ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor. Privire comparativă între dreptul român și maghiar (II)
08.04.2019 | Andreea SIMON


Andreea Simon

Andreea Simon

» Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor. Privire comparativă între dreptul român și maghiar (I)

IV. Condițiile pentru ca soțul supraviețuitor să poată veni la moștenirea defunctului ca și moștenitor rezervatar

Condițiile generale în legislația română

1. Capacitatea de a moșteni – persoana să existe la momentul deschiderii succesiunii (art. 957 NCC)
2. Vocația la moștenire – persoana trebuie să aibă chemare la moștenire fie în virtutea legii, fie în virtutea testamentului lăsat de defunct (art. 956 NCC)
3. Să nu fie nedemn
4. De cujus să fi dispus de bunurile sale prin liberalități sau să fi dezmoștenit soțul supraviețuitor (doar în acest caz suntem în prezența rezervei)
5. Să aibă calitatea de soț la momentul deschiderii succesiunii – adică să nu existe o hotărâre definitivă de divorț sau să nu se fi desfăcut căsătoria prin procedura în fața notarului sau a ofițerului de stare civilă.

Condițiile generale în legislația maghiară

1. Moartea celui care lasă moștenirea (acesta este momentul care marchează deschiderea succesiunii la fel ca în legislația română)
2. Capacitatea de a moșteni – aceasta în legislația maghiară coincide cu capacitatea persoanei de a încheia acte juridice
3. Soțul să fie în viață la data deschiderii succesiunii
4. Să nu fie nedemn, renunțător, să nu fie exheredat de către testator
5. Să aibă calitatea de soț sau să fi avut un parteneriat înregistrat valabil cu defunctul la momentul deschiderii succesiunii.

Având în vedere cele prezentate mai sus, putem concluziona că în cele două legislații nu există diferențe substanțiale pentru ca o persoană să aibă posibilitatea de a moșteni. Singura diferență notabilă este recunoașterea de către legislația maghiară a parteneriatelor înregistrate[1]. Astfel, în Ungaria, dacă avem un cuplu alcătuit de persoane de același sex iar unul din ei decedează, cel supraviețuitor va putea beneficia de partea sa din moștenire în calitatea sa de soț supraviețuitor. În schimb, o asemănare notabilă este faptul că în niciunul dintre cele două sisteme de drept nu se recunoaște vreun drept de succesiune legală concubinului[2]. În Ungaria, acest lucru este amplu discutat, la fel ca și în țara noastră. În Ungaria a fost introdus un proiect legislativ cuprinzând acest drept al concubinului încă la momentul discuțiilor în ceea ce privește adoptarea RPtk, însă a fost respins de către parlament[3]. La fel s-a întâmplat și în cazul României în anul 2002, când s-a depus un proiect legislativ în acest sens.[4]

V. Întinderea dreptului de rezervă a soțului supraviețuitor în funcție de persoanele cu care vine la moștenire

În ceea ce privește întinderea și bunurile asupra căruia soțul supraviețuitor are un drept de moștenire, există diferențe notabile în cele două legislații. În acest capitol vom lua pe rând persoanele în concurs cu care soțul supraviețuitor vine la moștenire în calitatea sa de moștenitor rezervatar și drepturile care îi sunt conferite de lege.

Cazul în care vine singur la moștenire

În legislația română, soțul supraviețuitor, în calitatea sa de moștenitor rezervatar, poate veni singur la moștenire în cazul în care nu există descendenți sau ascendenți privilegiați. În acest caz, soțul supraviețuitor, ca și moștenitor legal[5], în lipsa liberalităților, ar beneficia de întreaga avere a lui de cujus, astfel în calitatea sa de moștenitor rezervatar unic va primi 1/2 din masa succesorală.[6]

În legislația maghiară lucrurile sunt puțin mai complicate în ceea ce privește drepturile soțului supraviețuitor. Înainte de toate facem precizarea că la fel ca și în cazul sistemului nostru de drept, soțul supraviețuitor vine la moștenire ca și rezervatar singur, în cazul în care nu există descendenți și ascendenți privilegiați.

Problema care se pune în legislația maghiară pornește de la împărțirea patrimoniului defunctului de către legiuitorul succesoral în două mase patrimoniale, și anume: patrimoniul dobândit prin moștenire și patrimoniul dobândit prin achiziție. Această divizare în cadrul succesiunii legale duce la o moștenire anomală, înlăturând principiul unității transmisiunii succesorale, principiu de ordine imperativă în legislația noastră. Această succesiune anomală, numită moștenire lineară (ági öröklés), se bazează pe vechea viziune a păstrării averii în familie și de a preveni ca aceasta să nu ajungă în mâinile străinilor. Astfel, bunul de la un ascendent sau colateral privilegiat, în cazul unei succesiuni legale, trebuie să ajungă înapoi în familia de unde provine. Principiul guvernator este: bunul trebuie să ajungă înapoi în ramura familială de unde provine, însă această privire retrospectivă a provenienței lui poate merge doar până la cel care cere bunul în cauză.[7]

Evident, în ziua de azi, succesiunea lineară este limitată prin libertatea de a dispune prin testament de aceste bunuri care ar intra sub incidența instituției, însă în cazul în care defunctul nu a uzat de acest drept, iar succesibilul îndreptățit să moștenească conform acestor reguli cere dobândirea bunurilor, moștenirea lineară intervine în plină forță divizând patrimoniul succesoral. Putem vedea că instituția în cauză este o limitare esențială adusă drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor, însă legiuitorul maghiar, cunoscând acest aspect al instituției, a încercat să echilibreze această posibilă situație defavorabilă prin art. 7:69 alin. (1) UPtk, conferind un drept de uzufruct viager soțului supraviețuitor asupra bunurilor care ar intra sub incidența succesiunii lineare.

Succesiunea anomală reglementată în sistemul de drept maghiar a fost aspru criticată de-a lungul timpului, dar la fel a fost și salutată, situația fiind aceeași și în prezent, tabăra juriștilor fiind împărțită în două. La început, ea a avut un caracter feudal, dar după al doilea război mondial, după schimbarea formelor de proprietate, ea și-a pierdut acest caracter, iar la momentul redactării RPtk s-a pus problema înlăturării totale din codificare.[8] Până la urmă, abolirea nu a mai avut loc, însă s-a restrâns sfera bunurilor care cad sub incidența succesiunii lineare și cea a persoanelor care pot beneficia de ea.

Într-un articol publicat, autoarea Weiss Emilia punctează că această instituție este nedreaptă și depășită. Ea se întreabă dacă moștenirea lineară își mai are locul în dreptul privat, luând ca și reper legislațiile din alte țări europene unde o asemenea modalitate de succesiune nu este cunoscută.[9] Deși ea opinează împotriva instituției în cadrul unui sistem legislativ modern, argumentele aduse din practica notarială o contrazic în mod indubital, având în vedere că în majoritatea cazurilor succesorii uzează de acest drept.[10] La polul opus, autorul Vékás Lajos, atât în cartea sa de drept succesoral din 2002 cât și în cea din 2013, susține utilitatea acestei instituții. Principalele lui argumente sunt următoarele: în primul rând, bunurile care provin dintr-o succesiune a unui ascendent ori colateral privilegiat, având în vedere că este avere familială, just este ca acestea să ajungă înapoi la membrii familiei, și nu la soțul supraviețuitor. În al doilea rând, susține că soțul supraviețuitor nu este prejudiciat prin această moștenire anomală și nu i se schimbă condițiile de viață, deoarece imobilul locuit împreună cu defunctul, chiar dacă nu este exclus din cadrul succesiunii lineare, tocmai pentru motivul susținerii condițiilor de viață dinaintea morții lui de cujus și a nu perturba viața de zi cu zi a acestuia, i se acordă un drept de uzufruct viager asupra bunurilor supuse succesiunii lineare.[11]

Observăm că în art. 7:67 UPtk, legiuitorul maghiar expune condițiile în care succesiunea lineară poate interveni, iar acestea sunt următoarele:

1. Să fim în prezența unei succesiuni ab intestat – art. 7:67 alin. (1) UPtk
2. Să nu existe descendenți ai lui de cujus – art. 7:67 alin. (1) UPtk
3. Bunul în cauză să provină de la un ascendent sau colateral privilegiat al defunctului primit pe calea donației sau a succesiunii și el să fie considerat ca făcând parte din succesiunea anomală – această ultimă precizare este extrem de importantă, deoarece un bun este considerat a face parte din succesiunea anomală doar în cazul în care provine de la un ascendent sau, în cazul colateralilor privilegiați, de la ascendentul comun.[12] Aici este foarte important a delimita bunurile care nu intră în cadrul acestei succesiuni chiar dacă provin de la persoanele sus amintite. Astfel, în art. 7:70 UPtk se prevede că nu fac parte din succesiunea lineară bunurile care:
a) Constituie daruri manuale – noțiunea corespunde cu cea din legislația română[13]
b)Bunurile care în virtutea subrogației particulare au ajuns în locul bunurilor care ar putea constitui subiect al succesiunii lineare sau au fost cumpărate cu banii primiți pentru respectivele bunuri – deși principiul de bază rămâne predarea bunului în natură conform art. 7:71 Uptk
c) Bunurile care chiar dacă au fost dobândite de la ascendenți sau colaterali privilegiați fac parte din bunurile de uz casnic sau mobila din locuința comună a soților
4. Să avem persoană care poate fi considerată succesor linear și aceasta să ceară deschiderea succesiunii lineare, ea neputând fi luată în considerare din oficiu[14]– aceștia sunt de regulă părinții, în cazul lipsei acestora descendenții lor, iar în lipsa ultimilor bunicii, iar în lipsa și a acestora, alți ascendenți. Trebuie respectat principiul conform căruia bunul trebuie să ajungă înapoi în ramura familială de unde provine, cu condiția ca această privire retrospectivă a provenienței lui poate merge doar până la cel care cere bunul în cauză.

După parcurgerea regulilor din cadrul succesiunii lineare, reguli necesare pentru a înțelege cum funcționează dreptul de rezervă al soțului supraviețuitor în cadrul sistemului de drept maghiar, revenim la ideea de la care am pornit, și anume: care sunt drepturile de rezervă ale soțului supraviețuitor când este unicul moștenitor rezervatar al defunctului. Astfel, în cazul în care soțul supraviețuitor vine la moștenire și nu există persoane care ar putea cere deschiderea succesiunii lineare (ele în acest caz intrând în patrimoniul dobândit prin achiziție) sau nu există bunuri care să poată fi incluse în această masă patrimonială, el va primi 1/3 din masa succesorală. În cazul în care este posibilă deschiderea succesiunii lineare,[15] soțul supraviețuitor va dobândi 1/3 din masa succesorală fără a fi incluse bunurile susceptibile de succesiunea anomală, dar va avea un drept de uzufruct viager restrâns asupra bunurilor supuse acestei moșteniri.[16] Trebuie totuși reamintit că datorită caracterului obligațional al rezervei, el fiind doar un creditor al succesiunii, va putea fi plătit prin echivalent. Pe lângă aceasta, mai precizez că așa cum prevede UPtk la art. 7:69 alin. (2), soțul supraviețuitor poate fi plătit prin echivalent pentru dreptul de uzufruct, dar numai cu consimțământul acestuia.

Concluzie: Este de observat că în ceea ce privește dreptul de moștenire legal, cu o privire mai atentă asupra rezervei, există diferențe mari între cele două legislații, diferențe care provin din reglementarea succesiunii lineare în sistemul de drept maghiar. Astfel, putem observa că în România soțul supraviețuitor rezervatar pare a fi într-o situație mai favorabilă în cazul deschiderii succesiunii, deoarece atunci când el vine singur la moștenire va primi 1/2 din întreg patrimoniul defunctului, iar în Ungaria el va beneficia doar de 1/3 din masa succesorală, masă succesorială din care vor fi excluse bunurile care cad sub incidența succesiunii lineare. Important este însă de notat faptul că în legislația maghiară se pune mult mai mare accent pe neschimbarea situației financiare a soțului supraviețuitor după decesului celui care lasă moștenirea, acesta beneficiind de un drept de uzufruct viager asupra bunurilor care sunt supuse și dobândite de persoanele îndreptățite prin succesiunea lineară.

Cazul în care vine la moștenire împreună cu descendenții

În legislația română situația este următoarea: cota de moștenire legală a soțului supraviețuitor în concurs cu descendenții este de 1/4 din moștenire, astfel descendenților le rămâne 3/4 din moștenire care se va împărți între ei în mod egal. În cazul rezervei, vor primi jumătate din aceste cote prevăzute de lege, adică: soțul supraviețuitor va avea 1/8, iar descendenții 3/8 din moștenire. Astfel, lucrurile se prezintă relativ simple în sistemul nostru de drept.

În legislația maghiară observăm anumite diferențe. Dreptul succesoral maghiar este foarte preocupat de menținerea pe cât posibil a averii în familie în cazul în care suntem în prezența unei moșteniri ab intestat. Până la intrarea în vigoare al UPtk, soțul supraviețuitor nu avea niciun drept de moștenire în deplină proprietate, doar un drept de uzufruct viager asupra locuinței comune cu defunctul și asupra mobilei și bunurilor de uz gospodăresc din aceasta. A fost considerată o situație defavorabilă și injustă deoarece chiar dacă nu este rudă de sânge, el face parte din familie și este unul din cele mai apropiate persoane defunctului.[17] Deși această viziune avea o tradiție foarte îndelungată, (chiar mult mai îndelungată decât în legislația română, având în vedere că în Ungaria ea s-a menținut până în anul 2014, fiind o optică constantă asupra dreptului succesoral al soțului supraviețuitor), mai ales după al doilea război mondial a stârnit controverse în rândul juriștilor și a fost aspru criticată. Având în vedere aceste sesizări doctrinare la momentul redactării UPtk, s-a decis ameliorarea situației.[18] Astfel, la art. 7:58 din UPtk se prevede că soțul supraviețuitor, în cazul în care vine la moștenire cu descendenții defunctului, va moșteni o cotă parte egală cu cea a unui copil în deplină proprietate,[19] însă calculată dintr-o masă succesorală care exclude locuința comună a soților, mobila și bunurile de uz gospodăresc din aceasta. Bunurile arătate sunt excluse din masa succesorală deoarece acestea în marea majoritate a cazurilor prezintă cea mai mare parte a averii care conform concepției succesorale din Ungaria trebuie să rămână în familie, altfel descendenții fiind dezavantajați în mod semnificativ. Asupra acestora el va avea un drept de uzufruct viager.

Acum că am clarificat moștenirea legală a soțului supraviețuitor, putem vedea care sunt drepturile de rezervă. Astfel, și în acest caz rezerva este de 1/3 din ceea ce ar fi moștenit ca și moștenitor legal conform art. 7:82 alin. (1) UPtk. Având în vedere cele de mai sus, conchidem că această rezervă va fi egală cu cea a unui copil și va beneficia de un uzufruct viager restrâns[20] asupra locuinței comune cu defunctul, asupra mobilei și bunurilor de uz gospodăresc din aceasta.

În ceea ce privește acest drept de uzufruct asupra locuinței, mobilei și bunurilor de uz gospodăresc, din ea este interesant de observat că, spre deosebire de uzufructul asupra locuinței din legislația noastră, ea nu încetează nici în cazul în care soțul supraviețuitor se recăsătorește și nici nu poate fi restrâns de către descendenți.[21] Asemenea prevederi existau sub RPtk la art. 615 alin. (2), respectiv art. 616 alin. (1), dar ele au fost abrogate prin UPtk deoarece s-a considerat inechitabil a-i cere soțului supraviețuitor să aleagă între dreptul de uzufruct viager și o nouă căsătorie, posibilitatea de a-și reface viața.[22] O problemă interesantă care s-a pus în acest caz este ce se întâmplă atunci când o persoană rămâne văduvă de mai multe ori; se vor cumula aceste drepturi de uzufruct viager sau nu? Vékás Lajos spune că în lipsa unei norme exprese care să interzică cumulul acestor drepturi ele nu ar trebui să se excludă.[23]

În ceea ce privește succesiunea lineară prezentată la capitolul anterior, nu se pune problema intervenirii acestuia deoarece suntem în prezența succesiunii alături de descendenți, deci nu vom avea un patrimoniu divizat în mase patrimoniale.

Concluzie: Vedem că în legislația maghiară concepția conform căreia averea moștenită trebuie să rămână în familie este vie, deși în antiteză cu aceasta, observăm că libertatea de a testa a lui de cujus este mult mai mare decât în legislația română, putem spune chiar că legiuitorul maghiar îi conferă posibilitatea de a decide dacă vrea să se rupă de această tradiție sau nu. În legislația noastră, deși prezentă și ea într-o anumită măsură, nu neapărat această concepție a păstrării averii în familie este cea dominantă, decât mai degrabă cea conform căreia defunctul are o obligație, o datorie naturală de pietate, față de descendenți și de soțul supraviețuitor, datorie care trebuie să rămână vie (măcar pentru o perioadă de timp) pentru a putea păstra pe cât se poate stabilitatea financiară a familiei, și a nu perturba condițiile de viață cu care s-au obișnuit. În opinia mea, această concepție aduce mult mai multe limitări în ceea ce privește dreptul lui de cujus de a dispune de propriile bunuri și poate, în ceea ce privește drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor, în unele cazuri fiind mai defavorabilă în anumite aspecte decât legislația maghiară[24].

Din cele prezentate mai sus putem vedea că în ceea ce privește succesiunea soțului supraviețuitor alături de descendenți, în cazul în care sunt moștenitori rezervatari, nu diferă în mod substanțial în concepție și logică, având în vedere că i se conferă un drept în plină proprietate în ambele legislații, diferența fiind cantitativă: ori 1/2 ori 1/3 din cât ar fi luat ca și moștenitor legal. Diferența care se conturează lecturând prevederile din ambele legislații este partea din patrimoniul succesoral[25] din care îi va reveni cota în deplină proprietate: în sistemul de drept român se ia ca și reper masa succesorală care include toate bunurile din patrimoniul defunctului, iar în legislația maghiară din această masă succesorală se exclud bunuri ca de exemplu: locuință comună cu defunctul. Pe lângă acestea, în legislația maghiară i se mai adaugă și un drept de uzufruct viager, chiar dacă acesta este unul restrâns.

Astfel, putem afirma că după multe secole în care situația soțului supraviețuitor a fost net disproporționată față de alți succesori, fiind de obicei exclus din rândul acestora când vine la moștenire alături de descendenți, în legislațiile moderne se încearcă ameliorarea situației, însă în fiecare sistem se încearcă mai mult sau mai puțin păstrarea tradițiilor, așa cum am încercat să relevăm în cele prezentate mai sus. În legislația română s-a reformat acest aspect prin Legea nr. 314/1944 pentru drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor, poate căzând dintr-odată dintr-o extremă în alta.[26] În schimb, în legislația ungară, reformele au fost de mici dimensiuni și au fost reforme relevate de practică, în marea majoritate a cazurilor bazate pe nevoile societății, pe nevoile și structurile familiale în principal.

Cazul în care vine la moștenire împreună cu ascendenții privilegiați

În România, introducerea ascendenților privilegiați ca moștenitori legali și rezervatari putem spune că este o tradiție, ei fiind prezenți în toate codificările pe care le-a cunoscut sistemul de drept român până în prezent.[27] Opinia profesorului Deak despre necesitatea introducerii ascendenților ca și moștenitori coincide cu cea a legiuitorului de la Codul lui Napoleon din Franța: adevărul adevărat este că un om nu datorează nimic fraților și surorilor sale; el nu le-a dat viață și nu se trage din ei.”[28]

În legislația română, soțul supraviețuitor va veni în concurs cu ascendenții privilegiați ca și moștenitori rezervatari atunci când defunctul nu a lăsat în urmă descendenți și de cujus a dispus de bunurile sale prin liberalități. Cota legală a soțului supraviețuitor în concurs cu ascendenții privilegiați este de 1/2 din moștenire, iar a celor din urmă tot de 1/2 din moștenire, astfel rezerva lor va fi de 1/4 și 1/4 din moștenire. Deși din clasa a II-a fac parte și colateralii privilegiați, de ei nu ne vom ocupa în această secțiune, această chestiune depâșind tematica noastră având în vedere că ei nu sunt moștenitori rezervatari.

Un caz interesant care are putea surveni este când descendentul a fost dezmoștenit de către de cujus fără a institui un moștenitor testamentar. În astfel de cazuri, practic, soțul supraviețuitor vine în concurs la moștenire atât cu descendentul (care este moștenitor rezervatar) cât și cu ascendenții privilegiați, soțul supraviețuitor cu descendentul nefiind capabili a culege întreaga moștenire în situația expusă. Așadar, s-ar pune întrebarea: conform cărei clase cu care vine în concurs îi vom stabili cota de moștenire a soțului supraviețuitor și dacă în acest caz el își va primi doar rezerva sau întreaga moștenire legală? La această întrebare ne dă răspuns chiar legiuitorul în art. 972 alin (2): ”cota soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitori legali aparținând unor clase diferite se stabilește ca și când acesta ar fi venit în concurs numai cu cei mai apropiați dintre ei.” Astfel, este absolut logic că în cazul în care el nu a fost dezmoștenit de către defunct, va primi întreaga moștenire, însă calculată în concurs cu cea mai apropiată clasă în speță cu clasa I. Prin urmare soțul supraviețuitor va primi 1/4 din moștenire, descendentul 3/8 din moștenire iar cei din clasa a II-a vor primi restul de 3/8. 

În legislația maghiară doar de curând, prin UPtk a fost introdus un drept de moștenire legală al ascendenților privilegiați în concurs cu soțul supraviețuitor, în RPtk neexistând astfel de prevedere. În vechea reglementare maghiară lucrurile stăteau în felul următor: în cazul în care nu existau descendenți, soțul supraviețuitor moștenea întreaga avere a lui de cujus[29], iar în acest caz ca și moștenitor rezervatar primea 1/2 din întreaga avere.[30] Ascendenții veneau la moștenire în concurs cu soțul supraviețuitor doar în cazul în care existau bunuri dobândite de către defunct prin moștenire de la ascendenții săi, caz în care părinții puteau cere proprietatea acelor bunuri prin moștenirea lineară.

Acum pe UPtk reglementarea cazului în care există și ascendenți privilegiați și soț supraviețuitor în concurs, în ceea ce îi privește pe primii situația a fost îmbunătățită: ca și moștenire legală ei primesc jumătate din masa succesorală, masă succesorală care nu va include locuința comună cu defunctul, mobila și obiectele de uz casnic din aceasta (fiind masa patrimonială dobândită prin achiziție).[31] Ca și rezervă, desigur, vor primi 1/6 din această masă succesorală.[32] Soțul supraviețuitor are ca și moștenire legală locuința comună cu soțul decedat, mobila și obiectele de uz gospodăresc din aceasta și încă 1/2 din masa patrimonială dobândită prin achiziție a defunctului. Astfel, ca și rezervatar, el va primi 1/3 din locuința comună cu soțul decedat, mobila și obiectele de uz gospodăresc din aceasta și 1/6 din masa patrimonială dobândită prin achiziție. Unii autori afirmă că și în acest caz echitabil ar fi fost să se prevadă un drept de uzufruct asupra locuinței, așa cum era reglementat pe RPtk[33], având în vedere că în ceea ce îl privește pe soțul supraviețuitor, întreaga carte dedicată moștenirii din UPtk pune accentul pe neschimbarea condițiilor de viață ale acestuia după moartea partenerului de viață, acest caz părând a fi o excepție.

Mai este important de menționat încă un aspect: se pune întrebarea în cazul în care un ascendent nu vine la moștenire cui îi profită partea acestuia? În legislația română, în cazul în care doar un ascendent vine la succesiune, el va profita de partea celuilalt care nu poate primi moștenire. Astfel dacă doar un ascendent vine la moștenire, el va culege o rezervă de 1/4 și soțul supraviețuitor va primi tot 1/4 din moștenire.

În legislația maghiară, lucrurile sunt reglementate diferit: conform art. 7:60 UPtk, în cazul în care un ascendent nu poate veni la moștenire, partea acestuia va profita în egală măsură soțului supraviețuitor și ascendentului care vine la moștenire. Conform acestui articol, cotele de moștenire vor arăta în felul următor:

– soțul supraviețuitor va primi 1/3 din locuința comună cu soțul decedat, mobila și bunurile de uz casnic din aceasta
– va primi încă 1/6 din masa patrimonială dobândită prin achiziție, plus jumătate din partea care i-ar reveni ascendentului care nu poate primi moștenirea. Calculul se face conform următoarei modalități: conform art. 7:60 UPtk, ascendenții privilegiați, ca și moștenire legală vor primi 1/2 din masa patrimonială de achiziție, iar soțul supraviețuitor, la rândul lui, 1/2. Dacă doar un ascendent vine la moștenire, această parte conform art. 7:60 alin. (2) UPtk îi va profita atât soțului supraviețuitor, cât și ascendentului care vine la moștenire. Astfel, cota acestuia va fi de 1/4 (1/2*1/2), iar așa atât soțul supraviețuitor cât și ascendentul vor beneficia de 1/8 în plus la propria lor cotă (1/4*1/4). Astfel, soțul supraviețuitor va primi o cotă de 1/2+1/8=5/8 iar ascendentul va primi 3/8 din moștenire. Când vorbim de rezervă, aceste cote vor trebui împărțite la 3, având în vedere că aceasta este întinderea rezervei.

Prin urmare, soțul supraviețuitor va primi ca și rezervă 1/3 din locuința comună cu soțul decedat, mobila și bunurile de uz casnic și o cotă de 5/24 din masa patrimonială dobândită prin achiziție. Ascendentul privilegiat care vine la moștenire va primi o rezervă de 3/24.

Concluzie: După prezentarea situației din ambele sisteme de drept putem observa că cele două legislații au avut diferite viziuni asupra cazului în care defunctul nu a lăsat în urmă descendenți, dar a rămas un soț supraviețuitor și ascendenți privilegiați. În România, ascendenții întotdeauna au avut un statut privilegiat în cadrul moștenirii, soțul supraviețuitor fiind dezavantajat: primii veneau la moștenire în lipsă de descendenți, iar al doilea venea la moștenire doar în cazul în care practic nu mai existau rude în viață sau acestea nu acceptau moștenirea sau erau nedemni.

În schimb, în Ungaria situația era diferită. Legislația maghiară concentrându-se nu numai pe tehnica păstrării averii în sânul familiei, dar și la neschimbarea condițiilor de viață ale soțului supraviețuitor, găsind o modalitate care era mai echitabilă față de acesta. Pe RPtk, fără să neglijeze păstrarea averii în familie, aplicând tehnica succesiunii lineare[34], legiuitorul maghiar a decis să îi acorde ca și drept de moștenire legal deplina proprietate a masei succesorale dobândite prin achiziție soțului supraviețuitor, iar ca și drept de rezervă 1/2 din moștenire. Pe UPtk, legiuitorul a dorit să nu neglijeze chiar într-o asemenea măsură soarta ascendenților și a decis să le acorde și acestora un drept de rezervă[35]. În opinia mea, această viziune a legiuitorului maghiar relevă faptul că el a conștientizat încă de la începutul codificării regulilor de moștenire că după moartea soțului partenerul său de viață este cel care va reprezenta familia, el purtând numele defunctului chiar și în lipsă de descendenți. Pe lângă acestea, soțul decedat are un angajament față de cel supraviețuitor, dacă nu altceva o minimă recunoștință față de cel cu care și-a trăit viața, astfel este inechitabil ca după moartea lui, celălalt să rămână pe străzi sau să depindă de rudele defunctului, schimbându-i brusc condițiile de viață într-un moment de cumpănă. Acest lucru ar fi inechitabil, având în vedere că nici măcar după divorț acest lucru nu are întotdeauna loc, existând posibilitatea acordării unei pensii de întreținere pentru un anumit interval de timp pentru a putea facilita trecerea prin schimbare.

Ca și o concluzie a concepției care guvernează legiuitorii din cele două state, observăm că în sistemul de drept maghiar, în concurs cu ascendenții, soțul supraviețuitor are mai multe drepturi și beneficii decât în legislația noastră: în Ungaria, soțul supraviețuitor întotdeauna va moșteni ca și rezervatar 1/3 din locuința comună cu defunctul, mobila și bunurile de uz casnic din aceasta, iar pe lângă, va mai primi și 1/6 din patrimoniul de achiziție. În schimb, în legislația română, în concurs cu ascendenții privilegiați, soțul supraviețuitor va primi o cotă de 1/4 din moștenire ca și rezervă. Astfel, putem observa că luând ca și reper cota de moștenire, partea cuvenită soțului supraviețuitor în Ungaria va fi mai mare, el beneficiind de 1/2[36] din masa succesorală (adunând cota de 1/3 din locuință, mobila și bunurile de uz gospodăresc și 1/6 din masa patrimonială de achiziție), iar la noi doar de 1/4 din aceasta, notând că această cotă corespunzătoare rezervei din dreptul succesoral din Ungaria va coincide cu cota de moștenire legală a soțului supraviețuitor din legislația română. Prin urmare, se poate deduce cum legiuitorul maghiar ține cont de toate aspectele menționate mai sus și le inserează într-o normă mai mult decât avantajoasă soțului supraviețuitor.


[1] Acestea au fost recunoscute prin Legea nr. XXIX din 2009 unde la art. 3 se prevede că în cazul acestor parteneriate în situația decesului uneia dintre partenere, cea supraviețuitoare va avea poziția soțului supraviețuitor dintr-o căsătorie. Din această perspectivă, România putem afirma că este cu un pas în urmă față de legislațiile moderne din UE, având în vedere că a refuzat chiar și expres prin Hotărârea nr. 34/2011 cu privire la propunerea de Regulament al Consiliului privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materia parteneriatelor înregistrate COM (2011) 127 final adoptarea unei legislații prin care să accepte anumite efecte ale acestor parteneriate cu argumente care se bazează pe reglementările din constituție privind căsătoria și familia. Având în vedere optica legiuitorului român asupra acestei instituții tot mai răspândite, nici chiar în cazul în care un cuplu care a semnat un parteneriat înregistrat într-o țară unde ei aveau această posibilitate și și-au stabilit reședința obișnuită pe teritoriul statului român, iar unul din ei decedează, el nu va putea să moștenească în calitate de ”soț supraviețuitor”, normele de drept internațional privat cuprinse în cartea a VII-a din NCC ignorând complet efectele unui asemenea parteneriat.
[2] Deși chiar în proiectul UPtk a fost inclusă această idee, până la urmă s-a renunțat la ea – Sáriné Simkó Ágnes, Az új Polgári törvénykönyv megalkotásának jelenlegi helyzete Magyarországon, Romániai Magyar Jogtudományi Közlöny 3/2006. Disponibil aici.
[3] În acest proiesct de lege se prevedea că pentru a putea moșteni concubinul, trebuia ca cei doi sa fi conviețuit cel puțin 10 ani iar astfel ar fi avut un drept de uzufruct asupra locuinței unde cei doi au conviețuit și asupra mobilei și bunurilor de uz casnic. Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 90.
[4] În proiectul legislativ din România erau prevăzute două situații în caz de deces al unuia dintre concubini: dacă au conviețuit 10 ani sau nu. Dacă au conviețuit mai puțin de 10 ani, concubinul supraviețuitor avea un drept de uzufruct asupra locuinței comune și un drept de proprietate asupra bunurile de uz gospodăresc aflate în locuință. Dacă au conviețuit mai mult de 10 ani, atunci le era aplicabil prin analogie regulile de la succesiunea soțului supraviețuitor – sursă online de pe pagina Camerei Depuților din România. Disponibil aici.
[5] Ca și moștenitor legal ar fi singurul moștenitor în cazul în care nimeni din clasele prevăzute de lege nu ar veni la succesiunea lui de cujus.
[6] Carmen Simona Ricu din colectivul de autori a Noului Cod Civil comentat Vol. II, Ed. Hamangiu, București 2012, pag. 45.
[7] Ex: Dacă părintele este cel care cere dobândirea unui bun în cadrul succesiunii lineare atunci ultimul bun pe care îl poate moșteni astfel este cel primit de către defunct de la el sau de la ascendenții părintelui. Nu poate cere un bun primit de de cujus de la descendentul său (nepotul părintelui). – Kecskés L. et al., Polgári jog. Bevezető és záró rendelkezések, az ember mint jogalany, öröklés jog. Az új PTK magyarázata, HVG-ORAC Lap-és Könyvkiadó Budapest, 2013, pag. 238.
[8] Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2002, pag. 56.
[9] Weiss Emília, Néhány gondolat a törvényes öröklés és a kötelesrész szabályainak reformjához, In Líber Amicorum, Studia L. Vékás dedicata, 1999, pag. 207.
[10]Ibidem, pag. 207.
[11] Pentru mai multe detalii a se vedea: Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 116.
[12] Nu poate face parte din succesiunea lineară un bun care de exemplu a fost dobândit de către frate de la unchiul său. Trebuie să provină de la ascendentul comun – Ibidem, pag. 118.
[13] Darurile manuale reprezintă o categorie specială de donație care trebuie să întrunească două elemente: acordul de voință pentru a transfera și a dobândi un drept cu titlu gratuit și tradițiunea bunului dăruit – Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale Vol. III, Ed. Universul Juridic, București 2007, pag. 226.
[14]Orosz Árpád în lucrarea coordonată de Petrik Ferenc, Polgári jog. Bevezető és záró rendelkezések, az ember mint jogalany, öröklés jog. Az új PTK magyarázata, HVG-ORAC Lap-és Könyvkiadó Budapest, 2013, pag. 237.
[15] Se poate întâmplă în cazul în care defunctul nu a dispus prin testament de întregul său patrimoniu și bunurile care au rămas neincluse sunt susceptibile de moștenire lineară.
[16] Art. 7:69 alin. (1) UPtk – Pe lângă acestea este foarte interesantă o speță rezolvată de Curtea Supremă a Ungariei (Legfelsőbb Bíróság Pfv. V 23642/1996. sz.) și comentată în revista Miskolci Jogi Szemle. Problema s-a pus în felul următor: ce se întâmplă în cazul în care un bun este grevat de uzufruct în favoarea ascendentului privilegiat și bunul în cauză ar fi moștenit de acesta prin succesiunea lineară. Speța este interesantă având în vedere că în acest caz la momentul deschiderii succesiunii bunul în cazuă a fost grevat de 2 drepturi de uzufruct: unul legal și unul convențional. Curtea a decis că uzufructul care rămâne valabil este cel care este în favoarea soțului supraviețuitor deoarece celălalt prin moștenirea lineară va fi consolidat în mâinile ascendentului privilegiat. În comentar autorul spune că ar fi trebuit să prevaleze dreptul de uzufruct convențional. Pentru argumente a se vedea: Leszkoven László, A saját dolgon fennálló haszonélvezeti jog kérdéséhez (egy öröklési eset kapcsán), Miskolci Jogi Szemle, nr 4/2009, Bibór Kiadó Miskolc, pag. 105.
[17] Situația se considera injustă și față de ascendenți în lipsă de descendenți pentru motivul că atunci soțul supraviețuitor moștenea toată averea, în acest caz afirmându-se ca este favorizat în mod excesiv, părinții fiindu-i cel puțin la fel de apropiați lui de cujus.
[18] La momentul redactării UPtk drepturile succesorale legale ale soțului supraviețuitor au fost una din principalele dezbateri cărora legiuitorul ungar a ținut să acorde o atenție sporită datorită insuficiențelor și uneori a situației de inechitate semnalate și de către practică – Weiss Emilia, A PTK öröklési jog koncepciója, Revista Polári Jogi Kodifikáció, nr. 2001/6, Ed. HVG – ORAC, pag. 16-28.
[19] Această cotă are o tradiție așa zisă istorică, deoarece aceasta era valoarea care se practica pentru ca descendenții să poată plăti prin echivalent dreptul de uzufruct al soțului supraviețuitor, astfel întregindu-se dreptul de proprietate în mâinile acestora – Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 107.
[20] Art. 7:82 din UPtk.
[21] Alți autori însă notează, și credem că pe bună dreptate, faptul că atunci când locuința comună este un imobil de o largă întindere, care de exemplu ar putea fi locuit de către două familii fără a stingheri una pe cealaltă în acest caz totuși ar fi utilă posibilitatea restrângerii altfel ajungându-se la o situație inechitabilă față de descedenți. Orosz Árpád în lucrarea coordonată de Petrik Ferenc, Polgári jog. Bevezető és záró rendelkezések, az ember mint jogalany, öröklés jog. Az új PTK magyarázata, HVG-ORAC Lap-és Könyvkiadó Budapest, 2013, pag. 230.
[22] Înainte de intrarea în vigoare a RPtk și la momentul adoptării acestuia argumentul decisiv pentru pierderea dreptului de uzufruct în cazul unei noi căsătorii era că acest drept era pentru a continua întreținerea soțului supraviețuitor după moartea soțului său, un fel de datorie naturală de pietate. Aceste argumente desigur azi nu se mai mențin – Ibidem, pag. 230.
[23] Deși chiar autorul admite că ar putea duce la situații inechitabile față de descendenți. Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 108.
[24] Spre exemplu în legislația ungară de cujus are posibilitatea de a lăsa întreaga avere soțului supraviețuitor, excluzând prin testament (cu respectarea anumitor condiții) chiar și descendenții.
[25] Aceasta diferă și din cauza calculului masei succesorale în legislația maghiară care comportă anumite dispoziții speciale în comparație cu cea română.
[26] Un autor chiar afirma următoarele: ”Juristul român a trebuit să se confrunte la 10 iunie 1944 cu catapultarea soțului supraviețutior în prim planul unei devoluțiuni succesorale legale bazate vocațional pe legătura de sânge. Altfel spus: regulile jocului ( componența claselor, întinderea drepturilor, cuantumul cotitățiii disponibile și modul ei de determinare, calculul rezervei și repartizarea acesteia ) fuseseră concertate pentru a păstra averea în familia de sânge; apariția bruscă a unei rude civile cu drepturi consistente i-a răsturnat întreaga logică și a generat controverse” – sursă electronică – Mircea Dan Bob, Propter veteris iuris imitationem: Nou și Vechi în materie succesorală în noul Cod Civil (II), Revista Studia Iurisprudentia.
[27] Ex: în dreptul roman, în Pravilniceasca Condică, Codul Calimach şi Legiuirea Caragea și desigur în Codul Civil de la 1864.
[28] Francisc Deak, Romeo Popesc, Tratat de drept succesoral vol II, ed. Universul Juridic, București 2014, pag. 258.
[29] Art. 607 RPtk.
[30] Conform art. 665 RPtk, Vékás Lajos, Magyar polgári jog. Öröklési Jog, Eötvös József Könyvkiadó 2013, pag. 106.
[31] Logica introducerii acestei prevederi a fost faptul că prin moartea descendentului părinții își pierd sprijinul, atât moral dar din punct de vedere legislativ mult mai important, sprijinul financiar, și astfel ei trebuie să fie compensați în vreun fel de către lege, iar pe lângă acestea, în zilele de azi părinții au o contribuție patrimonială semnificativă la viața de zi cu zi a descendentului, contribuție care nu întodeauna va putea să cadă sub incidența succesiunii lineare – Orosz Árpád, Változások az öröklési jogban, Revista Jegyző és Közigazgatás, nr. 6/2013, ed. HVG-ORAC, pag. 24-26; Acest punct de vedere este susținut și de art. 61 alin. (1) din Legea nr. IV din 1952 privind căsătoria, familia și tutela din Ungaria.
[32] Adică o cotă de 1/6 din patrimoniu, exceptând locuința comună cu defunctul, mobila și bunurile de uz casnic din aceasta.
[33] Tattay Levente, Az új PTK öröklési jog rendelkezései és a túlélő házastárs jogi helyzete, Revista online, Pázmány Law working papers, nr. 6/2013 pag 10.
[34] Care poate interveni chiar și în cazul în care de cujus lasă un testament dar rămân totuși bunuri în patrimoniu de care nu a dispus și care sunt susceptibile de a intra sub incidența acestei instituții.
[35] Însă întinderea rezervei este mai mică, ea fiind restrânsă de către legiuitorul de la UPtk la o cota de 1/3 din moșteniea legală față de 1/2 din RPtk.
[36] Cotă care poate fi chiar mai mare dacă soțul supraviețuitor va veni la moștenire doar cu un singur ascendent privilegiat.


Av. Andreea Simon

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate