Verificarea incompatibilităţii expertului desemnat în expertizele fiscalo-penale
29 aprilie 2019 | Daniel UDRESCU, Irina Simina UDRESCU
Daniel Udrescu
Irina Simina Udrescu
O discuţie între un Consultant Fiscal şi un Expert Contabil Judiciar, după o zi de muncă şi întrebarea firească – cum a fost ziua de astăzi, urmată de necesitatea unei analize tip „brain storming”, a dus la acest articol.
O componentă în activitatea unui parchet este şi numirea expertului, care numai transparentă nu este. Mulţi avocaţi se plâng că aceiaşi „experţi de casă”, apar în Ordonanţele DNA, DIICOT, cu precădere, dar este valabil şi pentru alte structuri, instanţe, parchete de toate nivelurile sau poliţie. Cea mai mare surpriză am avut-o însă de la un judecător, care m-a întrebat într-o discuţie pur inofensivă, că are o nedumerire, că la el întotdeauna ajunge o listă de la Biroul Local pentru Expertize Judiciare, cu 3-5 experţi, care erau mereu aceiaşi, şi se plângea de numărul mic de experţi. Deci se nasc întrebări multiple cu privire la procedura legală de contestare a unui expert sau de verificare a unor incompatibilităţi. Ce este valabil pentru CECCAR este valabil şi pentru CCF, dar pentru o dezbatere între cele două vezi aici.
Speculaţii şi considerente
Ce este însă numirea unui expert desemnat, mai ales în dosarele „grele” cu impact mediatic, cu defilarea presupuşilor inculpaţi pe la televiziuni? Răspuns: Achiziţie publică de servicii. WOW!!! Adică se naşte altă întrebare: Ministerul Public trebuie să urmeze legislaţia naţională sau europeană privind aceste achiziţii publice sau Codul de procedură penală este suficient ca să fie derogare? Unde scrie că nu? Sau mai simplu, trebuie să respecte principiile europene de transparenţă, etc., sau procurorul este un mic Dumnezeu? Răspunsul românesc inclusiv acela că procurorul este magistrat, este clar, dar permiteţi-mi să speculez cu ce spune Legea 98/2016:
ART. 2
(1) Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie:
a) promovarea concurenţei între operatorii economici;
b) garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici;
c) asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică;
d) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante.
(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică şi a organizării concursurilor de soluţii sunt:
a) nediscriminarea;
b) tratamentul egal;
c) recunoaşterea reciprocă;
d) transparenţa;
e) proporţionalitatea;
f) asumarea răspunderii
Raportat la prevederile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 1/2018, din punct de vedere al legislației achizițiilor publice şi potrivit art. 59 din Legea nr. 98/2016, „în sensul prezentei legi, prin „conflict de interese” se înţelege orice situaţie în care membrii personalului autorităţii contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziţie care acţionează în numele autorităţii contractante, care sunt implicaţi în desfăşurarea procedurii de atribuire sau care pot influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparţialitatea ori independenţa lor în contextual procedurii de atribuire”.
OUG 34/2006 ART. 3 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
l) fonduri publice – sume alocate din bugetele prevăzute la art. 1 (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare.
Raportat la Legea 500/2002:
Art 1 alin (2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării şi raportării:
a) bugetului de stat;
b) bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) bugetelor fondurilor speciale;
d) bugetului trezoreriei statului;
e) bugetelor instituţiilor publice autonome;
f) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
g) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
i) bugetului fondurilor externe nerambursabile.
Art 2 În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
30. instituţii publice – denumire generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora; Remarcăm că Ministerul Public este inclus în genericul ministere şi ar trebui să respecte Legea achiziţiilor publice.
Ce spune Comisia Europeană? Citez [1]
Legislația Uniunii Europene definește conceptul în scopul punerii în aplicare a bugetului general al UE. Definiția se aplică tuturor tipurilor de achiziții publice finanțate din fondurile UE pentru acțiuni structurale și pentru politica de coeziune, indiferent de suma implicată. Art 57 alineatul (2) din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene (Regulamentul nr. 966/2012) dă o definiție a conflictului de interese în contextul efectuării de plăți din bugetul UE și al gestionării acestui buget. Acesta prevede:
„1. Actorilor financiari și altor persoane implicate în execuția și gestionarea bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum și în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Uniunii. (…)
2. În sensul alineatului (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al destinatarului”.
Conflictele de interese și corupția nu sunt același lucru. Corupția presupune, de obicei, existența unui acord între cel puțin doi parteneri și acordarea unei mite, plata unei sume de bani sau conferirea unui anumit avantaj. Un conflict de interese apare în cazul în care o persoană poate avea ocazia de a-și pune interesele private înaintea îndatoririlor profesionale.
Citind aceste ordonanţe şi legi şi raportându-mă strict la DNA şi DIICOT, numai la solicitările de recuzare de care ştiu, cu privire la „experţii de casă”, ne aflăm deja pe tărâmul Grupului Infracţionar Organizat, pentru că prin respingerea cererilor de înlocuire a „experţilor de casă,” prin ordonanţă, de către procuror, ar fi premisele unor fapte penale sub jurisdicţia Legii achiziţiilor publice dacă s-ar aplica principiile ei. Dar tocmai aici este eroarea şi întrebarea firească – Care este procedura corectă pentru verificarea incompatibilităţilor unui expert contabil judiciar?
Înţelegerea labirintului operaţional
Experţii contabili judiciari fac parte din CECCAR, unde sunt înscrişi şi plătesc o cotizaţie, au o comisie de disciplină, efectuează cursuri de pregătire continuă. Mai recent, prin Legea 162/2017, independenţa CECCAR a fost grav afectată, în sensul în care acum CECCAR răspunde către ASPAAS, care răspunde către Ministerul Finantelor Publice, deci indirect, dintr-un organism independent, CECCAR a devenit dependent de stat, împreună cu CAFR, la fel ca şi CCF. CECCAR este obligat prin Ordonanţa 2/2000, să pregătească un tablou de membri ce pot efectua expertize contabile judiciare, experţii contabili prestând un serviciu de interes public pentru Ministerul Justiţiei, prin Biroul Local pentru Expertize Judiciare. Să simplificăm: instanţa, procurorul, poliţia numeşte un expert contabil judiciar, dar plata onorariului se face prin Biroul Local pentru Expertize Judiciare. Conform ART 132 alin. (1) din Constituţie „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.” Activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară este reglementată în principal de următoarele acte oficiale:
– Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 37/2009, Legea nr. 178/2009, Ordonanţa Guvernului nr. 13/2010, Legea nr. 208/2010).
– Regulamentul privind atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar şi de specialist, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1322/C din 21 iunie 2000, cu modificările şi completările ulterioare (Ordinul ministrului justiţiei nr. 1115/C/2007, Ordinul ministrului justiţiei nr. 203/C/2010).
– Ordinul ministrului justiţiei nr. 199/C/2010 pentru aprobarea Nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare.
– Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare : art. 187 – 191 (Amenzi judiciare şi despăgubiri), art. 262, art. 330 – art. 340 (Expertiza).
– Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare: art. 172 – art.181 (Expertiza), art. 283- art. 284 (Abateri judiciare).
Pe site-ul http://data.gov.ro/dataset/experti-judiciari, sunt 8.834 de experţi, adică o medie de 221 pe judeţ, cu indicarea specialităţilor. Experţii sunt arondaţi pe Filiale, pe fiecare judeţ în parte şi aproape niciodată în instanţe, dar destul de des la Ministerul Public, un expert contabil judiciar este folosit, pe listele Biroului LOCAL pentru Expertize Judiciare din alt judeţ. Nu există o prevedere legală expresă că un expert contabil este numit numai în judeţul respectiv, dar de regulă fiecare Birou Local trimite listele de experţi pe specialităţi, către instanţe, din judeţul respectiv. În lege sunt trimiteri că procurorul este magistrat, astfel ar avea aceleaşi obligaţii cu privire la selectarea unui expert. Pentru a clarifica acest aspect mă întreb cum se face plata unui expert din Biroul Local Ilfov în Biroul Local Bucureşti. În mod normal, nu ar trebui să existe această situaţie, deci cum reuşeşte Ministerul Public să treacă peste principiul teritorialităţii organizării CECCAR, Ministerului Justiţiei, Instanţelor judecătoreşti, pentru a desemna un „expert de casă” din alt judeţ.
Recent am avut un asemenea caz şi aduc în discuţie că reprezentantul Ministerului Public, în cazul în care selectează un expert contabil judiciar din alt teritoriu decât ce al Biroului LOCAL pentru Expertize Judiciare trebuie să o facă întemeiat în sensul art 172 alin. 7 CPP, ceea ce nu este cazul pentru expertizele fiscalo-penale, altfel comite un abuz:
În domeniile strict specializate, dacă pentru înţelegerea probelor sunt necesare anumite cunoştinţe specifice sau alte asemenea cunoştinţe, instanţa ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialişti care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora.
Reglementarea distinctă a activității de expertiză tehnică judiciară se explică prin aceea că expertul tehnic judiciar exercită un serviciu de interes public, serviciu pentru care a fost investit de către o autoritate publică, și anume Ministerul Justiției. Ordonanţa 2/2000, ne prezintă la art 4 şi 5, următoarele:
Art. 4. (1) În scopul coordonării și îndrumării, din punct de vedere administrativ și metodologic, precum și al controlului activității de expertiză tehnică judiciară, în cadrul Ministerului Justiției funcționează Biroul central pentru expertize tehnice judiciare. [A se studia in acest sens şi Respingerea de neconstituționalitate [2] pentru Decizia nr. 313/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1), art. 7-9, art. 10 lit. g), art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (2), art. 161 alin. (1) și (2), art. 30 alin. (2), art. 32 lit. c), d), f)-h) și j), art. 33 lit. f) și art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară dar şi articolul Corupția în mediul privat. [3]
(2) În cadrul tribunalelor funcționează birouri locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile [A se studia in acest sens Decizia ÎCCJ nr. 3945/2010. [4]
Art. 5. – Activitatea de expertiză tehnică se poate exercita la alegere de către experții tehnici, individual sau în societăți comerciale constituite potrivit legii, care au ca obiect de activitate efectuarea de expertize tehnice. (A se studia in acest sens Decizia nr. 3945/2010 – Anulare act administrativ [5], Decizia nr. 3945/2010 – incompatibilități [6] și Puncte de vedere privind administrarea și expertizarea probelor multimedia. [7])
Trebuie să reţinem că o autoritate publică, să zicem Ministerul Public, prin DIICOT sau DNA este OBLIGATĂ, conform art 5 din Codul de procedură penală (vezi aici), să îndeplinească condiţia din Ordonanţa 2/2000, de la art 17 Reguli procedurale privind expertiza tehnică judiciară:
Organul îndreptățit (adică DIICOT sau DNA) să dispună efectuarea expertizei tehnice judiciare numește expertul (de regulă se indică în baza art 173 alin. 1 CPP) sau, după caz, specialistul, indică în scris, prin încheiere sau prin ordonanță, obiectul expertizei și întrebările la care trebuie să răspundă acesta, stabilește data depunerii raportului de expertiză, fixează onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, și comunică biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile numele persoanei desemnate să efectueze expertiza. Comentariu: Principiul transparenţei presupune minime diligenţe pentru păstrarea integrităţii şi un tratament egal în baza art 5 din CPP – Aflarea adevărului, ori dacă sunt selectaţi numai experţi care scriu cum vrea organul, nu vom afla niciodată adevărul.
Coroborat cu Art. 23. – (2) Plata onorariului și decontarea altor cheltuieli, atunci când este cazul, cuvenite expertului sau specialistului, se fac numai prin biroul local pentru expertize judiciare tehnice și contabile.
Expertul nu poate acționa decât în cadrul şi limitele statuate de art 172 CPP şi Expertiza se dispune, în condiţiile art. 100 (În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere). Aici întrebarea firească este dacă prin respingerea ORICĂREI probe, de exemplu a unui obiectiv solicitat în expertiză, procurorul încalcă sau nu art. 5 din CPP şi se îndreaptă către art. 292 Abuzul de funcţie şi art. 297 Abuzul în serviciu din Codul penal? Mai adaug că prin respingerea unor obliective solicitate de suspect/inculpat, se încalcă dreptul la apărare în sensul că o probă este respinsă, deci expertiza nu mai are calitatea de probă independentă ci de expertiză a părţii (vezi aici), larg folosită în alte sisteme europene, dar inexistent ca şi concept in România, în sensul în care fiecare parte a unui proces poate să-şi prezinte proba cu expertiză. Incompatibilitatea expertului conform art. 174 alin 1 trimite la cazurile de incompatibilitate ce se aplică pentru Judecători, la art 64 CPP:
Persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările şi concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă.
Rezultă că pentru respectarea art 64 alin. 1 lit f) din Codul de procedură penală, se poate testa independenţa expertului desemnat, în sensul în care există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea expertului este afectată. În doctrina de specialitate, incompatibilitatea a fost definită ca fiind imposibilitatea legală pentru un subiect procesual de a participa într-o cauză penală, spre a nu influenţa caracterul echitabil al procesului penal. [8] Drept pentru care se ridică întrebarea cu privire la cum se dovedeşte motivul de incompatibilitate, iar una din metode este independenţa financiară a expertului.
Dar atenţie, art. 174 alin 4 mai face trimitere pentru expert şi la condiţiile art 66-68 CPP din care reţin doar procedura ce trebuie urmată, pentru că între procuror şi avocat jocul de-a şoarecele şi pisica nu urmează art 5 din CPP, fiecare întinzându-şi curse unul altuia şi aici cursa procurorului este simplă – să nu se recuzeze un expert pe procedura corectă:
Art. 67 Recuzarea
(1) În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, părţile, subiecţii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.
Din start trebuie să eliminăm faptul că metoda aleatorie de numire a expertului nu este definită clar de lege şi cu excepţia Legii achiziţiilor publice transparenţa a fost înlocuită de opacitate, deci nu este opozabilă Ministerului Public. Drept pentru care suspiciunea unui Grup Infracţional Organizat în cadrul unui parchet, care să presupunem că foloseşte un expert ce ”răspunde” comenzilor pentu un anumit format de „opinie a expertului” este foarte greu de dovedit, dar nu imposibil. Aceste Grupuri Infracţionale Organizate există, chiar până la împărţirea banilor din expertize, dar necesită eforturi financiare extrem de mari. Mai simplu, metoda „audit trail – pista de audit” spune să urmezi banii pentru aflarea adevărului.
Consider însă că trimiterea la art 68 alin 5 şi 7, atunci când se respinge de procuror prin ordonanţă, are mari valenţe de neconstituţionalitate cu privire la recuzarea expertului, mai ales că probele din acest articol nu se pot rezolva în unitatea de timp din acest articol de lege, dar şi procedural, calea contestării ordonanţei procurorului, nu este clar specificată în trimiterea de la art. 174 via/sau art. 68 CPP.
În contabilitate există o ecuaţie simplă debit=credit, pentru orice tranzacţie. Drept pentru care pentru aflarea independenţei financiare a expertului „de casă” se foloseşte Legea 544/2001, a accesului liber la informaţii publice. Chiar dacă activitatea de expertiză tehnică judiciară nu este remunerată de către o instituție publică, ea se desfășoară, totuși, în cadrul și sub tutela unei astfel de instituții, respectiv a Ministerului Justiției. Practica pe care am studiat-o indică o cerere către Ministerul Public pentru a indica numerele de dosare pe o perioadă de minim 5 ani, la care un expert a lucrat, care de regulă este respinsă de procuror, cu încălcarea art 5 din CPP, urmată de o reclamaţie administrativă în temeiul art 21. Eventual se va ajunge la instanţă. În acest sens este sentinţa civilă 835/2017 în dosarul 37888/3/2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă la Curtea de Apel Bucureşti prin Hotarârea 2273/2017.
Consider însă că regula „follow the money” ar indica Biroul Local pentru Expertize Judiciare sub jurisdicţia Ministerului Justiţiei cu trimitere în copie la Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, CECCAR, ca ţintă, care are evidenţa contabilă pe furnizor (expert desemnat), respectiv, numele expertului, valoarea expertizelor şi numărul de dosar din care reiese numărul de expertize. Numărul de dosar este important pentru că între Ministerul Public şi instanţe numerele de dosare sunt diferite ca structură. Mai departe CECCAR obligă membrii să raporteze an de an, numărul de expertize judiciare şi valoarea totală. Şi CECCAR are responsabilitatea prezentării de informaţii publice, pentru că numărul de expertize şi valoarea totală a acestora, nu afectează date cu caracter privat. Şi dacă această cale este închisă datorită existenţei unor legături care sunt deja de notorietate, între CECCAR şi Birourile Locale pentru Expertize Judiciare, o alternativă este ANAF, care primeşte an de an balanţa de verificare şi declaraţia de venit. Şi dacă vreţi să mergeţi şi mai departe, se poate efectua o sesizare la ANAF, pentru un control de fond. Printr-o aritmetică simplă se dovedeşte atât procentul ca număr de expertize judiciare de la Ministerul Public, cât şi ca valoare din total.
Cine este competent pentru investigarea experţilor desemnaţi? – ASPAAS
Vă veţi întreba la ce este necesar atâta muncă şi ce dovedeşte acest lucru? Comunitatea Europeană consideră că onorariile încasate de la o entitate de interes public ce depăşesc 15% din totalul onorariilor încasate (IFAC obligă firmele să raporteze contabil interese mai mari de 25%, alte organisme au limite de 10%), afectează independenţa, este adevărat că este vorba de auditori, dar directiva este aceiaşi menţionată şi de Legea 162/2017 şi printr-o clarificare a legii se poate extinde şi la art. 174 cu trimitere la art. 64 alin. 1 lit. f) din CPP sau la Legea 162/2017. Sunt două acte normative ce trebuie să fie în atenţia entităţilor de Interes Public cum este Ministerul Public, pentru a nu fi acuzat că ar fi Grup Infracţional Organizat, în domeniul expertizelor.
– DIRECTIVA 2014/56/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 16 aprilie 2014, de modificare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare consolidate
– CONDIȚII REFERITOARE LA DESFĂȘURAREA AUDITULUI STATUTAR AL ENTITĂȚILOR DE INTERES PUBLIC, Articolul 4, Onorarii de audit (3) din REGULAMENTUL (UE) NR. 537/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei, prevede următoarele:
Atunci când totalul onorariilor încasate de la o entitate de interes public în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare consecutive depășește 15 % din totalul onorariilor încasate de auditorul statutar sau de firma de audit sau, după caz, de auditorul grupului care efectuează auditul statutar în fiecare dintre respectivele exerciții financiare, auditorul statutar sau firma de audit sau, după caz, de auditorul grupului respectiv aduce faptul respectiv la cunoștința comitetului de audit și discută cu acesta din urmă despre amenințările la adresa independenței sale și despre măsurile de protecție aplicate pentru diminuarea acelor amenințări. Înainte de elaborarea raportului de audit, comitetul de audit analizează dacă este nevoie ca un alt auditor statutar sau o altă firmă de audit să verifice sistemul de control de calitate misiunii de audit.
– ART. 22, alin. 2 din Legea 162/2017- În înţelesul alin. (1), ameninţările semnificative, fără a fi limitative, se pot referi la aspecte precum:
a) interese financiare;
b) împrumuturi şi garanţii;
c) relaţii de afaceri;
d) relaţii familiale şi personale;
e) angajarea la un client de audit;
f) alocarea temporară de personal;
g) servicii recente furnizate clienţilor de audit;
h) deţinerea unei funcţii de conducere sau de director în cadrul clientului de audit;
i) furnizarea de servicii de non-asigurare unui client de audit;
j) politici de recompensare şi evaluare;
k) cadouri şi ospitalitate;
l) litigii în curs sau iminente.
ASPAAS este instituţie publică, cu personalitate juridică, având rolul de a asigura supravegherea în interes public, potrivit principiilor cuprinse în Directiva 2006/43/CE, cu modificările şi completările ulterioare, asigurând aplicarea, implementarea şi urmărirea respectării actelor normative emise la nivelul Uniunii Europene, transpuse în legislaţia naţională sau care se aplică direct, în domeniile prevăzute de prezenta lege. ASPAAS funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice. Am dat exemplul Legii 162/2017, care indică Statutul juridic şi rolul ASPAAS prin reorganizarea Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, adică şi a CECCAR, respectiv a experţilor contabili desemnaţi, înfiinţat conform art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 ca fiind şi supravegherea în interes public a profesiei contabile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Ori dacă expertiza contabilă nu prevede norme prin care banul public este cheltuit şi nu pune standarde clare, nu putem avea transparenţă la Ministerul Public, ce a transformat expertiza în afaceri private ale „experţilor de casă,” in sensul mai larg al unor Grupuri Infracţionale Organizate.
Drept pentru care verificarea independenţei expertului desemnat este o sarcină şi a ASPAAS, dacă CECCAR amână sau refuză investigarea motivelor de incompatibilitate, avocatul putând face cereri în acest sens, în baza Legii 544/2001 sau reclamaţii la Comisia de Disciplină pentru obligativitatea respectării condiţiilor de independenţă financiară a experţilor desemnaţi, cu reguli clare.
Sunt convins că experţii desemnaţi, ce au lucrări în exces de 15% din venituri cu Ministerul Public, Poliţie sau o instanţă/un judecător încălcă art 66 alin. 1 CPP Abţinerea.
Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei, procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior că se abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate şi a temeiurilor de fapt care constituie motivul abţinerii, drept pentru care se comite o infracţiune ce necesită a fi investigată, iar pentru transparenţă, ASPAAS ar trebui să implementeze proceduri şi politici de identificare a experţilor care ar putea fi percepuţi că încalcă legea sursa veniturilor fiind un element care compromite imparţialitatea ori independenţa lor.
Experţii desemnaţi ce sunt tema acestui articol, ascund faptul că nu mai sunt independenţi financiar în relaţia cu Ministerul Public, Poliţie sau o instanţă/un judecător, dar pentru a duce un pas mai departe, trebuie să arătăm cu degetul către ASPAAS, care are la îndemână mijloacele necesare verificării legalitătii în baza ART. 83 din Legea 162/2017 – Comisia de disciplină a ASPAAS, ce trebuie extinsă şi pentru experţii contabili, mai ales că se indică clar prin TITLUL IV Modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, respectiv ART. 87. La punctul (aliniatul) 8. Articolul 12 se modifică Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 ce va avea următorul cuprins:
„ART. 12 (2) Experţii contabili şi contabilii autorizaţi nu pot efectua pentru terţi lucrările prevăzute la art. 6 şi 10, în situaţia în care există elemente care atestă starea de incompatibilitate.”
Pentru a merge pe „audit trail” CECCAR are următoarele acte normative:
– Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă,
ART. 33 alin (1) Pe lângă Consiliul superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România funcţionează Comisia superioară de disciplină, compusă din 5 membri titulari şi 5 supleanţi. Membrii Comisiei superioare de disciplină sunt aleşi de Conferinţa naţională pentru un mandat de 4 ani dintre experţii contabili înscrişi în evidenţa Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, care se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită.
(2) *** Abrogat
(3) Comisia superioară de disciplină aplică sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 17 şi soluţionează contestaţiile la hotărârile disciplinare pronunţate de comisiile de disciplină ale filialelor.
(4) *** Abrogat
(5) Comisia superioară de disciplină are următoarele competenţe:
a) analizează plângerile referitoare la abateri de la conduita etică şi profesională ale membrilor Consiliului superior, făcând, dacă este cazul, propunere de sancţionare Conferinţei naţionale, care hotărăşte;
b) soluţionează plângerile referitoare la abaterile de la conduita etică şi profesională ale preşedinţilor şi membrilor consiliilor filialelor, ale preşedinţilor şi membrilor comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor, precum şi ale persoanelor fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat în România şi aplică, după caz, sancţiunile prevăzute la art. 17 alin. (1);
c) soluţionează contestaţiile formulate împotriva hotărârilor disciplinare pronunţate de comisiile de disciplină ale filialelor;
d) aplică sancţiunea interzicerii dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat membrilor Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România care au săvârşit abateri grave, prevăzute de regulament.
– Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România punctul 96 Teza 5
Situaţiile de incompatibilităţi şi conflicte de interese pot fi detaliate de Consiliul superior şi Conferinţa naţională, în conformitate cu legislaţia europeană şi cu standardele internaţionale ale profesiei. (Sunt convins că o sesizare corectă către CECCAR, printr-o procedură aplicată corect via ASPAAS, poate modifica şi reglementa independenţa financiară a experţilor desemnaţi conform Directivei sus menţionate şi aplicării acesteia tuturor misiunilor)
– Codul etic al Profesioniştilor Contabili, Sectiunea 291 – Independenţa.
– Standardul Contabil 35 cu Norma 3511:
Expertul contabil solicitat în efectuarea unei expertize contabile are obligaţia să fie independent faţă de părţile interesate în expertiză, evitând orice situaţie care ar presupune o lipsă de independenţă sau o constrângere care ar putea să îi impieteze integritatea şi obiectivitatea.
– Obligaţia de la Norma 3511.5
La primirea oricărei lucrări de expertiză, expertul contabil îşi va face un examen de independenţă. În cazul expertizelor contabile judiciare va completa o Declaraţie privind starea de independenţă a expertului contabil în raport cu cauza şi mandatul primit, care va însoţi lucrarea prezentată pentru a fi supusă auditului de calitate conform reglementărilor emise de Corp.
Ca o concluzie, rolul expertului este să dezluşeaşcă hăţişul legislativ, să pună ordine în proceduri şi să prezinte părţilor opinia sa, ce poate fi şi ea divergentă, cu privire la situaţia de fapt. Deci o recomandare clară pentru verificarea elemente care atestă starea de incompatibilitate, ar fi solicitare la Biroul Local pentru Expertize Judiciare, cu trimiterea în copie la Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi CECCAR, până când ASPAAS va emite proceduri de verificare a incompatibililor. După analiza financiară a răspunsurilor primite se poate face adresă către Comisia de Disciplină CECCAR, cu trimitere în copie la ASPAAS, sau dacă rezultatele sunt pertinente, se poate solicita instanţei/procurorului/poliţistului anularea expertizei, înlocuirea expertului pe motiv justificat de incompatibilitate. Şi aici nu includ Grupul Infracţional Organizat ce poate fi creat în jurul expertizelor.
[1] Disponibil aici.
[2] Disponibil aici.
[3] Disponibil aici.
[4] Disponibil aici.
[5] Disponibil aici.
[6] Disponibil aici.
[7] Disponibil aici.
[8] M. Udroiu, Drept procesual penal, ediţia a II-a, Editura C. H. Beck, București, 2012, p. 102.
Expert contabil Daniel Udrescu
Consultant fiscal Irina Simina Udrescu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
