Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




 1 comentariu | 

Întrebare preliminară cu privire la combaterea fraudei fiscale și ne bis in idem (Tribunalul București). UPDATE: Inadmisibilitate. UPDATE: O nouă trimitere. UPDATE: Întregul conținut al cererii
19.05.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

19 mai 2020: Pe pagina Curții de Justiție a apărut disponibil întregul conținut al cererii de decizie preliminară (și aceasta spre deosebire de pagina Tribunalului București sau de orice alt motor de căutare disponibil la nivel național, în România). Totodată, numele judecătorului nu este anonimizat:

:: limba română
:: limba franceză (limba de lucru a Curții)

***

02 martie 2020: Tribunalul București a admis realizarea unei noi trimiteri preliminare, după ce prima a fost respinsă din cauza propriei sale fapte. Noua cerere de decizie preliminară a fost înregistrată sub numărul C-81/20:

„1. Dacă dispoziţiile art. 2 şi art. 273 din Directiva 2006/112 a Consiliului din 28 noiembrie 2016 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată, dispoziţiile art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi dispoziţiile art. 325 din TFUE raportate la împrejurări precum cele din litigiul principal se opun unei reglementări naţionale precum cea din litigiul principal, care permite adoptarea/implementarea de măsuri sancţionatorii faţă de contribuabilul persoană juridică, atât în procedură administrativă cât şi penală, proceduri ce se derulează în paralel împotriva sa, pentru aceleaşi acte materiale de evaziune fiscală, în condiţiile în care sancţiunea din procedura administrativă poate fi caracterizată ca fiind, de asemenea, de natură penală, conform criteriilor trasate de instanţa europeană în jurisprudenţa sa, şi în ce măsură toate aceste demersuri, odată corroborate, prezintă un caracter excesiv prin raportare la acelaşi contribuabil?

2. În lumina răspunsului la întrebarea 1, dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale precum cea din litigiul principal, care permite statului, prin organele sale fiscale, ca pentru aceleaşi fapte materiale de evaziune fiscală să nu ţină seama, în cadrul procedurii administrative, de suma plătită deja cu titlu de prejudiciu penal şi care reprezintă totodată şi suma ce acoperă prejudiciul fiscal, astfel că indisponibilizează această sumă pentru o anumită perioadă de timp, pentru ca apoi să stabilească în sarcina contribuabilului, în cadrul procedurii administrative, şi obligaţii fiscale accesorii pentru debitul deja achitat?”

Pentru o critică cu privire la prima trimitere preliminară, a se vedea și M. Mazilu-Babel, CJUE. C-9/19 Mitliv Exim SRL. Incidenţa hotărârii Menci raportat la legislaţia din România. Inadmisibilitate vădită din cauza faptei Tribunalului Bucureşti. Lipsă respectare cerinţe referitoare la conţinutul unei cereri de decizie preliminară, în Pandectele Române, nr. 4/2019.

Mai consider că Tribunalul București va trebui – în lumina jurisprudenței CEDO incidente – să acorde oricum niște reduceri cu privire la sancțiunea cu caracter penal contestată (dacă CJUE va spune că dreptul UE nu se opune), și aceasta din cauza duratei procesului ca urmare a propriei sale fapte.

:: noua trimitere

***

10 septembrie 2019: În data de 8 mai 2019, Curtea a declarat trimiterea ca fiind vădit inadmisibilă din cauza faptei instanței de trimitere:

19 În speță, trebuie să se constate că este evident că decizia de trimitere nu îndeplinește cerințele amintite la punctele 15-18 din prezenta ordonanță.

20 Prin intermediul întrebărilor preliminare adresate, care trebuie analizate împreună, referitoare la articolele 2 și 273 din Directiva 2006/112, la articolul 50 din cartă și la articolul 325 TFUE, instanța de trimitere întreabă Curtea, în esență, cu privire la interpretarea care trebuie dată articolului 50 din cartă în cadrul litigiului principal.

21 În această privință, trebuie amintit că acest articol 50 prevede că „[n]imeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea”.

22 Or, deși din cererea de decizie preliminară reiese că societății Mitliv i s‑a imputat săvârșirea unor fapte de evaziune fiscală în materie de TVA, care au făcut obiectul unei proceduri penale și al unei proceduri administrative, această cerere conține indicații contradictorii în privința perioadelor la care se referă aceste fapte care nu permit să se cunoască dacă acestea din urmă au fost săvârșite în cursul aceleiași perioade sau în perioade diferite. În plus, cererea menționată nu precizează dacă diferitele măsuri luate în urma acestor proceduri trebuie să fie considerate ca având caracter penal, în sensul articolului 50 din cartă, nici dacă aceste măsuri au un caracter definitiv. Trebuie adăugat că cererea de decizie preliminară se limitează în esență la a detalia ordinea cronologică a procedurilor penală și administrativă în discuție în litigiul principal, fără a indica însă dacă și cum se raportează în mod concret unele la altele aceste proceduri și măsurile menționate.

23 În aceste condiții, trebuie să se constate că prezentarea cadrului factual și normativ al cauzei principale care figurează în cererea de decizie preliminară are lacune și incoerențe care împiedică Curtea să examineze în mod util compatibilitatea procedurilor și a măsurilor menționate cu articolul 50 din cartă, astfel cum a fost interpretat de jurisprudența rezultată din Hotărârea din 20 martie 2018, Menci (C‑524/15, EU:C:2018:197).

24 În sfârșit, în cadrul litigiului principal, Mitliv solicită plata unor dobânzi aferente sumelor pe care aceasta le‑a plătit în cursul procedurii penale în scopul de a repara un prejudiciu fiscal și de a obține o reducere a pedepsei. Or, cererea de decizie preliminară nu precizează nici condițiile pe care reglementarea națională le prevede pentru o asemenea cerere de plată a unor dobânzi, nici legăturile pe care aceasta le are cu interpretarea articolului 50 din cartă.

25 În consecință, Curtea se află în imposibilitatea de a da la întrebările adresate un răspuns util pentru soluționarea litigiului principal.

26 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se constate, în temeiul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, că prezenta cerere de decizie preliminară este vădit inadmisibilă.

Notă MMB: În România, spre deosebire de alte state membre UE, nu există acces on-line, la distanță de un click, la aceste cereri de decizii preliminare (adică acces la încheierea instanței de trimitere). Nefiind acces on-line, e foarte dificil ca un terț să facă o analiză a conținutului acestor cereri de decizie preliminară, și să sugereze a lor îmbunătățire. Altfel, în România aveam și avem stat de drept.

:: ordonanța CJUE

***

11 aprilie 2019: Tribunalul București se întreabă cu privire la combaterea fraudei și ne bis in idem (C-9/19 SC Mitliv Exim SRL).

Situația de fapt:
1. materii UE: drepturi fundamentale
2. avem împrejurări precum cele din litigiul principal
3. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii considerat a fi incident se opune unei reglementări naționale precum cea din litigiul principal, care permite următoarele demersuri coroborate:
3.1. plata unui prejudiciu penal stabilit în faza de urmărire penală printr-un alt înscris decât un titlu de creanță fiscală
3.2. desfășurarea unei inspecții fiscale ulterioare, derulată în paralel cu procesul penal în care a fost trimis în judecată contribuabilul inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și care stabilește în sarcina sa obligații fiscale accesorii și pentru perioada și suma consemnată deja la dispoziția organelor statului în faza de urmărire penală, iar soluționarea contestației administrative introduse împotriva actelor administrativ fiscale emise cu ocazia controlului a fost suspendată până la finalizarea laturii penale
3.3. finalizarea procesului penal în primă instanță cu condamnarea inculpatului, printre altele, și la plata în solidar a întregii sume stabilite în faza de urmărire penală ca fiind datorată de toți inculpații, deși în sarcina contribuabilului în discuție a fost stabilită doar o anumită/parte din sumă care a și fost achitată de contribuabil
4. totodată, necesitatea de a afla în ce măsură toate aceste demersuri odată coroborate prezintă un caracter excesiv prin raportare la același contribuabil
5. în plus, avem atitudinea organelor statului de a nu lua în considerare, din perspectivă fiscală, o plată efectuată anterior rămânerii definitive a sancțiunilor administrativă și penală, în condițiile în care plata acoperă parte din prejudiciul fiscal stabilit în sarcina sa
6. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii se opune unei astfel de atitudini
7. totodată, avem și o reglementare națională:
7.1. care nu asimilează unei perceperi a taxei care este contrară dreptului Uniunii […] situația în care contribuabilul achită prejudiciul penal în faza de urmărire penală în scopul reducerii pedepsei la jumătate, în absența unui titlu de creanță fiscală provenit de la organele competente să îl emită sau în absența unei hotărâri definitive pronunțate de instanța penală,
7.2. însă organele fiscale stabilesc, cu ocazia inspecției fiscale, accesorii fiscale și pentru perioada și suma consemnată deja la dispoziția organelor statului, taxa fiind percepută fără temei din momentul plății și până la momentul stabilirii obligațiilor fiscale printr-un titlu de creanță fiscală sau printr-o hotărâre penală definitivă
8. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii incident, și mai ales ne bis in idem, s-ar opune unei astfel de reglementări.

Dispoziții incidente:
1. articolul 2 și articolul 273 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
2. articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
3. articolul 325 din TFUE

Notă MMB: Nu înțeleg de ce aceste întrebări precum au fost ele formulate ar putea fi în avantajul contribuabilului-inculpat (deja condamnat în primă instanță) având în vedere că trimiterea preliminară nu e formulată de instanța de penal, în apel, ci de instanța de contencios fiscal. Ca atare, mi se pare că inclusiv în cazul unui răspuns favorabil, cel mult se rezolvă aspectul de sancțiune fiscală, și deloc cel de sancțiune strict penală.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la combaterea fraudei fiscale și ne bis in idem (Tribunalul București). UPDATE: Inadmisibilitate. UPDATE: O nouă trimitere. UPDATE: Întregul conținut al cererii”

  1. Să tot fii evaluat și să tot avansezi în cariera de magistrat pe bază de grile. Cu siguranță că această situație nu are nicio legătură cu modalitatea de evaluare ce are la bază grile. E doar ghinion. Iar alții, înclinați spre romantizare forțată, ar putea să afirme că de fapt CJUE a arătat, prin respingerea aceasta, că ar ține cu ANAFul. Deși, și pe de altă parte, eu subliniez că este mai degrabă în interesul unui contribuabil să plătească definitiv sancțiunile administrative cu caracter penal și astfel să nu mai poată fi condamnat penal definitiv, decât invers, să fie condamnat în penal definitiv și după să se lupte – inclusiv pe calea unei trimiteri preliminare – să nu mai plătească și sancțiunile pecuniare administrative cu caracter penal. De aceea, s-ar putea afirma că nu ține deloc cu ANAFul prin această respingere. Oricum, instanța de trimitere poate realiza o nouă trimitere preliminară după ce mai studiază puțin drept UE.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.