ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Despre Roma, romani, istoria, viața și dreptul lor… altfel. „SPQR – O istorie a Romei Antice” de Mary Beard

02.04.2019 | Ionela CUCIUREANU
Abonare newsletter
Ionela Cuciureanu

Ionela Cuciureanu

Motivul pentru care suntem în măsură să scriem această poveste atât de amănunțit este foarte simplu: romanii înșiși au scris foarte mult despre ea și o mare parte din ce au scris s-a păstrat” ne mărturisește autoarea, angajată destins într-un discurs cordial și antrenant cu cititorul, care depășește limita materială a cărții, însuflețind cuvintele. Cartea[1], distinsă cu New York Times Besteller Award, reușește să îmbine juridicul cu socialul, faptul istoric cu anecdotica, într-o armonie ce o face să își merite pe deplin distincțiile pe care le-a primit (New York Times și Sunday Times Bestseller, finalistă la National Books Critics Circle Award etc.)

Mary Beard nu își propune o radiografie rece a societății romane în (ne-) dulcele stil clasic (și sec, deopotrivă) al istoriografiei scolastice, realizând o lucrare în egală măsură vie și vibrantă, din care nu doar că romanistul pasionat poate extrage detalii și nuanțe de finețe, ci mai ales, profanul în ale Antichității în general sau romanității în special, poate fi sedus și condus deopotrivă, de scriitura lejeră și fluidă, prin Templu și Forum, pentru a fi martor la conceperea celor XII Table ale Legii, la tirada lui Cicero contra lui Catilina, dar și la exilul tânguitor al oratorului, la războiul civil, la romanizare și rezistență.

Nefiind juristă ca formație, Mary Beard ilustrează totuși modul în care gândeau romanii ideea de ius și regulile lor juridice, prin cateva spețe menite să demonstreze tocmai proverbialul pragmatism juridic al romanilor. Beard nu pare să cadă nici în capcana anacronismului și idealizării valorilor antice, nici în negaționism. Un exemplu este chiar Legea celor XII Table, pe care autoarea nu o idealizează, nu o privește ca pe o carmen mirabilis, evidențiindu-i atât plusurile, cât și minusurile.

Autoarea sesizează totodată și potențialele erori de substanță ale textelor care ne-au parevnit, din cauza unor copieri greșite, ce ar fi dus în timp la interpretări eronate, menționând că: „ideea că un debitor care nu-și plătea datoriile, față de mai mulți creditori putea fi omorât, iar cadavrul său împărțit între aceștia din urmă, în bucăți atent dimensionate, încât să fie proporționale cu sumele datorate, pare să fie o asemenea înțelegere greșită”. Trecând peste latura morbidă a exemplului, observația este una pertinentă.

De asemenea, este prezentată și situația lui Cicero, care este acuzat că oricât de bune i-ar fi fost intențiile, călcase în picioare dreptul lui Catilina la a avea un proces în care să își poată dovedi eventuala nevinovăție. Cine ar fi crezut că tocmai cel mai ilustru bârfitor al Romei, cum avea să îl numească Dumas mai târziu, va fi acuzat de ceea ce azi am numi încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la un proces echitabil?

Pentru un jurist (chiar și pentru cel mai ancorat în realitatea hiper – tehnologizată a zilelor noastre, fără prea mari sensibilități la adresa dreptului roman, în afară de câteva principii din Teoria Obligațiilor), SPQR poate fi un vademecum care pare a urma dictonul horațian „miscuit utile dulci”.

Desigur, ca orice abordare ieșită de pe cărarea bătătorită a „acceptabilului” și „acceptatului”, lucrarea lui Beard va fi văzută ca un hybris ce va atrage mânia zeilor istoriei (și/sau ai dreptului), de către cei care se vor declara oripilați de ilustrarea lui Augustus sub apelativul de reptilă bătrână, dar poate că tocmai acest aer arid și vetust îi face pe mulți să se îndepărteze de antici, fie că vorbim de literatura și filosofia acelor vremuri, fie că vorbim de dreptul pe care ei îl aplicau.

Mai mult decât o scriitură antrenantă sau o (altă) istorie a Romei, cartea lui Mary Beard este ea însăși un povestitor viu și pătrunzător al realităților juridice ale vremii. Citită cu ochi de jurist, ea pune o serie de probleme care fac uitate prejudecățile despre ariditatea dreptului roman și principiilor juridice romane.

Iar dacă încă ridicați din sprâncene dezaprobator, negăsind legătura unei astfel de cărți cu dreptul și cu site-ul de față, îmi asum smerit faptul că am văzut-o ca pe o provocare, ca pe o desituare din planul cotidianului juridic, ca pe o fereastră deschisă spre… diferit. Romanii obișnuiau să spună – ne sutor ultra crepidam. Oare nu e adevărat și pentru noi, profesioniștii dreptului, uneori? Nec jurisconsultus ultra ius? Astfel, și dacă nu ar avea nici cea mai mică legătură cu dreptul, cartea merită citită și își merită și locul pe JURIDICE.ro. De ce? Pentru că nu ne putem trăi viețile în paginile cărților de drept. Să citim și altceva – de la Mahabharata la Charles Baudelaire, de la Albert Camus la C.S.Lewis, J.K.Rowling sau Yuval Noah Harrari. Să nu omorâm dreptul sufocându-l, transformându-l în universul unic al preocupărilor noastre. Să ne dăm libertatea de a zbura și poleniza și alte flori, pentru a ne întoarce apoi la el cu un suflu nou și cu o viziune deschisă. Dar despre stat, drept (respectiv stat de drept) și dreptate, în articolul următor. Fidepromitto!


[1] Disponibilă aici.


Ionela Cuciureanu

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate