ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Dezinformarea în epoca post adevăr. Alte măsuri și tentative de reglementare a dezinformării, în România
29.03.2019 | Monica CERCELESCU


Monica Cercelescu

Monica Cercelescu

» Dezinformarea în epoca post-adevăr. Poate fi reglementată lupta împotriva dezinformării?
» Dezinformarea în epoca post-adevăr. Avem, în România, legislație sau alte măsuri pentru combaterea dezinformării?
» Dezinformarea în epoca post adevăr. Poate fi combătută propaganda?
» Dezinformarea în epoca post adevăr. Poate fi combătută dezinformarea în contextul alegerilor europarlamentare?
» Dezinformarea în epoca post adevăr. Pericolul dezinformării în situații de urgență

În ultima vreme, au existat tot felul de tentative de reglementare a combaterii dezinformării, ale guvernelor care s-au succedat, însă nimic concret, ci doar propuneri care ”arată pisica” sau dau titluri de ziare.

De exemplu: Profit.ro, 15 mai 2018: DOCUMENT După scandalul Facebook – Cambridge Analytica, Guvernul pregătește o Lege pentru combaterea știrilor false. Autoritățile au în vedere în mod special platformele de socializare; [1] Ziare.com, 3 martie 2018: Un deputat PSD propune o lege prin care europarlamentarii sau magistrații care dezinformează să fie sanctionați. [2]

Lista propunerilor poate continua la nesfârșit, însă nimic nu s-a concretizat până acum. Ca să faci o lege care să combată dezinformarea, trebuie să știi, în primul rând, ce este dezinformarea, care sunt sursele acesteia, tehnicile prin care se practică. După cum se poate observa, la noi se confundă dezinformarea cu insulta și calomnia, sau cu ultrajul, mai nou. (Ziare.com, 29 ianuarie 2019: Nicolicea neagă că PSD vrea să reincrimineze insulta și calomnia: Am vorbit despre infracțiunea de ultraj). [3] Or, spre deosebire de insultă, calomnie sau ultraj, care vizează un subiect pasiv identificat, dezinformarea aduce prejudicii unor mase largi de oameni, inclusiv statului de drept.

Proiecte educative

Unii parlamentari pun problema implementării în școli a unor programe de educație și chiar introducerea în programa școlară a unei noi discipline. Astfel că, la sfârșitul lunii decembrie 2018, deputatul PNL, Ovidiu Raețchi, a depus un proiect de lege [4] pentru introducerea disciplinei ”Educație și cultură media” în învățământul preuniversitar. Conform art. 6 din proiect, materia propusă va include în mod obligatoriu predarea teoriilor comunicării, formarea unui mecanism critic și analitic de recepționare a știrilor, identificarea manipulării informației în beneficiul unor interese extremiste sau anti-democratice, filtrarea unor informații care au ca scop final îngrădirea și amenințarea unor drepturi fundamentale, identificarea știrilor false.

Într-adevăr, introducerea unei materii care să abordeze chestiuni legate de comunicare înseamnă, sau ar trebui să însemne, implicit, și dezvoltarea gândirii critice. Având în vedere că fenomenul fake news și al dezinformării reprezintă o amenințare acută pentru democrație și statul de drept, educația devine un factor mai important chiar decât legea în combaterea dezinformării. Însă, problema școlii românești și nu numai, este tocmai faptul că prin metodele de predare, bazate în special pe reproducerea lecțiilor în mod unidirecționat, s-a anihilat gândirea critică și a favorizat dezvoltarea unor generații copy paste, care reproduc tot ce li se dă și dau share instinctiv oricărei știri de senzație, fără a o analiza în vreun fel în privința veridicității și fără a aduce vreun aport personal.

Însă, după anunțarea proiectului de lege privind introducerea disciplinei ”Educație și cultură media” în învățământ, au apărut și reacții adverse. Unul dintre motive ar fi acela că ”Disciplina va contribui și la combaterea știrilor false lansate de tabăra celor care propun (sau impun) disciplina – sau doar la combaterea „știrilor false” lansate de oponenții lor ideologici? Altfel spus, orice afirmă cei care se află de „partea bună a istoriei” va fi, aprioric și fără verificare, „de încredere”, în vreme ce lucrurile pe care le spun, de pildă, conservatorii, creștinii, cei care nu au norocul de a se afla „de partea bună” va fi, aprioric și fără verificare, „fake news”?, spune Cătălin Sturza, într-un articol publicat pe stiripesurse.ro. [5]

Pentru a-și argumenta poziția împotriva predării acestei discipline în școli, același autor scrie despre neclaritatea noțiunii de fake news: ”Include și situația trecerii sub tăcere a unor evenimente grave care contrazic narațiunea (eufemism pentru propaganda) oficială – vezi cazul incidentelor de Anul Nou [6] din Koln de acum trei ani? Sau prezentarea informațiilor într-o terminologie din start infamantă pentru una din perspectivele posibile (spre pildă, utilizarea frauduloasă a unor etichete precum extrema dreaptăiliberal, pentru opțiuni politice legitime)?”

Prin urmare, în opinia autorului, volatilitatea noțiunii de fake news ar constitui o piedică pentru predarea acestei discipline în școli. Într-adevăr, când e greu, dacă nu imposibil să definești o noțiune după criterii academice sau juridice, e greu și de construit o materie în jurul acesteia. Totuși, scopul unei asemenea legi este educația în vederea formării unei gândiri critice în jurul informației, care este unul din pilonii esențiali ai luptei împotriva dezinformării. Acest lucru a fost punctat și Comunicarea comună către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. Plan de acțiune împotriva dezinformării [7] din 5 decembrie 2018, care are în vedere inclusiv îmbunătățirea rezilienței la nivelul societății prin programe de educare a cetățenilor și a mass mediei.

Majoritatea inițiativelorcare s-au și concretizat în proiecte educative sunt în domeniul privat.

Este remarcabil că inclusiv mass media a început să deruleze astfel de programe. La începutul anului 2019, Institutul pentru politici publice (IPP) în parteneriat cu G4Media.ro au lansat o campanie anti-fake news. „Demersul nostru (materiale de informare, cercetare, dezbateri) îşi propune să arate care sunt mecanismele de operare în noua realitate, cum putem identifica dezinformarea şi care sunt instrumentele de care dispunem în combaterea ei”, a declarat directorul IPP, Adrian Moraru pentru G4media. [8]

Această campanie cuprinde articole documentate care se referă la metodele de verificare a știrilor și a informațiilor care circulă în rețelele sociale, devoalează tehnicile de dezinformare, atrage atenția asupra propagandei ruse. Ne învață, practic, cu exemple, cum să recunoaștem dezinformarea.

Un alt proiect este site-ul CheckMedia.ro, care are și o aplicație electronică de semnalare a știrilor false. Site-ul conține articole, analize și studii de caz. Cum scrie în prezentarea site-ului, proiectul CheckMedia.ro a fost lansat pe 27.03.2017 de către o echipă de tineri cercetători și jurnaliști din cadrul asociației Chamber of Excellence in International Affairs (CEIA) pentru a contracara acțiunile de dezinformare și a monitoriza formele de război informațional (information warfare) demarat în spațiul mediatic din România și Republica Moldova.

Într-adevăr, rușii au un canal de transmitere a informațiilor false, prin Republica Moldova, unde majoritatea cetățenilor cunosc limba rusă și pot traduce și amplifica informațiile cu caracter de dezinformare spre România.

LARICS – Laborator pentru analiza războiului informațional și comunicare strategică – este un alt proiect al unui grup de editorialiști și comentatori din domeniul comunicării, care furnizează constant analize despre propaganda și dezinformarea care provin din Rusia, via Republica Moldova. Găsim titluri precum ”Mâna Moscovei în alegerile din R. Moldova. Scenarii electorale și post electorale”, ”Dezinformare a la russe: O delegație a Norvegiei, stat NATO, a vizitat Crimeea”, ”Studiu de caz: Cele mai populare dezinformări despre incidentul din strâmtoarea Kerci”, etc.

Observăm că inițiativele de contracarare a dezinformării în România, s-au axat pe contracararea dezinformării generate de ruși, care au găsit un canal de propagare în Republica Moldova, unde cei mai mulți cetățeni cunosc limba rusă și pot traduce pentru România orice informație cu caracter de dezinformare, fără să fie conștienți de acest lucru.

Nici Serviciul Român de Informații nu ignoră această situație. În decembrie 2018, Evenimentul Zilei a publicat următorul titlu: SRI pune bazele unei Academii de Informații NATO [9]. Dezinformarea și atacurile cibernetice, pe agenda serviciilor secrete, la Bruxelles. Vom vedea în ce constă o astfel de academie.

Rubrika.ro este un alt proiect, constând într-o aplicație care avertizează utilizatorii dacă un site ar putea răspândi informații îndoielnice, prin afișarea mesajului: „Pare de necrezut? Verifică informația și din alte surse”. Conform site-ului aplicației, ”Rubrika îți pune la dispoziție toate datele despre știrile cu care te întâlnești, așa încât să consumi știri în mod responsabil, atunci când ești pe un website de știri sau îți verifici feed-ul de Facebook. Toate datele despre sursele de știri sunt generate conform unui algoritm obiectiv ce îți indică scorul de încredere al domeniului web și alte informații prin care înțelegi contextul mai larg al sursei respective de informare. În acest moment, Rubrika monitorizează peste 1500 de siteuri ce publică conținut jurnalistic”.

Concluzii

În concluzie, lucrurile încep să se miște, inclusiv mass media ia măsuri pe cont propriu pentru educarea publicului cu privire la dezinformare. În general, sunt inițiative private, statul pare să fie în afara problemei. Înițiativele la nivelul reprezentanților poporului, a parlamentarilor, par să fie mai mult acțiuni revanșarde, sau de oportunism. Legislativul nu înțelege prea bine, poate chiar deloc, ce se întâmplă în societatea contemporană, care sunt tendințele, de unde apar pericolele asupra ordinii sociale și constituționale. Nu există studii de impact concludente, făcute de specialiști care înțeleg ce se întîmplă, ci doar cei care pot argumenta o voință legislativă.

Însă, dezinformarea, în plenitudinea formelor ei de manifestare, reprezintă o realitate care nu mai poate fi ignorată.


[1] Disponibil aici.
[2] Disponibil aici.
[3] Disponibil aici.
[4] Disponibil aici.
[5] Cătălin Sturza, stiripesurse.ro, „De ce e periculoasă ideea unei materii școlare pentru combaterea ‘fenomenului fake news'”, publicat la 7.01.2019, diponibil aici.
[6] Disponibil aici.
[7] Disponibil aici.
[8] G4media.ro, IPP în parteneriat cu G4Media.ro au lansat cea mai nouă campanie anti-fake news. Cum se strecoară propaganda rusă în România”, publicat la 18.01.2019, disponibil aici.
[9] Disponibil aici.


Avocat Monica Cercelescu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate