Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Dreptul donatarului de a-și declara și stabili domiciliul la locul unde-și exercită nuda proprietate. UPDATE!
17.04.2019 | Sanda ȘERBAN

Sanda Șerban

Sanda Șerban

:: Dreptul donatarului de a-și declara și stabili domiciliul la locul unde-și exercită nuda proprietate

Breaking news!

Am formulat și promovat cerere de ordonanță președințială și, deși am primit sfatul de a-mi transforma cererea într-una de drept comun, ”pentru ca instanța să-și poată declina competența în favoarea tribunalului”, am rămas fidelă cunoștințelor mele în materie de procedură civilă.

Am solicitat instanței de judecată să suplinească consimțământul Primăriei Sector 3 – Direcția de Evidența Persoanelor, Biroul 3, respectiv să ordone pârâtei să procedeze la emiterea unei noi cărți de identitate subsemnatei – acest capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil.

Până la primul termen de judecată, am solicitat instanței de judecată să oblige pârâta să-mi elibereze o nouă carte de identitate, provizorie, în temeiul art. 20, alin. 1 din OUG 97/2005, ”Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri: a) când solicitantul nu prezintă toate documentele necesare pentru eliberarea cărţii de identitate sau a cărţii electronice de identitate” – această solicitare a fost respinsă ca neîntemeiată.

Deși Biroul 3 nu mi-a comunicat că am dreptul de a opta pentru o carte de identitate provizorie, în incinta locației este menționat, precum un avertisment, că nu vor fi primite cererile la care nu sunt atașate toate documentele.

În susținerea celei de-a solicitări am invocat ”prezumția de domiciliu”.

Pornind de la prezumția legală de domiciliu, prevăzută de art. 90, alin. 2 din Noul Cod civil (”În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte”), coroborat cu art. 91, alin. 1 (”Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate”).

În opinia CEDO, „domiciliul” se referă nu doar la spațiul legal ocupat sau dobândit, ci și la orice alt spațiu de locuit, dacă există legaturi suficiente și continue. Subsemnata am locuit efectiv la adresă după divorț, respectiv după revenirea la numele anterior de familie.

Totodată, subsemnata am dezvoltat legături emoționale puternice cu această casă părintească.

Se știe că în dreptul civil, domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința sa statornică și principală.

În dreptul constituțional, noțiunea de domiciliu are o accepțiune mai largă, cuprinzând practic atât domiciliul în sensul dreptului civil, cât și reședința unei persoane fizice, incluzând orice loc unde trăiește o persoana și familia sa: camera în care doarme, camerele unde trăiește persoana fizică, dependințele, curtea, grădina, garajul sau orice loc împrejmuit ținând de ele.

Noțiunea de domiciliu nu este legată în niciun fel de țara de origine și nu există nicio limită teritorială pentru stabilirea domiciliului.

Pentru o corectă determinare a domiciliului, prezintă importanță numai ceea ce legea numește locuință principală sau statornică. Iar când o persoană fizică are o singură locuință statornică, acea locuință va coincide cu domiciliul.

Așadar, pentru ca domiciliul să își poată îndeplini rolul de atribut de identificare a persoanei, una din condițiile esențiale este ca acesta să fie corect și concret determinat.

Domiciliul se determină, deci, prin conjuncţia unui element intenţional (animus) şi unul material (corpus); luate izolat, nici unul din aceste elemente nu ar fi suficient. În cazul în care intervin mai multe schimbări de domiciliu, elementul subiectiv va fi hotărâtor în a califica care dintre ele este domiciliul persoanei; dovada intenţiei poate fi făcută cu orice mijloc de probă.

Titlul juridic cu care un individ ocupă o locuinţă nu intră în definiţia domiciliului; este indiferent că o persoană ar fi proprietar sau locatar al unei locuinţe; este posibil ca o persoană să fie locatarul unui apartament unde îşi are locuinţa statornică şi principală şi, totodată, proprietarul unei reşedinţe etc.

Însăşi noţiunea de domiciliu din Codul civil (art. 87) sau OUG 97/2005 (art. 27 alin. 1) este indisolubil legată de manifestarea de voinţă a persoanei fizice cu privire la intenţia ca la o anume adresă, determinată şi aleasă potrivit liberului său arbitru, să îşi stabilească sau să îşi schimbe, după caz, domiciliul sau reşedinţa; legea afirmă, pe bună dreptate, că domiciliul este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. 

Prezumţia legală scuteşte de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel.

Ca atare, prezumția legală de domiciliu operează în privința subsemnatei și rezultă din toate actele depuse la dosar. Mai mult, se prezumă acceptul donatorilor de a locui cu aceștia la adresa la care subsemnata exercit nuda proprietate încă din anul 2013, neexistând până la acest moment vreo acțiune de evacuare împotriva subsemnatei.

De asemenea, nu s-a dovedit că subsemnata aș avea o reședință ori un alt domiciliu, pe baza evidenței de care dispune, în acest moment, Direcția de Evidență a Persoanelor Sector 3 București.

Nu sunt în posesia motivării instanței. Am, însă, declarația notarială a părintelui donator supraviețuitor, beneficiar al dreptului de uzufruct, în sensul că ”singura mea fiică a locuit și locuiește în spațiul locativ de la adresa mai sus arătată și sunt de acord ca fiica mea să locuiască în continuare în acest spațiu locativ”. Pe această cale doresc să-i mulțumesc notarului Lidia Seceleanu, care a avut amabilitatea și disponibilitatea de a face o ”deplasare” la adresa unde îmi exercit nuda proprietate, celelalte cabinete notariale contactate fiind ”supraaglomerate„ nefăcând ”deplasări”, indiferent de situația prezentată.

Cu privire la neajunsul că sunt un ”licențiat în științe juridice care nu înțelege că nuda proprietate nu e ceva material”, nu-mi înlătură nici prezumția de domiciliu și nici sintagma: ”Nu poate fi considerat fapt de tulburare a exercițiului uzufructului folosirea de către nudul proprietar a unei părți din imobil cu acceptul uzufructuarului” [1]

Per a contrario, ”sunteți un fel de proprietar „incomplet”. În casa dvs. sunteți obligat să vă tolerați „părinții”.

Nu doresc să descifrez enigma, cine a fost mai întâi, părintele donator, ori nudul proprietar, sau cine pe cine tolerează mai întâi, însă, îmi voi depune documentele la un alt Birou de pe raza sectorului în care domiciliez.

Vă mulțumesc foarte mult pentru comentariile dumneavoastră anterioare.


[1] Curtea de Apel Iași, Secția Civilă, Decizia nr. 1531/1998 – Noul Cod Civil, ediția a II-a, vol. I, Viorel Terzea, pg. 915, editura Universul Juridic.
[2] Disponibil aici.


Sanda Șerban
Licenţiată în Știinţe juridice şi în Economie, specializarea Marketing


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.