ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Parchetul European: Regat fără Rege? (II)

18.04.2019 | Mihai STAHIE
Abonare newsletter
Mihai Stahie

Mihai Stahie

» Parchetul European: Regat fără Rege? (I)

Statutul EPPO în relația cu sistemele de justiție penală

Sumar

Prezentarea, la 17 iulie 2013, a pachetului legislativ COM(2013) 534 final[1] și COM(2013) 535 final[2] a deschis calea de luptă contra criminalității prin cooperare intensificată, într-o Europă a Justiției. În această etapă, ne propunem o analiză a premiselor care stau la baza conceperii noului organism al U.E., în principal asupra modalității de instituire a unui Parchet European pe baza resurselor existente, respectiv OLAF și Eurojust. 

Cuvinte-cheie: Tratatul de la Lisabona; OLAF; Eurojust; Parchetul European; cooperare judiciară în materie penală;

1. Rolul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și viitorul EPPO

1.1. Măsuri de combatere a fraudei luate de către OLAF

Organismul independent OLAF a fost înființat în anul 1999, în urma evenimentelor care au determinat demisia Comisiei Santer. S-a considerat la acea vreme că eforturile Comisiei de a combate cazurile de fraudă via grupul operativ Unitatea de Coordonare a Luptei Antifraudă au eșuat[3]. Astfel se explică de ce OLAF îndeplinește, în prezent, o funcție dublă.

Rolul OLAF este acela de a investiga cazurile de fraudă și corupție în care sunt implicate fondurile U.E. în cadrul și în afara instituțiilor și organismelor europene prin investigații administrative și de a sesiza, după caz, organele de urmărire penală. Temeiul juridic pentru controlul extern este Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/1996 al Consiliului[4]. Controalele interne constituie obiectul acordului inter-instituțional din 25 mai 1999 privind investigațiile interne desfășurate de OLAF[5] coroborat cu deciziile inter-instituționale de recunoaștere a autorității acestui organism[6].

1.2. Extinderea puterilor OLAF în vederea desfășurării cercetărilor penale vs. controlul asupra OLAF

Prin Cartea Verde[7] se solicita în anul 2001 consacrarea relațiilor dintre EPPO și OLAF. Astfel, Comisia avea să aleagă între două atitudini: autorizarea OLAF de a asista Parchetul European în efectuarea investigațiilor prin extinderea puterilor OLAF în vederea desfășurării cercetărilor penale, pe de o parte și divizarea atribuțiilor între EPPO și OLAF, în sensul în care OLAF să exercite o funcție de sprijin, ca autoritate auxiliară a EPPO.

Versiunii curente a Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului[8] i se cuvine meritul de a cuprinde dispoziții referitoare la relațiile EPPO – OLAF. În termeni generali, cei doi actori urmează să mențină o relație strânsă, bazată pe cooperare reciprocă în cadrul mandatelor lor și pe schimbul de informații. Relațiile vizează în special asigurarea utilizării tuturor mijloacelor disponibile pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii prin complementaritatea cu OLAF și sprijinul acordat de acesta către EPPO, în special prin: a) furnizarea de informații, analize (inclusiv analize criminalistice), expertiză și sprijin operațional; b) facilitarea coordonării de acțiuni specifice ale autorităților administrative naționale competente și ale organismelor Uniunii; c) desfășurarea de anchete administrative.

Argumentul în favoarea competenței EPPO de supraveghere a activității OLAF a fost acela că majoritatea sistemelor de drept continental recunosc această formă de control. În sistemele de drept continental convenționale (e.g. Austria, Germania, Franța și Olanda), competența efectuării urmării penale aparține unei autorități sau unui organ judiciar, asistat de către organele de cercetare ale poliției judiciare. Aceste mențiuni sunt valabile și în cazul Italiei, deși procedura penală a acestui stat este mai degrabă asemănătoare tradiției anglo-saxone. Dacă în Austria judecătorul de instrucție este (încă) figura centrală a investigațiilor preliminare, în Italia[9], Germania și Olanda, anchetele sunt conduse de procurorii din parchetele corespunzătoare. În Franța, anchetele sunt conduse de judecătorii de instrucție, în timp de ce procurorii din parchetele corespunzătoare supraveghează activitatea organelor de cercetare ale poliției judiciare.

În acest context, organele de cercetare ale poliției judiciare sunt cele care, de regulă, efectuează mai întâi urmărirea penală, înainte de a preda cazul procuraturii. Astfel, puterea de supraveghere exercitată de parchet este, în mare parte, limitată la domenii specifice ale practicii sau chiar inexistentă în situația infracțiunilor de gravitate redusă, tendință care s-a accentuat în ultimul timp, odată cu extinderea competențelor organelor de poliție în domeniul prevenirii criminalității.

2. Reforma Eurojust și posibilitatea înființării EPPO pornind de la Eurojust

2.1. Agenția Uniunii Europene pentru cooperare în materie de justiție penală (Eurojust)

Eurojust este un organism care funcționează de 16 ani, fiind instituit prin Decizia 2002/187/JAI a Consiliului[10], astfel cum a fost modificată prin Decizia 2003/659/JAI a Consiliului[11] și prin Decizia 2009/426/JAI a Consiliului[12]. În România, deciziile Consiliului privind Eurojust au fost transpuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2007[13], aprobată cu modificări prin Legea nr. 85/2008[14] și modificată prin Legea nr. 35/2012[15]. De lege lata, Eurojust poate solicita autorităților judiciare naționale să inițieze o cercetare sau urmărire penală[16] și să dea un aviz consultativ în cazul conflictelor de jurisdicție, având ca principală misiune coordonarea cercetărilor și urmăririlor penale implicând, de regulă, mai mult de două state membre ale U.E.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Eurojust își regăsește reglementarea la nivelul dreptului primar al U.E. în art. 85 din TFUE[17]. Această realitate obiectivă asumată de către legiuitorul european impunea necesitatea unui regulament care să urmărească consolidarea Eurojust și reorganizarea acestuia (atât operațional, cât și administrativ). Din rațiuni ce țin de economia prezentului studiu, nu vom analiza aici propunerea de regulament privind Eurojust – COM(2013) 535 final a Consiliului, a cărui procedură legislativă nu a fost încă finalizată[18].

2.2. Posibilitatea înființării EPPO pornind de la Eurojust

Din dezbaterile trialogului interinstituțional a rezultat voința de a nu se aștepta extinderea competențelor Eurojust ca urmare a implementării art. 85 TFUE, extindere care să implice inclusiv dreptul de a dispune începerea unei cercetări sau urmăriri penale, procedându-se la implementarea, în mod independent, a art. 86 din TFUE care prevede că Parchetul European se va înființa pornind de la Eurojust. Ideea esențială este aceea că EPPO va folosi experiența Eurojust, desfășurând o activitate complementară, „permițându-i acesteia să aloce mai multe resurse pentru combaterea terorismului, a traficului de persoane sau a altor infracțiuni”[19].

Perceput ca o provocare atât la adresa suveranității statelor membre ale U.E., cât și la adresa autorității, organizării instituționale și organelor judiciare ale acestor state[20] prin prisma puterilor proprii de cercetare și urmărire penală, în literatura de specialitate au fost avansate trei soluții juridice care să rezolve aspectele instituționale privind Parchetul European, pe care le vom reda succint în cele ce urmează[21].

(aa) Parchetul European colegial. Potrivit acestui model (denumit și „Eurojust Plus”), EPPO ar fi un organism compus din procurori numiți de fiecare stat membru al U.E., având fiecare autoritatea de a da instrucțiuni autorităților naționale în privința inițierii unei cercetări sau urmăriri penale și care ar lua decizii pe bază de majoritate în realizarea obiectului său de activitate. Aceștia ar urma să desemneze în intern un președinte prin rotație, dacă este cazul, pe țări. Se considera că o astfel de structură suplă ar fi mai adaptată pentru ca Parchetul European să se poată ancora treptat în sistemele naționale și să poate fi acceptat de către membrii profesiei din statele membre.

(bb) Parchetul European ierarhizat, descentralizat și integrat. Ca o alternativă instituțională, în interiorul acestui sistem supranațional constituit pe două paliere, ar funcționa un birou central care ar conduce și coordona un număr de procurori adjuncți sau delegați, aceștia din urmă operând ca birouri satelit în diferitele state membre ale U.E – soluție care ar facilita integrarea în sistemele naționale.

(cc) Parchetul European, organ exclusiv supranațional. Conform unei alte viziuni, EPPO ar fi un serviciu organizat ierarhic, compus dintr-un procuror-șef și un număr de procurori adjuncți, specializați, având competență exclusivă în interiorul U.E. de a cerceta, urmări penal și trimite în mod direct cazuri pentru a fi judecate în fața curților naționale.

Având în vedere aceste ipoteze, asumate chiar și de către legiuitorul european în mai multe variante revizuite ale propunerii COM(2013) 534 final a Consiliului (în special cele dezvoltate în timpul președințiilor elene, italiene, olandeze și slovace), ne întrebăm în ce măsură Regulamentul nu tinde să promoveze o formulă prea integrată care s-ar putea să nu reușească să se impună, în practică, în fața reticențelor previzibile ale statelor membre.

2.3. Relațiile cu Eurojust

În contrast cu OLAF sau Europol, chestiunea cooperării cu Eurojust a fost tratată într-un mod extensiv, astfel cum reiese din numeroasele trimiteri reciproce între propunerea COM(2013) 535 final și Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului.

„EPPO stabilește și menține o relație strânsă cu Eurojust, bazată pe cooperare reciprocă în cadrul mandatelor lor respective și pe dezvoltarea legăturilor operaționale, administrative și de gestionare dintre ele”. Precizarea cu privire la mandatele lor respective, introdusă pe parcursul negocierilor, este esențială pentru a preveni și evita suprapunerile și orice eventuală concurență sau tensiune între cele două organisme. În același sens, a fost adăugată și dispoziția potrivit căreia „procurorul-șef european și președintele Eurojust se întâlnesc periodic pentru a discuta aspecte de interes comun”. Aceasta vine să dubleze ceea ce se întâmplă deja între Directorul Europol și Președintele Eurojust, de vreme ce aceste întâlniri sunt percepute ca facilitând cooperarea între agențiile U.E.

Potrivit celor două acte, legăturile speciale dintre EPPO și Eurojust trebuie să acopere administrarea și gestionarea, pe de o parte și activitățile operaționale, pe de cealaltă parte.

2.3.1. Legături administrative și de gestionare

În versiunea inițială, dispoziția enumera serviciile care urmau să fie prestate de Eurojust (care includeau: suport tehnic, securitate, tehnologie informatică, gestiune financiară și „alte servicii de interes comun”), rămânând ca detaliile să fie abordate printr-un acord încheiat între cele două organisme. Textul, care a fost redus substanțial la propunerea Franței, susținută de către Germania și Luxemburg, prevede că „EPPO se poate baza pe sprijinul și resursele administrației Eurojust. În acest sens, Eurojust poate presta servicii de interes comun pentru EPPO. Detaliile sunt reglementate printr-un acord.”

Aceste schimbări reflectă sensibilitatea ridicată a problemelor aflate în joc, delicate din punct de vedere politic, anume: sediul viitorului EPPO și aspectele sale financiare. Alegerea Luxemburgului drept sediu al viitorului EPPO ar urma să pericliteze, după unii autori[22], ideea de sprijin în funcționarea zilnică oferit de Eurojust Parchetului European. În privința costurilor de înființare, abordarea este aceea a limitării, pe cât posibil, a cheltuielilor și a raționalizării resurselor disponibile[23]. În acest sens, trebuie menționată opoziția statelor membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea EPPO cu privire la restricțiile bugetare impuse altor agenții și organisme U.E. ca o consecință a înființării Parchetului European[24].

2.3.2. Cooperare operațională

Cât privește cooperarea operațională între EPPO și Eurojust și de această dată textul a suferit modificări pe parcursul negocierilor. Propunerea COM(2013) 535 final prevedea nu mai puțin de șase situații în care Parchetul European se putea asocia cu Eurojust în activitățile sale referitoare la cazurile transfrontaliere sau complexe, prin: a) schimbul de informații privind cercetările sale; b) solicitarea Eurojust să participe la coordonarea actelor specifice de cercetare; c) solicitarea Eurojust să faciliteze acordul dintre Parchetul European și statul membru sau statele membre în cauză privind competența auxiliară; d) solicitarea Eurojust de a-și utiliza puterile atribuite în ceea ce privește acte specifice de cercetare care se pot încadra în afara sferei de competență materială sau teritorială a Parchetului European; e) schimbul de informații cu Eurojust privind deciziile de urmărire penală și f) solicitarea Eurojust să ofere sprijin în transmiterea deciziilor sau cererilor sale de asistență juridică reciprocă.

În varianta sa actuală, textul redă o listă neexhaustivă cuprinzând două dintre opțiunile prezentate anterior, anume: a) schimbul de informații privind investigațiile și b) invitarea Eurojust să ofere sprijin în ceea ce privește transmiterea deciziilor sau cererilor de asistență judiciară reciprocă statelor membre neparticipante la forma de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea EPPO și țărilor terțe.

Eventuale critici ar putea fi formulate, în principiu, cu privire la lipsa delimitării domeniului de competență al cooperării operaționale și la a doua formă de cooperare (recte, transmiterea deciziilor sau cererilor de asistență judiciară reciprocă țărilor terțe) care intră și în domeniul mandatului Rețelei Judiciare Europene în materie penală și care ar putea oferi acest tip de sprijin.

În fine, deși structura colegială a EPPO este similară celei aparținând Eurojust, iar cele două organismele sunt în mod clar independente unul de celălalt, rămâne întrebarea dacă dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/1939 susțin posibilitatea înființării EPPO pornind de la Eurojust.

3. Relațiile cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)

Relațiile cu Europol nu au primit la fel de multă atenție. Acest lucru este înțeles de vreme ce EPPO este un organism judiciar pe când, în cadrul mandatului său, Europol are misiunea de a sprijini autoritățile de aplicare a legii din statele membre în investigațiile desfășurate de acestea. În plus, activitățile operaționale ale Europol se referă la alte forme de criminalitate transfrontalieră gravă.

Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului privind Europol[25] nu cuprinde nicio dispoziție expresă cu referire la Parchetul European, ci doar dispoziții cu privire la cooperarea cu Eurojust și OLAF[26].

Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului privind EPPO indică faptul că cei doi actori „stabilesc și mențin o legătură strânsă, pe baza unui acord de lucru care stabilește modalitățile lor de cooperare”. Textul mai prevede că „atunci când acest lucru este necesar în scopul investigațiilor sale, EPPO are posibilitatea de a obține, la cerere, orice informație relevantă deținută de Europol privind orice infracțiune de competența sa și, de asemenea, poate să îi solicite Europol să ofere sprijin analitic în cazul unei investigații specifice întreprinse de EPPO”. Aceste elemente vin să asigure complementaritatea mandatelor lor respective și să evite duplicarea, de vreme ce Europol ar putea deține informații și competențe analitice adecvate[27] relevante investigațiilor și cercetărilor penale cu privire la o infracțiune pentru care EPPO ar putea să își exercite competența.

4. Relațiile cu statele membre ale Uniunii Europene care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea EPPO

Chestiunea relațiilor dintre EPPO și statele membre ale U.E. care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European este una deosebit de sensibilă. Articolul 86 din TFUE este acoperit de clauzele de neparticipare prevăzute de Protocoalele nr. 21 și 22, potrivit cărora Regatul Unit[28], Irlanda și Danemarca nu participă la Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului[29].

Urmare a criticilor aduse propunerii COM(2013) 534 final a Consiliului care nu răspundea acestei probleme, au fost introduse noi dispoziții cu privire la relațiile cu autoritățile statelor membre neparticipante cu care Parchetul European poate încheia acorduri de lucru care să vizeze schimbul de informații strategice și detașarea ofițerilor de legătură la EPPO. În același sens, „EPPO poate desemna, de comun acord cu autoritățile competente în cauză, puncte de contact (…) pentru a facilita cooperarea în conformitate cu necesitățile EPPO”.

Pe parcursul negocierilor, delegațiile Belgiei, Spaniei, Finlandei și Italiei au susținut introducerea unui nou alineat cu privire la competența Parchetului European de punere în aplicare a actelor Uniunii privind cooperarea judiciară în materie penală în relațiile dintre statele membre participante și cele care nu participă la forma de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea EPPO. O interpretare literală a acestei dispoziții este aceea că EPPO poate invoca în mod autonom instrumentele U.E. în materie pentru a coopera cu statele membre neparticipante, posibilitate care vine să consolideze eficiența unei astfel de cooperări.

5. Relațiile cu țări terțe și organizații internaționale

Combaterea fraudei împotriva intereselor financiare ale Uniunii impune cooperarea cu țările terțe și organizațiile internaționale, în special cu Interpol. Avem în vedere faptul că frauda se poate produce în afara teritoriului U.E. în situația în care Uniunea acordă finanțare unor proiecte care se desfășoară într-o țară terță și/sau cu asistența unei organizații internaționale. Mai mult, spălarea produselor infracțiunii (recte, sumele provenite din activitățile criminale desfășurate) poate fi realizată prin transferul acestora într-o țară terță. În fine, o persoană suspectată sau acuzată poate părăsi teritoriul U.E. în încercarea de a scăpa de justiție.

Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului a păstrat o serie de elemente ale propunerii inițiale. Aspectele discutate în privința acordurilor pe care EPPO le poate încheia cu autoritățile statele membre ale Uniunii Europene neparticipante rămân valabile și în situația țărilor terțe și organizațiilor internaționale. În plus, Parchetul European este legat de acordurile internaționale cu una sau mai multe țări terțe încheiate de Uniune sau la care Uniunea a aderat în conformitate cu articolul 218 din TFUE în domenii care sunt de competența EPPO (cum ar fi, de pildă, Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției[30]). De asemenea, EPPO poate invoca în mod autonom acordurile internaționale multilaterale privind asistența judiciară în materie penală încheiate cu statele terțe. În acest sens, „PED care instrumentează cazul (…) poate să recurgă la atribuțiile unui procuror național din statul său membru pentru a solicita asistență judiciară în materie penală de la autoritățile din statele terțe, pe baza unor acorduri internaționale încheiate de respectivul stat membru sau pe baza legislației naționale aplicabile și, dacă este cazul, prin intermediul autorităților naționale competente”. „EPPO poate, la cerere, să furnizeze autorităților competente din țările terțe sau organizațiilor internaționale informații sau probe care se află în posesia sa. După consultarea camerei permanente, PED care instrumentează cazul decide cu privire la orice astfel de transfer de informații sau probe în conformitate cu dreptul intern din statul său membru și cu prezentul regulament”. În fine, în ceea ce privește extrădarea, „PED care instrumentează cazul poate solicita autorității competente din statul său membru să emită o cerere de extrădare în conformitate cu tratatele și/sau dreptul intern aplicabile”.


[1] Propunere de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European, COM(2013) 534 final, prezentată de Comisia Europeană la 17 iul. 2013.
[2] Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), COM(2013) 535 final, prezentată de Comisia Europeană la data de 17 iul. 2013.
[3] Cf. eg. în special „Raportul Bösch” (raportul Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului European A-4-0297/98, PE225.069/end.) și raportul de audit al Curții de Conturi nr. 315.762/rev. asupra activității UCLAF (raportul nr. 8/98 al Curții de Conturi asupra departamentelor implicate în combaterea fraudei, OJ C 230, 22 iul. 1998).
[4] Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/1996 al Consiliului din 11 noi. 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15 noi. 1996).
[5] Acord interinstituțional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (JO L 136, 31 mai 1999).
[6] Respectiv Decizia Comisiei din 28 apr. 1999 de instituire a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) (JO L 136, 31 mai 1999) și Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 sept. 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18 sept. 2013).
[7] Livre Vert sur la protection pénale des intérêts financiers communautaires et la création d’un Procureur européen, COM(2001) 715 final, prezentată de Comisia Europeană la 11 dec. 2001.
[8] Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 oct. 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31 oct. 2017).
[9] În Italia, spre exemplu, Ministerul Public ocupă o poziție similară, independentă de puterea judecătorească, justificată de altfel de specificul activităților de supraveghere exercitate de procurorul public în activitatea de urmărire penală, pe de o parte și comunicarea circumstanțelor care pledează în favoarea și defavoarea făptașului, pe de altă parte. Site-ul web al Ministerului Justiției din Italia (https://www.giustizia.it) conține informații privind corpul magistraților, Ministerul Justiției, competențele acestora și datele de contact ale diferitelor oficii. Site-ul web al Consiliului Superior al Magistraturii (https://www.csm.it) oferă detalii privind sistemul judiciar italian în limbile italian, engleză și franceză.
[10] Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 feb. 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate (JO L 63, 06 mar. 2002).
[11] Decizia 2003/659/JAI a Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a Deciziei 2002/187/JAI de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de infracționalitate (JO L 245, 29 sept. 2003).
[12] Decizia 2009/426/JAI a Consiliului din 16 dec. 2008 privind consolidarea Eurojust și de modificare a Deciziei 2002/187/JAI de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de infracționalitate (JO L 138, 04 apr. 2009).
[13] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene, M.Of. nr. 751 din 06 noi. 2007.
[14] Legea nr. 85/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene, M.Of. nr. 292 din 15 apr. 2008.
[15] Legea nr. 35/2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene, M.Of. nr. 204 din 28 mar. 2012.
[16] A se vedea, în acest sens, art. 6 și 7 alin. (1) lit. (a) pct. (i) din Decizia 2002/187/JAI de instituire a Eurojust astfel cum a fost modificată prin Decizia 2009/426/JAI privind consolidarea Eurojust.
[17] Articolul 85 din TFUE prevede faptul că: „Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, determină structura, funcționarea, domeniul de acțiune și atribuțiile Eurojust”.
[18] Pentru o analiză critică a propunerii de regulament privind Eurojust cf. F.R. Radu, Câteva considerații asupra propunerii de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European și propunerii de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), în Revista Afaceri juridice europene nr. 2/2013. Autorul critică cu suficientă elocvență propunerea de organizare a Colegiului Eurojust în două formațiuni (una pentru activitatea operațională de cooperare judiciară și alta pentru activitatea administrativă a Eurojust), considerând că reglementarea nu ar degreva reprezentanții naționali (care și în prezent discută chestiuni pur administrative) de sarcinile manageriale privind Eurojust, ci ar asigura doar o separare formală a celor funcții ale Colegiului.
[19] Astfel cum s-a pronunțat dna. Věra Jourová, comisarul european pentru justiție, consumatori și egalitate de gen în Comunicatul de presă IP/17/1550 din 08 iun. 2017 al Comisiei Europene (disponibil aici).
[20] K. Ligeti, Toward a prosecutor for the European Union, Volume I: A Comparative Analysis, Hart Publishing Ltd., Oxford, 2012, p. 2.
[21] Pentru o introducere mai elaborată în ceea ce privește modalitățile de instituire a unui Parchet European în cadrul Eurojust cf. A. Lazăr, Procurorul european – retrospectiva cercetării științifice premergătoare propunerilor Comisiei Europene, Revista ProLege nr. 4/2016.
[22] M. Coninsx, The European Commission’s legislative proposal: an overview of its main characteristics, în L.H. Erkelens, A.W.H. Meij și M. Pawlik, op. cit., p. 38.
[23] Pentru o analiză actualizată costuri-beneficii, a se vedea prezentarea Comisarului Jourova la Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) la întâlnirea de la jumătatea lunii octombrie 2016.
[24] A se vedea, în acest sens, Raportul nr. 4 al Camerei Lorzilor, The impact of the EPPO’s on the United Kingdom, sesiunea 2014-2015, (disponibil aici), pct. 76.
[25] Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24 mai 2016).
[26] A se vedea, în acest sens, considerentele (9) și (11), art. 4 alin. (1) lit. c) pct. (ii) și art. 6 alin. (4), precum și art. 21 din Regulamentului (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului, op. cit.
[27] Cf. eg. A. Weyembergh, I. Armada și C. Barière, The interagency cooperation and future architecture of the EU criminal justice and law enforcement area, studiu pentru Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) a Parlamentului European (disponibil aici), pp. 25-26.
[28] Deși Regatul Unit este considerat încă stat membru al U.E., în situația în care ar trebui invocat art. 50 TEU, Regatul Unit va fi considerat țară terță, iar cooperarea cu EPPO va fi acoperită de regimul discutat infra, Secțiunea 5)
[29] A se vedea, în acest sens, art. 1 din Protocolul adițional nr. 21 și art. 1 din Protocolul adițional nr. 22 la TUE și TFUE.
[30] Adoptată la New York la 31 oct. 2003.


Consilier juridic Mihai Stahie

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week