ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor. Privire comparativă între dreptul român și maghiar (I)

01.04.2019 | Andreea SIMON
Abonare newsletter
Andreea Simon

Andreea Simon

Introducere

”Familia este cea mai elementară formă de organizare, fiind prima comunitate de care se ataşează un individ, cât şi prima autoritate sub care acesta învaţă să trăiască, familia este cea care stabileşte valorile cele mai fundamentale ale unei societăţi”[1], spunea Charles Colson. Întregul drept succesoral, indiferent de sistem de drept, se bazează pe legăturile de familie și probabil din această cauză este una din cele mai stabile ramuri de drept. În familia privită din prisma dreptului succesoral, soțul supraviețuitor întotdeauna a jucat un rol important, drepturile sale fiind cele mai schimbătoare în contradicție cu stabilitatea acestui domeniu: la început acest personaj al succesiunilor nu avea niciun drept asupra averii defunctului în cazul în care existau rude în viață, pentru ca mai apoi legiuitorul să conștientizeze importanța locului soțului supraviețuitor în sânul familiei, astfel, ajungându-se la momentul în care să îi confere drept de rezervă.

Consider că aceste drepturi ale soțului supraviețuitor au o importanță anume în dreptul succesoral, în opinia mea fiind una din cele mai interesante din cauza schimbărilor lor și a drumului anevoios și nesigur pe care l-au parcurs până în zilele noastre. Acest aspect devine chiar mai interesant dacă privim aceste drepturi în comparație cu un alt sistem de drept. Am ales a face comparație cu normele succesorale din sistemul de drept din Ungaria, deoarece cele două state sunt vecine, și deși au avut multe puncte comune de-a lungul istoriei, cel mai important fiind că ambele au făcut parte din țările sovietice, au o viziune în mod semnificativ diferită asupra locului pe care îl ocupă soțul supraviețuitor în acest domeniu al dreptului, ba chiar asupra întregii concepții a succesiunilor.

În această lucrare îmi propun a analiza dispozițiile din legislația maghiară și din legislația română prin prezentarea în paralel a normelor referitoare la rezerva dreptului succesoral a soțului supraviețuitor singur, și în concurs cu ceilalți rezervatari, după fiecare capitol încercând să evidențiez asemănările și deosebirile dintre cele două sisteme de drept, pentru o mai bună înțelegere. Însă înainte de acestea, voi face o prezentare de ansamblu a drepturilor succesorale legale de care beneficiază acesta pentru că aici este punctul de pornire de la care voi putea analiza într-un mod logic și sistematic dreptul de rezervă.

I. Privire de ansamblu asupra drepturilor succesorale legale ale soțului supraviețuitor în legislația română

Soțul supraviețuitor a fost un personaj controversat pe scena dreptului succesoral nu doar în România, ci și în alte legislații, fiind de obicei considerat străin de familie și exclus din cadrul moștenitorilor legali. Astfel, el era chemat la moștenire doar în cazul în care alți succesibili nu aveau din diferite motive posibilitatea de a accepta moștenirea și era preferat doar statului, ba chiar în unele cazuri era nevoit a împărți averea cu acesta[2]. Această situație, să o numim separație de familie, a fost menținută în legislația noastră până în anul 1944 când sub regimul antonescian a intrat în vigoare Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire a soțului supraviețuitor.

Această lege a fost un pas hotărâtor în ceea ce privește succesiunile deoarece soțul supraviețuitor a primit drepturi de moștenire proprii, fiind primit în sânul familiei și de către legislație, astfel ajungând a fi considerat membru de familie și din prisma succesiunilor.[3] Astfel, prin acest act normativ, soțul supraviețuitor a dobândit următoarele drepturi:

1. Cotă din patrimoniul defunctului în deplină proprietate în calitate de succesor legal, însă nu a fost inclus în nicio clasă de moștenitori venind la moștenire în concurs cu oricare dintre aceștia.
2. Un drept de rezervă de 1/2 din cota de moștenire legală.
3. Mobilele și obiectele aparținând gospodăriei casnice și darurile de nuntă dacă venea la moștenire cu alți succesori decât descendenții lui de cujus, și dacă acesta nu a dispus de ele prin testament[4]
4. Un drept de abitație temporar asupra locuinței comune cu soțul defunct cu îndeplinirea anumitor condiții.

Deși motivele adoptării acestei legi au fost aspru criticate de către unii autori,[5] până la urmă ea și-a dovedit utilitatea, aceasta fiind recunoscută prin faptul că în momentul redactării Noului Cod Civil din 2009 (în continuarea NCC), actul normativ în cauză a fost inclus aproape integral în codificare cu câteva modificări de formulare și unele relevate de practică și doctrină.[6]

În opinia mea, cea mai importantă modificare adusă de către Decretul nr. 314/1944 pentru drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor a fost includerea acestuia în rândul rezervatarilor. Prin acest act normativ, țara noastră a ajuns să se plaseze în fruntea legislațiilor moderne, la acel moment fiind una din puținele țări care oferea drepturi atât de largi soțului supraviețuitor, chiar și la momentul actual menținându-și această caracteristică în comparație cu unele legislații chiar din țări foste comuniste și vecine cu statul nostru, cum ar fi Ungaria.

II. Privire de ansamblu asupra drepturilor succesorale legale ale soțului supraviețuitor în legislația maghiară

În legislația maghiară a avut loc o mare schimbare legislativă în dreptul civil: de la data de 15 martie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod Civil (Új Polgári Törvénykönyv, în continuare UPtk), iar acest lucru a adus unele schimbări în ceea ce privește dreptul succesoral, una din preocupările fundamentale ale legiuitorului fiind drepturile soțului supraviețuitor[7]. Dreptul succesoral nici în legislația maghiară nu a suferit schimbări majore de-a lungul timpului, în principiu liniile directoare fiind stabilite încă din anii 1861 în actul ”Ideiglenes Törvénykezési Szabályok” (Reguli temporare de legiferare) care nu a primit în acel moment forță juridică, însă s-a impus în practică fiind folosit de către instanțele judecătorești, astfel devenind izvor de drept.[8] Prin acest act de referință s-a impus diferențierea între patrimoniul dobândit prin achiziție (szerzeményi vagyon) și averea lineară (örökölt vagyon), acest aspect fiind important din punctul de vedere a soțului supraviețuitor, el neputând moșteni din averea lineară, aici menținându-se importanța păstrării averii de familie în sânul acesteia.

Aceste reguli au fost incluse în Codul Civil Maghiar din 1959 (Régi Polgári Törvénykönyv, în continuare RPtk), iar pe urmă și în Uptk din 2013 cu anumite modificări.[9] Având în vedere acestea, să aruncăm o privire de ansamblu asupra drepturilor de moștenire legală ale soțului supraviețuitor.

Sub RPtk, în cadrul succesiunii legale se ofereau drepturi în deplină proprietate soțului supraviețuitor doar în cazul în care defunctul nu avea descendenți, dar în acest caz el moștenea întreg patrimoniul lui de cujus[10]. Însă, în cazul în care defunctul lăsa descendenți, atunci soțul supraviețuitor nu avea dreptul la nicio cotă în deplină proprietate din patrimoniul succesoral, dar avea un drept de uzufruct asupra întregii averi, numit dreptul văduvei (özvegyi jog). Ca și drept de rezervă, avea drept la jumătate din ceea ce i se cuvenea ca și moștenire legală[11]. Această reglementare a fost aspru criticată de către doctrinari și de către practică sub aspectul lipsei sale de contemporaneitate și pentru viziunea extrem de tradiționalistă[12]. UPtk a ținut cont de aceste critici și propuneri și în final a introdus un drept de rezervă în deplină proprietate pentru soțul supraviețuitor și în concurs cu descendenții.[13] Astfel, conform UPtk, soțul supraviețuitor va lua o cotă parte egală cu cea a unui descendent, această cotă făcând parte din masa succesorală calculată fără a include locuința comună, mobila și obiectele de uz casnic, asupra acestora el beneficiind în continuare de un drept de uzufruct.[14]

După ce am parcurs pe scurt drepturile legale ale soțului supraviețuitor atât din legislația română, cât și cea din Ungaria, îmi propun a da curs unei analize mai detaliate în ceea ce privește dreptul de rezervă a soțului supraviețuitor în aceste sisteme de drept, încercând a parcurge o privire comparativă a celor două.

III. Anumite aspecte privind rezerva în general

În legislația română rezerva este definită de însuși legiutorul român în art. 1086 NCC: ”Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri”. În legislația maghiară nu s-a optat pentru definirea legislativă a acestei instituții, însă definițiile doctrinare coincid cu cea legală din legislația noastră.[15]

În literatura de specialitate de mult timp este disputată utilitatea rezervei, ea împărțind juriștii în două tabere. Aceste puncte de vedere se reflectă și în reglementările diferitelor țări. Deși se discută între libertatea totală de a testa și de limitarea acestei libertăți, putem afirma cu convingere faptul că nici chiar în țările unde tindem să credem că testatorul are o libertate absolută de a dispune prin liberalități de bunurile sale în favoarea oricărei persoane, nu este chiar o libertate absolută, aceasta fiind limitată prin anumite mecanisme. Spre exemplu, în Statele Unite ale Americii, persoanelor le este recunoscută libertatea absolută de testare, în marea majoritate a cazurilor succesiunile fiind testamentare, dar se acordă totuși o protecție descendenților de a contesta actul mortis causa pe marginea așa numitelor undue influence (pe baza captației, sugestiei, incapacității etc.).[16] La fel se întâmplă și în Scoția.[17] În Anglia, Țara Galilor, Noua Zeelendă, Australia și în unele regiuni ale Canadei, de exemplu, funcționează așa numitul ”sistem de întreținere familială” care dă prerogativa instanțelor judecătorești ca la cerere să cenzureze legatele care nu conferă drepturi îndestulătoare în această privință.[18] În alte sisteme, dreptul de a testa este mai mult limitat mai ales prin instituția rezervei, care este cea mai importantă metodă de limitare a dreptului de a dispune de propriile bunuri prin liberalități. Așa sunt spre exemplu legislațiile unor state ca Franța, Italia, Elveția, România și Ungaria.

Justificarea păstrării acestei instituții conform opiniei profesorului Deak, este evidențiată printr-o dualitate: existența unei datorii naturale de pietate în nucleul familial și prin interesul acesteia față de societate în ansamblul său[19]. Prima justificare este frecvent amintită și în doctrina maghiară, fiind una din pilonii de rezistență a acestei instituții.[20]

În justificarea rezervei, chiar dacă am găsi anumite diferențe, nu ar avea neapărat o semnificație deosebită, fiecare stat argumentând necesitatea instituțiilor sale prin propriile viziuni și susțineri. Ceea ce prezintă semnificație este caracterul dreptului la rezervă. Astfel, pe deoparte, în legislația română, indubital, fără a exista controverse în acest sens, se susține caracterul succesoral al rezervei.[21] În dreptul succesoral maghiar putem însă sesiza susținerea caracterului de obligație civilă în ceea ce privește rezerva.[22] Această diferență prezintă importanță majoră, deoarece în legislația română acest drept este parte chiar din moștenire și moștenitorii vor avea parte de însuși bunurile din patrimoniu și nu de echivalentul lor pecuniar[23], iar acesta este de fapt un drept real în și asupra chiar a bunurilor succesiunii[24].

Spre deosebire de aceasta, în dreptul maghiar, rezerva având caracter obligațional, se poate afirma că moștenitorii rezervatari vor deveni creditori ai patrimoniului succesoral.[25] Aceasta este principala consecință a acestei însușiri.[26] Pe de altă parte, după cum observăm, spre deosebire de legislația română, dreptul maghiar nu conferă un caracter imperativ pentru rezervă. Acest aspect este relevat prin art. 7:77 UPtk prin care se prevede expres că nu este îndreptățit a primi rezervă moștenitorul care este exheredat prin testament, iar la art. 7:78 UPtk se prevăd motivele pentru care o persoană poate fi exclusă de la moștenire de către de cujus. Per a contrario, dacă defunctul nu prevede expres prin testament exheredarea unuia dintre moștenitorii rezervatari, acesta va fi îndreptățit să ceară realizarea dreptului său. Acest lucru este absolut imposibil în legislația română, moștenitorii rezervatari neputând fi lipsiți de dreptul lor la rezervă prin voința testatorului, ci numai prin voința legiuitorului prin instituția nedemnității. Acest caracter esențial apropie mai mult dreptul succesoral maghiar de legislațiile anglo-saxone unde se prevede libertatea absolută a testatorului de a dispune de bunurile sale prin liberalități.

În al doilea rând, importanță prezintă și întinderea rezervei. În NCC se prevede la art. 1088 că rezerva fiecărui moștenitor rezervatar este jumătate din ceea ce i s-ar cuveni ca moștenitor legal în lipsa liberalităților. Astfel, observăm că în sistemul nostru de drept libertatea de a dispune de bunuri prin donații și testamente este semnificativ restrânsă. În schimb, în UPtk se prevede că rezerva cuvenită moștenitorilor rezervatari este de 1/3 din ceea ce i s-ar cuveni ca și moștenitor legal.[27]

În ultimul rând, mai prezintă importanță și termenul de acceptare a moștenirii. În NCC se prevede că termenul pentru acceptare este de 1 an, iar în UPtk se prevede un termen de 5 ani. Acest termen de lungă durată, conform opiniei unora din doctrina maghiară[28], este consecința a caracteristicii obligaționale a rezervei, termenul general de prescripție a obligațiilor civile fiind de 5 ani conform art. 6:22 UPtk.


[1] Disponibil aici.
[2] Vladimir Hanga, Istoria dreptului românesc, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti 1980, pag, 518.
[3] Deși poate ”mai puțin membru de familie decât ceilalți” având în vedere că partea sa din moștenire, conform concepției legiuitorului de la 1944 partea de moștenire a acestuia trebuia dedusă din cotitatea disponibilă, astfel reducând libertatea lui de cujus de a dispune de propriile bunuri prin liberalități – Mircea Dan Bob, Probleme de moșteniri în vechiul și în noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, București 2012, pag. 75-77.
[4] Horia Adrian Ungur, În legătură cu dreptul de moștenire special al soțului supraviețuitor asupra mobilelor și obiectelor aparținând gospodăriei casnice, Revista Română de Drept nr. 1/1988, pag. 14, Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 102, Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București 2002, pag. 316.
[5] În opinia lui Mihail Eliescu această măsură aparent liberală, ce nu a reclamat nicio jertfă esențială pentru ”marele capital”, a servit pentru încercarea de a demobiliza avântul revoluționar al proletariatului, și care, îmbinată cu metoda teroristă, au alcătuit politica așa-zisă ”democratică” a burgheziei în fața imperialismului – Mihail Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București 1966, pag. 130.
[6] Cum ar fi schimbarea dreptului la mobilele de uz casnic și darurile de nuntă în mobilier și obiecte de uz casnic – darurile de nuntă au fost exclusă având în vedere că în practică această categorie de bunuri a rezultat a fi aproape în totalitate omogen cu mobilierul și obiectele de uz casnic, anumite aspecte cu privire la căsătoria putativă, precizarea expresă a caracterului gratuit al dreptului de abitație și a faptului că soțul supraviețuitor să nu aibă un alt drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare,  Mircea Dan Bob, Probleme de moșteniri în vechiul și în noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, București 2012, pag. 50.
[7] Orosz Árpád, Változások az öröklésjogban, Revista Jegyző és Közigazgatás, nr. 6/2013, ed. HVG-ORAC, pag. 24.
[8] Trebuie notat faptul că până la adoptarea RPtk dreptul civil din Ungaria a fost un drept cutumiar – Attila Harmathy,  On the legal culture of Hungary, Legal Culture and legal transplants/ La culture juridique et L’acculturation du Droit 2012, Volume I, pag. 396. Disponibil aici.
[9] Legiuitorul ungar a vrut doar să facă schimbări absolut necesare în ceea ce privește dreptul succesoral, neatingând insituțiile considerate deja tradiționale și perfect funcționabile – Juhász Ágnes, Kriston Edit, Pusztahelyi Réka, Miskolci Konferenciák az Új PTK körében, Revista Advocat – A Borsod – Abaúj – Zemplén Megyei Ügyvédi Kamara Folyóirata, nr. 1-4, pag. 44. Dispinibil aici.
[10] Art. 607 alin. (4) Vechiul Cod Civil Maghiar (Régi Polgári Törvénykönyv – RPtk).
[11] Astfel în concurs cu descendenții moștenea doar jumătate din dreptul de uzufruct care i se cuvenea, jumătatea fiind considerată partea de care are în mod necesar nevoie pentru a-și putea continua traiul de zi cu zi, luând în considerare și averea sa și roadele muncii sale, art. 664 coroborat cu art. 665 RPtk.
[12] Viziune care în secolul 20 era depășită din punct de vedere economic, demografic și sociologie a familiei, Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 106.
[13] Ibidem, pag 106-107, art. 7:75 coroborat cu art. 7:83 UPtk.
[14] Acest drept de uzufruct a fost amplu dezbătut pe timpul pregătirii UPtk având în vedere semnalările din doctrină asupra faptului că acordând un drept de uzufruct asupra bunurilor în cauză se poate ajunge la situații în care descendenții defunctului să fie dezavantajați fată de eventualii descendenți ai soțului supraviețuitor – A család jog és öröklési jog koncepciójának vitája,  Revista Polgári Jogi Kodifikáció, nr. 3/2002,  Ed. HVG – ORAC, pag. 32.
[15] Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 125.
[16] Diana Bere, Fundamentele rezervei succesorale, Diana Bere, Revista Studia Jurisprudentia. Disponibil aici.
[17]Hilary Hiram, New Developments in UK Succession Law Report to the XVIIth International Congress of Comparative Law, July 2006.
[18] Diana Bere, Fundamentele rezervei succesorale, Revista Studia Jurisprudentia. Disponibil aici.
[19] Mai multe detalii: Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 249-252.
[20] A se vedea: Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 126, Orosz Árpád în lucrarea coordonată de Petrik Ferenc, Polgári jog. Bevezető és záró rendelkezések, az ember mint jogalany, öröklés jog. Az új PTK magyarázata, HVG-ORAC Lap-és Könyvkiadó Budapest, 2013, pag. 253, Mázi András, A kötelesrész megjelenése a magyar magánjog rendszerében, Doktori tézis Pécsi Tudományegyetem Állam-és Jogtudmányi Kar, Doktori Iskola – Jogtörténeti alprogram, Pécs pag. 2.
[21] Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 252, Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 304.
[22] Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 128, Orosz Árpád, Változások az öröklési jogban, Revista Jegyző és Közigazgatás, nr. 6/2013, ed. HVG-ORAC.
[23] Iulia Vârjan, Unele aspecte privind rezerva succesorală, Revista Studia Jurisprudentia. Disponibil aici.
[24] M. Donnier, J-Cl. Civ. Art. 913 a 916 citat după Dan Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, ed. Rosetti, București 2003, pag. 304.
[25] Orosz Árpád, Változások az öröklésjogban, Revista Jegyző és Közigazgatás, nr. 6/2013, ed. HVG-ORAC, pag. 25
[26] Pentru mai multe detalii asupra consecințelor acestui aspect a se vedea: Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 139-147.
[27] Art. 7:82 UPtk.
[28] Orosz Árpád în lucrarea coordonată de Petrik Ferenc, Polgári jog. Bevezető és záró rendelkezések, az ember mint jogalany, öröklés jog. Az új PTK magyarázata, HVG-ORAC Lap-és Könyvkiadó Budapest, 2013, pag. 253.


Av. Andreea Simon

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week