Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în condițiile pronunțării asupra fondului excepţiei de neconstituţionalitate invocate de inculpat, instanţa își depăşește competenţa sa funcţională, substituindu-se, astfel, în atribuţiile Curţii Constituţionale. În speță, Înalta Curte a constatat că instanţa care s-a pronunţat cu privire la cererea de sesizare a excepţiei de neconstituţionalitate (art. 4 din noul C. pen.) a examinat, lapidar, exclusiv conformitatea dispoziţiilor criticate cu legea fundamentală, ajungând la concluzia că solicitarea formulată de inculpaţi se impune a fi respinsă, întrucât în speţă nu se invocă o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, ci se solicită o interpretare a unei norme juridice şi aplicarea în timp a legii penale mai favorabile, fără a se conforma art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în sensul că nu a analizat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva întrunirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege. (Decizia nr. 146 din 16 februarie 2018, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție)