Analiza necesității și utilității dispunerii expertizei pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei
27 martie 2019 | Neculai ZAMFIRESCU
Neculai Zamfirescu
VALOAREA ALCOOLEMIEI – MIJLOC DE PROBĂ
Doctrina şi practica medico-legală manifestă, în principal, interes pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei în cazurile la care face referire art. 336 din Codul penal (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului). Prin acest tip de expertiză medico-legală se concluzionează ce valoare teoretică putea avea alcoolemia unei persoane, la un moment anterior prelevării mostrelor biologice de sânge şi dacă persoana respectivă a consumat felul şi cantitatea de băutură alcoolică consemnată în declaraţia de consum.
Făcând referire la art. 336 din Codul penal (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului), amintim prevederile Reperelor Metodologice emise de Consiliul Superior de Medicină Legală cu privire la expertiza efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei (H. 2/18.09.2015), care aduce în discuţie “condiţiile în care se poate efectua această expertiză medico-legală“.
Dacă privim noţiunea condiţii, sub accepţiunea “clauză absolut necesară la realizarea unui lucru“, trebuie să discutăm şi despre modalitatea prin care cunoaştem împlinirea sau neîmplinirea condiţiilor, care în opinia noastră, nu poate fi decât operaţiunea privind analiza necesităţii şi utilităţii dispunerii expertizei.
Desigur, organele judiciare, în opera proprie sau apelând la specialişti instituţionalizaţi, au obligaţia asumării analizei, iar justiţiabilii şi apărătorii lor, au dreptul de a face, sau de a procura o asemenea analiză, apelând la specialişti independenţi.
Pentru această ultimă afirmaţie avem în vedere atât principiul egalităţii armelor, cât şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, care prevede că “orice acuzat are, în special, dreptul să dispună de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”.
Deci, orice acuzat, personal sau prin intermediul apărătorului, iar acesta personal, sau prin intermediul unui specialist independent, poate proceda la analiza necesităţii şi utilităţii oricărei activităţi expertale, informându-se pe această cale dacă este posibil, necesar şi util să formuleze cerere în acest sens.
Specialistul instituţionalizat sau cel independent are posibilitatea: DE A VERIFICA şi obiectiviza actul de constatare prin raportare la datele înscrise în fişa de urgenţe a serviciului de ambulanţă, registru de tratamente spital, procesul-verbal de recoltare probe biologice, declaraţiile persoanelor; DE A OBIECTIVIZA declaraţia de consum, prin raportare la datele înscrise în procesul verbal de recoltare a probelor biologice, declaraţiile persoanelor, acte investigative, fişă examen clinic (anexa la procesul-verbal de recoltare probe biologice); şi DE A SIMULA viitoarea operaţiune expertală pentru diferite variante reflectate de datele cauzei. Pe parcursul realizării analizei se poate stabili şi corecta trinomul erori – necunoscute – subiectivism, astfel se trece de la posibilitatea cunoaşterii la cunoşterea propriu-zisă controlabilă cu ajutorul mijloacelor ştiinţifice.
Operaţiunea de analiză se materializează într-un înscris probatoriu realizat de organul judiciar sau procurat de justiţiabil prin intermediul unui specialist independent recunoscut. Potrivit art. 97 (2) lit. e.) NCPP, înscrisul specialistului independent NU poate fi respins de organele judiciare sub cuvântul art.100 al. (4) lit f), întrucât activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară într-un cadru legal, respectiv, OG 57/2002, a căror prevederi se coroborează cu prevederile art. 7 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Operaţiunea de simulare a viitoarei expertize pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei poate fi făcută prin intermediul unui model matematic care simulează o evoluţie în timp a alcoolemiei, valorile date de acest model suprapunându-se peste valorile experimentale (prima recoltare, a doua recoltare, etilotest etc.).
VALOAREA ALCOOLEMIEI – MIJLOC DE IDENTIFICARE
Una din strategiile investigaţiei criminale, respectiv, identificarea prin înţelegerea echilibrului între situaţia victimei şi a făptuitorului, ne determină să lansăm provocarea dezvoltării atenţiei, grijii şi interesului pentru aplicarea activităţii expertale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei şi în cazul morţilor suspecte sau acţiunilor criminale, atunci când pe masa de lucru a organelor judiciare se află rezultate toxicologice pozitive.
În această ipoteză nu punem în discuţie ideea analizei necesităţii şi utilităţii expertale, ci mai degrabă necesitatea şi utilitatea dezvoltării enunţurilor ipotetice pentru căutarea unor răspunsuri la întrebări cu premisa ipotetică privind evoluţia în timp a faptelor şi împrejurărilor exterioare producerii decesului, în fapt, posibilitatea unei priviri investigative de la locul şi momentul decesului în spaţiul şi timpul în care s-a aflat şi a acţionat victima înaintea încetării funcţiilor vitale. (spaţiul timpului critic indicat de proba biologică de sânge).
Având ca date cunoscute sau care pot fi cunoscute: valoarea alcoolemiei din proba de sânge prelevat, sexul, greutatea şi talia persoanei, starea de plenitudine a stomacului şi felul alimentelor consumate, felul, cantitatea şi concentraţia în alcool a băuturii consumate, tindem să aflăm în urma elaborării unor enunţuri ipotetice pe mai multe variante, momentul alcoolemiei maxime şi de aici intervalul de consum, şi ritmul (sau secvenţa) de ingestie a băuturii.
Prin faptul determinării valorilor teoretice a alcoolemiei la momente anterioare producerii decesului, se deschide posibilitatea cunoaşterii stării persoanei (din cinci în cinci minute) din perspectiva graficului fenomenelor clinice din intoxicaţia alcoolică[1].
Astfel, în funcţie de starea persoanei în momentele premergătoare decesului, [stare specifică pragului intoxicaţiei; a euforiei (excitarea funcţiilor intelectuale); a ebrietăţii; a beţiei 70% (scăderii autocontrolului, a atenţiei, voinţei, întârzierea răspunsurilor); a beţiei 95% (tulburări psihosenzoriale – cerebelo-labirintice şi senzoriale – analgezie, inconştienţă); comei; morţii posibile; morţii sigure], pot fi deduse elemente situaţionale specifice victimelor în comportamentul lor, (reacţiile acesteia faţă de agresiune şi agresor) pot fi verificate şi valorificate în mod superior datele rezultate din investigaţiile tehnice (interpretarea urmelor) şi tactice (declaraţiile persoanelor şi relatările informatorilor).
Pentru elaborarea ipotezelor de lucru (ce vor fi supuse relaţiei matematice între mai multe mărimi cunoscute şi necunoscute) se au în vedere datele investigative privind victima (autopsia psihologică[2]), poziţionarea acesteia în timpul şi spaţiul critic, declaraţiile martorilor şi informatorilor, toate acestea raportate la datele doctrinei şi practicii medico-legale[3].
Sub termenul de interpolare se înţelege determinarea valorii unei funcţii necunoscute din interiorul intervalului dat, (timpului critic investigativ sau momentele anterioare decesului) reieşind din valorile ei cunoscute de la marginile intervalului.
Valori la marginile intervalului 17:50 alcoolemie 0,16 ––> 21:55 alcoolemie 1,10
Spaţiul timpului critic indicat de proba biologică de sânge = 4 ore şi 15 minute.
TABEL DE ADEVĂR
VARIANTA IPOTETICĂ – interval consum 17:00-17:30; – felul băuturii – vin 12 % (1000 ml ); – valoarea alcoolemiei probei de sânge – 1,10 ‰
SUSCESIUNEA STĂRII PERSOANEI ÎN SPAŢIUL TIMPULUI CRITIC (realizabilă la intervale de 5 minute)
[1] Gheorghe Scripcaru, M. Terbancea – Patologie Medico Legală, Ed. Didactică Bucureşti, 1983 pag. 162.
[2] Autopsia psihologică – este o evaluare post mortem făcută persoanelor care s-au sinucis sau sunt victimele acţiunilor criminale rămase cu autori necunoscuţi.
[3] Ex. * La starea de plenitudine a stomacului se va ţine cont de natura şi cantitatea alimentelor ingerate. Se consideră ca perioadă de digestie normală (medie) un interval de 3 ore, care se poate extinde până la 4 sau chiar 5 ore în cazul consumului anumitor alimente sau în anumite stări patologice. * pe stomacul gol absorbţia maximă a alcoolului se realizează la 30 minute cu extinderea de până la 45 minute în cazul alcoolemiilor mai mari de 1,25 g‰. * pe stomacul cu alimente în diverse grade de digestie alcoolemia maximă se atinge la un interval de 1h-1h30′-2 h (1h corespunde sfârşitului perioadei de digestie sau consum minim de alimente, 1 h30′ semiplenitudinea stomacului, iar la 2h consum concomitent cu alimente sau imediat după masă). În literatura de specialitate se citează şi cazuri cu absorbţie maximă la 3 ore de la terminarea consumului, dar acestea sunt excepţionale. În cazuri speciale cum sunt rezecţia gastrică, absorbţia maximă se realizează la 45′-1 h, pe stomacul plin şi până în 30 min pe stomacul gol. Ingestia de alimente greu digerabile sau/şi cu aport crescut de grăsimi, alcoolemia maximă se poate atinge şi la un interval mai mare de 2 h, dar nu mai mult de 3 h, situaţie în care se va face corelarea cu datele rezultate din dinamica procesului de metabolizare.
[4] Fenomen sn [At: BV III, 6/4 / Pl: ~e / E: fr phénomène] Manifestare exterioară a esenței unui proces, care este perceptibil şi accesibil. Excitare – stârnire a unei dorințe (sexuale…). Impulsivitate – tendință de a acționa sub influența primului impuls Autocontról – control asupra faptelor proprii.
Conf. univ. dr. Neculai Zamfirescu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
