Viziunea mea
26 aprilie 2019 | Aurel CIOBANU
Aurel Ciobanu
În viziunea mea, avocatura la acest moment s-a îndepartat de avocați, fiind necesară reorientarea acestei profesii către valoarea sa cea mai importantă și anume, omul.
Afirm acest lucru pentru că în perceptia mea, avocatura a început să se orienteze către niște valori proprii mai mult unor societăți comerciale. Lăsând la o parte tendințele care apar la nivel internațional, de utilizare a unor programe informatice care să ia locul avocaților, asistăm la transformarea avocatului într-un simplu prestator de servicii, pentru care cel mai important deziderat este profitul material, câștigul, avocatul devenind treptat un simplu comerciant.
Sigur că obținerea unor câștiguri financiare pentru a acoperi nevoile de zi cu zi ale profesionistului, este de natura unei profesii, dar nu cred și nu am crezut niciodată că este și de esența sa și, cu atât mai mult, nu cred că acesata trebuie să fie valoarea care să traseze direcția avocaturii.
Cred că de la momentul la care s-a consacrat ca profesie, valorile sale au fost înțelegerea și dragostea pentru drept si valorile fundamentale ale individului și societății și de asemenea, respectul și abnegația în relaționarea cu clientul și în relaționarea cu celelalte entități pe care munca de zi cu zi a avocatului o presupune. Configurarea celei mai potrivite apărări într-o cauză presupune, pe langă cunoașterea dreptului, o bună cunoaștere a psihologiei umane, a limbajului atitudinal, etc. – avocatura apropiindu-se foarte mult de arhitectură și de ce nu, de actorie, cele trei profesii având ca numitor comun arta.
Consider că direcția axată exclusiv pe caștigul financiar în care se îndreaptă această profesie nu este cea mai potrivită pentru că, personal, nu îmi doresc să mă transform într-un comerciant sau să fiu asimilat unui simplu prestator de servicii, după ce 23 de ani am luptat cu pasiune pentru ca drepturile fundamentale ale oamenilor sa fie reconfigurate juridic, înțelese, și de asemenea respectate.
Cred și voi continua să cred, ca un om care iubește dreptul, că un om care și-a dat mare parte din cei mai frumoși ani din viață acestei profesii – atât la nivelul practicii de zi cu zi cât și la nivelul învățământului juridic universitar și învățământului profesional, intern și internațional, ca om care a fost permanent implicat în admiterea și definitivatul în profesie, ca om care din primele venituri a readus la viață revista Pandectele Române și nu în ultimul rând, ca membru în comisiile de elaborare și modificare a numeroase legi, și chiar Coduri de procedură penală, că avocatura trebuie să fie orientată și să graviteze în jurul avocatului, privit atât ca profesionist cât mai ales ca om.
În viteza impusă de industrializarea profesiei și goana după profit am uitat de oameni și de nevoile cele mai elementare ale acestora. E bizar dar, în clamarea repetată a caracterului liberal al profesiei, în graba identificarii celor mai potrivite forme de asociere pentru cât mai profitabila industrializare a acesteia, am uitat că la baza ei se află oamenii. Oameni care potrivit naturii lor trebuie sa se odihnescă – avocatura fiind vazută întotdeauna ca una dintre cele mai solicitante profesii, devin părinți, au de pregătit examene etc. Oameni care natural privesc spre partenerii de dialog, spre foștii lor colegi de facultate care nu numai că se pot pensiona dupa 25 (chiar 20) de ani de muncă, dar au reglementate 35 de zile de concediu de odihna pe an, 2 ani concediu de maternitate, 10 zile concediu de studii etc. și se gândesc că poate alegerea facută din pasiune nu a fost cea mai potrivită. Dacă la aceasta mai adăugăm și nuanțele de gri care apar în exercitarea profesiei zi de zi datorate modului de lucru cu instanțele, cu parchetul sau și mai trist, cu colegi avocați cu o vechime mai mare sau aflați pe o poziție de autoritate, până și cei mai sceptici încep să realizeze că poate este nevoie de o schimbare.
Pe fondul acestei necesități de schimbare, am considerat încă de acum 4 ani că este cazul să depun eforturi suplimentare pentru a mă implica mai mult în profesie, atât la nivelul Baroului București, cât și la nivelul U.N.B.R., astfel încât, în masura în care pot să promovez valorile care m-au călăuzit pe tot parcursul carierei, iar profesionistul să simtă că profesia se reorientează către el. Am avut placuta surpriză sa văd ca am obținut al treilea număr de voturi la Consiliu și primul loc ca număr de voturi în calitate de delegat la Congresul UNBR – la prima candidatura în organele de conducere a profesiei, fără niciun fel de promovare. Trebuie să recunosc că deși am fost extrem de onorat, senzația că aproape 1000 de avocați m-au delegat să le reprezint interesele a fost destul de copleșitoare – mai ales pentru un om aplecat spre responsabilitate și valorile tradiționale.
Din păcate, mi-am dat seama destul de repede că în calitate de consilier al Baroului București posibilitatea de demarare a unor schimbări este limitată, Consiliul fiind un organ colectiv care ia hotărâri cu majoritate și în care o singură voce din nefericire nu poate face diferența mai ales când sunt deja tabere formate de ani de zile care privesc cu plictiseala, dacă nu cu amuzament ”pe cei noi” care ar vrea să schimbe ceva. Cum nu sunt și probabil nu voi fi niciodată un om care să facă ceva din inerție sau care să se conformeze dacă nu consideră ca e cazul (probabil de asta am fost și voi ramane avocat specializat în drept penal), când am realizat ca îmi pierd timpul și nici cu pași mici nu pot realiza nici macar parțial ce îmi propusesem, am continuat să promovez valorile în care cred la nivelul Facultății de Drept și INPPA.
La acest moment, cred că singura modalitate în care implicarea mea personală poate schimba ceva, este la nivelul celuilalt pol de conducere al Baroului București, si anume la nivelul demnității de decan, drept pentru care am luat decizia de a candida.
Am configurat viziunea mea de politică profesională într-un set de linii directoare la care mă voi referi succint în continuare, fără a realiza însă nici pe departe o epuizare a acestora:
1. Reglementarea la nivel normativ a unui contract de colaborare între formele de organizare a profesiei și avocați care să aibă în vedere:
– stabilirea unei perioade de repaus anual pentru recuperarea capacității de muncă similară concediului anual de odihnă al salariaților de 35 de zile lucratoare (asemănător colegilor nostri magistrați);
– stabilirea unor zile libere pentru formare profesională, în cazul participării la cursuri sau la alte forme de specializare, organizate în ţară sau în străinătate, precum și în cazul susținerii examenului de definitivare în profesie şi a examenului de doctorat, cu o durată de 10 zile pe an (similară colegilor nostri magistrați);
– reglementarea unui numări minimal de zile de repaus pentru nașterea și îngrijirea copilului și a unui plafon decent de indemnizare în această perioadă;
– reglementarea condițiilor în care se poate desface contractul de colaborare;
– continuarea demersului de oferire către tinerii stagiari, într-un cadru festiv, a Robei si Codurilor fundamentale, ca sprijin al Baroului la început de carieră.
2. Pe planul pregătirii profesionale, consider că aceasta trebuie orientată spre consolidarea cunoștințelor, integrității și a satisfacției în carieră a avocaților:
– consultarea avocaților în legatură cu chestiunile spre care aceștia ar avea nevoie sa fie orientat învațământul profesional, cu integrarea ulterioară într-un plan centralizat;
– axarea cu preponderență a activității de învățământ profesional pe chestiuni de practică, prin transmiterea către cursanți a unor modalități de utilizare a cunoștințelor, eficiente la nivel practic;
– cooptarea de lectori consacrați la nivel european, confrați din barourile europene, cu un anume prestigiu profesional, care să arate viziunea lor pe chestiunile supuse dezbaterii, inclusiv pe domenii conexe esențiale pentru desfășurarea profesiei de avocat (managementul organizațiilor, psihologie, limbaj atitudinal, tehnici de audiere, etc.)
3. Implicarea Baroului București, având în vedere dimensiunea acestuia (de 9702 avocați activi), în negocierea unor condiții cât mai avantajoase pentru avocații din cadrul său, prin:
– încheierea asigurărilor profesionale;
– obținerea unui pachet de asigurări medicale;
– achiziționarea unui program legislativ;
– achiziționarea unui sistem de vot electronic care să înlocuiască prezența efectivă a avocaților la Adunările generale ale baroului, inclusiv la cele elective, și care să permită eventual, autentificarea avocatului în relația dintre el și barou.
Nu în ultimul rând, cred că poate începând din mai 2019, de la aceste alegeri, atunci când împreună ne vom prezenta la vot, ne vom gândi un pic mai mult și la colegele noastre și poate vom face un pas înainte în așa fel încât la nivelul Consiliului Baroului București și al delegaților la Congres să fie reprezentate și ele pentru a-și impune valorile, respectiv, viziunea asupra profesiei.
Lector univ. dr. Aurel Ciobanu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
