BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la dreptul la apărare și articolul 47 din Carta DFUE (practică națională a autorităților fiscale). UPDATE: Concluzii AG (Dreptul UE nu se opune, cu condiția ca …)

07.06.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Abonare newsletter
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

07 iunie 2019: Avocatul general propune:

– „dispozițiile din Directiva TVA, interpretate în lumina articolelor 47 și 48 alineatul (2) din cartă, nu se opun unei dispoziții sau unei practici a unui stat membru potrivit căreia, atunci când verifică dreptul unei persoane impozabile de a deduce TVA-ul, administrația fiscală ia în considerare constatările pe care le-a făcut în deciziile care au devenit definitive, cu condiția ca:

– o astfel de dispoziție sau o astfel de practică, respectând în același timp logica și structura sistemului TVA-ului, nu împiedică autoritățile fiscale, de jure sau de facto, să ajungă la concluzii diferite, în cadrul unor proceduri diferite, atunci când sunt prezentate argumente sau probe noi.

– autoritățile fiscale sunt, în principiu, obligate, înainte de adoptarea deciziei finale, să acorde accesul la toate documentele care sunt relevante pentru exercitarea de către persoana impozabilă a dreptului la apărare, inclusiv la cele care au fost obținute în cadrul procedurilor penale sau administrative conexe. O descriere a elementelor de probă sub forma unui rezumat nu este suficientă, cu excepția cazului în care persoana impozabilă are posibilitatea de a solicita examinarea documentelor specifice și, eventual, o copie a acestora.

– instanța națională sesizată cu o acțiune împotriva unei decizii adoptate de autoritățile fiscale este în măsură să examineze toate elementele de fapt și de drept din respectiva decizie, inclusiv legalitatea modului în care probele au fost obținute, indiferent de originea unor astfel de probe.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

19 martie 2019: Judecătorul maghiar se întreabă cu privire la dreptul la apărare și articolul 47 din Carta DFUE din perspectiva directivei TVA (C-189/18 Glencore Agriculture Hungary Kft.).

Situația de fapt:
1. materia UE: drepturi fundamentale
2. avem o reglementare a unui stat membru și o practică națională care se întemeiază pe aceasta, în temeiul cărora constatările, în cadrul controlului care vizează părțile la raportul juridic (contract, operațiune) care se referă la obligația fiscală:
2.1. care sunt efectuate de autoritatea fiscală în urma unei proceduri puse în aplicare la una dintre părțile la respectivul raport juridic (emitentul facturilor în cauza principală)
2.2. și care implică o recalificare a raportului juridic
2.3. trebuie luate în considerare din oficiu de către autoritatea fiscală în cadrul controlului care vizează o altă parte la raportul juridic (destinatarul facturilor în cauza principală)
3. necesitatea de a afla dacă dreptul UE incident (secundar și primar) s-ar opune ținând seama că cealaltă parte la raportul juridic nu dispune de niciun drept, în special de drepturile aferente calității de parte, în procedura de control inițială.
4. dacă nu se opune, necesitatea de a afla totuși dacă nu avem opunere atunci când avem o practică națională care permite o procedură precum cea avută în vedere la prima întrebare, astfel încât cealaltă parte la raportul juridic (destinatarul facturilor):
4.1. nu dispune, în cadrul procedurii de control inițiale, de drepturile aferente calității de parte,
4.2. și, prin urmare, nu poate exercita nici un drept la o cale de atac în cadrul unei proceduri de control ale cărei constatări trebuie luate în considerare din oficiu de către autoritatea fiscală în cadrul procedurii de control cu privire la obligația fiscală a celeilalte părți și pot fi reținute în sarcina acesteia din urmă,
4.3. ținând seama că autoritatea fiscală nu pune la dispoziția celeilalte părți dosarul corespunzător al controlului efectuat la prima parte la raportul juridic (emitentul facturilor), în special înscrisurile care stau la baza constatărilor, a proceselor-verbale și a deciziilor administrative,
4.4. ci îi comunică doar o parte sub forma unui rezumat,
4.5. autoritatea fiscală neoferind astfel celeilalte părți posibilitatea de a cunoaște dosarul decât în mod indirect, făcând o selecție în funcție de criterii proprii și asupra cărora cealaltă parte nu poate exercita niciun control.
5. de asemenea, necesitatea de a afla dacă dreptul UE se opune unei practici naționale în temeiul căreia constatările, în cadrul controlului care vizează părțile la raportul juridic care se referă la obligația fiscală:
5.1. care sunt efectuate de autoritatea fiscală în urma unei proceduri puse în aplicare la emitentul facturilor
5.2. și care includ constatarea că emitentul respectiv a participat la o fraudă fiscală activă
5.3. trebuie luate în considerare din oficiu de autoritatea fiscală cu ocazia controlului care vizează destinatarul facturilor,
5.4. ținând seama că destinatarul respectiv nu dispune, în cadrul procedurii de control puse în aplicare la emitent, de drepturile aferente calității de parte, și, prin urmare, nu poate exercita nici un drept la o cale de atac în cadrul unei proceduri de control ale cărei constatări trebuie luate în considerare din oficiu de către autoritatea fiscală în procedura de control care privește obligația fiscală a destinatarului și pot fi reținute în sarcina acestuia din urmă,
5.5. fiind de la sine înțeles că [autoritatea fiscală] nu pune la dispoziția destinatarului dosarul corespunzător al controlului efectuat la emitent, în special înscrisurile care stau la baza constatărilor, a proceselor-verbale și a deciziilor administrative, ci i le comunică doar în parte, sub forma unui rezumat,
5.6. autoritatea fiscală neoferind astfel destinatarului posibilitatea de a cunoaște dosarul decât în mod indirect, făcând o selecție în funcție de criterii proprii și asupra cărora acesta nu poate exercita niciun control.

Dispoziții incidente: dispozițiile Directivei TVA precum și, în ceea ce le privește, principiul fundamental al respectării dreptului la apărare și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale (cu explicațiile aferente).

Notă MMB: În data de 20 martie 2019 va avea loc ședința pe rolul CJUE. Deci vom avea și concluzii AG. Sper de asemenea să reușesc să fac un rezumat al ședinței.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Abonare newsletter

JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week