JURIDICE.ro
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

Despre „perversitățile” dreptului. Why the law is so perverse? de Leo Katz

26.03.2019 | Astrid BOLEA
Abonare newsletter
Astrid Bolea

Astrid Bolea

Din perspectiva studenților la drept cărora curriculumul le cere ca în majoritatea timpului studențesc să studieze coduri comentate după ce teoria dreptului a fost studiată în trecere în primul semestru din anul întâi, Why the law is so perverse[1]ar putea constitui exemplul clasic de teorie a chibritului, o mostră de despicat firul în patru, cel mai probabil abandonată după primele subcapitole. Leo Katz nu face o analiză a dreptului ce poate fi încadrată clar în anumite canoane: nu vom vedea o prea mare dorință de interpretare a actelor normative. De altfel, nu vom întâlni, în general, prea multă preocupare pentru ce a vrut să spună legiuitorul printr-un anumit text sau care a fost contextul legiferării într-un anumit caz, de ce judecătorul a procedat într-un mod și nu în altul, etc. Mai degrabă, ne vom întâlni cu o abordare simplistă și simplificată a dreptului, prin punerea unor întrebări pe cât de, aparent, naive, pe atât de complicat de răspuns într-un mod cel puțin mulțumitor. Leo Katz sparge unele blocuri de fundamente juridice, punând sub semnul întrebării elemente-cheie precum consimțământul sau nucleul dur al drepturilor fundamentale. De ce este interzisă tortura voluntară? De ce drepturile de proprietate și delimitarea proprietății nu sunt mai flexibile? De ce nu putem dispune de „bunuri proprii”, precum părțile corpului, sângele, organele sau țesuturile? De ce promisiunile nu se pun în executare? De ce nu se permite asumarea unor riscuri mai mari, când subiectul de drept consimte în acest sens și își asumă?

Prima parte a cărții ilustrează două exemple nerealiste, considerate poate chiar scandaloase de către unii, a căror analiză, însă, poate fi interesant de observat prin prisma principiilor generale ale dreptului sau, altfel spus, prin prisma aspectelor înrădăcinate în gândirea juriștilor, indiferent de sistemul juridic din care provin. Primul exemplu este cel al condamnatului care ar consimți la tortură voluntară dacă i s-ar oferi posibilitatea ca perioada de executare a pedepsei cu închisoarea să fie diminuată. Autorul, cu umor negru, îl numește obținerea unui discount. Nicio societate, însă, nu ar accepta un asemenea troc, nu doar din cauza lui volenti non fit injuria, ci pentru că această chestiune ar transcende înspre probleme sensibile din nucleul dur al drepturilor fundamentale, protejate și garantate prin instrumente internaționale. Însă aspectul care îl preocupă pe Katz este ignorarea consimțământului unei asemenea persoane, în ipoteza în care acesta nu ar suferi niciun viciu. Acest scenariu (forțat, da) exemplifică, în opinia autorului, o perversitate a dreptului, când situația condamnatului nu ar putea fi niciodată win-win, întrucât dreptul o interzice de plano, deși: i) statul și-ar îndeplini rolul coercitiv și de redresare, iar ii) condamnatul ar executa pedeapsa privativă de libertate pentru infracțiunea comisă.

O altă latură a acelei probleme este expusă într-un alt scenariu nerealist, în care un grup de oameni alege să constituie un club al donatorilor de rinichi, pentru a salva viețile celor aflați în nevoie. Fiecare membru promite că, în urma unei loterii, dacă indicativul său este extras, va dona. O anumită persoană însă refuză să își pună în executare promisiunea, din teamă pentru procedura chirurgicală. Există o metodă de executare silită a promisiunii acesteia? Asemenea cluburi nu s-ar putea forma niciodată. Întrebarea care reiese este următoarea: care este motivul pentru care legea împiedică realizarea unei asemenea tranzacții, când rezultatul nu ar cauza rău niciunei părți (se are în vedere, desigur, scenariul ideal cu zero implicații negative pentru starea de sănătate a donatorului).

O altă situație ipotetică discutată în câteva capitole centrale (simplificată pentru scopurile acestui articol) este a unui cuplu care suferă un accident, în urma căruia soțul riscă să își piardă un membru inferior, iar soția un deget. Cei doi realizează o înțelegere conform căreia, deși prioritate în acordarea îngrijirilor medicale ar avea, în mod normal, bărbatul, întrucât pierderea piciorului este mai gravă decât pierderea unui deget, soția acestuia va fi tratată prima de către doctor. Justificarea constă în faptul că soțul confirmă că ar putea trăi fără membru inferior, însă cariera de pianistă a soției sale ar fi pierdută. Doctorului i se cere, deci, tratarea cu prioritate a soției, însă un asemenea „contract” între soți nu va fi respectat. De ce nu li se permite soților să ajungă la o înțelegere? Sau, mai exact, de ce înțelegerea soților nu este validă din punct de vedere juridic? Sau, dintr-o altă perspectivă: de ce nu i se permite soțului să consimtă, printr-un consimțământ liber și neviciat, asupra propriului corp?

Lacunele legii sunt o altă „perversitate” căreia i se dedică o parte semnificativă a cărții. Forum shopping, paradisele fiscale, eliminarea documentelor incriminatoare înaintea începerii litigiului (litigation proofing) sau greșelile flagrante foarte întâlnite în sport, penalizate și care totuși creează un avantaj întrucât au exploatat o slăbiciune a adversarului/ilor sunt doar câteva exemple tipice. Ceea ce Katz analizează este faptul că legea nu poate mereu elimina lacunele de multe ori utilizate de către avocați în tactici speculative. Autorul apelează la teorii, studii și teoreme din domenii diverse precum antropologie, sociologie, economie comportamentală sau psihologie și constată că raționamentele și practicile juridice trebuie văzute ca instrumente de luare a deciziilor bazate pe criterii multiple. O concluzie interesată este că înțelegerea dinamicii acestor lacune și, respectiv, exploatarea acestora este posibilă prin aceleași metode prin care are loc manipularea voturilor în procedurile electorale (exemplul pe care îl utilizează este cel al voturilor în parlament, când, în ipoteza intervenirii unui al treilea element pe lângă cele două inițiale supuse votului, preferințele majorității pot fi manevrate). Atâta vreme cât dreptul va încerca să acomodeze toate aceste criterii particulare care influentează deciziile și procesul de luare a deciziilor, vor exista lacune. Dreptul are o reputație pentru despicat firul în patru, scrie Katz – o reputație pe care o merită, având în vedere faptul că demarcațiile între principii sau doctrine, limitele dintre instituțiile dreptului, precum și între raționamente sunt greu de justificat. În acest context, se utilizează opinia lui Kaplow și Shavell, conform căreia doctrinele juridice[2] ar trebui construite astfel încât să se aibă în vedere doar implicația lor asupra bunăstării societății. Ar trebui, deci, îndepărtate și niciodată adoptate legi care au potențialul de a veni în conflict cu situațiile favorabile erga omnes, când bună-starea oamenilor ar putea fi periclitată. Însă ni se reamintește faptul că luarea deciziilor în sfera juridică este tot bazată pe o multitudine de criterii, inclusiv cele care au în vedere maximizarea bunăstării. Deci, și acestea prezintă aceeași vulnerabilitate la manevrare, manipulare, exploatare.

Why the law is so perverse este un exercițiu interesant de plasare a dreptului într-o eprubetă și observarea lui atentă, dar și unul interdisciplinar necesar dacă nu pentru o mai bună înțelegere a unor concepte, măcar pentru posibilitatea de explorare a dreptului din alte perspective.


[1] Disponibil aici.
[2] Aici „doctrină” este utilizat în sensul în care e folosit în sistemele de common-law, adică de set de reguli și principii juridice aplicabile pentru anumite categorii de probleme similare. Un sinonim, dar îndepărtat, în sistemul nostru ar putea fi acela de „instituție juridică”.


Astrid Bolea

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate