BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte M. C. și alții. Copil diagnosticat cu ODD, tratament abuziv primit în școală, refuz acceptare înregistrări private, posibile insulte aduse părinților de către Tribunalul București și Curtea de Apel București, și nenumărate articole din Convenție

29.03.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL
Abonare newsletter
Valeria Bălănel

Valeria Bălănel

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a IV a, CEDO

Cererea nr. 44654/18
M.C. și alții împotriva României
introdusă la 13 septembrie 2018 și comunicată la 28 februarie 2019

1. Obiectul cererii (precum este redat de CEDO și tradus de noi)

Cererea are ca obiect răspunsul autorităților la afirmațiile potrivit cărora primul reclamant, un copil care suferă de o tulburare mentală, a fost maltratat și torturat la școală de către profesori și alți elevi. De asemenea, face referire la dreptul la respectarea vieții private și de familie al celui de-al doilea și al treilea reclamant, părinții primului reclamant.

2. Întrebările comunicate

1. A fost supus primul reclamant, un copil diagnosticat cu Tulburarea Opoziționismului Provocator (ODD) și întârziere în dezvoltare, unui tratament inuman sau degradant la școală de către profesorii și colegii săi, încălcându-se articolul 3 al Convenției (a se vedea, mutatis mutandis, Đorđević împotriva Croației, nr. 41526/10, §138, CEDO 2012)? În plus, au abordat autoritățile în mod corespunzător problema hărțuirii în școală?

2. Contravine ancheta realizată în cazul de față de către autorități articolului 3 din Convenție, având în vedere protecția procedurală împotriva tratării inumane sau degradante (a se vedea, mutatis mutandis, DMD v. România, nr. 23022/13, §48, 3 octombrie 2017), în special în ceea ce privește lipsa daunelor în favoarea primului reclamant în următoarele decizii:
(a) Decizia nr. 946/A din 15 iunie 2017 emisă de către Curtea de Apel București pronunțată în dosarul nr. 8773/303/2016 (proceduri penale);
(b) Decizia nr. 180/A din 22 ianuarie 2018 a Tribunalul București pronunțată în dosarul nr. 17739/303/2013 (proceduri civile); și
(c) Decizia nr. 1720 din 7 martie 2014 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. 46671/3/CA/2011 (proceduri administrative).

În plus, a fost problema hărțuirii la școală abordată în mod adecvat în timpul anchetelor?

3. A avut primul reclamant parte de un proces echitabil în stabilirea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenției? În special, a fost respectat principiul egalității armelor, în măsura în care instanțele naționale au refuzat să primească drept dovezi înregistrările private făcute de primul reclamant în timpul episoadelor de abuz pe care le-a suferit la școală? Aceasta se referă la:
(a) procedurile civile – în special încheierea interlocutorie din 18 septembrie 2015 a Tribunalului București din cauza nr. 17739/303/2013); și
(b) procedurile administrative – în special încheierea interlocutorie din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului București din cauza nr. 46671/3 / CA / 2011 și decizia finală nr. 1720 citată mai sus?

4. A avut primul reclamant parte de accesul la o instanță, în ceea ce privește cererile sale de despăgubire, având în vedere faptul că, pe de o parte, instanțele penale (hotărârea nr.37 din 26 ianuarie 2017 a Tribunalului București în cazul nr. 8773/303/2016 și Hotărârea nr.946 citată mai sus) au refuzat să se ocupe de latura civilă, dat fiind faptul că acesta a fost examinat de către instanțele civile în primă fază (Hotărârea nr. 2124 din 11 martie 2016 de către Judecătoria București cazul 17739/303/2013) și, pe de altă parte, instanțele civile, ulterior, nu au luat în considerare constatarea vinovăției de către instanțele penale în ceea ce privește relele tratamente suferite de către primul reclamant din partea dirigintelui (hotărârea nr.180 citată mai sus).

5. A existat o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie al celui de-al doilea și al treilea reclamaant (părinții primului reclamant), în sensul articolului 8 § 1 al Convenției? Aceștia susțin că au fost insultați și acuzați de instanțe pentru provocarea problemelor primului reclamant și că abilitățile lor legate de creșterea copilului au fost puse la îndoială. Potrivit acestora, ei au fost obligați să-și îndepărteze fiul de la școala de stat. În plus, au fost martorii suferinței fiului lor cauzată de abuz și indiferență și, după exmatricularea sa din școala de stat, au trebuit să facă sacrificii financiare substanțiale pentru a întreține educația primului reclamant într-o școală privată.

6. I s-a refuzat primului reclamant dreptul la educație garantat de articolul 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, au oferit autoritățile statului condițiile necesare pentru a-i permite primului reclamant să-și urmeze studiile într-o școală obișnuită, acordând atenția cuvenită necesităților sale comportamentale speciale? În plus, au fost luate în considerare în mod corespunzător nevoile sale speciale atunci când acesta a fost exmatriculat sau obligat să părăsească școlile de stat, pe baza comportamentului său nesatisfăcător?

7. Au suferit reclamanții o discriminare, contrar articolului 14 al Convenției, coroborat cu articolele 3 și 8 din Convenție și cu articolul 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, pe motivul dizabilității primului reclamant (a se vedea, pentru al doilea și al treilea reclamant, Guberina c. Croației, nr. 23682/13, §78, 22 martie 2016)?

8. Au avut reclamanții la dispoziție o cale de atac internă efectivă în legătură cu plângerile lor în temeiul articolelor 3, 8 și 14 din Convenție și al articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în conformitate cu articolul 13 al Convenției?

3. Jurisprudența CEDO relevantă invocată de chiar CEDO:

3.1. Đorđević împotriva Croației, cererea nr. 41526/10, §138, traducere realizată de COE Human Rights Trust Fund:

138. Curtea reiterează că, în ceea ce privește problema dacă statul poate fi considerat responsabil, în temeiul articolului 3, pentru rele tratamente aplicate de către entități non-statale, obligația Înaltelor Părți Contractante în conformitate cu articolul 1 din Convenție de a asigura persoanelor aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile garantate de Convenție, luat împreună cu articolul 3, impune statelor să ia măsuri menite să se asigure că persoanele aflate sub jurisdicția lor nu sunt supuse torturii sau tratamentelor inumane sau degradante, inclusiv rele tratamente, chiar administrate de către persoane private (a se vedea, mutatis mutandis, HLR împotriva Franței, 29 aprilie 1997, § 40, Culegere 1997-III). Aceste măsuri ar trebui să asigure o protecție eficientă, în special, a copiilor și a altor persoane vulnerabile, și să includă măsuri rezonabile pentru a preveni maltratarea de care autoritățile au avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Osman împotriva Regatului Unit, 28 octombrie 1998, § 116, Culegere 1998-VIII, și E. și alții împotriva Regatului Unit, nr 33218/96, § 88, 26 noiembrie 2002).

3.2. DMD v. România, nr. 23022/13, §48, 3 octombrie 2017 (în română există tradus doar un rezumat realizat de către Curtea Supremă din Moldova):

48. Furthermore, the Court notes that the applicant received no compensation for the abuse (compare and contrast with Sarbyanova‑Pashaliyska and Pashaliyska, cited above, § 42).

3.3. Guberina împotriva Croației, nr. 23682/13, §78, 22 martie 2016 (în limba română există tradus doar un rezumat realizat de CSM și IER):

78. À cet égard, la Cour rappelle que l’expression « autre situation » a généralement reçu dans sa jurisprudence une interprétation large (Carson et autres, précité, § 70) ne se limitant pas aux caractéristiques qui présentent un caractère personnel en ce sens qu’elles sont innées ou inhérentes à la personne (Clift c. Royaume-Uni, no 7205/07, §§ 56-59, 13 juillet 2010). Par exemple, une question de discrimination s’est posée dans des affaires où la situation du requérant, qui constituait le fondement allégué du traitement discriminatoire, était déterminée en fonction de la situation de sa famille, par exemple le lieu de résidence de ses enfants (Efe c. Autriche, no 9134/06, § 48, 8 janvier 2013). Il s’ensuit que, eu égard à son objectif et à la nature des droits qu’il vise à protéger, l’article 14 de la Convention couvre également les cas dans lesquels un individu est traité moins favorablement du fait de la situation ou des caractéristiques protégées d’une autre personne.

Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)

Abonare newsletter

JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week