Taxarea cererii de recuzare în materie civilă. CCR-respingere
27 martie 2019 | JURIDICE.ro
Alina Gaja
În Monitorul Oficial nr. 224 din 22 martie 2019 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 13 decembrie 2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate
Art. 9 lit. a) Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:
cereri de recuzare în materie civilă – pentru fiecare participant la proces – pentru care se solicită recuzarea – 100 lei.
Dispozițiile constituționale presupus încălcate
Dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind valorile supreme ale statului de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea se invocă și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenție și art. 47, art. 48 și art. 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziții privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, precum și domeniul de aplicare și art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului potrivit căruia „orice persoana are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituție sau lege.”
Aprecieri și argumente ale Curții Constituționale
1. Curtea reține faptul că formularea unei cereri de recuzare reprezintă o chestiune personală, întemeiată pe motive care privesc raporturile dintre partea care formulează cererea de recuzare și persoana a cărei recuzare se cere. Din cuprinsul dispoziției legale criticate rezultă că taxa judiciară de timbru se plătește distinct pentru recuzarea fiecărui participant la proces. Cu alte cuvinte, pentru fiecare cerere de recuzare este aplicată o taxă separată.
2. Curtea nu poate reține critica formulată prin raportare la dispozițiile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție, întrucât accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. În jurisprudența sa, Curtea a reținut, de asemenea, că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele judiciare de timbru, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice”, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor.
3. Curtea a constatat că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, fiind unul rezonabil, în sumă fixă de 100 de lei, care nu este de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar, astfel încât nu pot fi reținute criticile referitoare la restricționarea accesului la justiție prin instituirea acestei taxe fixe, datorată de justițiabil în cazul depunerii unei cereri de recuzare a membrilor completului de judecată, în materie civilă, și nici prin raportare la art. 44 din Legea fundamentală. De altfel, legiuitorul a instituit, prin art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a accesului liber la justiție.
4. Referitor la susținerea încălcării art. 21 alin. (3) din Constituție, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că obligația părților de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci, dimpotrivă, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări și funcționări a serviciului public de realizare a justiției.
5. În ceea ce privește critica potrivit căreia justițiabilul nu este ascultat în cadrul soluționării unei cereri de recuzare, Curtea constată că nu poate fi reținută în cauza de față, textul legal criticat stabilind cuantumul taxei judiciare de timbru și nu procedura soluționării cererii de recuzare. Mai mult, potrivit art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamantul poate face cerere de reexaminare. Pentru aceleași motive nu poate fi reținută nici critica formulată prin raportare la art. 52 din Constituție.
6. În fine, referitor la critica potrivit căreia materia taxelor judiciare de timbru este reglementată printr-un act normativ inferior, Curtea reține că ordonanța de urgență reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale, inclusiv în domeniul rezervat legilor organice. Delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepție de la principiul constituțional al separației puterilor în stat și o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”. Astfel, dispozițiile art. 115 din Constituție atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlament.
Decizia Curții Constituționale
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Alina Gaja
Masterand Facultatea de Drept, Universitatea din București
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
