TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Regimul juridic al recunoașterii în România a procedurii străine de insolvență la care este supus un asigurător-reasigurător cu sediul într-un stat din afara Uniunii Europene
28.03.2019 | Bogdan VETRICI-ȘOIMU, Sorin-Adrian PREDESCU


Bogdan Vetrici-Șoimu

Bogdan Vetrici-Șoimu

Sorin-Adrian Predescu

Sorin-Adrian Predescu

Rezumat

Instanța a fost învestită cu o cerere de recunoaștere în România a procedurii străine, prin care a fost solicitată recunoașterea în România, ca procedură străină principală, a procedurii de lichidare interimară la care a fost supusă petenta, un asigurător-reasigurător cu sediul într-un stat din afara Uniunii Europene (non-UE) fără bunuri în România.

Valoarea prezentului demers judiciar a constat în interpretarea dată în cauză art. 274 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 pentru societățile având ca obiect de activitate unul dintre cele acolo prevăzute (e.g. bănci, societăți de asigurare-reasigurare, societăți de servicii de investiții financiare, societăți de bursă).

Atât în primă instanță, cât și în apel, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că normele derogatorii la care se face referire în art. 274 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 sunt de strictă interpretare și aplicare și nu privesc procedura de recunoaștere a procedurilor străine de insolvență, ci norme cu caracter special care guvernează procedura propriu-zisă de insolvență în dreptul intern.

A. Argumentele petentei

Pe scurt, problema ridicată de petentă a fost încadrată juridic în Titlul III – Insolvența transfrontalieră din Legea nr. 85/2014, ca fiind singura cale legală prin care s-ar fi putut recunoaște pe teritoriul României o procedură de insolvență la care este supusă o societate de asigurare-reasigurare cu sediul într-un stat non-UE.

Invocând acest temei de drept, petenta susține faptul că art. 274 alin. (2) prevede două condiții cumulative pentru inaplicabilitatea Capitolului II – Raporturile cu statele terțe din Titlul III – Insolvența transfrontalieră, respectiv: (i) condiția existenței unor proceduri de insolvență cu dispoziții speciale derogatorii de la norma de drept comun și (ii) condiția obiectului de activitate al petentei. În argumentare, se invocă faptul că cele două condiții sunt prevăzute cumulativ, prin inserarea în textul de lege a cuvântului de legătură constând în conjuncția copulativă “și”.

Dacă cea de-a doua condiție este indubitabil îndeplinită, petenta susține că nu pot fi identificate proceduri de insolvență cu dispoziții speciale derogatorii de la norma de drept comun pentru procedura de recunoaștere pe teritoriul României a procedurii străine la care este supus un asigurător-reasigurător cu sediul într-un stat non-UE. În acest caz, interpretarea petentei a fost în sensul că pentru aceste categorii de profesioniști se pot aplica prevederile generale privind recunoașterea procedurilor străine.

Petenta admite existența altor prevederi cu privire la asigurători-reasigurători, dar în alte materii decât recunoașterea în România a procedurii străine, pe care o identifică ca o veritabilă instituție juridică, distinctă și specifică, fapt pentru care solicită admiterea cererii astfel cum aceasta a fost formulată.

B. Sentința primei instanțe

Prima instanță a respins cererea de recunoaștere a procedurii de insolvență ca neîntemeiată, reținând faptul că niciuna dintre prevederile Capitolului II al Titlului III din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile acestor categorii de societăți, astfel încât nu s-ar mai impune analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 289 din Legea nr. 85/2014 pentru recunoașterea hotărârii.

În considerente, instanța analizează și reține faptul că, la nivel general, cooperarea juridică internațională în privința procedurilor de insolvență ale societăților de asigurare nu se poate realiza în aceleași condiții cu restul procedurilor de insolvență, iar la originea acestui tratament diferit ar sta chiar particularitățile obiectului de activitate al societăților de asigurare. Instanța amintește cu această ocazie despre Regulamentul UE nr. 848/2015 privind procedurile de insolvență, care reglementează la nivel european procedurile de insolvență, excluzând însă de la aplicare societățile având obiecte de activitate similare cu cele ale petentei.

Cu privire la condițiile pentru stabilirea aplicabilității Capitolului II – Raporturile cu statele terțe din Titlul II – Insolvența transfrontalieră, instanța reține faptul că, față de reglementarea anterioară reprezentată de art. 2 din Legea nr. 637/2002, în textul de lege în vigoare a fost adăugată și mențiunea (catalogată de către petentă ca o veritabilă primă condiție) privitoare la existența unor norme derogatorii speciale cu privire la procedura de insolvență a tipurilor respective de societăți.

Totuși, interpretarea dată de instanță este în sensul că aceasta este numai în aparență o condiție cumulativă cu cea referitoare la obiectul de activitate al societăților, în realitate nefăcând altceva decât să expliciteze motivele care au determinat restrângerea aplicării capitolului în cauză.

Pe de altă parte, pe baza textului de lege (procedura de insolvență pentru care există norme derogatorii), instanța concluzionează că normele derogatorii nu privesc procedura de recunoaștere a procedurilor străine de insolvență, ci norme cu caracter special care guvernează procedura propriu-zisă de insolvență în dreptul intern, identificate prin Capitolul IV din Titlul II al Legii nr. 85/2014. Mai mult, instanța consideră că textul de lege s-ar putea raporta, în egală măsură, la normele speciale referitoare la insolvența transfrontalieră, prevăzute de Capitolul IV al Titlului III din Legea nr. 85/2014, fapt care ar face din nou inaplicabile prevederile în baza cărora și-a întemeiat petenta cererea.

Instanța observă regula în ceea ce privește societățile de asigurare, care este că procedura de insolvență se derulează numai în statul în care societatea își are sediul principal și produce efecte și cu privire la celelalte sucursale (art. 324 și 332 din Legea nr. 85/2014), iar efectele sunt cele derivate din legea sub imperiul căreia este derulată procedura.

Pentru faptul că legiuitorul a înțeles să trateze în mod particular insolvența transfrontalieră a societăților de asigurare cu sedii sau sucursale în state membre, nefăcând vorbire despre procedurile de insolvență care privesc societățile de asigurare non-UE, instanța concluzionează că nu se poate aprecia că intenția legiuitorului a fost de a permite aplicarea normelor generale în cazul celor din urmă.

În final, instanța reține că dispozițiile art. 274 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 nu pot fi interpretate decât în sensul în care intenția legiuitorului a fost aceea de a exclude societățile de asigurare, pentru care a prevăzut norme specifice atât în procedura internă de insolvență, cât și a insolvenței transfrontaliere, de la aplicabilitatea Capitolului II din Titlul III al Legii nr. 85/2014, inclusiv în ceea ce privește recunoașterea procedurilor de insolvență derulate în state non-UE, iar față de toate aceste considerente, respinge cererea de recunoaștere ca nefondată.

C. Decizia din apel

Apelul este respins ca nefondat, iar prin decizia de apel, Curtea reține că în mod corect în stadiul procesual fond s-a apreciat că dispozițiile legale pe care se întemeiază cererea nu sunt aplicabile în speță.

Curtea invocă prevederile art. 274 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, argumentând că niciuna dintre ipotezele avute în vedere de textul legal nu se întâlnește în speță. Se afirmă în continuare că în cuprinsul cererii apelantei nu se regăsesc concluzii referitoare la necesitatea desfășurării actelor de procedură specifice insolvenței pe teritoriul României, respectiv acordării de asistență în România în vederea derulării procedurii de insolvență deschisă în străinătate, împrejurări care ar fi impus recunoașterea procedurii străine în România.

Referitor la dispozițiile art. 276 alin. (1) lit. (b), pe care Curtea le găsește relevante pentru domeniul de aplicare a prevederilor capitolului II din Titlul Insolvența transfrontalieră, se reține că nu a fost invocată nicio ipoteză vizată de textul de lege, respectiv situația în care societatea cu privire la care se solicită recunoașterea are sediul în România (și se solicită recunoașterea actelor de procedură efectuate în state terțe) sau ipoteza în care societatea are bunuri în România (imobile, nave, aeronave, valori mobiliare, drepturi de proprietate sau drepturi de creanță).

Curtea reține că cererea de față nu se încadrează în ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 274 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 85/2014, dispoziții care sunt de strictă interpretare și aplicare, reiterând în continuare argumentele instanței de fond cu privire la existența prevederilor derogatorii de la norma de drept comun în ceea ce privește procedura de insolvență aplicabilă, raportat la art. 274 alin. (2) lit. (b) din Legea nr. 85/2014.

Față de susținerile apelantei conform cărora nu ar avea la îndemână nicio altă cale pentru recunoașterea pe teritoriul României a procedurilor la care este supusă în străinătate, Curtea reține că, în contextul în care se solicită recunoașterea hotărârii de deschidere a procedurii, fără a urmări executarea bunurilor aflate pe teritoriul României, apelanta poate invoca dispozițiile de drept comun referitoare la recunoașterea hotărârilor străine, respectiv art. 1095 și urm. C. proc. civ., cu dovedirea condițiilor prevăzute de aceste norme. Mai mult, argumentele nu ar putea fi reținute, întrucât singura consecință a respingerii prezentei cereri este referitoare la o eventuală cerere de suspendare a judecății acțiunilor formulate împotriva sa.

Curtea apreciază că nu există un caz de discriminare față de asigurătorii cu sediul în state membre UE, pe criteriul sediului, întrucât prevederile art. 324 din Legea nr. 85/2014 urmăresc aplicarea procedurii falimentului, or, în speță, scopul recunoașterii procedurii invocate nu este acela de a efectua acte specifice acestei proceduri pe teritoriul României.

Av. Bogdan Vetrici-Soimu
Senior Associate CMS

Av. Sorin-Adrian Predescu
CMS

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate