V-ați întrebat vreodată câte acte normative sunt în vigoare?
24 aprilie 2019 | Cristina RĂCHITĂ
Cristina Răchită
Avocații – sau să zicem, juriștii, în general – nu lucrează decât incidental cu cifre. (Nu, nu mă refer la momentele când își numără veniturile încasate în numerar).
Ei lucrează, în general, cu idei.
Sau așa vor să creadă. În realitate, aceste idei – cuprinse în texte de lege – par să se cuantifice (și) în cifre dacă ne uităm la o sumară statistică transmisă nouă, ca răspuns la o cerere privind furnizarea de informații de interes public, de către Consiliul Legislativ:
La prima vedere, aceste cifre par copleșitoare. Și sunt. Mai ales dacă luăm în considerare că unele acte normative care conțin reglementări vizând un anumit domeniu specific sunt elaborate și emise în momente istorice diferite și nu sunt coroborate ori folosesc terminologii neconcordante. Ceea ce înseamnă că aplicarea lor presupune muncă de analiză și interpretare.
Al doilea gând este că aceste cifre nu oferă nici pe departe o imagine completă a numărului actelor normative aflate în vigoare și susceptibile de aplicare. Ar mai fi de enumerat regulamentele europene (de directă aplicare, ca și când ar fi legislație națională), convenții, tratate, ordine ale miniștrilor, regulamente și instrucțiuni ale unor instituții publice sau organisme profesionale, acte normative ale autorităților publice locale.
Nu în ultimul rând, ne confruntăm cu un paradox: nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. O să pufniți intrigați poate, dar nici nu poate pretinde cineva că ar cunoaște toate aceste reglementări, pentru că ar fi absurd și neverosimil. Prezumția de cunoaștere a legii este totuși un principiu general de drept antic, de pe vremea când edictele erau citite/ strigate în piața publică, nu publicate în Monitorul Oficial. Monitor Oficial nu exista, iar, dacă ar fi existat, nu toți erau știutori de carte ca să poată citi… Așa că situația nu-i tocmai diferită față de astăzi, când (mai) mulți știu să citească, dar (cei mai) mulți nu știu unde să caute sau că ar trebui să caute reglementarea legală a unei situații juridice în care sunt implicați, așa că fac unele (poate prea multe) lucruri după ureche.
Și totuși, chiar ca juriști, oameni familiarizați cu legea, nu putem să nu ne punem întrebarea cum am putea ști, chiar și vag, atâtea texte de lege în afluxul de reglementare cu care ne copleșește legiuitorul român?
Ca să fie accesibilă, legea trebuie să fie succintă, să acopere o varietate de situații fără să le detalieze și să fie formulată pe înțelesul oricui, nu doar pe limba unor specialiști. Este greu de crezut că asta se întâmplă cu toate actele normative din statistica de mai sus. Desigur, nu se întâmplă: în domenii foarte specializate, avocații, spre exemplu, apelează la alți specialiști (contabili, experți tehnici, etc.) pentru a le „traduce” înțelesul unor termeni neuzuali din cuprinsul unor legi sau pentru a le desluși mecanismele de funcționare a unor reglementări (fiscale, contabile, tehnice, etc.) complexe.
Însă, pentru justițiabil, există o salvare: avocații – sau, să zicem, juriștii în general – cu asta se ocupă: documentare, însemnând identificarea actelor normative relevante de analizat pentru a răspunde la o chestiune juridică de rezolvat, interpretare și aplicare la situația cu privire la care sunt consultați sau mandatați.
”Cel mai frumos dar făcut cuiva este speranța” (Anantole France). Câtă vreme, chiar și în condiții vitrege, oferim speranță, ne putem descurca și cu volumul amețitor de mare de norme juridice despre care discutăm aici. Cam asta fac avocații, oferă speranță justițiabilului prin munca lor.
Nici ei nu le știu pe toate, căci n-au cum, dar le pot afla, căci au cum.
Avocat Cristina Răchită
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
