Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 

Întrebare preliminară cu privire la dreptul la apărare și articolul 47 din Carta DFUE (practică națională a autorităților fiscale). UPDATE: Hotărârea CJUE (nu se opune, în principiu, cu condiția ca …)
18.10.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

18 octombrie 2019: Curtea, Camera a cincea, în complet de cinci judecători, declară:

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, principiul respectării dreptului la apărare și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, unei reglementări sau unei practici a unui stat membru, potrivit căreia, în cadrul unei verificări a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) exercitat de o persoană impozabilă, administrația fiscală este ținută de constatările de fapt și de calificările juridice, deja efectuate de aceasta în cadrul unor proceduri administrative conexe inițiate împotriva unor furnizori ai acestei persoane impozabile, pe care sunt întemeiate decizii rămase definitive de constatare a existenței unei fraude în materie de TVA, săvârșite de acești furnizori, cu condiția ca, în primul rând, aceasta să nu scutească administrația fiscală de obligația de a aduce la cunoștința persoanei impozabile elementele de probă, inclusiv pe cele care provin din aceste proceduri administrative conexe, pe baza cărora intenționează să ia o decizie, iar această persoană impozabilă să nu fie astfel privată de dreptul de a repune în discuție în mod util, în cursul procedurii care o vizează, aceste constatări de fapt și aceste calificări juridice, în al doilea rând, persoana impozabilă menționată să poată avea acces în timpul acestei proceduri la ansamblul elementelor colectate în cursul respectivelor proceduri administrative conexe sau al oricărei alte proceduri, pe care administrația menționată intenționează să își întemeieze decizia sau care pot fi utile exercitării dreptului la apărare, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea acestui acces și, în al treilea rând, instanța sesizată cu o acțiune împotriva acestei decizii să poată verifica legalitatea obținerii și a utilizării acestor elemente, precum și constatările efectuate în deciziile administrative adoptate în privința furnizorilor menționați, care sunt decisive pentru soluționarea căii de atac. (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

07 iunie 2019: Avocatul general propune:

– „dispozițiile din Directiva TVA, interpretate în lumina articolelor 47 și 48 alineatul (2) din cartă, nu se opun unei dispoziții sau unei practici a unui stat membru potrivit căreia, atunci când verifică dreptul unei persoane impozabile de a deduce TVA-ul, administrația fiscală ia în considerare constatările pe care le-a făcut în deciziile care au devenit definitive, cu condiția ca:

– o astfel de dispoziție sau o astfel de practică, respectând în același timp logica și structura sistemului TVA-ului, nu împiedică autoritățile fiscale, de jure sau de facto, să ajungă la concluzii diferite, în cadrul unor proceduri diferite, atunci când sunt prezentate argumente sau probe noi.

– autoritățile fiscale sunt, în principiu, obligate, înainte de adoptarea deciziei finale, să acorde accesul la toate documentele care sunt relevante pentru exercitarea de către persoana impozabilă a dreptului la apărare, inclusiv la cele care au fost obținute în cadrul procedurilor penale sau administrative conexe. O descriere a elementelor de probă sub forma unui rezumat nu este suficientă, cu excepția cazului în care persoana impozabilă are posibilitatea de a solicita examinarea documentelor specifice și, eventual, o copie a acestora.

– instanța națională sesizată cu o acțiune împotriva unei decizii adoptate de autoritățile fiscale este în măsură să examineze toate elementele de fapt și de drept din respectiva decizie, inclusiv legalitatea modului în care probele au fost obținute, indiferent de originea unor astfel de probe.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

19 martie 2019: Judecătorul maghiar se întreabă cu privire la dreptul la apărare și articolul 47 din Carta DFUE din perspectiva directivei TVA (C-189/18 Glencore Agriculture Hungary Kft.).

Situația de fapt:
1. materia UE: drepturi fundamentale
2. avem o reglementare a unui stat membru și o practică națională care se întemeiază pe aceasta, în temeiul cărora constatările, în cadrul controlului care vizează părțile la raportul juridic (contract, operațiune) care se referă la obligația fiscală:
2.1. care sunt efectuate de autoritatea fiscală în urma unei proceduri puse în aplicare la una dintre părțile la respectivul raport juridic (emitentul facturilor în cauza principală)
2.2. și care implică o recalificare a raportului juridic
2.3. trebuie luate în considerare din oficiu de către autoritatea fiscală în cadrul controlului care vizează o altă parte la raportul juridic (destinatarul facturilor în cauza principală)
3. necesitatea de a afla dacă dreptul UE incident (secundar și primar) s-ar opune ținând seama că cealaltă parte la raportul juridic nu dispune de niciun drept, în special de drepturile aferente calității de parte, în procedura de control inițială.
4. dacă nu se opune, necesitatea de a afla totuși dacă nu avem opunere atunci când avem o practică națională care permite o procedură precum cea avută în vedere la prima întrebare, astfel încât cealaltă parte la raportul juridic (destinatarul facturilor):
4.1. nu dispune, în cadrul procedurii de control inițiale, de drepturile aferente calității de parte,
4.2. și, prin urmare, nu poate exercita nici un drept la o cale de atac în cadrul unei proceduri de control ale cărei constatări trebuie luate în considerare din oficiu de către autoritatea fiscală în cadrul procedurii de control cu privire la obligația fiscală a celeilalte părți și pot fi reținute în sarcina acesteia din urmă,
4.3. ținând seama că autoritatea fiscală nu pune la dispoziția celeilalte părți dosarul corespunzător al controlului efectuat la prima parte la raportul juridic (emitentul facturilor), în special înscrisurile care stau la baza constatărilor, a proceselor-verbale și a deciziilor administrative,
4.4. ci îi comunică doar o parte sub forma unui rezumat,
4.5. autoritatea fiscală neoferind astfel celeilalte părți posibilitatea de a cunoaște dosarul decât în mod indirect, făcând o selecție în funcție de criterii proprii și asupra cărora cealaltă parte nu poate exercita niciun control.
5. de asemenea, necesitatea de a afla dacă dreptul UE se opune unei practici naționale în temeiul căreia constatările, în cadrul controlului care vizează părțile la raportul juridic care se referă la obligația fiscală:
5.1. care sunt efectuate de autoritatea fiscală în urma unei proceduri puse în aplicare la emitentul facturilor
5.2. și care includ constatarea că emitentul respectiv a participat la o fraudă fiscală activă
5.3. trebuie luate în considerare din oficiu de autoritatea fiscală cu ocazia controlului care vizează destinatarul facturilor,
5.4. ținând seama că destinatarul respectiv nu dispune, în cadrul procedurii de control puse în aplicare la emitent, de drepturile aferente calității de parte, și, prin urmare, nu poate exercita nici un drept la o cale de atac în cadrul unei proceduri de control ale cărei constatări trebuie luate în considerare din oficiu de către autoritatea fiscală în procedura de control care privește obligația fiscală a destinatarului și pot fi reținute în sarcina acestuia din urmă,
5.5. fiind de la sine înțeles că [autoritatea fiscală] nu pune la dispoziția destinatarului dosarul corespunzător al controlului efectuat la emitent, în special înscrisurile care stau la baza constatărilor, a proceselor-verbale și a deciziilor administrative, ci i le comunică doar în parte, sub forma unui rezumat,
5.6. autoritatea fiscală neoferind astfel destinatarului posibilitatea de a cunoaște dosarul decât în mod indirect, făcând o selecție în funcție de criterii proprii și asupra cărora acesta nu poate exercita niciun control.

Dispoziții incidente: dispozițiile Directivei TVA precum și, în ceea ce le privește, principiul fundamental al respectării dreptului la apărare și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale (cu explicațiile aferente).

Notă MMB: În data de 20 martie 2019 va avea loc ședința pe rolul CJUE. Deci vom avea și concluzii AG. Sper de asemenea să reușesc să fac un rezumat al ședinței.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.