ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

În treacăt, o mică observație de procedură civilă

22.03.2019 | Ștefan NAUBAUER
Abonare newsletter
Ștefan Naubauer

Ștefan Naubauer

Se susține că „Prevederile art. 200 NCPC nu sunt aplicabile cererilor incidentale, deoarece, chiar dacă acestea au natura juridică a unor cereri de chemare în judecată, ele sunt formulate ulterior fixării primului termen de judecată, pe parcursul soluționării procesului.”[1]

Nu discutăm aici truismul exceptării cererilor incidentale de la procedura de verificare și regularizare, soluție prevăzută în art. VII pct. 1 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe[2].

Considerăm însă că opinia redată mai sus este parțial eronată (sau cel puțin neglijentă), având în vedere că, spre exemplu, cererea de chemare în judecată a altei persoane (care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul) formulată de pârât sau cererea de chemare în garanție făcută de pârât ori cererea de arătare a titularului dreptului (apanaj al pârâtului) se depune în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, desigur în situația regulă când întâmpinarea este obligatorie (art. 68 alin. 3, art. 73 alin. 3, art. 76 teza întâi C. pr. civ.).

Or, conform art. 201 alin. (3) C. pr. civ., în ipoteza clasică (standard) în care se depune întâmpinare, în termen de 3 zile de la data depunerii întâmpinării judecătorul fixează prin rezoluție primul termen de judecată.

Prin urmare, raportându-ne la regula obligativității întâmpinării, cererile de intervenție forțată la care ne-am referit în cele ce precedă se pot formula și depune de către pârât anterior fixării primului termen de judecată, nu ulterior acestui moment procesual cum pare să rezulte din opinia criticată.


[1] Gh. Florea, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coordonatori), Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat. Vol. I – art. 1-526, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 737.
[2] Publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014.


Avocat dr. Ștefan Naubauer

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “În treacăt, o mică observație de procedură civilă”

  1. Valentin BULIGA spune:

    Personal, privesc dispozițiunile art. 200 C.pr.civ. (2010) rep. ca un prim filtru, formal, prin care odată cu învestirea judelui cu o cerere de chemare în judecată circumscrisă dispozițiunilor art. 194 alin. 1 C.pr.civ. (2010)-rep., acesta verifică în ce măsură sunt respectate condițiile formale prescrise de legiuitor prin dispozițiunile art. 195-197 C.pr.civ. (2010)-rep., nerostit, aceste condiții fiind minim necesare pentru ca pârâtului să-i fie asigurate garanțiile procesuale, în principal pentru exercitarea de către acesta într-o manieră adecvată a dreptului la apărare.

    Până la verificarea respectivelor condiții și comunicarea cererii de chemare în judecată socotesc că nici măcar nu e deplin conturat raportul juridic procesual, pârâtul nefiind captat încă regulamentar.

    Momentul la care se pot ivi cereri incidentale de felul celor avute în vedere de autor este întotdeauna ulterior celui al maturării elementelor raportului juridic procesual născut ca urmare a înfățișării unei cereri de chemare în judecată, adică ulterior etapei în care firesc și potrivit scopului pentru care au instituite formele de regularizare reglementate de dispozițiunile art. 200 C.pr.civ. (2010)-rep.

    Mai mult, astfel de cereri nici nu le-aș circumscrie dispozițiunilor art. 194 alin. 1 C.pr.civ. (2010)rep., ele căzând mai degrabă sub auspiciile dispozițiunilor art. 148 C.pr.civ. (2010)-rep. – dreptul comun ]n materie – care, pentru verificarea cerințelor formale prevăzute de dispozițiunile art. 149-151 C.pr.civ. (2010)rep., nu au atașate forme de regularizare echivalente celor prevăzute de dispozițiunile art. 200 C.pr.civ. (2010)-rep.

    În fine, eventualele neregularități formale ale unor astfel de cereri incidentale pot fi drenate cu ușurință și firesc în cadrul formelor de admisibilitate prevăzute de dispozițiunile art. 64 alin. 2 C.pr.civ.(2010)-rep., aplicarea unor forme de regularizare de felul celor prevăzute de dispozițiunile art. 200 C.pr.civ. (2010)-rep. apar ca reduntante în mare măsură ]n contextul discuțiilor asupra admisibilității, pentru că, nu-i așa, intervenienții capătă calitatea de parte în procedura judiciară principală abia după verificarea admisibilității, verificare ce se parcurge într-un cadru plenar, contradictoriu, adică cu mult mai exigent decât sub auspiciile dispozițiunilor art.200 C.pr.civ. (2010)-rep.

    În concluzie, socotesc că „mica observație” a autorului nu-și are tocmai vreun rost, potrivit scopului afirmat. V.B.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week