ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Jocul periculos al referendumurilor populiste

26.03.2019 | Monica CERCELESCU
Monica Cercelescu

Monica Cercelescu

„Deși populiștii cer deseori referendumuri, asemenea exerciții nu urmăresc inițierea unor procese deschise de formare democratică a voinței în rândul cetățenilor. Populiștii pur și simplu vor să li se confirme ceea ce au stabilit deja că este adevărata voință a poporului. Populismul nu este o cale spre o mai mare participare în politică” (Jan-Werner Müller, ”Ce este populismul?”)

Președintele Klaus Iohannis a declarat sâmbătă că vrea referendum „pe justiție”. Ce dorește exact să afle prin acest referendum, se mai gândește, se mai consultă cu ONG-urile și cu partidele ”de încredere”. În orice caz, crede că „numai în acest fel românii vor putea arăta că nu mai sunt de acord cu modul în care PSD strică legile justiției și își bate joc”.

Cu alte cuvinte, vrea ca poporul să aprobe expres niște idei asupra cărora există deja consens național, la nivelul poporului (nu al partidelor politice!). Or’, răspunsul este de bun simț: că vrem o justiție independentă, că nu vrem persoane condamnate penal în funcții publice, că vrem instrumente legislative întărite pentru combaterea corupției. E greu de imaginat un rezultat de genul „Da, vrem să fim conduși de corupți”. În acest context, referendumul anunțat pare deja un demers tipic populist!

Cu referendumul pentru redefinirea familiei a fost la fel. Inițiatorii știau deja răspunsul și totuși au supus opiniei publice niște întrebări de la care așteptau și se așteptau la răspunsul dorit de ei, pentru a-și aroga poziția de apărători ai valorilor tradiționale, în contradictoriu cu opoziția, care urma să fie stigmatizată pentru susținerea unui sistem împotriva acestor valori. Dar, surpriză de proporții! Deși 90% au votat pentru familia tradițională, așa cum se așteptau, majoritatea oamenilor nu s-au prezentat la vot astfel încât acest referendum să fie validat. Pentru că au simțit că este o problemă falsă, de natură politică, au văzut valul de ură și dezbinare care s-a manifestat în zilele premergătoare referendumului și nu au vrut să fie părtași.

Și ca să mai dăm un exemplu similar dintr-o țară vecină, în 2016, premierul maghiar Viktor Orbán a inițiat referendum în privința acceptării sau neacceptării cotelor de refugiați, impuse de Bruxelles. El știa deja că poporul maghiar este împotriva acceptării, dar a pus totuși această problemă pentru a se identifica cu voința poporului și pentru a-și însuși în plan electoral această direcție politică, marginalizându-și astfel opozanții. Dar, surpriză! Electoratul nu s-a prezentat la vot pentru ca referendumul să poată fi validat.

Când un subiect aflat pe agenda politică stârnește emoții puternice în rândul publicului, cum e justiția în acest moment, politicienii au tendința să creadă că ar putea parazita aceste subiecte în scop electoral. Că ar putea folosi instrumentele democrației directe pentru a da oamenilor senzația că ei sunt adevărații apărători ai intereselor cetățenilor și ai statului de drept. Dar experiența a dovedit că pot avea surprize atunci când apelează la referendumuri populiste, deturnînd scopul real al acestui instrument democratic în scopul atragerii de capital politic, pentru că oamenii ajung să se simtă ca niște „idioți utili”.

Unul dintre cei mai titrați filozofi contemporani, bulgarul Ivan Krastev, spune că ”Cetățenii au tendința să creadă că doar spunând ”nu” și mult mai rar ”da”, vocile lor vor fi auzite de clasa conducătoare. Și astfel, acum când sprijinul pentru partidele politice tradiționale a scăzut brusc, iar încrederea în instituțiile democratice s-a șubrezit, mulți cred că o deplasare spre o democrație directă reprezintă calea spre a reforma sistemul democratic[1]

Atunci când conducătorii abordează acest tip de referendumuri, arată și neputință de a rezolva crizele societății și pun în cârca poporului răspunsurile, care pot fi ”da” sau ”nu” la probleme generice, fără a iniția dezbateri de idei noi, care ar putea duce la rezolvarea unor situații concrete. Or, chestiunile care frământă justiția sunt mult mai complexe, adevărul e undeva pe la mijloc și nu pot fi rezolvate prin raspunsuri binare, de tip ”da” sau ”nu”. Ci prin soluții noi! Doar o expertiză înaltă a practicienilor în drept care lucrează la aceste legi ale justiției, niște studii de impact gândite ar putea salva această situație. O rezolvare prin referendum este practic imposibilă.

În ceea ce privește referendumul recent anunțat, toată lumea știe deja că justiția este în pericol, că PSD face presiuni pentru legi clientelare, că se apelează la ordonanțe de urgență eludând dezbaterile publice reale. Însă vede și faptul că justiția a ajuns miză politică și opoziția caută să paraziteze situația, în loc să vină cu soluții concrete și argumentate. Or, transformarea justiției în miză politică, profitând de spectacolul judiciar, este primul factor care îi știrbește independența și credibilitatea, principalul vinovat pentru situația în care a ajuns justiția astăzi. Asta se întâmplă acolo unde lideri populiști folosesc justiția în luptele politice. Vezi Ungaria și Polonia.

Nu știm încă ce întrebări vor fi puse la referendum, însă, oricum, nu contează. Foarte probabil, dezbaterile publice premergătoare nu se vor centra asupra întrebărilor, ci asupra necesității acestui referendum. Partea adversă va îndemna oamenii să nu participe la vot, pe motiv că este inutil, exact cum s-a întâmplat la referendumul pentru familie.

Însă, pentru a putea răspunde prin ”da” sau ”nu” la o chestiune juridică, oamenii ar trebui să fie extrem de bine informați. Dar știm cu toții că sunt din ce în ce mai dezinformați tocmai prin supra-informare (în plan juridic, prin inflația legislativă), prin fake news. Practic a devenit imposibil să explici publicului o soluție legislativă. Cel mai concludent exemplu, al impactului dezinformării asupra rezultatului referendumului este Brexitul, în care trolii au jucat un rol important.

Proliferarea acestor referendumuri de tip populist devine periculoasă întrucât e clar că inițiatorii nu sunt interesați de voința poporului, pe care o cunosc deja, ci urmăresc scopuri electorale prin identificarea lor cu această voință. Două referendumuri, în mai puțin de un an, provenind din partea unor forțe politice opuse, reprezintă un semnal de alarmă că populismul ajunge la cote critice în tot spectrul politic. În plus, folosirea prea frecventă a referendumului îl aduce în derizoriu, îl face să pară ”neserios”.


[1] Ivan Krastev, ”Post Europa”, capitolul Distruși de referendumuri, Ed. Comunicare.ro, 2018, pag 104.


Avocat Monica Cercelescu


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership