin decizia ÎCCJ 688/16.02.2011 , toate acestea fiind pronunțate în dosarul XXXXXXXXXXXX. În ciuda solicitărilor contestatorului de punere în aplicare a sentinței, banca a refuzat, inclusiv solicitarea de elaborare a unui nou grafic de rambursare care să reflecte modificările suferite de contract în urma sentinței pronunțate de Tribunal.

Astfel, a susținut contestatorul, creanța cu privire la care s-a inițiat executarea silită nu este certă, lichidă și exigibilă, două instanțe pronunțându-se anterior cu privire la lipsa caracterului cert al creanței (sentințele pronunțate în dosarele XXXXXXXXXXXXX și xxxxx/245/2011).

La data de 8 iulie 2013, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii. S-a invocat excepția tardivității contestației, iar cu privire la fond s-a solicitat reținerea următoarelor argumente: la data de 5.12. 2009 , banca a procedat la declararea scadenței anticipate a debitului, fiind declanșată procedura executării silite prin poprire. Sumele restante calculate au fost de xxxxx,80 lei. dosarul de executare a fost preluat, de la executorul bancar de executorul judecătoresc B__ M______, însă nu au fost recuperate sumele restante. Astfel, sumele restante de la data acordării împrumutului 30.07.2008, până în prezent – 4.07.2013 sunt în valoare de xxxxx,51 lei ( conform tabelului anexat la fila 85 verso dosar). Intimata a susținut că, în ceea ce privește soluția pronunțată de tribunal la 7.10.2009, până la declararea scadenței anticipate a debitului 4.12.2009 nu au fost operate modificări ale costurilor creditului, astfel încât nu a fost necesară implementarea sentinței. A mai susținut intimata că suma pretinsă constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă.

La primul termen de judecată 25 septembrie 2013, instanța pus în discuție și a respins excepția tardivității cererii, solicitând intimatei precizări cu privire la calculul sumei de xxxxx,58 euro pentru care a declanșat executarea silită în dosarul 223/2013 și să indice raportul dintre această sumă și cea de xxxxx euro pentru care s-a declanșat executarea silită în dosarul de executare anterior 1929/2012, aflat pe rolul aceluiași B__ M______.

La data de 10.12.2013, intimata a depus la dosar precizările solicitate, indicând expres modalitatea de calcul a sumei de xxxxx,58 euro ( fila 100) precum și faptul că nu s-a refăcut calculul care a stabilit suma de xxxxx euro, dobânda nu a fost variată, astfel încât art. 4.3 nu și-a produs efectele, dobânda penalizatoare a variat ca urmare a modificărilor aduse de OUG 50/2010 și nu _______________________. 4.3.; acest din urmă cost a variat conform prevederilor din OUG 50/2010 în funcție de indicele EURIBOR.

Prin încheierea din data de 8.01.2014, s-a luat act de conexarea dosarului xxxxx/245/2013.

În cadrul acestei acțiuni, reclamanții Ș________ E____ și Ș________ M_____, au solicitat în contradictoriu cu același pârât obligarea acestuia din urmă la plata de daune morale pentru neexecutarea sentinței _________________ daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor până la punerea în executare expresă a acestei sentințe și acordarea unei sume de 5000 euro cu titlul de daune morale, cu plata corespunzătoare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că între părți a fost negociat și semnat un contract de credit ; dobânda din contract a fost una fixă pentru primele 90 zile , de 8,95 %, stipulându-se că banca va aplica o dobândă variabilă, ulterior acestei perioade, pentru creditele de nevoi personale în euro, în vigoare la acel moment. Deși s-a solicitat de nenumărate ori punerea în executare a sentinței obținute în ceea ce privește clauzele abuzive acest lucru nu a fost remediat de bancă, aceasta din urmă declarând deopotrivă creditul scadent anticipat și la două executări silite anulate. Susțin reclamanții că au fost supuși la o ________ traume psihice cauzate de hărțuirea reprezentanților care dau dovadă de rea credință, la care se adaugă și teama provocată de notificările emise frecvent de bancă, fără a ține cont de modificarea contractului de credit ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor contractului. Mai mult, comportamentul culpabil al pârâtei a determinat înscrierea reclamantului în biroul de credite ca fiind un client rău platnic și în centrala de riscuri bancare, având pe viitor consecințe negative asupra posibilității de a mai accesa pe viitor u n credit.

Reclamanții au apreciat că atitudinea intimatei constituie o permanentă obstrucție, sfidând legea,cinstea, onoarea, demnitatea și viața privată a reclamanților.

În drept,au fost invocate prevederile art. 252-253 Cod civil, art. 1516 și 1527 C .civ.

La data de 23 octombrie 2013, pârâta Bancpost a formulat și depus întâmpinare în dosarul conexat, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii în care au fost reiterate argumentele din cuprinsul contestației și au fost adăugate următoarele aspecte: au fost oferite reclamanților mai multe variante privind derularea în continuare a contractului de credit, după majorarea dobânzii: reeșalonarea soldului prin extinderea perioadei de plată până la 10 ani cu respectarea limitei maxime de vârstă admise, modificarea datei scadente fără comision până la data de 30 iunie 2009, rambursarea integrală a soldului prin refinanțare sau surse proprii, beneficiind de un comision de rambursare anticipată ,până la data de 30 iunie 2009. reieterează banca susținerile referitoare la neaplicarea art. 4.3 din contract de la momentul pronunțării sentinței în primă instanță până la momentul declarării scadenței anticipate. Mai arată pârâta că și-a îndeplinit obligațiile de plată a sumelor la care a fost obligată prin hotărârile judecătorești ( cheltuieli de judecată). În drept, au fost indicate prevederile art. 205 C.civ.

La data de 5.02.2014, instanța a pus în vedere contestatorilor să precizeze în concret obiectul pretențiilor din dosarul conexat.

La data de 12.02.2014, ( fila 112 dosar) au fost depuse următoarele precizări: obligarea pârâtei la eliminarea din contract a clauzei prevăzute de 4.3, la derularea în continuare a contractului prin perceperea dobânzii fixe de 8,95%, la emiterea unui nou grafic de rambursare, la ștergerea din baza de riscuri a contestatorilor, precum și plata sumei de 5000 euro daune morale.

La data de 25.04.2015, instanța a constatat că reclamanții sunt scutiți de la taxa de timbru pentru daune morale , a pus în discuție necesitatea introducerii, în contextul art. 78 NCPC a numitei Ș________ M_____ în calitate de contestator, a luat act de solicitarea expresă a contestatorului și a dispus în consecință. Mai mult, instanța a pus în vedere intimatei să depună precizări exprese cu privire la modul concret de calcul al dobânzii și formula aplicată, temeiul contractual și legal utilizat.

În cadrul ședinței publice din data de 1 august 2014, instanța a pus în discuție și a încuviințat proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză financiar bancară, aptă a stabili în concret mecanismul de calcul al costurilor solicitate de intimată în temeiul contractului de credit din anul 2008.

În dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX:

Analizând motivele de contestație la executare invocate de contestator, observând deopotrivă completarea cadrului procesual prin introducerea în temeiul art. 78 NCPC a coplătitorului Ș________ M_____, în calitate de contestator, instanța a reținut următoarele:

Între contestatorii Ș________ E____ ( în calitate de împrumutat) și Ș________ M_____ ( în calitate de codebitor) și intimata BANCPOST SA s-a încheiat contractul de credit bancar nr. 244CSIxxxxxxxxxx/30.07.2008, care la art. 4.3 prevedea : „Pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și/sau comisioanele bancare. Modificarea dobânzii și/sau a comisioanelor va fi comunicată împrumutatului până cel mai târziu data aplicării…”.

În baza acestui contract a fost începută executarea silită împotriva ambilor soți ( Ș________ E____ și H_____ ( fostul nume ) M_____, ca urmare a cererii adresate B__ M______ de împrumutător, la data de 19.03.2013 ( fila 79 dosar).

Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 29.03.2013, pronunțată în dosarul XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită împotriva contestatorilor din prezenta acțiune, în baza titlului executoriu anterior individualizat. B__ M______ a emi , la data de 4.04.2013 încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul de executare 223/2013 (fila 14 dosar de executare) și primele înștiințări și somații către contestatori, acestea fiind recepționate, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare anexate, la data de 8.04.2013.

Prezenta contestație este promovată în acord cu prevederile art. 714 NCPC ,în interiorul t ermenului legal.

Instanța de fond a reținut prevederile art. 711 NCPC, potrivit cărora: „ Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii

Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.

Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare .”

Instanța a observat că prezenta contestație la executare este subordonată regulilor de procedură din noul cod, cererea creditoarei fiind depusă la biroul executorului judecătoresc în cursul anului 2013, în luna martie, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 25 NCPC, referitoare la aplicarea legii în timp.

Contestatorii indică drept motive de contestație lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței ( prin prisma nerespectării hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea acestora, în materia clauzelor abuzive, dublată de reiterarea executării silite după respingerea anterioară a altor două acțiuni având ca obiect contestație la executare, în care au fost valorificate aceleași motive) , iar pe de altă parte caracterul nelegal al încheierii de încuviințare a executării, motivat de faptul că aceasta a fost pronunțată fără citarea părților, iar instanța nu a avut cunoștință de modificarea contractului prin sentință rămasă irevocabilă.

Instanța a reținut că, într-adevăr, în ceea ce privește contractul invocat de intimată ca titlu executoriu, acesta a mai stat la baza a două executări silite demarate împotriva persoanelor împrumutate, executări silite contestate prin acțiuni în justiție, în dosarele XXXXXXXXXXXXX și xxxxx/245/2011, ambele având ca obiect contestație la executare.

Mai mult, în cursul prezentei proceduri, instanța a solicitat expres lămuriri în privința sumelor cu privire la care s-au efectuat anterior executării silite din anul 2013, alte executări, urmărind identificarea raportului dintre acestea și suma pretinsă în cadrul executării silite în analiză. În acest sens, intimata a subliniat în mod expres, în cadrul precizărilor depuse la data de 10 decembrie 2013 ( fila 100 dosar) că nu s-a refăcut calculul sumelor anterior urmărite în procedura executării silite.

În ceea ce privește sentința nr. xxxxx din data de 6 iulie 2012, pronunțată în dosarul xxxxx/245/2011, instanța de fond a notat faptul că a fost admisă contestația la executare promovată de contestatorul Ș________ E____, împotriva aceleiași intimate, au fost anulate actelor de executare întocmite în dosarele de executare silită 1285/2011- executor bancar P__ A__ M____ și 1929/2012- executor bancar Vijea A____, încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la 02.09.2011 de Judecătoria Iași în dosarul nr. xxxxx/245/2011 și acordate cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului. S-a reținut în esență faptul că :

„Cu privire la suma de xxxxx,8 lei pentru care s-a început executarea, potrivit dispozițiilor art. 379 al. 1 C.proc.civ, nicio umărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Prin sentința comercială nr. 1454/______________, Tribunalul Iași a hotărât, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8/25.01.2010 a Curții de Apel Iași și decizia nr. 688/16.02.2011 a Înalta Curte de Casație și Justiție că art. 4.3 din contract conține o clauză abuzivă și a dispus derularea în continuare a contractului cu eliminarea acestei clauze.

Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în speță, care nu au fost contestate de banca intimată, instanța a reținut că aceasta a uzat de clauza de la art.4.3 în sensul că a aplicat procente variabile de dobândă și nu a ținut cont de sentința 1454/______________. De asemenea suma totală de plată calculată de bancă (de la scadența primei rate și data de 03.08.2011, când a început executarea, este superioară celei stabilite prin expertiză în conformitate cu sentința (a se vedea diferențele exemplificate pentru capital, dobândă și comision între tabele din anexele 1 și 2).

Potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 1 C.proc.civ, nicio umărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, or în speță maniera de stabilire a sumei pentru care a început executarea are la bază cel puțin în parte și este viciată de aplicarea unei clauze al cărei caracter abuziv a fost constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Potrivit art. 6 din legea nr. 193/2000 clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal fie prin intermediul organelor abilitate nu vor produc e efecte asupra consumatorului.

În aceste condiții creanța nu este certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379 și 373 ind.1 alin.4 pct.3, astfel că instanța va admite contestația în sensul anulării actelor de executare și a încheierii de încuviințare a executării silite, intimata păstrând posibilitatea de a reitera cererea de executare în măsura în care procedează la refacerea calculelor și, evident, poate fi reținut un debit”.

S-a observat că împotriva acestei sentințe nu au fost exercitate căile de atac, aceasta fiind în accepțiunea vechiului cod de procedură civilă definitivă și irevocabilă, bucurându-se astfel de putere de lucru judecat.

In esenta, puterea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judeca ta in mod definitiv decat o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur). Lato sensu, efectele lucrului judecat semnifica puterea de lucru judecat (res judicata ), care presupune ca hotararea beneficiaza de o prezumtie irefragabila ca exprima adevarul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (obligativitatea). Astfel, pentru a se invoca obligativitatea unei hotarari judecatoresti irevocabile privind solutionarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii _____________________________________ si problema dedusa judecatii, instanta de judecata fiind tinuta sa pronunte aceeasi solutie, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situatia incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Conform jurisprudentei constante a CEDO, incertitudinea jurisprudentiala este de natura a reduce increderea justitiabililor in justitie si contravine principiului securitatii raporturilor juridice ca element esential al preeminentei dreptului. Notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, cu consecinta generarii incertitudinii jurisprudentiale si a reducerii increderii justitiabililor in sistemul judiciar.

Cercetând dispozitivul și considerentele hotărârii judecătorești pronunțate anterior între părți, se poate observa că titlul executoriu de care s-a prevalat creditoarea intimată a rămas neschimbat în cadrul prezentei contestații la executare; mai mult decât atât, suma pentru care s-a dispus anterior anularea actelor de executare ( individualizată expres în cuprinsul hotărârii judecătorești – respectiv xxxxx Euro) a fost reluată de creditoare, în prezenta executare silită demarată în anul 2013, aspect necontestat de către instituția bancară ( fila 100 dosar).

Astfel, sub aspectul caracterului nelegal al executării silite cu privire la suma calculată de bancă în dosarul de executare din anul 2011, sumă reluată în prezenta executare silită, instanța a reținut puterea de lucru judecat a hotărârii xxxxx din data de 6 iulie 2012, pronunțată în dosarul xxxxx/245/2011, care a reținut „ maniera de stabilire a sumei pentru care a început executarea are la b ază cel puțin în parte și este viciată de aplicarea unei clauze al cărei caracter abuziv a fost constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Potrivit art. 6 din legea nr. 193/2000 clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal fie prin intermediul organelor abilitate nu vor produce efecte asupra consumatorului”. Sentința pronunțată a avut la bază o expertiză financiar contabilă care a subliniat caracterul variabil al dobânzii, caracter ce contravine sentinței obținute de contestator.

Deși intimata subliniază că art. 4.3. din contract nu și-a produs niciodată efectele și că declararea scadenței anticipate a fost realizată la doar 2 luni de la momentul pronunțării hotărârii de constatare clauze abuzive în primă instanță, aceasta nu a reușit să indice în scris, în nici una dintre precizări modul efectiv de calcul al dobânzii curente, percepute pentru fiecare rată de credit în parte, prin forma adecvată și temeiul contractual și legal utilizat. Aceste precizări au fost solicitate de instanță în repetate rânduri în cursul judecății.

Trebuie subliniat că și în prezenta contestație, instanța a procedat la încuviințarea unei expertize financiare, justificat de stabilirea unor alte sume de bani ( superioare celor urmărite anterior) și de neclarificarea aspectelor reprezentate de modul efectiv de calcul al debitului și costurilor subsecvente aferente contractului de credit.

Cercetând concluziile raportului de expertiză, întocmit în cadrul prezentei acțiuni de expert A_____ M_______ ( necontestat în termenul legal acordat de instanță de părți), instanța reține următoarele: obiectivele au fost centrate pe următoarele aspecte – stabilirea dacă intimata a făcut aplicarea clauzei privind revizuirea dobânzii de la scadența primei rate din 2008 până la 01.10.2009, și ulterior până la momentul încuviințării executării silite nr. 2 (după admiterea primei contesta ț ii la 29.03.2013, precum și până la momentul efectuării prezentei expertize); adică să se precizeze dacă instituția bancară a perceput și calculat dobânda în conformitate cu prevederile contractuale fără luarea în considerare a sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul XXXXXXXXXXXX, definitivă prin decizia 8/25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul XXXXXXXXXXXX și irevocabilă prin decizia 688/16.02.2011 sau a luat în considerare dispozitivul prin care s-au constatat clauze abuzive, de la ce dată și în ce mod; stabilirea defalcată a debitului, dobânzilor, penalităților și altor sume datorate de contestatori în temeiul convenției de credit, calculate de intimat, cu indicarea modului de calcul al dobânzii aplicabile pe următoarele segmente: primul segment – scadența primei rate până la 7.10.2009 , al doilea segment – 08.10.xxxxxxxxxxxxx13 (momentul admiterii primei contesta ț ii la executare), al treilea segment – 30.03.2013-prezent.

Expertul a constatat că la data de 30.07.2008 între părți a fost încheiat un contract de credit , fiind acordat contestatorilor un împrumut în valoare de xxxxx euro, pentru un termen de 120 luni. Creditul s-a acordat cu o dobândă de 8,95% pe an, conform art. 4.1. contract valabilă în primele 90 zile, la încetarea perioadei urmând să se aplice dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în euro, în vigoare la acel moment. La art. 4.3 contract a fost prevăzută clauza potrivit căreia pe parcursul derulării contractului, banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și /sau comisioanele bancare. Imediat după primele 90 zile banca a modificat cuantumul dobânzii, de la 8,95% la 10,5%, procedându-se identic pentru comisionul de administrare bancar de la 0,45% la 0,59%. Împrumutații au efectuat plățile aferente, conform graficelor de rambursare începând cu prima rată ( 18.08.2008), până la 18.01.2009, inclusiv, cu unele mici întârzieri pentru care a plătit dobânzi penalizatoare. După pronunțarea sentinței în primă instanță ( de Tribunalul Iași), referitoare la caracterul abuziv al clauzei 4.3 contract, la data de 4.12.2009, banca a declarat creditul scadent anticipat, declanșându-se procedura executării silite.

În ceea ce privește stabilirea modului efectiv în care instituția bancară a respectat dispozițiile sentinței irevocabile, pentru perioada de referință cuprinsă între momentul pronunțării ei și data începerii executării silite, expertul a subliniat că la data de 22.12.2009, ulterior declarării oficiale a scadenței anticipate debitul a fost trecut integral la restanță, împrumutații fiind obligați la plata sumei de xxxxx,79 euro ( valoarea totală a creditului minus plățile efectuate până la acel moment, comisioanele rămase și dobânzile curente), urmând a fi aplicate dobânzi penalizatoare pentru fiecare zi de întârziere în plata creditului rămas.

Expertul a arătat că pe baza documentelor analizate s-a constatat că intimata a procedat la calcularea dobânzii fără luarea în considerare a sentinței din octombrie 2009, aspect ce s-a menținut și după admiterea primei contestații la executare . Mai mult, între părți nu a fost negociat nici un act adițional referitor la anularea clauzei abuzive și nici nu s-a procedat la emiterea unui nou grafic de rambursare.

Referitor la stabilirea debitului și a costurilor suplimentare, expertul a stabilit că la data de 18.11.2014, contestatorii datorează 18.211,83 euro cu titlul de credit principal, xxxxx,38 euro dobândă, 6724,55 euro comisioane, din care a achitat 2225,19 euro debit, 2866,27 euro dobândă și 1736,94 euro comisioane, rămânând de plată la acest moment: xxxxx,64 euro cu titlul de debit neachitat, dobânzile percepute în temeiul art. 4.1. contract sunt în valoare de 8279 euro, iar comisioanele 4988,61 euro (toate sumele individualizate fiind calculate la momentul întocmirii raportului – 18.11.2014), la acestea adăugându-se dobânda contractuală penalizatoare, datorată de la data declarării scadenței anticipate (4.12.2009), calculată în acord cu art. 4.2. din contractul de credit nr. 244Cxxxxxxxxxxxx/30.07.2008.

Prima instanță apreciază că, având în vedere necesitatea recunoașterii efectului real al unei sentințe civile irevocabile (intrate în puterea de lucru judecat) cu privire la constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, necesitatea asigurării drepturilor creditorului de a-și vedea recuperată creanța în mod real prin stabilirea cuantumului acesteia în cadrul contestației și nu anularea constantă a actelor de executare cu lipsirea totală a acestora de efecte, necesitatea respectării puterii de lucru judecat a chestiunilor tranșate prin sentințele definitive și irevocabile privind contestațiile la executare anterioare ( care au stabilit neglijarea respectării sentinței de constatare caracter abuziv clauze contractuale), instanța va aprecia că prezenta contestație este întemeiată doar în parte, cu privire la sumele ce exced sumelor stabilite de expertul financiar , astfel încât va proceda la anularea doar în parte a încheierii de încuviințare executare silită și a actelor de executare derulate în dosarul 223/2013 B__ M______, constatând că în baza raportului de expertiză debitul datorat este în valoare de xxxxx,64 euro, dobânzile percepute în temeiul art. 4.1. contract sunt în valoare de 8279 euro, iar comisioanele 4988,61 euro (toate sumele individualizate fiind calculate la momentul întocmirii raportului- 18.11.2014), la acestea adăugându-se dobânda contractuală penalizatoare, datorată de la data declarării scadenței anticipate ( 4.12.2009), calculată în acord cu art. 4.2. din contractul de credit nr. 244Cxxxxxxxxxxxx/30.07.2008.

S-a luat act că cei doi contestatori nu au solicitat acordarea taxei de timbru cu titlul de cheltuieli de judecată.

S-a respins ca neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor de executare generate de achitarea onorariului de avocat în cadrul acțiunii prezente, fiind notată absența unor chitanțe, facturi sau alte înscrisuri doveditoare ale realizării efective a acestor tipuri de cheltuieli de judecată.

Cu privire la onorariul definitiv al expertului desemnat în prezenta cauză, instanța de fond a reținut că în raport de volumul efectiv de activitate desfășurat, numărul și complexitatea obiectivelor, modul de întocmire a raportului de expertiză, s-a impus stabilirea unui onorariu definitiv în valoare de 1300 lei (sumă ce respectă cerințele proporționalității cu activitatea efectiv desfășurată), sumă pe care instanța de fond a constatat-o achitată parțial de contestatori, prin chitanța nr. xxxxxxx/1 din 20.08.2014. Astfel, instanța a obligat contestatorii, în solidar, la plata diferenței de onorariu către expert, în valoare de 400 lei .

În mod corelativ, având în vedere dispozițiile art. 451-453 NCPC, soluția promovată cu privire la contestația la executare, observând că intimata a căzut în pretenții, putându-se vorbi de existența reală a unei culpe procesuale, a admis cererea contestato rilor de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate cu plata onorariului de expert și a obligat, în consecință, intimata la plata sumei de 1300 lei, în favoarea contestatorilor.

S-a luat act că intimata nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată în cadrul prezentei contestații la executare.

În dosarul nr. xxxxx/245/2013 ( cauză conexată la prezentul dosar) , instanța a reținut următoarele:

Prin precizările efectuate de reclamanți, aceștia au învederat instanței că solicită acordarea de daune materiale pentru atingerea adusă demnității, onoarei, reputației, vieții sociale și familiale, în urma nerespectării constante de către instituția bancară a hotărârii judecătorești obținute de aceștia în materia clauzelor abuzive.

Mai mult, reclamanții au solicitat acordare a daunelor moratorii, ștergerea din baza de riscuri (debite a băncii) precum și de emitere a unui nou grafic de rambursare.

Analizând punctual fiecare capăt de cerere dintre cele evocate, instanța a reținut că în privința daunelor morale, reclamanții înțeleg să se prevaleze de o răspundere civilă delictuală a băncii, invocând reaua – credință a acesteia în demararea repetată a unor proceduri de executare silită împotriva acestora, fără respectarea drepturilor lor.

„ Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral ” ( art. 1349 C.civ, ce reprezintă regula generală în materie).

Referitor la solicitarea de acordare a daunelor morale, prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale , constituie acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu continut neeconomic si care rezulta din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinte pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane etc. Suferința invocată de reclamantă a fost motivată de alterarea încrederii în instituția poliției, abilitată să intervină pentru protecția tuturor persoanelor, indiferent de orice alte criterii.

Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc.

Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs. Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil (patrimonial sau nepatrimonial), în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară (restitutio in integrum). Instanța Supremă a decis că „despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului”; și, de asemenea, că „este de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit” iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiile reparației integrale a prejudiciului”.

Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogatire fara justa cauza, ci ele trebuie sa aiba caracter compensatoriu pentru o suferinta certa, rezultata din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de doctrina si jurisprudenta in cuantificarea despagubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despagubiri implica fara indoiala si o doza de aproximare, insa instanta trebuie sa stabileasca un anumit echilibru _______________________________, care nu va putea fi inlaturat in totalitate, si despagubirile acordate, in masura sa permita celui prejudiciat anumite avantaje care sa atenueze suferintele morale, fara a se ajunge insa in situatia imbogatirii fara just temei. ( decizia 6330/2011 secția civilă a ICCJ).

Pentru acordarea daunelor morale este de asemenea necesară dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate.

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.

Conform definiției acordare de DEX, prin onorare se înțelege: „reputa ț ie, prestigiu, faimă, vază; Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste; considera ț ie, respect, stimă”. Percepția individului despre sine constituie un aspect fundamental al personalității acestuia și o componentă indiscutabilă a imaginii persoanei ( proiectată în viața de familie, în viața socială și profesională a acestuia), proteguite de reglementările interne și de art. 8 CEDO.

Referitor la constatarea repetată, prin două contestații la executare anterioare a aceleiași neglijențe în respectarea unei hotărâri definitive și irevocabile ce dădea câștig de cauză reclamanților, în sensul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale, instanța de fond a reținut că ea constituie o premisă a răsturnării bunei credințe prezumate în raporturile civile, fiind un indiciu clar al unei atitudini abuzive a băncii. Deși cunoștea atât hotărârea pronunțată în materia clauzelor abuzive (la care a fost parte), cât și rezultatul celor două contestații la executare ( de sancționare a conduitei sale), instituția a reluat în anul 2013 procedura execuțională, menționând chiar expres că „nu a procedat la corectarea nici unei sume anterioare”. Astfel, cu bună știință instituția bancară a acționat în sens contrar unui număr de trei sentințe judecătorești, pe care le-a lipsit practic de orice conținut juridic.

Apare astfel ca materializat prejudiciul invocat de reclamanți, a căror viață de familie și socială au fost realmente afectate prin procedura executării silite repetat efectuate. Prejudiciul se traduce în atingerea adusă imaginii persoanelor – prin publicitatea procedurilor de executare silită, prin anunțarea instituțiilor în care fie își desfășoară activitatea profesională, fie cu care colaborează, despre existența unor debite mai mari decât cele reale, care au putut da naștere unei suspiciuni reale de neîncredere, precum și stabilității emoționale a acestora, care au trebuit să obțină alte două rezultate favorabile după ce au beneficiat efectiv de o sentință irevocabilă, ce se bucură de putere de lucru judecat.

Legătura de cauzalitate rezultă implicit din modalitatea băncii de a acționa, neconstituind un element care se impune a fi probat separat.

Instanța de fond a constatat îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii delictuale a instituției bancare și a admis doar în parte cererea reclamanților de acordare a daunelor morale, stabilind un cuantum rezonabil al acestora de 1000 euro. Astfel, instanța a apreciat că această sumă este suficientă pentru a acoperi prejudiciul efectiv suferit, neputându-se transforma într-o modalitate de îmbogățire fără justă cauză.

Referitor la acordare de daune cominatorii, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, constatând că daunele-interese moratorii sunt despăgubirile în bani care reprezintă echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către debitor, reprezentând în esență suma pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației. Ele apar ca un mijloc de constrângere, prin amenințarea pe care o reprezintă pentru debitor, echivalând cu un mijloc indirect de asigurare a executării silite.

Instanța a observat că particularitățile prezentei cauze nu sunt de natură a justifica acordarea de daune cominatorii: prejudiciul a fost acoperit prin anularea actelor de executare silită, nu se poate vorbi de o creanță certă a reclamanților împotriva băncii, ci doar de atenuarea întinderii creanței acesteia din urmă, iar acoperirea prejudiciului ocazionat de executările silite distincte a fost realizată prin acordarea daunelor morale. Mai mult, potrivit art.905 alin. 1 din Noul C.pr.civ. „daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, de catre instanta de executare”.

Cu privire la capătul de cerere referitor la ștergerea reclamanților din baza de riscuri financiare și biroul de credite al băncii, instanța de fond a reținut că înscrierea împrumutaților în cadrul acestor evidențe presupune o procedura administrativă internă complexă, în aplicarea căreia sunt analizați o multitudine de indici evaluați, raportați la sumele cu care persoana este înregistrată, astfel încât aceste operațiuni nu pot fi supuse analizei instanței. Cererea trebuie adresată, în contextul rezolvărilor date prezentei contestații la executare intimatei pârâte, unica în măsura a evalua poziția pe care se află în prezent contestatorii reclamanți în calitate de împrumutat, respectiv codebitor. Instanța a reținut, deopotrivă, că în cuprinsul înscrisurilor anexate în susținerea acestui capăt de cerere, la termenul din data de 22 octombrie 2014 (filele 253 și următoarele dosar) figurează înscris în „biroul de credit” exclusiv reclamantul Ș________ E____, fără a exista precizări referitoare la codebitoarea reclamantă Ș________ M_____.

Referitor la solicitarea de emitere a unui nou grafic de rambursare, instanța a reținut că prin declararea scadenței anticipate a creditului nu mai este posibilă emiterea unui nou grafic de rambursare , acesta din urmă reprezentând o configurare grafică a datelor la care sunt susceptibile de a deveni scadente ratele încuviințate prin contractul inițial. Or, odată cu încetarea efectelor contractului, prin reziliere unilaterală și declararea scadenței anticipate, existența unui atare „orar” al ratelor nu mai este posibilă. Pentru aceste argumente, instanța urmează a respinge și acest capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat.

În privința capătului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată în cadrul dosarului conexat ( având ca obiect principal acordarea de daune morale), instanța a reține că reclamanții nu au dovedit efectuarea nici unei cheltuieli de judecată, nedepunând în acest sens nici precizări referitoare la destinația acestor sume, nici acte doveditoare. Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată și această solicitare.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub același număr de dosar în 30.03.2015, contestatorii formulează apel împotrivia sentinței civile nr. 1969/11.02.2015 a Judecătoriei Iași , solicitând admiterea apelului, și, în rejudecare, admiterea acțiunilor conexe în totalitate, așa cum au fost formulate.

Apelanții apreciază că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât: singurul titlu executoriu în baza căruia se poate porni executarea silită este contractul de credit așa cum a fost modificat prin efectele sentinței comerciale nr. 1454/______________ a Tribunalul Iași – prin urmare, titlul executoriu care stă la baza executării silite nu este valid și, în consecință, nu este certă, lichidă și exigibilă nici creanța pusă în executare; instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere – obligarea pârâtei la punerea în executare a sentinței comerciale nr. 1454/______________.

Pe fondul cererii, apelanții arată că instanța a apreciat greșit că la data de 05.12.2009, banca ar fi putut declara scadent anticipat creditul întrucât, în lipsa respectării de către intimată a dispozițiilor sentinței comerciale nr. 1454/______________, respectiv în lipsa emiterii unui nou grafic de rambursare care să respecte această sentință, contestatorii nu puteau fi apreciați de rea-credință în achitarea debitului întrucât nu au avut niciodată posibilitatea de a cunoaște debitul real. În context, apelanții arată că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât ignoră efectele puterii de lucru judecat a sentințelor civile nr. xxxxx din data de 6 iulie 2012, pronunțate în dosarul nr. xxxxx/245/2011 și nr. xxxxx/17.06.2011, pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Apelanții apreciază că a fost acordat un cuantum al daunelor morale prea mic în raport de atitudinea băncii și de prejudiciul produs: reclamanții arată că prin înscrierea în evidențele Biroului de Credit și Centralei de Riscuri Bancare a ambilor (pentru reclamantă dovada fiind anexată cererii de apel), au fost nevoiți să-și caute alt loc de muncă pentru că amândoi lucrau chiar la instituții financiar bancare: _________________________, respectiv Banca Carpatica.

Se critică pe fond și soluția dată capătului de cerere privind radierea din evidențele de risc.

Cererea de apel este motivată în drept pe dispozițiile art.466 și urm., 717 alin.1,2 N.C.P.C. Cererea de apel a fost legal timbrată la solicitarea instanței.

La data de 22.04.2015 a fost înregistrat la același dosar și apelul declarat de _______________. împotriva sentinței civile nr. 1969/11.02.2015 a Judecătoriei Iași.

Intimata apelantă continuă a susține, chiar peste concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, că dispoziția contractuală de la punctul 4,3 nu și-a produs niciodată efectele, fiind anulată de drept de intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010. Se critică în context concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, prin formularea de obiecțiuni.

Intimata apelantă face ample apărări cu privire la lipsa relei sale credințe față de formularea clauzelor contractuale și arată că în raporturile cu contestatorii ea este cea prejudiciată fiind obligată să apeleze la executarea silită pentru că aceștia nu și-au achitat obligațiile contractuale.

În drept, sunt invocate dispozițiile art.466 și urm. N.C.P.C. Cererea de apel este legal timbrată la solicitarea instanței.

Apelanții intimați formulează întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

În apel este administrată proba cu înscrisuri.

Cauza este repusă pe rol prin încheierea din data de 11.02.2016 ca urare a admiterii cererii de abținere formulată de unul dintre membrii completului de judecată.

Prin încheierea din data de 31.03.2016, instanța dispune citarea părților cu mențiunea punerii în discuția acestora a clauzei de la punctul 4.2 din contractul de credit bancar 244CSIxxxxxxxxxx cu următorul conținut: „ nerambursarea la termenul stabilit a creditului angajat, atrage după sine plata de către împrumutat de dobânzi majorate cu 5 puncte procentuale pe an față de dobânda prevăzută la pct. 4.1”, din perspectiva Lg. 193/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate Tribunalul reține următoarele :

Prima instanță a înlăturat în mod nelegal efectul puterii de lucru judecat ce se deduce din dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. xxxxx din data de 6 iulie 2012, pronunțată în dosarul xxxxx/245/2011.

Intimata bancă, a susținut a priori că nu a emis nici un grafic de rambursare și nu a pus în executare sentința comercială nr. 1454/______________ a Tribunalul Iași. Din considerentele sentinței civile nr. xxxxx din data de 6 iulie 2012 rezultă cu claritate faptul că în sus menționatul dosar a fost deja efectuată o expertiză contabilă care a stabilit că banca a uzat de clauza de la art.4.3 în sensul că a aplicat procente variabile de dobândă și nu a ținut cont de sentința 1454/______________ prima instanță dând o eficiență greșită acestei constatări.

Așa cum s-a arătat pe larg în prezentarea situației de fapt, la data declarării scadenței anticipate a creditului ce a făcut obiectul c ontractului de credit bancar 244CSIxxxxxxxxxx – data de 5.12.2009, era deja pronunțată sentința comercială nr. 1454/______________ a Tribunalul Iași, prin care s-a constatat caracterul abuziv al clauzei de la art.4 pct.3 din contractul părților și s-a dispus derularea în continuare a acestui contract cu eliminarea clauzei menționate. La momentul declarării scadenței a creditului , banca era în posesia soluție i nedefinitive și a forțat în mod abuziv o măsură ea însăși lovită de nulitate absolută (declararea scadenței anticipate) în situația respingerii căilor de atac împotriva sentinței comerciale nr. 1454/______________, ceea ce s-a și întâmplat, potrivit deciziilor nr. 8 din 25.01.2010 a Curții de Apel și nr. 688/16.02.2011 a ÎCCJ. Din acest punct de vedere, se constată, pe cale incidentală și ca efect al puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. xxxxx din data de 6 iulie 2012, că rezilierea unilaterală a contractului ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată de către contestatori, invocată de bancă, nu are caracter legal și, prin urmare, este lipsită de efecte juridice.

Contrar susținerilor intimatei pârâte, raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză a identificat din nou flagranta rea-credință a băncii care, după ce i-au fost anulate două executări silite, a demarat-o și pe cea de-a treia, refuzând, în continuare, să pună în executare sentința comercială nr. 1454/______________ a Tribunalul Iași prin susținerea neveridică că nu a dat eficiență dispozițiilor art. 4.3 din contractul părților. Susținerea băncii că prin intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010 clauza menționată a fost anulată de drept, se înscrie în aceeași conduită a apelantei, de vădit abuz, întrucât, este de neînțeles cum o lege care a intrat în vigoare ulterior declarării scadenței anticipate a creditului, cu consecința calculării creanței potrivit legislației de la momentul acestei declarării – 05.12.2009, ar fi putut produce efecte cu caracter retroactiv și cum, în consecință, ar mai fi putut varia dobânda după declararea scadenței anticipate a creditului. În realitatea, Banca intimată scoate singură în evidență refuzul nejustificat de punere în executare a sentinței comerciale nr. 1454/______________ a Tribunalul Iași pe care o apreciază „ ca fiind fără obiect ” .

Instanța de control judiciar apreciază, însă, că expertiza efectuată în prezentul litigiu are un caracter neconcludent întrucât, pe de o parte, reaua-credință a băncii fusese deja constatată în cuprinsul sentinței civile nr. xxxxx din data de 6 iulie 2012, pronunțată în dosarul xxxxx/245/2011, potrivit unui raport de expertiză omologat deja în acel dosar și, pe de altă parte, că în lipsa punerii în executare a sentinței comerciale nr. 1454/______________, prin eliminarea clauzei 4.3 și emiterea unui nou grafic de rambursare care să cuprindă sumele efectiv și corect datorate de contestatori (cu caracter retroactiv, chiar de la momentul încheierii convenției de credit), în lipsa unui calcul care să scoată în evidență, în raport de noul grafic, plățile efectuate și eventuala datorie restantă (dacă ar mai fi existat), nu este determinat cuantumul creanței la acel moment – 05.12.2009 , singurul care putea interesa în raport cu declararea scadenței anticipate a creditului, prin urmare, creanța pusă în executare nu are caracter cert, lichid și exigibil. Cum de la acel moment și până la data judecății în primă instanță în prezentul dosar, intimata bancă nu și-a îndeplinit propriile obligații, contestatorii au invocat cu succes excepția de neexecutare întrucât, în mod evident, nu știu care le este creanța. Este inadmisibil ca, în fața unui abuz al băncii cu valențe chiar infracționale, cel sancționat să fie tot consumatorul care a avut câștig de cauză. Tribunalul apreciază că, în nici un caz, o instanță învestită cu o contestație la executare nu poate, prin efectuarea unui raport de expertiză „clarificator”, să valideze o atare conduită și să „suplinească” obligația băncii derivând din efectele unei hotărâri judecătorești, menținând, totodată, sancțiunea pentru consumator.

De altfel, cum acest aspect a fost reținut anterior de două instanțe – atât în cuprinsul sentinței civile nr. xxxxx din data de 6 iulie 2012, pronunțate în dosarul nr. xxxxx/245/2011 cât și în cuprinsul sentinței civile nr. xxxxx/17.06.2011, pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX este evident că instanța de fond putea și trebuia să dea eficiență în mod ferm efectelor puterii de lucru judecat, potrivit considerentelor de ordin teoretic pe larg expuse și corect antamate de judecătorul fondului în ultimul paragraf fila 5 și primele două paragrafe fila 6 a sentinței apelate.

Este, de asemenea, incorectă, reținerea primei instanțe referitoare la „ necesitatea asigurării drepturilor creditorului de a-și vedea recuperată creanța în mod real prin stabilirea cuantumului acesteia în cadrul contestație i”, întrucât o asemenea necesitate nu are un fundament legal atâta timp cât creanța invocată nu are caracter cert, lichid și exigibil pentru considerentele anterior expuse.

Pentru toate considerentele expuse, tribunalul apreciază că motivul de apel referitor la lipsa certitudinii, lichidității și exigibilității creanței puse în executare, derivând din puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. xxxxx din data de 6 iulie 2012, pronunțate în dosarul nr. xxxxx/245/2011 și a sentinței civile nr. xxxxx/17.06.2011, pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX este întemeiat.

Această constatare face neutilă cercetarea în prezenta contestație la executare a caracterului abuziv al clauzei inserate la punctul 4.2 din contractul părților, însă lasă deschisă părților analiza aprecierii acestei clauze din perspectiva incidenței Lg. 193/2000, fie pe calea unei negocieri directe, fie chiar într-un demers jurisdicțional distinct, potrivit disponibilității acestora.

Tribunalul constată, de asemenea, că sunt corecte în totalitate și amplu dezvoltate considerentele de ordin teoretic exprimate de prima instanță în analiza capătului de cerere privind daunele morale, însă apreciază că modalitatea de a acționa a băncii, prin demararea a trei executări silite nelegale și supunerea reclamanților la o presiune psihologică și la o traumă psihică ce antrenează nu numai un stres permanent, dar și un efort de timp și de cheltuieli materiale, prin ignorarea efectelor puterii de lucru judecat a tot atâtea hotărâri judecătorești cu consecința creării unei stări de insecuritate perpetui pentru reclamanți și de slăbire a încrederii în chiar actul de justiție, stare de fapt continuă din 2009 și până în prezent a fost aptă a crea acestora un prejudiciu moral care poate fi transpus pecuniar în suma pe care aceștia au solicitat-o – 5000 euro, sumă ce acoperă acest prejudiciu fără însă a se constitui într-o îmbogățire fără justă cauză, argumentele de mai sus adăugându-se la cele deja reținute de prima instanță.

Având în vedere că rezilierea unilaterală a contractului ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată de către contestatori, invocată de bancă, nu are caracter legal , este, prin urmare, lipsită de efecte juridice, astfel că va fi obligată pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare pe numele reclamanților cu privire la contractul de credit 244CSIxxxxxxxxxx/30.07.2008 începând cu data de 25.01.2010 când a rămas definitivă Decizia Civilă 8/25.01.2010 a Curții de Apel Iași.

Motivele de apel invocate de apelanți în raport cu soluțiile date pretențiilor având ca obiect: plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor până la punerea în executare expresă a sentinței comerciale nr. 1454/______________ a Tribunalul Iași precum și solicitarea de ștergere din baza de riscuri, sunt neîntemeiate.

Po trivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 76/2012 „dacă legea specială prevede obligarea debitorului la plata de daune cominatorii ori după caz, a unei amenzi civile pentru nerespectarea unei obligații de a face sau de a nu face ce nu poate fi îndeplinită de altă persoană decât debitorul, de la intrarea în vigoare a codului de procedură civilă, se vor putea aplica penalități în condițiile prevăzute la art. 894 C. proc. civ.”. Având în vedere că acțiunea reclamanților a fost înregistrată la Judecătoria Iași după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, instanța de fond a reținut corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiile acestui articol din interpretarea cărora rezultă că nu se mai acordă daunele cominatorii, ci sunt aplicabile dispozițiile art. 905 C. proc. civ. care prevăd obligarea debitorului la amendă civilă. Prima instanță a constatat, așadar, corect, că nu pot fi acordate daune cominatorii, analizând cererea reclamanților și din prisma incidenței dispozițiilor art. art.905 alin. 1 din Noul C.pr.civ. . Soluția care s-a impus a fost tot de respingere, pentru că reclamanții nu au urmat procedura instituită de textul invocat, neaflându-ne în procedura executării silite a sentinței comerciale nr. 1454/______________ a Tribunalul Iași.

În ceea ce prive ște solicitarea de ștergere din baza de riscuri financiare tribunalul consideră că în mod corect prima instanță a reținut că înscrierea împrumutaților în cadrul acestor evidențe presupune o procedura administrativă internă complexă, în aplicarea căreia sunt analizați o multitudine de indici evaluați, raportați la sumele cu care persoana este înregistrată, astfel încât aceste operațiuni nu pot fi supuse deocamdată analizei instanței .

Pretenția conexă soluționată de prima instanță, privind plata onorariului expertului, precum și modalitatea de soluționare a cererilor accesorii nu au făcut obiectul apelului contestatorilor, trecând, astfel, în puterea lucrului judecat prin neapelare.

F___ de considerentele reținute, tribunalul, in temeiul art. 480 din Codul de Procedură Civilă, va admite apelul declarat de Ș________ E____ și Ș________ M_____ împotriva sentinței civile nr. 1969/2015 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va schimba în parte în sensul că: va admite contestația la executare formulată de contestatorul Ș________ E____ în contradictoriu cu BANCPOST SA.; va dispune anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare 223/2013 – B__ M______ I___ și M______ L__________ și a încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la 29.03.2013 de Judecătoria Iași în dosarul XXXXXXXXXXXXX; va admite în parte cererea promovată de reclamanții Ș________ E____ și Ș________ M_____ în contradictoriu cu pârâta BANCPOST SA, în sensul că: va admite cererea de acordare a daunelor morale și va obliga pe pârâta BANCPOST SA să achite reclamanților Ș________ E____ și Ș________ M_____ suma de 5000 euro cu titlul de daune morale. De asemenea, pârâta va fi obligată la emiterea unui nou grafic de rambursare pe numele reclamanților cu privire la contractul de credit 244CSIxxxxxxxxxx/30.07.2008, începând cu data de 25.01.2010 când a rămas definitivă Decizia Civilă 8/25.01.2010 a Curții de Apel Iași; va fi menținută soluția de respingere a cererilor de acordare a daunelor moratorii și de ștergere din baza de riscuri, precum și dispozițiile primei instanțe cu privire la onorariul expertului și cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, 
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de Ș________ E____ și Ș________ M_____ împotriva sentinței civile nr. 1969/2015 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în parte, in sensul ca:

Admite contestația la executare formulată de contestatorul Ș________ E____ în contradictoriu cu BANCPOST SA.

Dispune anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare 223/2013 – B__ M______ I___ și M______ L__________

Dispune anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la 29.03.2013 de Judecătoria Iași în dosarul XXXXXXXXXXXXX.

Admite în parte cererea promovată de reclamanții Ș________ E____ și Ș________ M_____ în contradictoriu cu pârâta BANCPOST SA, în sensul că :

Admite cererea de acordare a daunelor morale și obligă pârâta BANCPOST SA să achite reclamanților Ș________ E____ și Ș________ M_____ suma de 5000 euro cu titlul de daune morale.

Obligă pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare pe numele reclamanților cu privire la contractul de credit 244CSIxxxxxxxxxx/30.07.2008 începând cu data de 25.01.2010 când a rămas definitivă Decizia Civilă 8/25.01.2010 a Curții de Apel Iași.

Menține soluția de respingere a cererilor de acordare a daunelor moratorii și de ștergere din baza de riscuri.

Menține dispozițiile primei instanțe cu privire la onorariul expertului și cheltuielile de judecată.

Definitiva.

Pronunțată azi, 5.05.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în condițiile art. 396 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

NOTĂ:

Precizăm că Judecătoria Iași, ca primă instanță, soluționând și acțiunea ce a făcut obiectul unui alt dosar conexat la dosarul din prezenta cauză, a acordat inițial suma de 1000 euro cu titlu de daune morale[1].


[1] A se vedea, sentința civilă nr. 1969 din 11.02.2015 a Judecătoriei Iași – Secţia civilă (rolii.ro).


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week