Statistici judiciare 2018: Curtea de Justiţie şi Tribunalul stabilesc un record de productivitate cu 1769 de cauze soluţionate

În timp ce în 2016 şi în 2017 numărul de cauze soluţionate s-a ridicat la aproximativ 1 600, acest număr a fost depăşit cu mult având în vedere că, în 2018, s-a stabilit la 1 769. În ceea ce priveşte numărul de cauze noi cu care au fost sesizate cele două instanţe, el se ridică la 1 683, ceea ce confirmă tendinţa crescătoare a acestor ultimi ani. Creşterea productivităţii a determinat o scădere concomitentă a numărului de cauze aflate pe rol: 2334 de cauze în 2018 faţă de 2420 şi 2358 în 2017 şi, respectiv, în 2016, potrivit unui comunicat.

Curtea de Justiţie

Numărul de cauze introduse în faţa Curţii de Justiţie a crescut în mod considerabil: cele 849 de cauze noi reprezintă un nivel care nu a mai fost atins de instanţă, cu 110 cauze în plus faţă de 2017, adică o creştere cu aproape 15 %. Aceasta se datorează în special creşterii numărului cererilor de decizie preliminară, care s-a ridicat în 2018 la 568 faţă de 533 în anul precedent. Acest număr aproape s-a dublat în zece ani, iar cererile de decizie preliminară reprezintă 70 % din cauzele aflate pe rolul Curţii de Justiţie. Numărul de recursuri formulate împotriva unor hotărâri ale Tribunalului a înregistrat o creştere de 35 %, trecând de la 147 la 199. Acţiunile directe sunt de asemenea în creştere. Numărul cererilor de măsuri provizorii, deşi este mai scăzut, întrucât este vorba despre o procedură excepţională, totuşi s-a dublat (6 cereri în 2018 faţă de 3 în 2017). Astfel cum subliniază domnul preşedinte Lenaerts, „aceste statistici demonstrează modul în care Curtea de Justiţie contribuie la consolidarea valorilor fondatoare ale Uniunii Europene şi la întărirea încrederii instanţelor naţionale, dar şi a tuturor justiţiabililor, în construcţia europeană”.

Productivitatea Curţii de Justiţie a fost de asemenea excepţională în 2018. Astfel, numărul de cauze soluţionate în 2018, care se ridică la 760 faţă de 699 în 2017, constituie un record istoric. Întrucât eforturile depuse pentru a spori eficienţa în soluţionarea cauzelor şi-au atins limitele, este important ca proiectul mecanismului de admitere în principiu pentru anumite recursuri să poată fi pus în aplicare în viitorul apropiat.

A scăzut de asemenea durata medie a procedurilor în faţa Curţii de Justiţie în 2018. Dacă analizăm această durată medie în funcţie de tipurile de acţiuni, reiese totuşi că durata soluţionării cauzelor preliminare a înregistrat o uşoară creştere, trecând de la 15,7 luni la 16 luni, în timp ce durata soluţionării recursurilor, în scădere semnificativă, a atins 13,4 luni, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire cu aproape 4 luni în raport cu 2017. În ceea ce priveşte soluţionarea acţiunilor directe, durata acesteia a scăzut în mod simţitor: astfel, ea a fost de 18,3 luni, faţă de 20,3 luni în 2017.

Tribunalul

Numărul de cauze introduse la Tribunal a înregistrat o uşoară diminuare în raport cu anul 2017, cu 834 de cauze noi, adică o scădere de aproximativ 9 %. Acest număr, la care se adaugă 44 de cereri de măsuri provizorii, este însă echivalent cu cel din 2015, anii 2016 şi 2017 fiind marcaţi de împrejurări excepţionale.

În acelaşi timp, Tribunalul a confirmat tendinţa crescătoare a productivităţii sale, atingând numărul record de 1 009 de cauze soluţionate, ceea ce reprezintă o majorare de aproape 13 % în raport cu 2017.

Consecinţele acestei creşteri de productivitate au fost imediate asupra numărului de cauze aflate pe rol întrucât acesta se ridică acum la 1 333 faţă de 1 508 în 2017 (adică o reducere cu aproape 12 %).

În ceea ce priveşte durata globală a procedurilor (20,0 luni pentru cauzele soluţionate prin hotărâre sau prin ordonanţă), aceasta a înregistrat o anumită creştere în raport cu anul 2017, ca urmare, în special, a soluţionării unui număr important de cauze de concurenţă al căror volum şi complexitate au necesitat o soluţionare cu o durată mult mai mare decât media altor cauze. În pofida acestui element conjunctural, valorile rămân la niveluri net inferioare celor înregistrate înainte de punerea în aplicare a reformei arhitecturii jurisdicţionale a Uniunii.

Succesul realizării acestei noi arhitecturi jurisdicţionale este astfel confirmat de un punct de vedere cantitativ. La acesta se adaugă, aşa cum observă domnul preşedinte Jaeger, faptul că, „dotată cu o capacitate de judecare consolidată, instanţa poate acum să repartizeze mai multe cauze (87 în 2018) unor formaţiuni extinse la cinci judecători, pentru a susţine calitatea jurisprudenţei şi pentru a face faţă unor cauze cu mize foarte importante”.