BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Rezumatul ședinței publice în cauza România/Comisia – Inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack” (Judecătorul maghiar a fost recuzat)

12.04.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

În data de 9 aprilie 2019 a avut loc pe rolul Tribunalului Uniunii Europene ședința publică în cauza România/Comisia „Minority SafePack” (T-391/17).

Conform raportului de ședință disponibil doar în format printat la intrarea în sala de judecată – și deci deloc pe pagina curia spre a fi consultat de toți cei interesați – cuvintele cheie ale cauzei sunt următoarele:
– drept instituțional
– inițiativa cetățenească europeană
– protecția minorităților naționale și lingvistice
– înregistrarea parțială
– act atacabil
– principiul atribuirii
– lipsa vădită de atribuții legislative ale Comisiei
– obligația de motivare
– Articolul 263 TFUE/Articolul 5 alineatul (2) TUE – Articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011/ Articolul 296 TFUE.

Comisia Europeană a fost susținută de Ungaria, iar cererea de intervenție a MinoritySafePack – One Milion Signatures a fost respinsă.

Slovacia ceruse să intervină de partea României, dar ulterior s-a răzgândit, deși cererea îi fusese aprobată (a se vedea aici; totodată, raportul de ședință omite această informație în secțiunea de „procedura și concluziile părților”).

În plus, Agentul guvernamental al României mi-a precizat faptul că cererea României de recuzare a judecătorului maghiar din completul de judecată a fost admisă înainte de desfășurarea ședinței. Completul este format din trei judecători.

În cele ce urmează voi reda mai întâi istoricul cauzei precum este el reținut în raportul de ședință (I), pentru ca mai apoi să rezum cele susținute de părți pe rolul Tribunalului (II), întrebările adresate de judecătorul-raportor împreună cu răspunsurile astfel primite (III), precum și replicile finale (IV).

I. Istoricul cauzei

La data de 15 iulie 2013, Comitetul de cetățeni pentru inițiativa cetățenească Minority SafePack – One million signatures for diversity in Europe a depus la Comisia europeană propunerea de inițiativă cetățenească („propunerea de ICE”).

Printr-o decizie, Comisia a respins cererea de înregistrare a propunerii de ICE pentru motivul că aceasta din urmă depășea în mod evident cadrul atribuțiilor sale în temeiul cărora putea să prezinte o propunere de act juridic al Uniunii Europene pentru punerea în aplicare a tratatelor.

Sesizat de comitetul de cetățeni respectiv, Tribunalul, prin hotărârea din 3 februarie 2017 (T-646/13), a anulat decizia deoarece Comisia și-a încălcat obligația de motivare.

La data de 29 martie 2017, Comisia a adoptat Decizia (UE) 2017/652 privind propunerea de inițiativă cetățenească intitulată Minority SafePack- One million signatures for diversity in Europe.

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 28 iunie 2017, România a introdus prezenta acțiune în anulare.

Prin act separat, depus la grefă în aceeași zi, România a cerut ca Tribunalul să dispună suspendarea punerii în aplicare a deciziei atacate. Ea a fost respinsă prin Ordonanța Președintelului Tribunalului din 13 noiembrie 2017, Romania/Comisia, T-391/17 R.

II. Pledoariile părților pe rolul Tribunalului care au trebuit să se încadreze în câte 15 minute

1. România

Agentul guvernamental, domnul Radu Canțăr, arată că se va concentra în pledoarie pe cele două întrebări adresate de către Tribunal.

În ceea ce privește prima întrebare, referitor la data relevantă pentru determinarea momentului de la care începe să curgă termenul pentru introducerea acțiunii, acesta trimite la dispozițiile articolului 263 TFUE de unde reiese caracterul subsidiar al luării la cunoștință.

Relevantă este de asemenea și jurisprudența constată precum ea este redată și în paragraful 28 al cauzei T-233/09, precum și la paragraful 35 al cauze C-122/95.

Acesta subliniază că decizia Comisiei a fost notificată celor interesați, dar nu și României, și ea a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Iar Comisia Europeană nu contestă acest aspect din moment ce în apărare, Comisia a trimis chiar la situația de fapt precum a fost reținută de România în cererea introductivă.

Ca atare, relevantă este data de la publicarea în Jurnalul Oficial, dată de la care începe să curgă termenul prevăzut în Regulamentul Tribunalului, termen ce se calculează de la sfârșitul celei de a 14-a zi (a se vedea și C-625/11 P, paragrafele 35 și 53, unde deși era vorba de articolul 102(1) din Regulamentul anterior, aceeași dispoziție este acum prezentă în articolul 59 din actual Regulament al Tribunalului).

De aceea, este lipsit de relevanță orice alt aspect precum împrejurarea dacă publicarea coincide sau nu cu data producerii de efecte juridice (i.e. a intrării în vigoare).

Consideră că dacă s-ar aprecia că termenul de 14 zile nu s-ar calcula de la data publicării, atunci am avea contradicție cu paragraful 35 din C-625/11 P sau cu paragraful 52 din Ordonanța în C-73/10.

Ca atare, data relevantă este 20.04.2017 la care se adaugă un termen de 10 zile și un termen de 14 zile. Astfel, cererea ce a fost introdusă în data de 28 iunie 2017 este admisibilă.

În ceea ce privește a doua întrebare, în faza scrisă am prezentat deja pe larg răspunsul la această întrebare. Considerăm că propunerea de inițiativă este vădit în afara sferei de competențe a Uniunii, iar scopul urmărit a fost în mod constant asumat public chiar de către organizatori, și anume minoritățile naționale, aspect care ține de competența exclusivă a statelor membre. De altfel, nu este suficient ca actele propuse să se înscrie într-un domeniu care ar intra în sfera de competență a Uniunii dacă, prin obiectivul său, propunerea ICE ar fi în mod vădit în afara sferei de competență a Uniunii. Mai precizăm că o competență a Uniunii nu poate fi exercitată decât pentru obiectivele Uniunii, conform principiului atribuirii.

În cauza Itzak și Dabis, decizia Tribunalului a fost anulată de Curtea de Justiție pentru erori de drept date de faptul că s-a impus o sarcină a probei pentru organizatorii inițiativei, dar la noi nu avem o apreciere de fapt (a se vedea paragrafele 54 și 56). De asemenea, din paragraful 70 al aceleiași hotărâri, rezultă că Tribunalul interpretase corect articolul 174 TFUE.

În plus, în respectiva hotărâre, la paragraful 62, se poate observa cum Curtea nu a exclus orice tip verificare ce trebuie realizată de Comisie. În cazul nostru, în data de 13 septembrie 2013, Comisia a respins cererea de înregistrare deoarece a zis că nu are temei juridic. Apoi, Tribunalul a anulat deoarece Comisia nu a indicat care erau motivele pentru care a ajuns la această concluzie. După, Comisia a înregistrat 9 dintre cele 11 propuneri realizate, deși Regulamentul 211 nu prevede înregistrarea parțială. Totodată, nu avem o motivare a înregistrării parțiale conform cerințelor impuse de jurisprudența T-450/12.

2. Comisia

Comisia arată că în urma întrebărilor adresate anterior ședinței, se va referi la aspectul admisibilității acțiunii.

Deoarece Comisia nu a notificat decizia luată României, ci doar organizatorilor inițiativei, termenul trebuie calculat de la data publicării deciziei atacate. Cu privire la acest aspect, avem un caz aparte în ceea ce privește articolul 4 din Regulamentul 211/2011 deoarece nici regulamentul, și niciun alt act, nu impun publicarea în Jurnalul Oficial, ci doar în Registrul on-line. Ca atare, există posibilitatea ca o decizie să nu fie publicată în Jurnalul Oficial, și de aceea, data publicării în Registrul on-line este data pertinentă. La aceasta se calculează un termen de 10 zile care a expirat înainte de 28 iunie 2017, de aceea cererea introdusă de România este una tardivă.

La fel se întâmplă, de exemplu, și în cazul publicării într-un registru on-line a deciziilor Agenției Europene pentru Produse Chimice (C-625/11 P).

Apoi, avem paragrafele 41-43 din C-338/16 P care ne susțin afirmația că în cazul în care avem un eveniment neobligatoriu prin care se comunică un act, care apare ulterior, termenul începe să curgă de la momentul obligatoriu.

În al doilea rând, în ceea ce privește relevanța susținută de Guvernul României a celor statuate în C-420/16 P, în acea hotărâre aveam o inițiativă ce privea politica de coeziune. Acolo Comisia a refuzat înregistrarea, Tribunalul a confirmat validitatea refuzului, dar în recurs, Curtea de Justiție a anulat decizia Tribunalului pe motiv de realizare a unor erori de drept și, în plus, a făcut într-adevăr și câteva remarci ce ar putea fi relevante pentru această cauză – aceasta mai ales la paragraful 53 și care privește obiectivele ce trebuie să fie urmărite de inițiativă.

Apoi, considerentul 2 al Regulamentului 211 încurajează participarea cetățenilor iar Comisia, precum am subliniat la punctul 31 din Memoriul în apărare, dar și la punctul 8 din Duplicat, ea a procedat – tocmai în virtutea acestor considerente – la înregistrarea parțială a inițiativei.

Acum, e adevărat că în C-420/16 P Curtea de Justiție a clarificat că nu se poate considera că noțiunea de handicap demografic poate include pe cele specifice regiunilor cu minorități naționale și ca atare, nu am putea avea o politică de coeziune cu astfel de măsuri. La noi, în speță, inițiativa este fundamental diferită. Acolo aveam o regiune cu o minoritate națională și stabilirea unei liste nominale împreună cu integrarea în NTS din anexa Regulamentului nr. 1059/2003 și astfel inițiativa de acolo urmărea o schimbare a structurii regionale existente. În cazul nostru, inițiativa urmărește îmbunătățirea protecției persoanelor aparținând minorităților iar Comisia s-a asigurat că propunerea de adoptare a unui act se încadrează în competența UE. Comisia a procedat la o calificare a propunerii de Regulament menționând expres condiția de a avea o consolidare a acestei protecții. De aceea, nu putetm susține teza reclamantei potrivit căreia această faptă ar fi ilegală.

În plus, Comisia mai dorește să aducă câteva precizări, dacă mai este timp. Președintele completului spune că mai are un minut să concluzioneze.

Comisia, în concluzie, afirmă că și-a respectat obligația de motivare prin raportare la împrejurările cauzei.

3. Ungaria

Ungaria subliniază că va face câteva observații succinte.

În primul rând, în ceea ce privește raportul dintre măsuri și obiectivele urmărite, Ungaria consideră că organizatorii inițiativei s-au achitat de aceste obligații, făcând o listă cu cele 11 propuneri concrete.
Comisia trebuie să facă doar o analiză abstractă în această etapă, și Ungaria consideră că în conformitate cu jurisprudența, Comisia și-a îndeplinit această obligație.
Totodată, nu avem obligația de a condiționa înregistrarea de întrebarea cu privire la competență.
Doar pentru că nu avem competență specifică acordată de art. 2, nu înseamnă că nu avem una indirectă.
Noțiunea de cultură impune și pe cea de diversitate lingvistică, ca atare, trebuie să conferim o interpretare largă acestei noțiuni. Totodată, doar pentru că se afirmă în tratate că Uniunea Europeană respectă …. nu înseamnă că Uniunea trebuie să asiste pasivă la declinul cultural, iar noțiunea de respect nu impune un comportament pasiv ci, dimpotrivă, unul activ.

De altfel, inclusiv regulamentul FEDER privește includerea populației roma.

Jurisprudența citată de România nu e relevantă deoarece nu avem o vizare a regiunilor cu minorități, ci doar un sprijin pentru diversitate, cele două inițiative fiind cu totul diferite.
Singura parte relevantă din jurisprudența Itzak și Dabis este cea care privește refuzul pe care poate să îl dea Comisia, adică doar pentru situația în care avem o inițiativă ce se află în mod vădit în afara sferei de competență a Uniunii.

De asemenea, România nu a explicat în observațiile sale scrise de ce ar fi relevante sursele OSCE și documentele Comisie de la Veneția pe care le invocă. Considerăm că ele sunt irelevante, iar România nu explică de ce dreptul de autor ar oferi vreo protecție specifică, din moment ce protecția drepturilor de autor este o protecție accesibilă tuturor, nu doar minorităților.

Totodată, mai subliniem că o decizie favorabilă nu e la fel cu una de refuz al înregistrării, și ca atare avem criterii diferite. Astfel, atunci când acceptă o inițiativă, nu avem nevoie de lux de amănunte, ci doar când se refuză o înregistrare (T-646/13 – pentru contextul general). Astfel, înregistrarea nu impune o analiză amănunțită. Ea va fi realizată doar în etapa a doua, atunci când inițiativa are succes și Comisia va face o propunere legislativă. Doar în procedura legislativă trebuie o motivare a propunerii.

III. Întrebările adresate de judecătorul-raportor

1. Prima întrebare, adresată României, este următoarea: Decizia Comisiei a fost publicată în Registrul on-line în data de 6 aprilie 2017, dar propunerea de inițiativă cetățenească și motivele au fost publicate în data de 3 mai, dar numai în limba inițiatorilor. Ar trebui acea dată să fie avută în vedere?

Răspuns oferit de co-agentul României, doamna Emilia Gane: În cadrul răspunsului doresc în primul rând să reacționez și la afirmația Comisiei cu privire la Agenția Europeană a Produselor Chimice și publicarea deciziilor sale în registrul on-line respectiv. Acolo avem o obligație de publicare în registrul on-line prevăzută expres, pe când în cazul regulamentului 211 nu avem obligația de a publica decizia pe internet, ci doar inițiativa. Ca atare, nu avem nicio obligație în dreptul Uniunii de a publica pe internet. De asemenea, cine intră pe pagina Registrului on-line va putea observa si un disclaimer cum că Comisia nu-și asumă răspunderea pentru conținutul celor publicate acolo. Ca atare, considerăm că doar publicarea în Jurnalul Oficial poate să asigure toate cerințele de securitate juridică și echitate. Deci avem momentul de la data publicării în Jurnalul Oficial.

2. A doua întrebare o adresez Comisiei: Comisia este de acord, precum am putut constata din pledoaria scrisă, ca data să fie data publicării în Jurnalul Oficial, dar poziția Comisiei este diferită într-o altă cauză pendinte, în sensul că acolo se susține că timpul de la care începe să curgă termenul este data de la publicarea pe website. Ce înseamnă acest lucru? Și-a schimbat Comisia poziția?

Răspuns Comisia: Data înregistrării în registrul on-line este data de la care începe să curgă termenul. Deci Comisia își menține părerea, dar ca răspuns la afirmațiile Guvernului român, Comisia a fost de acord că în acest caz avem pe lângă înregistrarea on-line a inițiativei, și publicarea în Jurnalul Oficial, dar publicarea în Jurnalul Oficial nu e obligatorie și de aceea data e data publicării în registrul on-line.

Replica judecătorului-raportor: Deci acum Comisia susține că cererea introdusă de România ar fi inadmisibilă deoarece e depusă tardiv? Dar Comisia nu a invocat acest aspect în observațiile scrise, deci invocați pentru prima dată acum acest lucru?

Răspuns Comisia: E o excepție de ordine publică, deci putem și acum.

Replica României, doamna Emilia Gane: Pentru noi este evident că art. 4(4) din Regulamentul 211 nu se referă la publicarea pe internet. De altfel, ne punem chiar și o întrebare mai degrabă retorică: Dacă momentul de la care începe să curgă calculul termenului este momentul publicării pe internet, de ce acesta nu începe să curgă de la 18 aprilie, atunci când am avut publicată versiunea în limba română a propunerii inițiativei și totodată ne întrebăm de ce au ales să publice în limba română, dacă nu pentru opozabilitate?

Replica Comisiei: Registrul există în toate limbile Uniunii și doar decizia respectivă este comunicată în limba engleză. Dar această publicare este obligatorie, altfel am avea insecuritate juridică având în vedere că nu avem tot timpul o publicare în Jurnalul Oficial al acestei decizii.

Replica României, doamna Emilia Gane: Nu putem spune că o publicare în Registrul on-line ce nu e obligatorie și care conține și un disclaimer, ar avea o mai mare securitate juridică decât o publicare în Jurnalul Oficial.

3. A treia întrebare o adresez României: Examinarea pe care trebuie să o realizeze Comisia cu privire la competențele UE este una ce se limitează doar la aceea de a verifica dacă avem o lipsă manifestă de competență, și ulterior, în etapa a doua, Comisia poate ajunge la concluzia că nu are competența. Deci din moment ce decizia luată de Comisie în această primă etapă nu fixează definitiv poziția Uniunii cu privire la aspectul competenței, am putea asimila această decizie a Comisiei cu actele premergătoare și jurisprudența noastră referitoare la acestea, în sensul că nu sunt atacabile? Și în cazul actelor premergătoare e vorba de două etape. Ce părere are România cu privire la acest aspect?

Răspunsul României, doamna Emilia Gane: Decizia Comisiei de a înregistra/a nu înregistra implică parcurgerea unui drum lung, dar în etape. Conform Regulamentului 211/2011 această evaluare se finalizează cu concluzii finale referitor la necesitatea de a ști dacă nu intră în mod vădit în sfera de competență a Uniunii. O atare analiză este finală din perspectiva articolului 4(2) R 211, și atunci jurisprudența referitoare la acte premergătoare nu este aplicabilă. De altfel, sub acest aspect, am dezvoltat pe larg în memoriile scrise.

Replica Comisiei: E drept că e comparbilă și putem avea relevanță în speță. Deci această etapă poate fi asimilată unui act pregătitor care produce efecte juridice dar efectele juridice sunt de natură procedurală.

Intervenție judecător-raportor: Deci poziția Comisiei este că acest act este atacabil sau nu?

Răspunsul Comisiei după ce a cerut un moment de consultare: Dacă este într-adevăr un act pregătitor, atunci bineînțeles că nu ar fi vorba de un act atacabil.

Replica României, doamna Emilia Gane: Ni se pare surprinzătoare poziția Comisiei Europene care pare a se construi pe măsură ce această ședință se derulează. În plus, voi citi răspunsul oferit de Comisie în memoriile scrise cu privire la acest aspect: „constituie un act de produce efecte juridice obligatorii”.

Replica Comisiei: Este adevărat ce a citat România, dar noi acolo am răspuns la supozițiile/afirmațiile Tribunalului, deci doar sub această perspectivă am realizat acea afirmație citată de România.

Intervenție judecător-raportor: Care este poziția Comisiei în acest moment? Este acest act atacabil sau nu?

Răspuns Comisie: Dacă decizia de înregistrare a inițiativei de către Comisie este un act pregătitor, atunci nu e atacabil.

Replică judecător-raportor: În toate cazurile în care Comisia înregistrează o propunere, deciziile nu sunt atacabile?

Răspunsul Comisiei: Da!

Replică judecător-raportor: Ungaria dorește să reacționeze?
Răspuns Ungaria: S-a întâmplat ca în alte cauze Ungaria să aibă un punct de vedere din când în când în contradictoriu cu cel al Comisiei, dar în această speță nu este cazul. Mulțumesc!

4. Ultima întrebare o am tot pentru Comisia Europeană: Regulamentul 211 nu stabilește un termen pentru depunerea certificării semnăturilor și mai mult de un an a trecut de la înregistrare. În ce stadiu suntem? Suntem în etapa a treia?

Răspunsul Comisiei: Comisia nu a primit încă lista cu semnăturile și nu stim în ce moment se va realiza acest lucru. Pentru moment, nu avem niciun termen stabilit.

IV. Replicile finale

Pentru România, domnul Radu Canțăr: Analizând jurisprudența referitoare la inițiativa cetățenească, obiectul și obiectivele ei, dispozițiile tratatelor relevante, considerăm că aceasta trebuie să se încadreze în limitele articolului 5 citit în coroborare cu art. 13 TUE. Ca atare, analiza nu poate face abstracție de obiectivele acestei inițiative.

În ceea ce privește calitatea acestei decizii de a fi un act atacabil, considerăm că din paragrafele 141 și 146 ale hotărârii în T-561/14 rezultă incontestabil că această decizie e un act atacabil. De asemenea, nu știu dacă mandatul Comisiei dat pentru această ședință acoperă noua poziție adoptată de Comisie. De asemenea, precizăm că nu avem niciun fel de motivare a acestei decizii de înregistrare parțială. Mulțumesc!

Pentru Comisie: Comisia dorește să trimită Tribunalul la cele deja exprimate în scris. Un singur lucru avem de punctat, ca răspuns la întrebarea dacă avem act pregătitor: lăsăm la aprecierea Curții stabilirea acestui aspect! (notă MMB: a se observa retragerea Comisiei față de cele afirmate cu câteva minute înainte)

Pentru Ungaria: Referitor la ultima întrebare pe care ați adresat-o Comisiei, precizăm că până în aprilie 2018 s-a putut să se colecteze semnături, iar acestă informație o avem de pe pagina Comisiei, dar transmisia către Comisie se pare că nu a avut loc, și nu știm de ce. Mai dorim să precizăm că este rar ca semnăturile să se strângă. Avem doar patru astfel de cazuri deci ar fi cu totul și cu totul de nedorit ca această acțiune să împiedice continuare procedurii. Mulțumesc!

dr. Mihaela Mazilu-Babel


JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Rezumatul ședinței publice în cauza România/Comisia – Inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack” (Judecătorul maghiar a fost recuzat)”

  1. Mi se pare interesant cum mai întâi Comisia – ca gardian al Tratatelor – trebuie să zică că inițiativa cetățenească este cât de cât ok (adică nu este vădit în afara sferei competențelor).

    De ce nu se poate face în .ro la fel, și orice proiect de inițiativă – înainte de strângerea semnăturilor – să se depună la CCR pentru un control asemănător?

    • Darius MARCU spune:

      Alta intrebare este de ce nu se poate si in Romania recuzarea judecatorilor CCR (interzisa de art. 55 din legea 47/1992), daca se poate la Tribunalul UE?

      • Habar nu am. Întrebarea este dacă s-a încercat susținerea neconstituționalității lui art. 55 din Legea nr. 47/1992 și ce a zis CCR? Adică înainte de a spune că nu se poate, avocații au invocat ceva pe rolul CCR, și CCR s-a pronunțat cu privire la acest aspect? Sau credem doar că nu se poate? :p

        Cred că nici la CEDO nu se poate obține recuzarea (din păcate). La CEDO am impresia că nici nu știi ce judecători dintr-o secție îți vor judeca cauza. Știi doar secția, dar secția e formată din mai mulți judecători decât cei care vor fi în al tău complet.

        Oricum, strict juridic vorbind, nu există noțiunea de recuzare în Regulamentul de procedură al Tribunalului. Ci aceea de caz de împiedicare – și nici nu se enumeră, măcar exemplificativ, ce situații ar intra în acest „caz de împiedicare”. Se trimite în schimb la art. 18 din Statut, dar nici acolo nu e vorba expres de recuzare deși implicit simți că ai putea cere o recuzare din faptul că se arată că cetățenia nu poate fi motiv pentru a cere modificarea componenței camerei „O parte nu poate invoca cetățenia unui judecător sau lipsa din componența Curții sau a uneia din camere a unui judecător având aceeași cetățenie cu a sa pentru a cere modificarea compunerii Curții sau a uneia din camerele sale.”. Agentul guvernamental mi-a spus că au obținut recuzarea, așa că am redat precum mi s-a comunicat verbal.

        Nu stiu de ce, dar am impresia ca multe dispozitii din regulamentul si statutul CJUE ar putea fi criticate prin raportare la Carta DFUE :p. E posibil ca agentul guvernamental al Romaniei sa fi obtinut această recuzare tocmai prin invocarea Cartei și prin lăsarea drept inaplicabil a acelui paragraf din Statul care zice totuși că cetățenia nu poate fi motiv (LATER EDIT: evident că glumesc în acest paragraf, aspect clar pentru toți cei care cunosc cum pot fi atacate actele de drept UE pentru lipsă conformitate cu Carta DFUE). Cred că a ținut de măiestria Agentului dar nu aș vrea să speculez din cauza lipsei de transparență a Tribunalului Uniunii care ar fi putut preciza acest aspect în raportul de ședință.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership