Rămas bun, Ramona Bulcu!
30 aprilie 2019 | Răzvan CONSTANDACHE
„Hristos a înviat din morţi
Cu moartea pre moarte călcând
Şi celor din mormânturi
Viaţă dăruindu-le!”
Într-un adânc zbucium sufletesc, noi, prietenii, colegii de profesie, promoţie şi generaţie şi toţi cei care i-am fost apropiaţi de-a lungul prea scurtei sale vieţi, suntem în aceste zile devastaţi, înmărmuriţi şi împietriţi de cumplita, împovărătoarea şi dureroasa veste a incredibilei, nedreptei, prematurei şi precipitatei plecări spre o lume mai bună, în Vinerea Patimilor Mântuitorului, făcându-şi semnul Sfintei Cruci, a minunatei şi sufletistei noastre Ramona-Daniela Bulcu – născută Şerban (19 septembrie 1966 – 26 aprilie 2019), procuror în cadrul Serviciului de Documente clasificate al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, timp de mai bine de 15 ani (2003-2018) din febrila şi meritoria sa carieră de magistrat-procuror, a activat, iniţial, ca procuror de execuţie şi, ulterior (începând din anul 2009), procuror-şef al Biroului de Informare şi Relaţii publice al Parchetului General.
Anterior acestei perioade de referinţă, Ramona a mai funcţionat ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (1996-1999) şi la secţiile judiciar-civile din cadrul parchetelor de pe lângă Tribunalul Bucureşti (1999-2001), Curtea de Apel Bucureşti (2001-2003) şi, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ianuarie-septembrie 2003).
În perioada 2010-2018, timp de două mandate, Ramona Bulcu a exercitat şi funcţia de membru al Consiliului de conducere al Şcolii Naţionale de Grefieri, instituţie unde, totodată, a activat şi ca formator de înaltă ţinută profesională şi morală, fiind foarte apreciată de colegi şi cursanţi.
Ca educaţie şi formare profesională, Ramona era licenţiată a Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti (1990-1995) şi absolventă a cursurilor postuniversitare în specialitatea „Drept Internaţional şi Comunitar” (Universitatea „Nicolae Titulescu” – 2003-2004), a două mastere, în specialităţile: „Medierea conflictelor în drept” (Universitatea „Titu Maiorescu” – 2007) şi „Securitate judiciară” (Universitatea „Lucian Blaga” – 2008-2009) şi, respectiv, a cursului de nivel înalt „Securitate şi bună guvernare” (Colegiul Naţional de Apărare din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” – 2010).
Prin Decretul Preşedintelui României nr. 602/2002, „pentru contribuţia importantă pe care a adus-o la înfăptuirea actului de justiţie şi rezultatele meritorii obţinute în activitate”, i s-a conferit Diploma „Meritul Judiciar”.
Tragicul şi nemeritatul sfârşit al Ramonei Bulcu ne afectează şi bulversează profund pe toţi cei care i-am fost colegi ori colaboratori, i-am fost alături, am cunoscut-o şi apreciat-o, şi pentru notoriul fapt că Ramona era o profesionistă desăvârşită, o colegă săritoare la greu, o prietenă devotată, o fiică bună, o mamă iubitoare şi mai ales un Om cu totul rar şi desăvârşit, exemplu de dreaptă credinţă, spirit de sacrificiu, patriotism, principialitate, integritate, bunătate, omenie, delicateţe şi eleganţă.
Dar, mai presus de toate, mult regretata Ramona Bulcu poate fi caracterizată prin sensibilitatea, perfecţionismul şi autoexigenţa de care permanent a dat dovadă în întreaga ei viaţă şi carieră, trăsături de rară nobleţe şi care, în mod cert, în contextul acestei, cu indulgenţă eufemistică spus, jungle sociale în care suntem nevoiţi să supravieţuim, s-au întors, cu trecerea inexorabilă a timpului, asemenea unui bumerang, împotriva ei… Mai întâi au măcinat-o psihic precum o picătură chinezească iar, întru final, i-au distrus implacabil ceea ce Dumnezeu mai îngăduise să rămână din zăgazul sufleţelului său foarte bun, dar tot pe atât de chinuit…
Am avut plăcerea şi privilegiul de a fi coleg de an în facultate cu Ramona Bulcu şi de a-i fi alături, de-a lungul anilor, la zeci de evenimente şi reuniuni profesionale, ştiinţifice, culturale, corporate ori private.
Pentru ultima dată, în această viaţă pământească, cu Ramona m-am întâlnit pe 25 martie a.c., în seara Bunei Vestiri, atunci când, după mari insistenţe din partea noastră, a făcut efortul de a ne onora, ca şi cu alte ocazii, o agapă organizată de câţiva dintre noi, foştii ei colegi de promoţie de la Drept. A spus că s-a simţit nesperat de bine în compania noastră veselă, apropiată şi încurajatoare şi ne-a mărturisit că se confrunta de circa un an, deşi urma tratament medical, cu o depresie foarte puternică, pe fondul unei inadaptări la noul său loc de muncă, lucru pe care, de altfel, ni-l mai împărtăşise… Ramona ne-a mărturisit însă că la acel moment starea ei se mai ameliorase – lucru vizibil, pentru că arăta foarte bine – şi că, beneficiind de un bun şi susţinut suport din partea familiei şi a celor dragi, şi-a mai revenit ca stare fizică şi sufletească, însă continuă să aibă un de neînţeles sentiment de inadaptare, uneori chiar de inutilitate, la locul de muncă şi în societate…
În acest context, nu pot să nu rememorez profesionalismul, colegialitatea şi conştiinciozitatea cu totul ieşite din comun de care procurorul Ramona Bulcu a dat dovadă atâţia ani, în timpul mandatelor a patru procurori generali, ca şef al Biroului de relaţii cu presa al Ministerului Public şi, totodată, purtător de cuvânt al Procurorului General al României, fiind devotată fără rezerve unei cât mai bune şi corecte informări a opiniei publice în legătură cu activitatea Parchetului şi, totodată, slujirii interesului public.
Spre exemplu, atunci când unităţile de parchet unde eu am lucrat, asemenea celor din întreaga ţară, doreau ca rezultatele pozitive ale activităţii lor să fie reflectate de obişnuitele comunicate de presă ale Ministerului Public, Ramona Bulcu, după cuvenitele discuţii cu procurorii de caz şi cu cei cu funcţii de conducere ai respectivelor parchete şi ai celor ierarhice, elabora în cadrul Biroului, în baza documentelor procesuale remise de noi, drafturile viitoarelor comunicate.
În continuare, numai după ce primea OK-ul cu privire la conţinut şi eventualele completări dorite de la unităţile implicate şi interesate şi după ce verifica personal, cu scrupulozitate şi minuţios, calitatea textelor respective sub toate aspectele – corectitudinea (până la ultima virgulă), plenitudinea, claritatea, acurateţea dar şi modul în care asigurau necesarul just echilibru dintre nevoia de transparenţă şi cea de proteguire a secretului profesional – abia apoi dispunea postarea lor on line pe site-ul mpublic.ro la secţiunea comunicatelor de presă.
Dacă, ajungând în sediul PÎCCJ, te încumetai să o vizitezi la birou, din politeţe şi cu bunăvoinţa care o definea, Ramona nu ezita să te primească, dar, spre exemplu, din circa 20 de minute pe care dorea din toată inima să ţi le aloce, reuşea să-ţi poată acorda efectiv, în fapt, doar vreo 2-3 minute, deoarece permanent trebuia să fie pe calculator, mail, telefon sau fax şi să răspundă, asemenea unui factotum, uneori chiar concomitent, la enorm de multe solicitări, venite din întreaga ţară, şi sarcini de serviciu…
Atunci când erau programate numeroase evenimente publice ale Parchetelor şi procurorilor, la care avea obligaţia să participe, ori se aflau în vizorul public anchete penale de mare interes ca speţă sau datorită VIP-urilor cercetate în respectivele cauze, procurorul Ramona Bulcu era nevoit să rămână la Biroul de presă până noaptea târziu şi să răspundă la atât de multe şi dese apeluri telefonice (cele mai multe din partea reprezentanţilor mass-media), de parcă ar fi fost dispecer la Serviciul naţional de urgenţă 112…
Or, toate acestea, pe termen lung, indubitabil creează un consum nervos considerabil şi duc la o uzură psihică ireversibilă…
Pe lângă faptul că a fost un remarcabil şi exemplar profesionist al Dreptului, Comunicării şi al Cuvântului scris şi vorbit, Ramona era foarte atentă şi la modul în care se prezenta în faţa presei şi publicului, atunci când participa la conferinţe de presă, susţinea declaraţii de presă, dădea interviuri ori participa la alte evenimente profesionale sau sociale, conştientă de faptul că ajunsese să reprezinte, practic, o imagine-simbol a Ministerului Public… Se înfăţişa întotdeauna cu ţinuta şi aspectul fizic îngrijite, cu o distincţie şi maiestuozitate cvasiregale, dovedind calm, politeţe, bunăvoinţă şi mai ales bunăcredinţă. Oricât ar fi fost de surmenată ori de obosită, chiar dacă se simţea rău de abia se mai putea ţine pe picioare, această mare Doamnă îi trata pe subordonaţi ori pe beneficiarii informaţiilor diseminate, aflaţi în faţa sa, tot cu aceeaşi amabilitate, solicitudine şi cu zâmbetul pe buze. Aşa se explică de ce în aceste zile de doliu, mai mulţi reprezentanţi ai unor fluxuri de presă sau ONG-uri, nu neapărat prietene Parchetului, i-au evocat procurorului Ramona Bulcu amintirea luminoasă, activitatea susţinută şi modul de comunicare, folosind cu vădită compasiune termeni laudativi şi elogioşi…
Ramona a sprijinit în mod deosebit şi efectiv, de câte ori a fost nevoie de experienţa sa ori i-au fost solicitate sfaturi sau opinii profesionale, pe toţi purtătorii de cuvânt ai unităţilor de parchet din teritoriu şi pe toţi colegii care au apelat la ea sau la Biroul de Informare şi Relaţii publice al PÎCCJ, indiferent de gradul sau vechimea lor profesionale.
A contribuit, totodată, cu expertiza sa în mod esenţial şi la elaborarea şi modificarea mai multor documente programatice ori normative interne ale Ministerului Public şi autorităţilor judiciare în general, între care şi bine cunoscutul şi atât de utilizatul Ghid al CSM privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media – adoptat în anul 2012 şi modificat ulterior în mai multe rânduri (publicat, de fiecare dată, în forme consolidate).
În finalul acestei modeste evocări, doresc să-ţi mulţumesc din suflet şi cu plecăciune, draga noastră Ramona, că ne-am bucurat de privilegiul ca tu să exişti, în această lume mult prea ingrată, şi m-ai onorat şi pe mine – umilul tău coleg de Parchet (lato sensu) şi fost coleg de an din facultate – atâta amar de ani cu valoroasa şi dezinteresata ta prietenie! Tuturor celor care te-am iubit, preţuit şi apreciat, ne vei lipsi nespus!…
Sincere condoleanţe şi adânca noastră compasiune copiilor tăi, de care erai atât de mândră, fiica – Adina-Roxana (avocat în Baroul Bucureşti) și fiul – Sergiu-Gabriel (student la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Marketing), mamei, bunicilor copiilor tăi – familia procuror Aurel Bulcu, partenerului tău de viaţă – Mihai Dediu, care ţi-a purtat de grijă cu enormă dragoste, loialitate şi devoţiune, şi întregii tale familii profund îndurerate şi atât de greu încercate!
Dumnezeu să-i ocrotească roabei Sale, Ramona-Daniela, sufleţelul său nobil şi bun, în drumul spre stele, să-i ierte momentul final de cădere psihică şi „orice altă greşală, făcută cu voie sau fără voie”, şi să o aşeze, aşa cum binemerită, la dreapta Sa, în corturile Drepţilor!
Iar noi, cei rămaşi, să o pomenim mereu, păstrându-i astfel vie şi neştearsă amintirea, să-i venerăm exemplul profesional şi uman şi, mai ales, să ne rugăm mereu pentru mântuirea sufletului său, aşteptând în continuare „…învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin!”
* În imagini, Ramona Bulcu la Gala JURIDICE 2017 (alături de fiica sa şi autorul acestui text) şi, respectiv, Gala JURIDICE 2018 (alături de procurorul Daniela Dediu).
Procuror Răzvan Constandache
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
