« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
2 comentarii

Analiza necesității și utilității dispunerii expertizei pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei
27.03.2019 | Neculai ZAMFIRESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Neculai Zamfirescu

Neculai Zamfirescu

VALOAREA ALCOOLEMIEI – MIJLOC DE PROBĂ

Doctrina şi practica medico-legală manifestă, în principal, interes pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei în cazurile la care face referire art. 336 din Codul penal (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului). Prin acest tip de expertiză medico-legală se concluzionează ce valoare teoretică putea avea alcoolemia unei persoane, la un moment anterior prelevării mostrelor biologice de sânge şi dacă persoana respectivă a consumat felul şi cantitatea de băutură alcoolică consemnată în declaraţia de consum.

Făcând referire la art. 336 din Codul penal (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului), amintim prevederile Reperelor Metodologice emise de Consiliul Superior de Medicină Legală cu privire la expertiza efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei (H. 2/18.09.2015), care aduce în discuţie “condiţiile în care se poate efectua această expertiză medico-legală“.

Dacă privim noţiunea condiţii, sub accepţiunea “clauză absolut necesară la realizarea unui lucru“, trebuie să discutăm şi despre modalitatea prin care cunoaştem împlinirea sau neîmplinirea condiţiilor, care în opinia noastră, nu poate fi decât operaţiunea privind analiza necesităţii şi utilităţii dispunerii expertizei.

Desigur, organele judiciare, în opera proprie sau apelând la specialişti instituţionalizaţi, au obligaţia asumării analizei, iar justiţiabilii şi apărătorii lor, au dreptul de a face, sau de a procura o asemenea analiză, apelând la specialişti independenţi.

Pentru această ultimă afirmaţie avem în vedere atât principiul egalităţii armelor, cât şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, care prevede că “orice acuzat are, în special, dreptul să dispună de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”.

Deci, orice acuzat, personal sau prin intermediul apărătorului, iar acesta personal, sau prin intermediul unui specialist independent, poate proceda la analiza necesităţii şi utilităţii oricărei activităţi expertale, informându-se pe această cale dacă este posibil, necesar şi util să formuleze cerere în acest sens.

Specialistul instituţionalizat sau cel independent are posibilitatea: DE A VERIFICA şi obiectiviza actul de constatare prin raportare la datele înscrise în fişa de urgenţe a serviciului de ambulanţă, registru de tratamente spital, procesul-verbal de recoltare probe biologice, declaraţiile persoanelor; DE A OBIECTIVIZA declaraţia de consum, prin raportare la datele înscrise în procesul verbal de recoltare a probelor biologice, declaraţiile persoanelor, acte investigative, fişă examen clinic (anexa la procesul-verbal de recoltare probe biologice); şi DE A SIMULA viitoarea operaţiune expertală pentru diferite variante reflectate de datele cauzei. Pe parcursul realizării analizei se poate stabili şi corecta trinomul erori – necunoscute – subiectivism, astfel se trece de la posibilitatea cunoaşterii la cunoşterea propriu-zisă controlabilă cu ajutorul mijloacelor ştiinţifice.

Operaţiunea de analiză se materializează într-un înscris probatoriu realizat de organul judiciar sau procurat de justiţiabil prin intermediul unui specialist independent recunoscut. Potrivit art. 97 (2) lit. e.) NCPP, înscrisul specialistului independent NU poate fi respins de organele judiciare sub cuvântul art.100 al. (4) lit f), întrucât activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară într-un cadru legal, respectiv, OG 57/2002, a căror prevederi se coroborează cu prevederile art. 7 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Operaţiunea de simulare a viitoarei expertize pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei poate fi făcută prin intermediul unui model matematic care simulează o evoluţie în timp a alcoolemiei, valorile date de acest model suprapunându-se peste valorile experimentale (prima recoltare, a doua recoltare, etilotest etc.).

VALOAREA ALCOOLEMIEI – MIJLOC DE IDENTIFICARE

Una din strategiile investigaţiei criminale, respectiv, identificarea prin înţelegerea echilibrului între situaţia victimei şi a făptuitorului, ne determină să lansăm provocarea dezvoltării atenţiei, grijii şi interesului pentru aplicarea activităţii expertale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei şi în cazul morţilor suspecte sau acţiunilor criminale, atunci când pe masa de lucru a organelor judiciare se află rezultate toxicologice pozitive.

În această ipoteză nu punem în discuţie ideea analizei necesităţii şi utilităţii expertale, ci mai degrabă necesitatea şi utilitatea dezvoltării enunţurilor ipotetice pentru căutarea unor răspunsuri la întrebări cu premisa ipotetică privind evoluţia în timp a faptelor şi împrejurărilor exterioare producerii decesului, în fapt, posibilitatea unei priviri investigative de la locul şi momentul decesului în spaţiul şi timpul în care s-a aflat şi a acţionat victima înaintea încetării funcţiilor vitale. (spaţiul timpului critic indicat de proba biologică de sânge).

Având ca date cunoscute sau care pot fi cunoscute: valoarea alcoolemiei din proba de sânge prelevat, sexul, greutatea şi talia persoanei, starea de plenitudine a stomacului şi felul alimentelor consumate, felul, cantitatea şi concentraţia în alcool a băuturii consumate, tindem să aflăm în urma elaborării unor enunţuri ipotetice pe mai multe variante, momentul alcoolemiei maxime şi de aici intervalul de consum, şi ritmul (sau secvenţa) de ingestie a băuturii.

Prin faptul determinării valorilor teoretice a alcoolemiei la momente anterioare producerii decesului, se deschide posibilitatea cunoaşterii stării persoanei (din cinci în cinci minute) din perspectiva graficului fenomenelor clinice din intoxicaţia alcoolică[1].

Astfel, în funcţie de starea persoanei în momentele premergătoare decesului, [stare specifică pragului intoxicaţiei; a euforiei (excitarea funcţiilor intelectuale); a ebrietăţii; a beţiei 70% (scăderii autocontrolului, a atenţiei, voinţei, întârzierea răspunsurilor); a beţiei 95% (tulburări psihosenzoriale – cerebelo-labirintice şi senzoriale – analgezie, inconştienţă); comei; morţii posibile; morţii sigure], pot fi deduse elemente situaţionale specifice victimelor în comportamentul lor, (reacţiile acesteia faţă de agresiune şi agresor) pot fi verificate şi valorificate în mod superior datele rezultate din investigaţiile tehnice (interpretarea urmelor) şi tactice (declaraţiile persoanelor şi relatările informatorilor).

Pentru elaborarea ipotezelor de lucru (ce vor fi supuse relaţiei matematice între mai multe mărimi cunoscute şi necunoscute) se au în vedere datele investigative privind victima (autopsia psihologică[2]), poziţionarea acesteia în timpul şi spaţiul critic, declaraţiile martorilor şi informatorilor, toate acestea raportate la datele doctrinei şi practicii medico-legale[3].

Sub termenul de interpolare se înţelege determinarea valorii unei funcţii necunoscute din interiorul intervalului dat, (timpului critic investigativ sau momentele anterioare decesului) reieşind din valorile ei cunoscute de la marginile intervalului.

Valori la marginile intervalului 17:50 alcoolemie 0,16 ——> 21:55 alcoolemie 1,10

Spaţiul timpului critic indicat de proba biologică de sânge = 4 ore şi 15 minute.

TABEL DE ADEVĂR

VARIANTA IPOTETICĂinterval consum 17:00-17:30; felul băuturii – vin 12 % (1000 ml ); valoarea alcoolemiei probei de sânge – 1,10 ‰

SUSCESIUNEA STĂRII PERSOANEI ÎN SPAŢIUL TIMPULUI CRITIC (realizabilă la intervale de 5 minute)


[1] Gheorghe Scripcaru, M. Terbancea – Patologie Medico Legală, Ed. Didactică Bucureşti, 1983 pag. 162.
[2] Autopsia psihologică – este o evaluare post mortem făcută persoanelor care s-au sinucis sau sunt victimele acţiunilor criminale rămase cu autori necunoscuţi.
[3] Ex. * La starea de plenitudine a stomacului se va ţine cont de natura şi cantitatea alimentelor ingerate. Se consideră ca perioadă de digestie normală (medie) un interval de 3 ore, care se poate extinde până la 4 sau chiar 5 ore în cazul consumului anumitor alimente sau în anumite stări patologice. * pe stomacul gol absorbţia maximă a alcoolului se realizează la 30 minute cu extinderea de până la 45 minute în cazul alcoolemiilor mai mari de 1,25 g‰. * pe stomacul cu alimente în diverse grade de digestie alcoolemia maximă se atinge la un interval de 1h-1h30′-2 h (1h corespunde sfârşitului perioadei de digestie sau consum minim de alimente, 1 h30′ semiplenitudinea stomacului, iar la 2h consum concomitent cu alimente sau imediat după masă). În literatura de specialitate se citează şi cazuri cu absorbţie maximă la 3 ore de la terminarea consumului, dar acestea sunt excepţionale. În cazuri speciale cum sunt rezecţia gastrică, absorbţia maximă se realizează la 45′-1 h, pe stomacul plin şi până în 30 min pe stomacul gol. Ingestia de alimente greu digerabile sau/şi cu aport crescut de grăsimi, alcoolemia maximă se poate atinge şi la un interval mai mare de 2 h, dar nu mai mult de 3 h, situaţie în care se va face corelarea cu datele rezultate din dinamica procesului de metabolizare.
[4] Fenomen sn [At: BV III, 6/4 / Pl: ~e / E: fr phénomène] Manifestare exterioară a esenței unui proces, care este perceptibil şi accesibil. Excitare – stârnire a unei dorințe (sexuale…). Impulsivitate – tendință de a acționa sub influența primului impuls Autocontról – control asupra faptelor proprii.


Conf. univ. dr. Neculai Zamfirescu

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni/categorii: Articole, Drept penal, Opinii, SELECTED TOP LEGAL

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Analiza necesității și utilității dispunerii expertizei pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei”

  1. În SUA, „experţii” care câştigă mai mult de 5% din veniturile anuale din expertize judiciare sunt denumiţi „hired gun” adică mercenari şi sunt discreditaţi în instanţă iar mărturiile lor aruncate la gunoi.
    La noi se pare că avem „experţi” de meserie, adică persoane care îşi vând expertiza ca SINGURĂ metodă de a-şi câştiga pâinea. În această situaţie, aceşti „experţi”, în special experţii „instituţionali” nu prezintă garanţii de independenţă şi sunt dispuşi să ia orice expertiză, să accepte orice misiune şi să livreze răspunsuri favorabile pentru cei care plătesc.
    Alternativa este că nu vor câştiga bani dacă nu sunt vor întocmi un raport favorabil pentru cei care plătesc.
    Chiar dacă expertul este perfect cinstit, simplul fapt că această meserie este UNICA meserie a persoanei îl descalifică.
    Un expert este o persoană specializată într-un domeniu cu reputaţie foarte bună, experienţă şi de regulă care PROFESEAZĂ în domeniul în care depune mărturie.
    De exemplu, o expertiză în construcţii se depune de către un inginer constructor care PROFESEAZĂ, nu care a ieşit la pensie şi nu a mai lucrat în construcţii şi nu mai are nicio legătură cu profesia de constructor de 25 de ani.
    Instituţia expertului „recunoscut de stat” este un concept lipsit de sens, deoarece experţii sunt recunoscuţi de către Asociaţiile profesionale (nu de asociaţiile de „experţi”) ci de către Asociaţiile care efectiv reprezintă profesiile persoanelor ACTIVE.
    Un medic care nu mai profesează de 15 ani nu mai este expert în domeniu.
    Numărul de exemple este nenumărat.
    Instituţia expertului de profesie este un concept iraţional.
    Este ca şi cum ai spune că un pictor a primit diplomă de artist de la Minister. Un pictor consacrat şi reputat îşi primeşte valoarea nu de la diploma dată de la Primărie, ci de la recunoaşterea publică.
    La fel şi experţii sunt persoane cu realizări înalte în profesia exercitată de-alungul vieţii, cu publicaţii în domeniu, cu evaluări tehnice, ştiinţifice, metode şi aplicări ale metodelor care respectă standardele profesionale la nivel european, dacă nu chiar mai extins internaţional.
    Conform standardelor judiciare din SUA, cei mai mulţi „experţi” români nu pot fi acceptaţi pentru a depune mărturii în dosare. Din cauza organizării activităţii de expertiză judiciară în România, expertizele lor ar fi inadmisibile, deoarece pot fi consideraţi mercenari plătiţi care îşi vând opiniile „ştiinţifice”.
    Mai ţineţi minte cazul Teo Peter, victima unui accident rutier?
    Raportul expertului român a fost aruncat la gunoi, aşa de bine a fost făcut.
    Nici măcar nu s-au obosit să se prezinte în instanţă să-l susţină.
    Au crezut că dacă trimit o hărtie scrisă cu ştampilă, magistraţii americanii o să se dea pe spate de emoţie şi o să le dea dreptate imediat.
    A fost desfiinţat în mod ruşinos.

  2. Ador să văd articole de specialitate scrise în 2019 în care se citează o carte din 1983 din România de atunci. Mai ales când respectiva carte e singura carte citată.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD