Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
8 comentarii

Excepţia de neconstituţionalitate are prioritate faţă de excepţia de necompetenţă sau alte excepţii procesuale?
25.04.2019 | Florin-Iulian HRIB

JURIDICE - In Law We Trust
Florin Iulian Hrib

Florin Iulian Hrib

Întrebarea din titlu este foarte simplă, dar răspunsul pare complicat pentru unele instanţe de judecată.

În opinia subsemnatului, răspunsul ar trebui să fie la fel de simplu, anume că excepţia de neconstituţionalitate are prioritate faţă de orice alte excepţii procesuale, deoarece:

1. Constituţia României reprezintă legea fundamentală a acestui stat, fiind aşadar actul juridic primordial, în baza căruia se nasc, virtual, toate actele şi faptele juridice naţionale, inclusiv Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală.

2. Unica autoritate îndrituită să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate este Curtea Constituţională a României (în continuare: CCR), conform art. 146 lit. d) din Constituţie, instanţa de judecată – indiferent de nivelul ei: judecătorie, tribunal, curte de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – nefiind decît un simplu vehicul ce transmite excepţia de neconstituţionalitate către CCR. Chiar şi atunci cînd invocă din oficiu o excepţie de neconstituţionalitate, instanţa nu face altceva decît să sesizeze CCR, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, actualizată, limitînd strict atribuţia instanţei de judecată la un control sumar asupra condiţiilor de admisibilitate pe care trebuie să le respecte excepţia.

3. Argumentul că excepţia de necompetenţă prevalează faţă de excepţia de neconstituţionalitate pentru că o instanţă necompetentă nu ar fi capabilă să sesizeze CCR cu o excepţie de neconstituţionalitate nu este valid din simplul motiv că instanţa de judecată nu soluţionează efectiv excepţia de neconstituţionalitate, ci verifică doar îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru redactarea acesteia, întocmai cum procedează şi cu regularizarea cererii de chemare în judecată, potrivit art. 200 alin. (1) Cod procedură civilă.

De altfel, în speţă, litigiul subsemnatului cu pîrîţii, Curtea de Apel Alba Iulia şi preşedintele acesteia se află deja la al doilea termen de judecată pe rolul Tribunalului Hunedoara, deci, teoretic, instanţa îşi verificase deja competenţa în etapa regularizării cererii de chemare în judecată şi nu găsise niciun impediment în acest sens.

De remarcat că tribunalul nu a ridicat din oficiu vreo excepţie de necompetenţă materială şi/sau teritorială nici măcar la primul termen de judecată, conform art. 131 Cod procedură civilă, însă a dispus anumite măsuri pentru buna administrare a justiţiei, precum obligarea reclamantului să mai depună un exemplar din excepţiile invocate (deşi preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia are dublă calitate juridică în acest proces: pe de-o parte ca pîrît în nume propriu, pe de altă parte ca reprezentant legal al pîrîtei Curtea de Apel Alba Iulia; de aceea, am considerat că este suficient un exemplar pentru ambii pîrîţi, în virtutea dispoziţiilor art. 149 alin. (1) Cod procedură civilă) sau obligarea consilierei juridice a pîrîtei Curtea de Apel Alba Iulia să precizeze pe cine reprezintă şi să răspundă pînă la termenul următor la excepţiile invocate de reclamant.

Totodată, la primul termen de judecată din speţa menţionată a fost pusă în discuţie de către reclamant nu numai competenţa instanţei de judecată, ci şi constituţionalitatea aceloraşi dispoziţii din Codul de procedură civilă referitoare la competenţa materială şi teritorială a tribunalului, recte art. 95 pct. 1, art. 99 alin. (2) şi art. 127 alin. (2) şi (2 ind. 1) Cod procedură civilă. Prin urmare, era chiar în interesul instanţelor de judecată să sesizeze CCR cu respectiva excepţie, astfel încît aceasta să tranşeze disputa înainte ca vreo instanţă necompetentă să procedeze la judecarea litigiului pe fond, riscînd să-i fie revizuită hotărîrea în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

În plus, sesizarea CCR nu vătăma pe nimeni, fiind în interesul tuturor părţilor ca normele în discuţie să fie clarificate cît mai rapid, pentru a elimina orice dubii privind neconstituţionalitatea acestora.

4. În etapa regularizării cererii de chemare în judecată, instanţa întocmeşte o sumedenie de acte pentru buna administrare a justiţiei şi, de multe ori, însuşi preşedintele completului de judecată căruia i-a fost repartizat dosarul dispune o serie de măsuri care chiar afectează drepturile procesuale ale părţilor; de pildă, ordonă plata taxei judiciare de timbru, pune în vedere părţilor să depună suficiente exemplare din înscrisurile trimise la instanţă, comunică acţiunea pîrîtului dacă întruneşte toate elementele legale, poate dispune chiar administrarea unor probe şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată, conform art. 203 alin. (1) Cod procedură civilă.

Întrucît sesizarea Curţii Constituţionale constituie o simplă formalitate, magistratul neavînd puterea de a o soluţiona pe fond, este mai mult decît evident că trimiterea excepţiei de neconstituţionalitate la CCR se numără printre măsurile pe care preşedintele completului de judecată le poate dispune pentru buna administrare a justiţiei, mai ales în virtutea principiului celerităţii judecăţii, reglementat de art. 6 teza a doua din Codul de procedură civilă, citez: „În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.”

5. Potrivit art. 247 alin. (1) Cod procedură civilă: „Excepţiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.”, iar potrivit art. 192 alin. (2) Cod procedură civilă: „Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii.”; aşadar, excepţia de neconstituţionalitate, fiind de ordine publică, poate fi ridicată chiar de la înregistrarea cererii de chemare în judecată. Întrucît verificarea constituţionalităţii normelor contestate intră în competența exclusivă a Curții Constituționale, magistraţii nu au dreptul să refuze sesizarea CCR (dacă sînt respectate, evident, condiţiile formale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, actualizată), cu atît mai puţin atunci cînd se pune în discuţie însăşi constituţionalitatea articolelor de lege ce reglementează competenţa instanţelor de judecată.

6. În doctrină există opinii mai calificate decît ale subsemnatului, care au recunoscut prioritatea soluţionării altor excepţii procesuale faţă de excepţia de necompetenţă. Spre exemplu, foştii mei profesori de la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, dl Gabriel Boroi şi dl Viorel Mihai Ciobanu au considerat că excepţia netimbrării trebuie soluţionată înaintea excepţiei de necompetenţă (a se vedea G. Boroi şi M. Stancu, „Drept procesual civil”, ediţia a 4-a, Editura Hamangiu, 2017, pag. 456 şi notele de subsol 2 şi 3 de la aceeaşi pagină din lucrarea respectivă).

Or, reclamantul poate ridica o excepţie de neconstituţionalitate privind chiar conformitatea cu legea fundamentală a prevederilor legale ce reglementează taxele judiciare de timbru sau/şi modul de soluţionare a cererilor care vizează astfel de taxe.

Cu atît mai mult, nu văd de ce excepţia de neconstituţionalitate nu ar avea întîietate faţă de excepţia de necompetenţă, în baza principiului supremaţiei Constituţiei?!

7. De lege ferenda, ar fi util ca partea interesată să poată sesiza direct CCR cu excepția de neconstituționalitate, pentru a elimina inconvenientele procedurii greoaie din prezent şi pentru a respecta principiul simetriei. Astfel, dacă şi instanţa de judecată, şi părţile pot invoca o excepţie de neconstituţionalitate, atunci şi părţile trebuie să aibă dreptul de a sesiza direct CCR, întocmai ca instanţa de judecată, urmînd ca membrii Curţii Constituţionale să solicite, eventual, opinia instanţei asupra excepţiei invocate, la fel cum procedează cu parlamentul şi guvernul.

Iar dacă părţile pot sesiza direct Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de ce nu ar putea să sesizeze direct şi CCR?

Florin-Iulian Hrib

Secţiuni: Articole, CCR, Drept constitutional, Opinii, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

8 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO