Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

România la CEDO: cauza Emilian-Valentin Frâncu. Refuz judecare în camera de consiliu sau în ședință secretă, informații medicale, apariția în presă, și articolul 8 din Convenție. UPDATE: condamnare (fapta Curții de Apel București, 2013)
14.10.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

14 octombrie 2020: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza faptei Curții de Apel București de a nu motiva în niciun fel pe fond respingerea cererii reclamantului de a se judeca cu ușile închise. De remarcat și faptul că Guvernul a susținut că reclamantul ar fi trebuit să se plângă și Inspecției Judiciare împotriva respectivei instanțe cu privire la încălcarea dreptului la viață privată, precum și argumentul Guvernului cu privire la lupta împotriva corupție, argument irelevant din perspectiva lipsei de orice motivare pe fond a deciziei de respingere a cererii reclamantului. Au fost acordate 5.000 de euro daune morale și 1980 de euro cheltuieli de judecată. Sperăm că între timp niciun judecător din acel complet anonimizat nu a ajuns la ÎCCJ:

29. En l’espèce, le Gouvernement affirme que le requérant aurait pu saisir le Conseil supérieur de la magistrature d’une plainte disciplinaire contre les juges de la cour d’appel pour atteinte à son droit au respect de sa vie privée et familiale.
30. Cependant, il n’a pas donné de précisions quant aux dispositions légales applicables ou à la pratique éventuelle du Conseil supérieur de la magistrature à cet égard.
31. À supposer qu’il fût possible de former une telle plainte sur le fondement des dispositions de la loi no 303/204 (paragraphes 18, 19 et 20 ci-dessus), la Cour note que même si une procédure disciplinaire avait été ouverte contre les juges de la cour d’appel, elle n’aurait pu avoir d’effets que sur la situation des magistrats en question, mais non sur celle du requérant (voir, mutatis mutandis, Paroisse gréco-catholique Sfântul Vasile Polonă c. Roumanie, no 65965/01, §§ 100 et 101, 7 avril 2009). À cet égard, elle constate que le Conseil supérieur de la magistrature ne pouvait pas accorder à l’intéressé d’indemnisation pour violation de l’article 8 de la Convention.
32. Par ailleurs, la Cour rappelle qu’elle a déjà jugé que la voie de recours suggérée ici par le Gouvernement n’était pas de nature à remédier pleinement à une atteinte au droit au respect de la vie privée découlant de la publication dans la presse de documents confidentiels (voir, notamment, Apostu c. Roumanie, no 22765/12, §§ 105 et 110, 3 février 2015). Elle estime que ces mêmes conclusions s’imposent, mutatis mutandis, en la présente espèce, où l’atteinte alléguée à ce droit découle de la divulgation de données médicales.
33. Au vu de ce qui précède, la Cour estime qu’une action disciplinaire contre les juges de la cour d’appel ne saurait passer pour un recours effectif dans les circonstances de la présente affaire.
34. Dès lors, elle considère que le requérant ne disposait pas d’une voie de recours au sens de l’article 35 § 1 de la Convention et que, partant, il convient de rejeter l’exception soulevée par le Gouvernement.

(…)

69. La Cour relève que l’article 290 § 2 du code de procédure pénale (paragraphe 8 ci-dessus) autorise les juridictions internes à examiner une affaire à huis clos dans le cas où une audience publique risquerait de porter atteinte au respect de la vie privée d’une personne (paragraphe 17 ci‑dessus). De surcroît, les articles 93 §§ 10 et 11 du règlement d’ordre intérieur des tribunaux et l’article 38 § 4 du guide concernant la relation entre le système judiciaire et la presse restreignent l’accès du public et de la presse aux dossiers examinés à huis clos (paragraphes 18 et 19 ci-dessus).
70. Or, le requérant invoquait précisément un tel cas et sa demande visant à exclure le public et la presse de la salle d’audience poursuivait précisément un tel but, mais la cour d’appel a rejeté cette demande, considérant, sans fournir d’autres explications, que le cas d’espèce ne correspondait à aucune des situations prévues par l’article 290 § 2 du code de procédure pénale (paragraphe 8 ci-dessus).
71. Dans ces conditions, la Cour estime que la cour d’appel n’a pas avancé de motifs pertinents et suffisants à l’appui de sa décision de rejet de la demande d’examen de l’affaire à huis clos.
72. En ce qui concerne l’argument du Gouvernement selon lequel l’ingérence était proportionnée au but visé dès lors que l’affaire portait sur des soupçons d’actes de corruption commis par le requérant en sa qualité de maire, dont la vie privée était plus exposée que celle d’un particulier (paragraphe 50 ci-dessus), la Cour rappelle que, dans certaines circonstances, une personne, même connue du public, peut se prévaloir d’une « espérance légitime » de protection et de respect de sa vie privée (Von Hannover c. Allemagne (no 2) [GC], nos 40660/08 et 60641/08, § 97, CEDH 2012, et Rubio Dosamantes c. Espagne, no 20996/10, § 26, 21 février 2017). En tout état de cause, à supposer que la notoriété d’un accusé puisse constituer l’un des facteurs à prendre en compte dans l’analyse de proportionnalité d’une demande d’examen d’une affaire à huis clos, force est de constater qu’en l’espèce, aucun examen individualisé de la proportionnalité d’une telle mesure n’a été fait par la cour d’appel.
73. La Cour souligne également que la cour d’appel avait à se prononcer sur le maintien du requérant en détention provisoire. Les informations médicales confidentielles qui ont été dévoilées au public n’ont donc pas servi à l’examen du fond de l’accusation de corruption, mais uniquement à étayer la demande de libération formulée par le requérant, qui était fondée sur des arguments concernant son état de santé.
74. Au vu de ces éléments et compte tenu du rôle fondamental que joue la protection des données à caractère personnel, la Cour considère que, dans les circonstances en l’espèce, l’ingérence faite dans l’exercice par le requérant de son droit au respect de sa vie privée ne reposait pas sur des motifs pertinents et suffisants et n’était pas proportionnée au but visé.
75. Partant, il y a eu violation de l’article 8 de la Convention.

:: hotărârea CEDO

***

18 martie 2019:
Secția a patra, CEDO

Cererea nr. 69356/13
Emilian-Valentin FRÂNCU împotriva României
introdusă în data de 2 noiembrie 2013 și comunicată în data de 12 februarie 2019

1. Situația de fapt (precum este redată de CEDO și tradus de mine rapid cu ajutorul lui Google Translate)

Reclamantul, domnul Emilian-Valentin Frâncu, este un cetățean român care s-a născut în 1956 și locuiește în Râmnicu-Vâlcea. Este reprezentat în fața Curții de către doamna M. E. Livescu, avocat care practică în București.

A. Circumstanțele cauzei

Situația de fapt, prezentată de reclamant, poate fi rezumată după cum urmează.

La 25 aprilie 2013, reclamantul, primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, a fost reținut de către Parchetul Național Anticorupție în cadrul unei investigații privind atribuirea contractelor de achiziții publice.

Printr-o decizie preliminară din 26 aprilie 2013 luată la solicitarea parchetului, Tribunalul București a dispus arestarea sa preventivă. Cererea a fost examinată într-o cameră de consiliu. Reclamantul a introdus o cale de atac.

Avocații reclamantului au solicitat instanței superioare să se pronunțe în camera de consiliu în baza unor documente medicale confidențiale, a căror divulgare către public ar putea submina respectarea vieții private și de familie a reclamantului.

În ședința din 2 mai 2013, Curtea de Apel a respins cererea, considerând că dispozițiile articolului 290§2 din Codul de procedură penală nu erau aplicabile în acest caz. Avocatul reclamantului a prezentat în scris observații și rapoarte medicale privind reclamantul și fiul său. Curtea de Apel a respins contestația. Aceasta a considerat că bolile suferite de reclamant nu erau incompatibile cu detenția.

Presa locală a transmis anumite informații privind bolile de care suferea reclamantul.

B. Dreptul intern relevant

În conformitate cu articolul 290 din Codul de procedură penală în vigoare la data faptelor, dacă examinarea unui caz în ședință publică ar putea submina „interesele statului, bunele moravuri, demnitatea sau intimitatea unei persoane”, instanța, la cererea procurorului, a părților sau din oficiu, ar putea decide să interzică accesul publicului la o parte sau la toată ședința publică.

2. Capăt de cerere

Invocând articolul 8 din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la protecția informațiilor medicale confidențiale din cauza respingerii de către Curtea de Apel a cererii sale de examinare în camera de consiliu a contestației la măsura arestării preventive.

3. Întrebările comunicate părților

1. Reclamantul a epuizat căile de atac interne, așa cum prevede articolul 35 § 1 din Convenție?
2. În special, a existat acțiune eficientă pentru a denunța divulgarea informațiilor medicale confidențiale și pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care acesta l-ar fi suferit ca urmare a divulgării?
3. A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în special dreptul la protecție a informațiilor medicale confidențiale, în sensul articolului 8 § 1 al Convenției, din cauza respingerea căii sale de atac în privința plasării în arest preventiv în vederea examinării sale într-o cameră de consiliu?
4. Dacă da, a fost ingerința în exercitarea acestui drept în conformitate cu cerințele articolului 8 § 2 din Convenție?

dr. Mihaela Mazilu-Babel

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.