Lucian Poenaru: Este palpitant să vezi cum sunt protejate creațiile minții prin instrumente juridice
19 aprilie 2019 | Alina MATEI
Alina Matei
Lucian Poenaru
Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule avocat Lucian Poenaru, pentru că ați acceptat să acordați un interviu cititorilor JURIDICE.ro. De multe ori, decizia de a ”ne face ceva” se întâmplă când suntem liceeni sau chiar prin gimnaziu, și apoi adulți urmăm o decizie luată de un aproape-adult. În cazul dumneavoastră, care e povestea de a urma Facultatea de Drept?
Lucian Poenaru: Eu vă mulțumesc că v-ați gândit la mine. Trebuie să mărturisesc că am făcut destul de multe lucruri în liceu care au contribuit la pașii pe care i-am făcut ulterior. Ca să nu rămână îndoieli cu privire la probitatea mea, de toate aceste lucruri sunt mândru și nu aș schimba (mai) nimic. În ceea ce privește alegerea Facultății, povestea mea nu cred că este ieșită cu nimic din comun. Este însă legată și de relația specială pe care am avut-o întotdeauna cu părinții mei care au reușit să mă inspire și să-mi transmită încrederea de care aveam nevoie atunci când eram acel aproape-adult. Abia acum, când mă uit în spate, îmi dau seama că, de exemplu, nu prea poți să înlocuiești cu nimic o discuție tată – fiu, mai ales când realizezi cât de importantă a fost pentru viitorul tău. Sunt, așadar, bucuros că am făcut și alegeri bune, iar Facultatea de Drept a fost o astfel de alegere.
Alina Matei: Absolvirea Colegiului juridic francez-român în ce mod a contat în cariera dumneavoastră? S-a suprapus fericit peste Facultate?
Lucian Poenaru: Fără îndoială, Colegiul juridic a fost o experiență inestimabilă în Facultate și a contribuit la formarea mea profesională. Rămân convins că, dacă îți propui să fii serios și dacă muncești mult, se întâmplă numai lucruri bune. Îmi aduc aminte că am început Colegiul cu o cunoaștere a limbii franceze cel puțin modestă, aprofundată în liceu mai mult din revistele Pif și Vaillant. Evident, exigențele Colegiului Juridic erau altele, așa că a trebuit să pun lucrurile în ordine. Deoarece primul an la Facultate nu este chiar o plimbare în parc, efortul a fost considerabil. Dar a meritat, din moment ce, la sfârșitul zilei, în timpul Facultății am reușit să plec cu ERASMUS prin sudul Franței, să termin cu bine Colegiul Juridic, să urmez și cursurile de master ale aceluiași Colegiu și să am șansa să lucrez o perioadă la Misiunea Economică a Ambasadei Franței în București. Colegiul juridic are însă și avantajul că te ajută să completezi tabloul juridic pe care îl desenează Facultatea poate chiar și prin aceea că îți arată mai bine standarde, în timp ce Facultatea pune accentul pe reguli. Totodată, Colegiul m-a disciplinat în gândirea dreptului, inclusiv prin rigoarea cercetărilor juridice ceea ce s-a dovedit a fi foarte util în activitatea mea ulterioară.
Alina Matei: Drumul până la RIZOIU & POENARU cât a durat și cum a fost?
Lucian Poenaru: Nu pot să spun că a fost ușor, dar sigur nu m-am plictisit. Am început să lucrez la STOICA & ASOCIAȚII imediat după terminarea Facultății, în anul 2007. Și că tot vă spuneam că mă mândresc cu alegerile mele, colaborarea cu Profesorul Valeriu Stoica a fost indiscutabil pasul esențial pe care l-am făcut în carieră, iar valorile pe care le-am cunoscut acolo m-au ghidat și în etapele următoare, indiferent că este vorba de avocatură sau de viață, în general. În 2012 am simțit că trebuie să iau o decizie curajoasă și, împreună cu dl Radu Rizoiu, am înființat societatea de avocați la care lucrez astăzi. Evident, au fost urcușuri și coborâșuri, dar lucrurile s-au așezat până la urmă. Suntem privilegiați că avem o echipă care se potrivește perfect trăirilor noastre și ne propunem să fim foarte atenți la mediul în care ne desfășurăm activitatea. În alte cuvinte, cred că, dacă venim cu plăcere la birou, reușim să păstrăm o dimensiune umană a avocaturii.
Alina Matei: Sentimentul de încredere care a dus la constituirea RIZOIU & POENARU a avut la bază prietenia cu domnul profesor Radu Rizoiu?
Lucian Poenaru: În mod cert, da. Dl Radu Rizoiu m-a îndrumat de când am început să profesez, m-a format și va rămâne într-un loc special în parcursul meu profesional. Însă nu numai încrederea, ci și alte sentimente au dus la constituirea RIZOIU & POENARU. Am simțit întotdeauna că, atâta timp cât avem aceeași viziune, încredere și respect pentru valorile care ne-au determinat să ne asociem și dacă punem pasiune în proiectul pe care l-am pornit deja de aproape 7 ani, o să ne fie foarte bine.
Alina Matei: Prietenia este dusă mai departe pentru că pagina dumneavoastră de pe site-ul societății marchează cu roșu următoarele: credem în prietenia noastră și prețuim colaborarea cu dumneavoastră. Prietenia avocat-client este dinainte sau rezultă în urma colaborării?
Lucian Poenaru: Sincer sa fiu, ambele situații sunt valabile. Sunt, într-adevăr, clienți pentru care solicitările de servicii juridice sunt, de fapt, rugăminți de la oameni apropiați, la fel cum sunt clienți de suflet, pentru care merită să investesc tot efortul pentru a le acorda cel mai bun sfat juridic. Pentru toți, însă, îmi propun să nu fac niciun compromis atunci când vine vorba de calitatea serviciului juridic. Sunt clienți cu care am început colaborarea imediat după constituire și au rămas fideli serviciilor noastre. Sunt de părere că este întotdeauna important să înțelegi nevoile clienților pentru a le acorda sprijinul juridic potrivit. Și asta presupune o atentă observare a afacerii lor și o implicare constantă, iar nu doar o bifare a unor task-uri sau o depersonalizare prin urmărirea unor cifre pe hârtie.
Alina Matei: Cum se împletește viața de avocat, cu cea de autor de cărți juridice și cea de conducător de seminare?
Lucian Poenaru: Cred că, deocamdată, autor de o carte juridică este corect. Este vorba de Protecția dreptului de autor în dreptul penal. Am scris însă mai multe articole în domeniul proprietății intelectuale și îngrijesc periodic o culegere de legislație. Nu scriu atât de mult pe cât mi-aș dori, sunt chiar certat că nu fac asta, însă încerc să mă ridic la așteptările Profesorilor cu care colaborez la Facultate. Am început această colaborare în 2011 și, de atunci, nu îmi imaginez viața profesională fără seminare. Recunosc, mă duc cu plăcere, încerc să provoc discuții cât mai practice și de actualitate în speranța că ținta studenților nu va fi doar promovarea examenului. Pregătirea și cercetarea sunt însă constante, ceea ce mă ajută și în avocatură. Să nu uitam că ești atractiv pentru client atunci când ești dedicat domeniului în care are nevoie de sprijinul tău juridic.
Alina Matei: De ce drepturile de autor/proprietatea intelectuală sunt preferatele dumneavoastră?
Lucian Poenaru: Deoarece este palpitant să vezi cum sunt protejate creațiile minții prin instrumente juridice. Dar și pentru că elementele proprietății intelectuale sunt atât de prezente în viața de zi cu zi. În mare parte este vorba de drept civil aplicat în situații mai puțin palpabile și în continuă mișcare. M-a atras proprietatea intelectuală încă din timpul Facultății, dar cercetarea pentru teza de doctorat m-a determinat să mă specializez în acest domeniu. Din solicitările clienților îmi dau seama că proprietatea intelectuală este cât mai prezentă în orice model de afaceri și o valorificare inadecvată a acestor drepturi poate duce la consecințe (în special pecuniare) substanțiale. În acest context, proprietatea intelectuală capătă o dimensiune considerabilă în peisajul juridic. Există însă și o dimensiune umană. Și anume farmecul dat de problemele juridice din materia proprietății intelectuale care pot ajunge să fie considerate chiar exotice.
Alina Matei: Proprietatea inteligenței artificiale ne va izbi vreodată?
Lucian Poenaru: Dacă prin aceasta înțelegem să acordăm drepturi (civile) distincte unor roboți, sper că nu. Că tot sunt la modă acum roboții umanoizi… Simplist, inteligența artificială este a unor mașini, spre deosebire de cea naturală, a ființelor. De ce oare să nu ne limităm la a proteja ființele care au creat lucruri? Citeam însă că, recent, un astfel de robot a înțeles noțiunea de proprietate în sensul ca nu este bine să se atingă de lucrurile care nu îi aparțin. Adorabil. Trebuie să recunosc însă că inteligența artificială produce efecte și în domeniul proprietății intelectuale. Sunt convins că o asemenea inteligență poate adapta chiar și noțiunile existente de inventator sau autor însă, fără a minimiza importanța noilor tehnologii, cred că trebuie să stăm liniștiți că nu va putea să înlocuiască niciodată frumusețea și creativitatea sufletului uman.
Alina Matei: Și pentru că știm că nu trăim 1000 de ani (că nu s-au inventat încă pastile), ce vă propuneți pentru viitor?
Lucian Poenaru: Să mă bucur de fiecare clipă. Am și Bucket list pe care o actualizez periodic, dar pentru unele dorințe de pe listă ar fi bine să se inventeze acea pastilă cât mai repede.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.
Lucian Poenaru: Le recomand să vă urmărească în continuare. Sunteți atenți să satisfaceți nevoia unei informații de calitate pentru orice profesionist al dreptului.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.
Lucian Poenaru: Vă mulțumesc pentru invitație.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
